UNIVERSITATEA DIN PITEŞTI

DEPARTAMENTUL PENTRU PREGĂTIREA PERSONALULUI DIDACTIC

LUCRARE METODICO-ȘTIINȚIFICĂ PENTRU

OBȚINEREA GRADULUI DIDACTIC I
SPECIALIZAREA MATEMATICĂ

ASPECTE METODICE A ELEMENTELOR

COMBINATORIALE

Coordonator:

CONF. UNIV. DR. BĂLCĂU COSTEL

Candidat:
NICOLAE LAVINIA GABRIELA
LICEUL STEFAN DIACONESCU, POTCOAVA-OLT

PITEȘTI
- 2020 -
 UNIVERSITATEA DIN PITEŞTI
DEPARTAMENTUL PENTRU PREGĂTIREA PERSONALULUI DIDACTIC

ASPECTE METODICE A ELEMENTELOR

COMBINATORIALE

Coordonator:
CONF. UNIV. DR. BĂLCĂU COSTEL
Candidat:
NICOLAE LAVINIA GABRIELA
LICEUL STEFAN DIACONESCU-POTCOAVA

PITEȘTI
- 2020 -
Introducere
Tema abordată: Aspecte metodice a elementelor combinatoriale” reprezintă o extensie a
programei analitice obligatorii la disciplina matematică, iar parcurgerea ei este utila pentru
abordarea unor probleme mai dificile. O categorie de probleme, prezentată sumar în actualele
manuale, problemele de numărare, intervin destul de des în ultimul timp ca subiecte pentru
olimpiadă sau pentru diferite concursuri. Ele sunt probleme complexe de aritmetică, iar pentru
rezolvarea lor elevii au nevoie de solide cunoștințe teoretice pe baza cărora să-și dezvolte
capacitățile și deprinderile necesare.

În selectarea conținutului acestei lucrări am ținut cont de tendințele actuale în formularea

subiectelor pentru concursurile și olimpiadele școlare.

Domeniul matematicii în care se studiază astfel de probleme se numește combinatorică.

Combinatorica ca ramură a matematicii, este frecvent abordata, drept pentru care se afla intr-o
continua dezvoltare cu aplicabilitate in multe domenii de activitate

Unul dintre marii matematicieni români, Grigore C. Moisil spunea că accentul nu cade
neapărat pe cantitatea de informaţie ci pe strategiile de rezolvare ale fiecarei probleme:

„Fiecare problemă de combinatorică cere o cheltuială fără economie a inteligenţei umane, a

inteligenţei matematice umane. Metodele întrebuinţate sunt diferite de la problemă la problemă.
Este contrariul a ceea ce se întâmplă în unele mari teorii matematice, în care rezultatele
matematice sunt obţinute cu o mare economie de mijloace. Aici, varietatea mijloacelor abundă...
De aici, plăcerea pe care rezolvarea problemelor de combinatorică o procură. Este o ocazie de
bucurii mereu reînnoite.”

Combinatorica însăşi nu are o definiţie exacta, la nivel de gimnaziu, o abordare concreta

este prezentata în manualul de clasa a X-a de matematică1:

Problema prioritara a combinatoricii este selectarea unor grupe de obiecte după reguli
specifice şi determinarea numărului de moduri în care se poate face aceasta. In cazul in care, in
1
L. Panaitopol; M. Bălună - Manual clasa a X-a, Editura Gil, 2001
functie de regulile de care se formează grupele sunt simple, atunci problema constă în numărarea
acestor grupe. Dacă însă modul de formare a grupelor este mai complicat, mai subtil, atunci
accentul cade pe stabilirea existenţei grupelor sau pe găsirea metodelor de construire a lor. Fapt
care duce la evidenţierea direcţiilor principale din combinatorică:

a) enumerativă, b) existenţială, c) constructivă.

Lucrarea este structurată pe trei capitole: „Elemente de combinatorica”, „Aplicații ale

elementelor combinatoriale” și „Aspecte metodice privind utilizarea elementelor combinatoriale
in lecțiile de matematică din gimnaziu-predare transdisciplinara”, capitole, ce au ca drept scop
familiarizarea treptata cu tema propusă.

Primul capitol al lucrării este cel în care se face o descriere a principalelor elemente
combinatoriale, folosite la nivel de gimnaziu: numărarea folosind partea întreagă, numărarea
folosind indici de numărare, numărarea prin stabilirea unor relații de recurență, numărarea prin
definirea unor funcții. Tot în acest capitol vom defini următoarele noțiuni: numărul divizorilor
unui număr natural, suma divizorilor unui număr natural și vom prezenta următoarele principii de
numărare-combinatoriale: principiul lui Dirichet (principiul cutiei), principiul sumei, principiul
produsului și principiul includerii și excluderii.

Al doilea capitol al lucrării prezintă o serie de aplicații ale elementelor combinatoriale în

matematica elementară și vom studia câteva exemple de aplicare combinată a principiilor de
numărare în ciclul gimnazial. La finalul capitolului vom prezenta o selecție de probleme ce
contin elemente combinatoriale din Gazeta Matematică și diferite reviste de specialitate sau date
de la concursurile școlare.

