Nivele de intervenţie – individual, familial,

interpersonal, comunitar.

Tema nr.2

Student:Șimon Ștefan-Daniel
KMS-AN III-Grupa 307
Conf. Univ. dr. Sandovici Anișoara
 INTRODUCERE
Asistenţa socială este o activitate profesională orientată spre oferirea de
ajutor oamenilor – consideraţi ca indivizi, ca membrii de familie sau de grup şi
ca membri ai unor comunităţi – în vederea creşterii şi/sau refacerii capacităţii lor
de funcţionare socială şi a obţinerii resurselor care să le asigure o viaţă trăită cu
demnitate în cadrul social dat. Susţinută prin teorii ale asistenţei sociale,
știinţelor sociale, cunoștinţe umaniste și indigene, asistenţa socială cooptează
oameni și structuri pentru a aborda schimbările vieţii și a consolida bunăstarea.
Totodată, asistența socială abordează interacțiunile multiple dintre oameni
și mediile lor şi are misiunea de a-i face pe oameni capabili să se dezvolte la
întregul lor potențial, să își îmbogățească viața și să prevină disfuncțiile.Așadar,
asistenţa socială promovează sau reface o interacţiune reciproc benefică între
indivizi şi societate, în vederea creşterii calităţii vieţii sociale, atât la nivel
individual şi familial, cât şi la nivel de grup şi comunitar.
Obiectivele generale ale intervențiilor de asistență socială, în raport cu mediul
social sunt:
 susţinerea procesului de schimbare socială prin ajutarea clienților să
funcționeze la parametri normali din punct de vedere social;
 identificarea şi rezolvarea problemelor sociale la nivel comunitar;
 reducerea sărăciei şi creşterea calităţii vieţii;
 promovarea incluziunii sociale, eliminarea tuturor formelor de
discriminare la nivel comunitar etc.
Asistentul social are funcția de consultanță, încearcă să găsească soluţii
pentru problemele de funcţionare socială împreună cu indivizi, familii, grupuri,
organizaţii şi comunităţi. Consultanţa se bazează pe cunoştinţele, valorile şi
deprinderile asistentului social şi ale clienţilor pentru clarificarea problemelor,
recunoaşterea punctelor tari, discutarea opţiunilor şi identificarea potenţialelor
căi de acţiune:
Nivele de intervenție
Asistență socială la nivel comunitar, individual,
interpersonal, familial
Asistenţa socială abordează probleme la diferite niveluri:
• Individual (asistenţa economică, psihologică, morală pentru persoanele
în nevoie, cum ar fi şomerii, cei dependenţi de droguri, alcool, cei cu
probleme de integrare în comunitate, victime ale abuzurilor de orice fel
etc.);
La nivel individual, asistența socială presupune:
1)Dreptul individului la o naștere normală;
2)Dreptul individual la familie;
3)Dreptul individual la inocență(în fața ofensivei primejdiilor);
4)Dreptul individului la o dezvoltare normală(atât fizică cât și psihică);
5)Dreptul individului la educație și cultură;
•Comunitar (rezolvarea conflictelor etnice, de grup, mobilizarea
eforturilor individuale şi colective întru soluţionarea lor normală). Munca
socială cu indivizii, cea în cadrul sistemului familial, cea cu grupurile,
comunităţile îşi are fiecare specificul ei teoretic şi propria sa metodologie.
Intervenţia realizată la aceste multiple nivele ale societăţii umane este una
din caracteristicile principale ale asistenţei sociale. Prin ansamblul de
metode, tehnici de intervenţie, strategii de acţiune, programe şi măsuri
specializate, asistenţa socială oferă un sprijin direct, eficient pentru acele
persoane şi grupuri care din anumite motive nu pot dispune, aşa cum
prevede legislaţia, de venituri, de resurse economice şi bunuri suficiente,
de îngrijirea medicală, de pensie socială, de suport fizic sau moral etc.,
sau acestea nu sunt în raport cu necesităţile lor vitale. Sprijinul acordat
persoanelor în nevoie prin sistemul de asistenţă socială nu poate fi strict
stabilit şi reglementat prin lege, pentru aceasta se cere o
analiză concretă, care poate fi realizată în baza anchetelor
sociale efectuate de profesionişti.