În ultimul capitol al lucrării sunt prezentate câteva aspecte metodice privind utilizarea
principiilor de numărare la lecțiile de matematică în gimnaziu, fiind prezentat un demers didactic
pentru predarea-învățarea elementelor combinatoriale folosind metode de învățare activ-
participative, precum si proiectarea unui exercitiu folosind un limbaj de programare , proiectare
care sa evidentieze predarea transdisciplinara. La finalul capitolului, sunt prezentate câteva
exemple de probe de evaluare pentru tema propusă.
 Bibliografia prezentă la sfârșitul lucrării cuprinde titlurile cărților, revistelor și articolelor,
precum si informatiile privind limbajul de programare ales in vederea programarii exercitiului,
informatii care confera utilitate in redactarea prezentei lucrari .
Cuprins:
1.1. Principiul Cutiei (Dirichlet)
1.2.
1.1. Principiul cutiei (Dirichlet)
Matematicianul german Peter Gustav Dirichlet (1805-1859) a elaborat un principiu extrem
de simplu cu aplicații neașteptate în variate domenii, principiu care-i poartă numele și pe
care-l enunțăm mai jos, fiind o demonstrație de tipul urmator:

Dacă repartizam n+1 obiecte in n cutii atunci cel putin doua obiecte vor fi în aceeași cutie”.
Justificare: considerăm cazul cel mai nefavorabil așezând în fiecare cutie cate un obiect. Deci
am folosit, n “cutii si, n” obiecte. Obiectul cu numarul n+1 trebuie pus și el într-o cutie
oarecare dar în acea cutie exista deja un obiect. Așadar avem o cutie cu două obiecte. Nu este
important care cutie conține cel puțin două obiecte, nici câte obiecte sunt în acea cutie si nici
câte astfel de cutii există. Important este că există cel puțin o cutie cu cel puțin două obiecte.

In literatura matematică principiul lui Dirichlet este intalnit și sub denumirea de,
principiul cutiei”, cu precizarea ca denumirea de, cutie” desemnează, grupe de obiecte”,
stabilite după anumite, iar, obiectele” desemnează lucruri, numere, figure geometrice, etc.
Ceea ce caracterizează problemele în care se folosește acest principiu, este dificultatea de a le
aborda pe căi cunoscute. In general, principiul cutiei este un principiu de numarare care în
ultimul timp a căpătat o mare popularitate fiind pus la baza unui număr mare de probleme,
unele chiar dificile.

În continuare sunt prezentate câteva exerciții ale caror soluții se bazează pe principiul de
mai sus.

Exercițiul 1.1.1 Se consideră 7 numere naturale. Demonstrați că printre numerele date, cel
puțin două dau același rest la împartirea cu 6.

Soluție 1.1.1. La împartirea cu 6 a unui număr natural se poate obține unul din resturile:0, 1,
2, 3, 4 sau 5

Exercițiul 1.1.2. Considerăm cutia, i” formată din numerele care dau restul, i” la împartirea
cu 6. Rezultă astfel 6 cutii în care trebuie plasate 7 numere. Va exista cel puțin o cutie care
conține două sau mai multe numere care dau același rest la împartirea cu 6.

Generalizare.
Fie n  1 numere. Sa se arate ca exista cel putin doua numere care dau acelasi rest prin impartirea la n.
Exercițiul 1.1.3 Să se demonstreze că printre orice șase numere întregi există două numere a
caror diferență este divizibilă prin 5.

Soluție1.1.3 Conform exercițiului anterior, există cel puțin doua numere care dau același rest
prin împarțire cu 5, deci diferența lor este divizibilă cu 5.

Exercițiul 1.1.4 Să se arate ca oricum am alege 7 numere pătrate perfecte (distincte), există
cel puțin două a caror diferență se divide cu 10.

Soluție.1.1.4 Dacă a Є N, a² împarțit la 10 va da unul din resturile: 0, 1, 4, 5, 6, 9. Deoarece

avem 7 pătrate perfecte și numai 6 resturi, atunci există cel puțin două pătrate perfecte care
dau același rest la împartirea cu 10, deci diferența lor se divide cu 10.

Exercițiul 1.1.5. Să se arate ca oricum am alege cinci numere întregi, există două dintre
acestea, care au suma sau diferența divizibile cu 7.

Soluție1.1.5. La împarțirea cu 7 a unui număr rezultă resturile 0,1, 2,3, 4,5, 6 . Pătratul său va
da la împarțirea cu 7 unul din resturile 0,1,2,4. Avem cinci numere și patru resturi, rezultă
conform principiului cutiei că cel puțin două din cele cinci pătrate dau același rest la

7 |  x  y  x  y  ,cum 7 este
împarțirea cu 7 se divide cu 7, x  y se divide cu 7 deci
2 2 

7 x  ysau 7 x  y
numar prim, avem ca

Exercițiul 1.1.6. La un turneu de șah au participat n ≥ 2 șahiști. Să se demonstreze că în orice

moment al turneului dinaintea ultimei runde, cel puțin doi șahisti au același număr de victorii.

Soluție.1.1.6 În orice moment al turneului dinaintea ultimei runde, fiecare șahist a jucat

maximum n-2 partide și a putut obține 0, 1, 2, …. n-2 victorii, deci în total n-1 posibilitați
(cutii). Deoarece la turneu au participat n șahiști, rezultă că cel puțin doi șahiști au același
număr de victorii înaintea ultimei runde.
Exercițiul 1.1.7. Fie mulțimea M =
 a1, a 2, an cu elemente numere întregi. Să se
demonstreze că M are cel puțin o parte nevidă cu proprietatea că suma elementelor sale se
divide cu n.

Solutie.1.1.7 Dacă a este număr întreg și n număr natural, există q și r unice astfel încât
.Considerăm următoarele n submulțimi ale lui M:

A1   a1 , A2    a1 , a 2  , .. An    a1, a 2, .an  

.

Notăm cu Si   a1  a 2 .  .ai  , cu  i  1, n ( suma elementelor fiecărei mulțimi).

Dacă unul din numerele Si cu i=1, n se divide cu n, problema este rezolvată. Dacă nu, cele n

resturi obținute prin împarțirea cu n a numerelor Si , aparțin mulțimii

 1, 2, .n  1  cu n-1
elemente diferite. Deci există cu siguranță două numere S i si Sj care dau același rest la
împarțirea cu n.

Fie S  i    a1  a 2 .ai  si  Sj  a1  a 2 .aj cele două numere.

i j  ;cum n  Si  – Sj B    ai  1, ai  2,..aj

Fie , rezultă că submulțimea este .

Exercițiul 1.1.8 Considerăm nouă puncte într-un pătrat cu latura de lungime 1. Să se

demonstreze că există un triunghi cu varfurile în trei din cele nouă puncte a cărui arie să fie
cel mult 1/8.

Soluție.1.1.8 Unind două câte două mijloacele laturilor opuse în pătratul dat, obținem o
împartire a acestuia în patrate de arie 1/4.Oricum am plasa cele nouă puncte, întotdeauna trei
se vor afla în interiorul sau pe laturile aceluiași pătrat. Fie A, B, C cele trei puncte situate în
pătratul EFGH. Să arătăm că aria (ABC) <1/8.
 Ducem prin A paralela la EH.

Fie AQ  || EH , Q  Є  BC , BN     AQ  si  CP  AQ,
 N , P  ЄAQ 

Atunci avem:

SABC  SABQ  SACQ    AQ  · BN  / 2     AQ  · CP  / 2   AQ   BN  CP   / 2   EH  ·HG / 2  SEHGF / 2  1/ 8

Egalitatea se obține când o latură a triunghiului coincide cu o latură a pătratului și celalalt

vârf al triunghiului se găsește pe latura opusă.

Exercițiul 1.1.9 Să se arate că oricum am așeza 37 puncte în interiorul unui triunghi

echilateral cu latura de lungime 1, există cel puțin două puncte astfel încât distanța dintre ele
să nu depașească 0,1(6).

Soluție. 1.1.9 Împarțim fiecare latură a triunghiului în 6 segmente cu lungimea 1/6. Prin
punctele de diviziune ducem paralele la laturile triunghiului și obținem:

1 + 3 +5 + 7 + 9 + 11 = 36 = 6² triunghiuri echilaterale cu latura de 1/6. Considerăm 37 de

puncte în triunghiul inițial, cel puțin două dintre acestea se vor afla în interiorul sau pe
laturile unui triunghi (conform principiul cutiei) cu latura de 1/6=0,1(6), deci distanța dintre
acestea va fi cel mult 1/6.
Generalizare. Să se arate că oricum am aseza n2+1 puncte in interiorul unui triunghi
echilateral cu latura de lungime 1, există cel puțin două puncte astfel încât distanța dintre ele

1
să nu depașească n .

Observație. In general, când într-o problemă se cere să se arate că există cel puțin n
elemente cu o anumită proprietate, este bine să considerăm că există cel mult n-1 elemente
cu acea proprietate și din analiza cazului, exact n-1 “, se ajunge la soluția problemei.

Exercițiul 1.1.10 Într-o școală sunt 731 elevi. Arătați că există cel puțin 3 elevi care își
serbează ziua de naștere în aceeași zi a anului.

Soluție. 1.1.10 Presupunem că nu există 3 astfel de elevi. Deci în fiecare zi a anului își
serbează ziua de naștere cel mult elevi. Dacă în fiecare zi a anului își vor serba ziua de
naștere doi elevi atunci, într-un an, vor avea aniversarea elevi. În școala sunt 731 elevi, deci
al 731-lea își va serba ziua împreuna alți doi elevi.

Exercițiul 1.1.11. Suma a 63 numere natural nenule este 2000. Să se arate că cel puțin două
dintre acestea sunt egale. Care este cel mai mare număr de numere egale cu proprietatea
cerută?

Solutie:1.1.11 Dacă toate numerele sunt distincte și cele mai mici posibile obținem:

1  2  3  63  2016  2000 , deci cel puțin două numere sunt egale.

De exemplu 2  3  4  62  48  2000 .

Dacă toate numerele sunt egale, atunci: x  x  x  2000   63x  2000 , de unde x nu
este natural. Pot fi cel mult 62 numere egale, cu proprietatea cerută, de exemplu
1  1  1  1938  2000.

Exercițiul 1.1.12 Determinați cel mai mare număr natural n pentru care există n numere

a    a j  
naturale a1 , a2 , . . . , an astfelîncât i se scrie ca produs de două numere prime distincte

    1, 2, . . . , n     i  j
i, j 
pentru orice cu .
Soluție 1.1.12 Numărul maxim este 4. Pe de-o parte, există 4 numere cu proprietatea din
enunț, de exemplu 0, 15, 21, 106.

(Diferențele de câte două sunt: 15 − 0 = 3 · 5, 21 − 0 = 3 · 7, 106 − 0 = 2 · 53, 21 − 15 = 2 ·

3, 106 − 15 = 91 = 7 · 13 și 106 − 21 = 85 = 5 · 17.)

Pe de altă parte, nu există 5 sau mai multe numere care au proprietatea din enunț. Într-
adevăr, conform principiului cutiei, printre oricare cinci numere există două care dau același
rest la împărțirea cu 4. Diferența acestora două, fiind un multiplu de 4, nu se scrie ca produs
de două numere prime diferite.

Exercițiul 1.1.13 Să se demonstreze că pentru orice număr impar a se găsește un număr

natural b astfel încât 2b − 1 să se dividă prin a.

Soluție 1.1.13 Fie numerele 20 − 1, 21 − 1, ..., 2a − 1. Prin împarțirea la a a acestor a + 1

numere se vor obține a resturi. Conform principiului lui Dirichlet rezultă că există cel puțin

două numere ce dau același rest. Fie ele 2 1  ¸si  2  1  cu k  m

k m

Ca urmare, numărul
2 k
    
 1  2m  1  2k 2m  k  1
se divide prin a. Cum a este impar

rezultă că 2  1 se divide prin a. Așadar putem lua b    m  – k .

mk

Exercițiul 1.1.14 Într-un cub cu latura de lungime 1 sunt situate n 1  puncte distincte.
3

Să se demonstreze că printre aceste puncte există două la distanță mai mică sau cel mult egală

3
cu n .