La nivel comunitar, asistența socială presupune:
1)Dreptul comunității la o viață normală;
2)Dreptul comunității la sănătate publică;
3)Dreptul comunității la o viață culturală;
4)Dreptul comunității la asistență judiciară;
5)Dreptul oricărei ,, comunități locale,,(sat,cătun,cartier,zonă
rezidențială,etc.)cu o populație semnificativă,la…asistență socială!
Comunitățile umane locale au și alte drepturi și prezintă și alte exigențe în
domeniul asistenței sociale.
• Interpersonal şi de grup se referă la munca cu grupuri de persoane având
caracteristici şi scopuri comune, fie personae defavorizate, fie aflate în
situaţii de risc din punct de vedere al marginalizării, abuzului etc (terapi
de familie, ale cuplului, ale grupurilor marginalizate);
• Familial la care persoanele beneficiază de ajutor ca
membri ai unei famili- ajutor financiar pentru diferite
famili, prestaţii de asitenţă socială (alocaţii familiale, ajutoare şi
indemnizaţii) şi servicii sociale, transferuri financiare care pot fi acordate
pe o perioadă determinată şi cuprind: alocaţii familiale, ajutoare sociale,
indemnizaţii. Alocaţiile familiale se acordă familiilor cu copii şi au în
vedere, în principal, naşterea, educaţia şi întreţinerea copiilor şi se
materializează în: alocaţia de stat pentru copii, alocaţia familială
complementară, alocaţia de susţinere pentru familia monoparentală,
alocaţia pentru nou-născuţi, alocaţia lunară de plasament, indemnizaţia
pentru creşterea copilului în vârstă de până la 2 (3) ani. stimulent lunar
pentru creşterea copilului în vârstă de până la 2 (3) ani. Ajutoarele sunt
prestaţii acordate în bani şi în natură persoanelor sau familiilor ale căror
venituri sunt insuficiente pentru acoperirea nevoilor minime şi se
materializează în: ajutorul social, ajutorul pentru încălzirea locuinţei
privind acordarea de ajutoare pentru încălzirea locuinţei, precum şi a unor
facilităţi populaţiei pentru plata energiei termice ajutorul bănesc pentru
achiziţionarea unei centrale termice individuale ajutorul rambursabil
pentru refugiaţi. Serviciile sociale reprezintă ansamblul complex de
măsuri şi acţiuni realizate pentru a răspunde nevoilor sociale ale
persoanelor, familiilor, grupurilor sau comunităţilor în vederea prevenirii
şi depăşirii unor situaţii de dificultate, vulnerabilitate sau dependenţă
pentru creşterea calităţii vieţii şi promovarea coeziunii sociale.
Asistenţa socială promovează sau reface o
interacţiune reciproc benefică între indivizi şi
societate, în vederea ridicării calităţii vieţii sociale,
atât la nivel individual şi familial, cât şi la nivel de
grup şi comunitar (Hepworth şi Larsen, 1993, Direct
social work practice: theory and skills. Pacific grove,
C.A: Brooks/ Cole) Reciprocitatea legăturilor
interpersonale este una din caracteristicile
asistenţei sociale, dat fiind că ceea ce încearcă ea
să facă este să includă pe cei aflaţi la marginea
societăţii prin practici care le asigură îngrijire,
dobândirea unor bunuri necesare şi împărtăţirea
sentimentelor. Indiferent de cauzalitatea care a
determinat dificultăţile de integrare ale unor
persoane, mediul fizic, relaţional şi organizaţional
este cel care oferă oportunităţi şi resurse pentru
realizarea aspiraţiilor lor. Indivizii trebuie să
contrbuie şi ei, cât mai eficient posibil, la propria lor
bunăstare, precum şi la bunăstarea celorlalţi din
 mediul apropiat lor şi la bunăstarea întregii
societăţi. Toate acţiunile asistenţei sociale trebuie
să conducă la creşterea demnităţii şi a capacităţii
de autodeterminare a indivizilor.

Bibliografie:

,,MANUAL DE BUNE PRACTICI ÎN ASISTENŢA SOCIALĂ COMUNITARĂ,,-

Material elaborat de către World Vision România - Biroul Iaşi în cadrul
proiectului “ Formarea lucrătorilor sociali din mediul rural “

,,Asistență socială volum I,,Editura Universității ,,AL. Ioan Cuza,,IAȘI-2010

,,ASISTENȚA SOCIALĂ ÎN KINETOTERAPIE,,-Note de curs,Conf. univ.

dr. Sandovici Anișoara