Soluție1.1.14 Împarțim muchiile cubului în n parți de lungimi egale ¸si apoi împarțim cubul
3
(într-un mod evident) în n cubulețe. Conform principiului lui Dirichlet, există un cubuleț ce

conține în interior sau pe fețe două din cele n 1  puncte date. Distanța dintre aceste puncte
3

3
este cel mult egală cu lungimea diagonalei cubulețului, adică n . Să observăm că, dacă
 3
punctele sunt luate în interiorul cubului, atunci numărul n nu poate fi cea mai mica dintre
distanțele rezultate.

Exercițiul 1.1.15 Se consideră zece numere naturale de câte două cifre (scrise în baza zece).
Să se demonstreze că din aceste numere se pot forma două grupe nevide¸ și distincte astfel
încât sumele numerelor din fiecare grupă să fie egale.

Soluție 1.1.15 Numărul de grupe distincte care sunt nevide și diferite de mulțimea celor zece

numere date este C  10 C  10 ···C  10 = 2  2 1 022 . Suma numerelor din oricare dintre aceste
1 2 9 10

grupe este cuprinsă între 10 și 99 + 98 + ··· + 91 = 855. Ca urmare, există două grupe ce au
proprietatea cerută în enunțul problemei.

Exercițiul 1.1.16 Pe un satelit sferic de rază 2 sunt amplasate 9 stații de emisie-recepție.

Demonstrați că există două stații pe satelit aflate la o distanță ce nu depășește π.

Soluție1.1.16 Cu ajutorul a trei cercuri mari, situate în plane două câte două perpendiculare,
împarțim suprafața sferei în 8 sectoare. Există două puncte situate într-un același sector, iar
distanța între ele nu va putea depași un sfert din lungimea unui cerc mare, deci nu va fi mai
mare decât π.

Exercițiul 1.1.17 Să se arate că orice număr natural relativ prim cu 10 admite un multiplu care
se scrie folosind numai cifra 3.

Soluție 1.1.17 Dacă n ∈ N cu

 n,1 0   1  , "cutiile" vor fi resturile modulo n și în ele vom

3, 33, 333, ... , 33 ... 3 

așeza numerele n1 . Astfel, vor exista două numere cu același rest la
împarțirea prin n și atunci n va divide diferența lor, care este de forma 33 ... 3 · 10k . Deoarece

 n,10   1 , urmeaza că n | 33 ... 3 , de unde concluzia.

k

Observație. Dacă în locul numerelor 3, 33, 333, ... am fi considerat numerele 1, 11, 111, ...,
cu exact același raționament am fi obținut că n admite un multiplu care se scrie folosind
numai cifra 1. Dacă n | A, atunci n  | a  A, a 
   N , prin urmare n va admite un multiplu care se

    1, 2,..., 9
a
scrie numai cu ajutorul cifrei a, pentru orice .

Exercițiul 1.1.18

Trei elevi scriu câte un număr de 2001 cifre:

  a2001a2000  ...a2 a1 , ,
A

Să se arate că în scrierea acestor numere există trei poziții m, n, p astfel încât

am    an    a p , bm    bn    bp , cm    cn    c p .

Soluție 1.1.18 Există 10 cifre și, cum numărul A se scrie cu 2001 cifre, conform principiului
cutiei vor fi măcar 201 cifre egale. În numărul B, urmărim numai cele 201 cifre aflate pe
aceleași poziții cu cifrele egale ale lui A; aplicând iar principiul cutiei, printre cele 201 cifre
vor exista 21 de cifre egale. În C, urmărim cele 21 cifre aflate pe aceleași poziții cu cifrele
egale ale lui B; printre ele, vor exista măcar 3 cifre egale. Pe pozițiile acestor trei cifre, atât în
B cât și în A avem cifre egale și rezolvarea este încheiată.

Exercițiul 1.1.19 Să se arate că oricum am alege 51 de numere naturale distincte între 1 si¸
100, există printre ele două a, b astfel încât a | b.

Soluție 1.1.19 Avem de-a face cu o problema dificilă, în care este foarte greu să alegem bine
"cutiile". Vom proceda astfel:

    1, 2, 3,...,1 00 ca  A   A1    A2    ···   A50

A Ai ∩,
Partiționăm , considerând

A i    2i  1   · 2k  | k 

   N ,  2i  1   · 2k  1 00
.

Mai clar,

A1    1, 2, 4, 8,1
  6, 32, 64 , A2    3, 6,1
  2, 24, 48, 96 , A3    5,1
  0, 20, 40, 80 , ...
,

A 49    97 , A50     99

.
Cum sunt date 51 de numere, măcar două se vor afla într-o mulțime A p (bineînțeles, una care
are măcar două elemente). Cum într-o mulțime A p , oricare ar fi o pereche de elemente, cel
mai mic îl divide pe cel mai mare, obținem concluzia.

Exercițiul 1.1.20 Arătați că, oricum am alege 20 numere din mulțimea

 1, 2, 3, . . . , 30 , putem
găsi printre acestea două al căror produs este pătrat perfect.

Soluție1.1.20 Grupăm numerele formând submulțimile:

M1 = {1, 4, 9, 16, 25}, M2 = {2, 8, 18}, M3 = {3, 12, 27}, M4 = {5, 20}, M5 = {6, 24},

M6 = {7, 28}, M7 = {10}, M8 = {11}, M9 = {13}, M10 = {14}, M11 = {15}, M12 = {17},
M13 = {19}, M14 = {21}, M15 = {22}, M16 = {23}, M17 = {26}, M18 = {29}, M19 =
{30}.

Conform principiului cutiei, fiind doar 19 mulțimi, douădintre cele 20 de numere alese se
vor regăsi într-o aceeași submulțime. Produsul acestora două este pătrat perfect.

    1, 2, 3, . . . , 2018 .
A
Exercițiul 1.1.21 Se consideră mulțimea Spunem că  o submulțime
M    A are proprietatea P dacă  pentru orice două  elemente x si y din M cu x > y, numărul
x    y nu este divizibil cu x    y .

a) Să se arate că există o submulțime B a lui A, cu 673 de elemente, având proprietatatea P

b) Demonstrați că nu există o submulțime C cu 674 de elemente, cu proprietatea P.

Soluție 1.1.21

a) Mulțimea A conține 672 de elemente de forma 3k, 673 de elemente de forma 3k + 1 și

673 de elemente de forma 3k + 2, unde k este număr natural. Considerăm
submulțimea
X    .
   X , atunci  x    y    M 3   2, iar  x    y    M 3 , așadar x    y nu divide pe x    y ,
Dacă  x, y 

oricare ar fi x, y 
   X . În concluzie B    X .

b) Împărțim mulțimea A în submulțimi disjuncte astfel:

X 1     1, 2, 3 , X  2    4, 5, 6 , . . .  X 672     2014, 2015, 2016 ,  X 673     2017, 2018

. Sunt
 673 de submulµimi. Cu excepția ultimei submulțimi, toate celelalte submulțimi sunt

X i     a, a  1 , a    2 ,     1, 2, . . . , 672

. Fie x, y 
i    X i ,
de forma cu a număr natural și

    1, 2
x    y 
atunci . Dacă  x    y  1  , atunci x    y  | x    y . Dacă  x    y    2 , atunci x și y

au aceeași paritate și prin urmare 2 | x    y , adică  x    y  | x    y . Pentru submulțimea

X 673     2017, 2018
este evident că  2018   2017 divide 2018   2017 . Pentru a
construi o submulțime cu proprietatea P este evident că  nu avem voie să  luăm dou 

elemente din aceeași mulțime X i . Dar sunt 673 de submulțimi și noi avem nevoie de
674 elemente. Conform principiului cutiei vom avea cel puțin două  elemente din

aceeași submulțime X i , prin urmare nu există  o submulțime C cu proprietatea P.

……………………………………………………………………………………………....
1.2. Divizibilitatea. Divizorii unui numar natural

Teorema 1. (Teorema fundamentală a aritmeticii)

Orice număr compus se scrie ca produs de numere prime, nu neapărat distincte.
Astfel orice număr natural compus are forma : n= p1∝1 ∙ p∝2 2 ∙……∙ p ∝n
n , unde p1,p2,…,pn sunt

numere prime distincte, iar  1 ,  2 , .., n ∈N*.

Teorema 2. Numărul divizorilor naturali ai numărului

∝1 ∝2 ∝n   1  2 2  .   n  1
n = p1 ∙ p2 ∙……∙ p n , este  1

Teorema 3

Orice număr natural pătrat perfect are un număr impar de divizori, astfel, condiția necesară
și suficientă ca un număr să nu fie pătrat perfect este ca acel număr să aibă un număr par de
divizori.

Observatie: Dacă  d1,d2,…,dk sunt toți divizorii naturali ai numărului n, atunci avem relația

2 k
( d 1 ∙ d2 ∙ … … .∙ d k ) =n

Exercitiul 1.2.1. Demonstrați că numerele naturale care au exact 3 divizori sunt pătrate
perfecte.

Soluție1.2.1 Fie n= p1 ∙ p2 ∙……∙ p k , unde  p1 , p2 ……. pk ,sunt numere prime distincte,

∝1 ∝2 ∝k

k∈N*,  1 ,  2 , .., k ∈N*.. Numărul divizorilor lui n este 

 1 1  2 2  .   k  1

 k 1

⇒
 1 1  2 2  .   k  1
=3 ⇒  1 1  3 1  2  n  p12

Exercitiul 1.2.2. Un număr natural se numește superb dacă este multiplul numărului

divizorilor săi (de exemplu 12 este superb deoarece are 6 divizori și 12 este multiplu de 6).

a) Aflați cel mai mare număr superb de 2 cifre.

b) Demonstrați că nu exista numere supere care sa aiba ultima cifra3.

Soluție1.2.2.

a) Prin verificare directă se arată că cel mai mare număr superb de 2 cifre este 96.

b) Fie x un număr natural cu U(x) =3 ⇒x este impar.

U  x     3   x
Deoarece   nu este pătrat perfect ⇒ x are un număr par de divizori. Astfel un
număr impar este multiplul unui număr par (fals) ⇒x nu este superb.

Exercitiul1.2. 3.Notăm cu d (n) numărul divizorilor lui n, n∈N*.

d  2016  .
a) Calculați 

d  1  d  2   d  2016 
b) Arătați că  este număr par.

Soluție1.2.3.

016  25  32  7  d  2016    5  1  2  1  1  1  36.

a) 2

b) Folosim faptul că:

– un număr natural pătrat perfect are un număr impar de divizori

– un număr natural ce nu este pătrat perfect are un număr par de divizori.

De la 1 la 2016 sunt 44 pătrate perfecte, deci suma divizorilor lor este număr par. Suma
divizorilor celorlalte 1972 numere este tot un număr par.

este număr par.

Exercițiul 1.2.4.Determinați A∈N care are produsul divizorilor săi naturali egal cu 72033136 .

Soluție 1.2.4. Divizorii lui A sunt 1,7,72 , 73 , … … ., 7n

Produsul divizorilor lui A este:

 n ( n +1)
n ( n+1 )
2 3
1 ∙7 ∙ 7 ∙ 7 ∙ … .∙ 7 =7 n 1+2 +…..+n
=7 2
⟹ =2033136 ⟹ n=2016.
2

Exercitțiul1.2.5.

Determinați numerele x∈N care au produsul divizorilor săi naturali egal cu 2017n , unde n este

un număr prim.

Soluție1.2.5.Deoarece 2017 este un număr prim, rezultă că divizorii lui x sunt:

1,2017 , 2017 ,2 … ,2017 k, k∈N* atunci produsul divizorilor lui x este egal cu
k ( k+1 )
2 k 1+2+ …+k k ( k +1 )
1 ∙2017 ∙ 2017 ∙ … ∙ 2017 =2017 =2017 2
⇒ =n ⇔ k ( k +1 )=2
2

2 n= produsul a douanumere consective ⇒ n=3 , n=20173

n prim }

Exercițiul1.2.6.Aflați cel mai mic număr natural divizibil cu 225 care are 12 divizori naturali.

Soluție1.2.6. : Fie n= p1∝1 ∙ p∝2 2 ∙……∙ p ∝n

n , unde p1,p2,…,pn sunt numere prime,
iar ∝1 , ∝2 , … .. , ∝n ∈N*. Numarul divizorilor naturali ai lui n este

( ∝1 +1 )( ∝2 +2 ) … … . ( α n+ 1 )=12

1∙ 12⇒ n= p11

Deoarece12=
{
2∙ 6 ⇒ n=p 21 ∙ p52
3 ∙ 4 ⇒ n= p21 ∙ p32
2 ∙2 ∙3 ⇒ n= p1 ∙ p2 ∙ p32
conditia n⋮ 225 impunen=32 ∙ 52 ∙ k , k ∈ N ¿

Singurul caz convenabil este n=¿ p21 ∙ p32 cu variantele n=32 ∙ 53=1125, n=33 ∙52=675

Numarul cautat este n=675

Exercițiul 1.2.7.Spunem despre un număr natural nenul n că este bun dacă printre divizorii săi
există trei numere naturale, distincte două câte două, astfel încât suma pătratelor acestora este
egală cu n.

a) Demonstrați că orice număr bun este divizibil cu 3.

b) Arătați că există o infinitate de numere naturale bune.

Soluție1.2.7. a) Presupunem că ar exista un număr bun n care să nu fie divizibil cu 3. Atunci

niciunul din divizorii săi nu este divizibil cu 3, deci toți divizorii sunt de forma 3 k +1 sau
3 k −1. Atunci pătratele tuturor divizorilor lui n dau restul 1 la împărțirea cu 3, iar dacă n este
suma a trei asemenea pătrate, atunci n este divizibil cu 3, contradicție.

b) să observăm că 30 este bun: 30 1 2   22   52 , iar 1, 2, 5 sunt divizori ai lui 30. De
aici rezultă ușor că orice număr de forma 30 k 2este bun deoarece el se scrie

k   2    2k   2     5k   2 2
, unde k, 2k, 5k sunt, în mod evident, divizori ai lui 30 k .
Cum k ∈ N ¿ poate lua o infinitate de valori, deducem că există o infinitate de numere
bune.

Exercițiul1.2.8. Helen împarte numărul 365 la fiecare din numerele 1 ,2 , . .. , 365 și întocmește
lista celor 365 de resturi obținute. Apoi Phil împarte numărul 366 la fiecare din numerele
1 ,2 , . .. , 366¸si întocmește lista celor 366 de resturi obținute. Care din cei doi are suma
resturilor de pe lista sa mai mare ¸si cu cât?

Soluție1.2.8. Dacă, împărțndu-l pe 365 la un număr natural nenul k, Helen a obținut câtul c k

¸și restul r k , adică 365=k · ck +r k, cu 0   r  k   k , să vedem ce rest obține Phil când îl
împarte pe 366 la k.

Sunt posibile două situații:

366   k  · c  k    r  k  1
 
Prima situație dacă , atunci ¸si restul obținut de Phil este cu 1 mai

mare decât cel obținut de Helen. A doua situație este cea în care rk    k  1
  . În această

situație,
366   k  · ck    k    k (ck   1
  ¿, deci restul obținut de Phil este 0.

A doua situație se întâlnește atunci când k divide 366 (și numai atunci). Cum 366   2  · 3 · 61

    1, 2, . . . , 365
k
are 8 divizori, pentru fiecare din numerele \ {1, 2, 3, 6, 61,1 22,1 83 } (358 de
numere) restul obținut de Phil la împărțirea cu k va fi cu 1 mai mare decât cel obținut de

Helen, în vreme ce pentru numerele 1, 2, 3, 6, 61,1

  22 ¸si 1
  83 , Helen obține resturile

0 , 1 ,2 , 5 , 60 ,121, respectiv 182, iar Phil, de fiecare dată, restul 0. În plus, Phil mai obține și
un rest 0 la împărțirea cu 366, dar acest rest nu va afecta suma.
În concluzie, diferența dintre suma resturilor obținute de Helen ¸si suma resturilor obținute de

Phil este 0  1

     2    5   60  1
  21  1
  82   358  1
  3 , așadar suma resturilor obținute de Helen
este cu 13 mai mare decât cea a resturilor obținute de Phil.

x y
Exercițiul1.2.9.Determinați numerele naturale nenule x și y pentru care x      y  y  x .

d     x, y   ¸si  a, b

   N  *
Soluție1.2.9 Fie astfel încât x=ad , y=bd și( a , b)=1. Atunci ecuația
din enunț se scrie succesiv:

 ad    a b  d     bd    b  a  d  ,  ad      bd   b  a , a a b d  2 a    b  b  a
 a  b

b a
De aici rezultă că a divide b   . Cum
 a, b   1  , deducem că a=1. În acest caz, ecuația

devine b      d   , deci b este fie impar, fie pătrat perfect. Dacă b    2k  1 , k 
   N , atunci
b 1 2

d     2k  1  x     2k   1   , y     2k   1 

k k k 1

, deci . Dacă b    n  2  , n

   N  * , atunci
2 2 2
d    n  n   1  , deci  x   n  n   1  , y    n  n   1 .

Exercițiul1.2.10. Determinați numerele naturale nenule a și b pentru care

 a, b      a, b    a  · b .
Am notat (a , b)și[a , b] cel mai mare divizor comun, respectiv cel mai mic multiplu comun al
numerelor a șib .

d     a, b   x, y   1  .

Soluție1.2.10 Dacă  , atunci a=dx și b=dy , cu

Rezultă [ a, b ]   dxy și a  · b    d   xy . Cu aceasta, relația din enunț devine d    dxy    d   xy și
2 2

1   xy  d  1 

împărțind prin d obținem 1   xy    dxy sau . Cum x , y și d sunt numere
naturale nenule avem, d – 1=1 de unde d=2 și x= y=1.

În concluzie, a=b=2.
Exercițiul1.2.11.Determinați numerele prime p pentru care numărul p2−17 are exact 4
divizori.

Soluție 1.2.11. Un număr cu exact 4 divizori are forma x    q   sau x    r  · s , unde q ,r și s sunt
3

numere prime, r   s .

Dacă  p    1 7   q   , atunci p      q    1 7 . Pentru q = 2 avem  p      25 , de unde p = 5. Pentru

2 3 2 3 2

q    3 avem q 3+ 17 este număr par, de unde p = 2. Dar p  2    4 , iar q  3   1

  7   44 , prin

urmare nu avem soluție pentru q    3 .

Dacă  p    1
  7   r  · s , atunci p  2    r  · s   1
2
 7.

Dacă r și s sunt ambele impare, atunci r  · s   1

  7 este număr par, prin urmare p=2. Dar

 p  2    4 și r  · s   1
  7   3 · 5  1
  7   32 . Rezultă că în această situație nu avem soluție.

Dacă  r =2, atunci p      2 s   1 7 .

2

Dacă  s    3 este număr prim, atunci s    4k   1

  sau s    4 k    3 , unde k este

p  2    2  4k  1  17   8k  19   M 4  3

număr natural. Pentru s    4 k  1 obținem .

p   2   2  4k  3  17   8k  23   M 4  3

Pentru s    4k  3 obținem . Cum un pătrat

perfect nu poate avea forma M 4   3 , deducem că  nici în aceste două  situații nu avem
soluții. Singura soluție este p = 5.

…………………………………………………………………………………………………..

Divizibilitate. Suma divizorilor unui număr natural

Dacă n>1 are descompunerea n= p∝1 ∝2 ∝k
1 ∙ p2 ∙ … … .. p k , atunci

d
 n   a1  1  a2  1 .  ak  1
(1)
pa1 1+1 −1 pa2 1+1−1 pak+ 1
k −1
s ( n )= ∙ ∙ … … … … … ….. ∙ (2)
p 1−1 p 2−1 pk −1

b1 b2 bk b   0,1,.., ai 
Demonstrație : Un divizor al lui n are forma p1 ∙ p2 ∙ ……∙ p k , unde i ,

i  1, k . Ca urmare, b 1 poate fi ales în a1  1 moduri, b 2 poate fi ales in a2  1 moduri,…….,b k

în ak  1 moduri. Deci,
 b ,b
1 2, ., bk 
poate fi ales
( a 1+1 ) ( a2+ 1 ) ∙ … … .. ∙ ( ak +1 ) moduri si relația (1)
Suma divizorilor, în mod evident, coincide cu produsul.

 1 p 1   
 p12  .  p1a1 1  p2  p22  .  p2a 2  1  pk  pk2 .  pkak .
Cum acesta este egal cu

p a1 1+1−1 p a2 1+1−1 p ak+1 −1

∙ ∙ … … … … … … .. ∙ k
p1−1 p2−1 p k −1
Rezulta că pentru S(n) are loc formula (2).

Exemplu: Pentru
3 2 24 −1 3 3−1
72=2 ∙ 3 avem d ( 72 )=( 3+1 ) ( 2+ 1 )=12 și S ( 72 ) = ∙ =195
2−1 3−1

Exercițiul 1.2.12. Aflați cel mai mic număr natural care are exact 105 divizori.

Soluție1.2.12. Deoarece 105 = 3 · 5 · 7, rezultă că numărul căutat are descompunerea

a1 a2 a3
canonică de forma p1 p2 p3 cu ( a 1+1 ) ( a2+ 1 )( a3 +1 )=3∙ 5 ∙7 cel mai mic numar se
obține pentru

p1  2, p2  3, p3  5 ,  a1  1  7,  a2  1  5,  a3  1  3

Acest număr este: 26 ∙3 4 ∙ 52=129600

a 1 a
Exercițiul 1.2.13. Arătați că numărul divizorilor lui n care se divid cu  n este egal cu

d  n

a 1 a
Soluție 1.2.13. Este suficient să observăm că orice divizor al lui n ce se divide cu n
este de forma m∙ na, m fiind un divizor al lui n.
Exercițiul 1.2.14. Un număr natural este de forma n= pa ∙q b, unde p,q sunt numere prime.
Știind că puterea a treia are 133 divizori, să se găsească ce putere a lui n are 645 divizori.

 3a  1  7
 
d n 3   3a  1  3b  1  133  7 x19 , 
Soluție 1.2.14. Avem 3b  1  19

3a  1  19

sau  3b  1  7

Obținem

a  2, b  6 sau  a  6, b  2.  Cum  d  n x   (ax  1   bx  1  abx 2   a  b  x  1, 1 2 x 2  8 x  1  645

)

și ca urmare vom avea x=7

Exercițiul 1.2.15. Determinați un număr par știind că numărul divizorilor săi este 15 și suma
lor este 5467

Soluție 1.2.15. Numărul n căutat fiind par, are un factor prim egal cu 2. Deoarece d(n) = 15
= 3 · 5, rezultă că n are cel mult doi factori primi: 2 si p si aceștia sunt la puterile 2 si 4.

n  24 x  p 2 și cum s  n   5467 , avem corespunzator

25  1 p 3  1 23  1 p 5  1
x  5467 x  5467
2 1 p 1 sau 2  1 p  1
Numai a doua ecuație are soluția p = 5∈ N . Deci, n=22 ∙ 54 =2500

Exercițiul 1.2.16. Arătați că numărul divizorilor unei puteri naturale a unui număr dat este
prim cu exponentul acelei puteri.

Soluție 1.2.16. Dacă n= p∝1 ∝2 ∝k m m∝ 1

1 ∙ p2 ∙ … … .. p k , atunci n = p1 ∙ pm2 ∝2 ∙ … ….. pmk ∝ kși

 n    ma1  1  ma2  1 .  mak  1  mb  1, b  N .Rezultă  că  d  n m , m    1

d

Exercițiul 1.2.17. Fie n un număr natural nenul și 1   d1   d 2   d 3   . . .   d k    n divizorii

săi. Aflați n știind că n    d  2   d  3 .

2 3

Soluție 1.2.17. Dacă n este impar, toți divizorii săi sunt impari, dar atunci
 d  22   d  33 este

număr par, deci egalitatea  n   d  2   d  3 nu poate avea loc. Așadar n trebuie să fie par. Atunci
2 3

d  2   2   si d33    n    22  e tot număr par, deci d  3   2m , cu m  1  . Dar atunci 1   m    d  3

și m este și el un divizor al lui n, deci trebuie ca m    d  2 , adicăd 3=4

În acest caz n    2    4    68 . Reciproc, n = 68 chiar verifică toate proprietățiile

2 3

din enunț: cei mai mici divizori ai săi sunt într-adevăr d1  1 , d 2    2  șid 3=4.

Exercițiul 1.2.18. Determinați toate numerele naturale n care au cel puțin patru divizori
naturali și care sunt egale cu suma pătratelor celor mai mici patru divizori naturali ai lor.
Soluție1.2.18. Fie n un număr cu proprietatea din enunț și 1   d1    d 2    d 3    d 4 cei mai mici
patru divizori naturali ai săi.

Dacă n este impar, d1  , d 2  , d 3  , d 4 sunt impare, deci este par, contradicție. Așadar d 2=2.

Deoarece un pătrat perfect dă restul 0 sau 1 la împărțirea cu 4, dacă 4∨n atunci d 3    4 sau

d3    3 și d 4    4 dar în niciunul din cazuri nu obținem n    d   2 1   d  2 2    d  2 3    d  2 4 divizibil cu 4.

Rezultă că 4 nu divide n. Atunci cei mai mici patru divizori ai săi sunt fie 1, 2, p, q unde p, q

sunt două numere prime distincte, fie 1, 2, p, 2p. În primul caz n    d   2 1   d  2 2    d  2 3    d  2 4 este
impar, ceea ce nu convine. Rămâne cazul al doilea, în care

n  1 
     4  p  2    4 p  2    5 1  p  2   ,      3, 5
d 
deci 5∨p . Deducem că 3 În primul caz, nu

este divizibil cu 3, deci acest caz nu convine.

Dacă d3    5 atunci n  1

     22   52  1
  02 1
  30 ai cărui cei mai mici patru divizori naturali

sunt într-adevăr 1, 2, 5 ,10 .

.................................................................................................................................................
 1.3.Elemente combinatoriale folosind indici de
numărare
Pentru a determina câte numere verifica o anumită proprietate (egalitate) dată, vom căuta un
indice de numărare căruia ii atribuim valori numerice naturale consecutive.

Exercitiul1.3.1Câte numere pare sunt in intervalul [21000 , 22000 ] ?

Soluție 1.3.1

2 1000=21000

21000+ 2 = 21000 + 2· 1

21000+ 4 = 21000+ 2 · 2

………………………

22000 = 21000 + 2· x

Se determină x:

2 · x=2 2000−21000=¿ x=21999−2 999=¿ x=2 999(21000−1).

Indicele de numărare ia valori de la 0 la 2999 ( 21000 - 1 ).

Prin urmare sunt 21999 - 2999+1 numere pare.

Exercițiul 1.3.2. În câte regiuni împart planul n drepte concurente?

Soluție 1.3.2. Două drepte concurente împart planul în 4 regiuni, 3 drepte concurente în 2 ·
3= 6 regiuni; n drepte concurente vor determina 2· n regiuni.

Exercițiul 1.3.3. Un pătrat perfect se termină cu 5. Demonstrați că cifra sutelor este un număr
par.

Soluție 1.3.3. n = a1 a2…...ak5 Cum n este pătrat perfect, rezultă ca n poate fi scris sub forma:

  b1 b2 br 0  5 100b  b  1    25

2

= ( 10·b    5 )2= , unde b  b1 b 2 br .

n  25  100b  b  1   n  25
divizibil cu 200   n  25   a1 a 2  ak 5 25 divizibil cu

200   ak  2 si  ak  1 par .

Exercițiul 1.3.4. Fie șirul de fracții:

1 1 2 2 1 2 3 3 3 1 2 n n n n
; ; ; ; ; ; ; ; ;; ; ; ; ; ; ; ; , unde  nòN *
1 2 2 1 3 3 3 2 1 n n n n 1 n  2 1

a) Dacă n= 2009, aflati numărul fracțiilor din șir.

b) Arătați că, pentru orice număr natural nenul, numărul fracțiilor din șir este un pătrat
perfect.

Soluție 1.3.4.

a) pentru n= 2009, numărul fracțiilor este (2.1-1) + (2.2-1) + (2.3-1) +…….+ (2.2009-1) =
20092

3  5  ...   2n  1    n 2
b) 1 ; pentru orice n numar natural.

Exercițiul 1.3.5 Fie n ≥ 3 un numă întreg. Demonstrați că este posibil ca, eliminând cel mult
două dintre elementele mulțimii {1 , 2 ,. . . ,n }, să obținem o mulțime care are suma
elementelor pătrat perfect.

Soluție 1.3.5.Suma a două numere (distincte) din mulțimea {1, 2, . . . , n} este cel puțin

1   2   3 și cel mult  n  1

      n    2n  1
 
. Ea poate lua orice valoare cuprinsă între
acestea două. Într-adevăr, putem mereu mări cu 1 unul din cele două numere pentru a obține
o sumă cu 1 mai mare. Presupunând că oricum am elimina două dintre elementele mulțimii
nu obținem pătrat perfect, ar rezulta că niciunul din numerele

n  n   1
  n  n  1
  n  n   1
 
 3,  4, . . . ,     2n  1
 
2 2 2 nu este pătrat perfect. Atunci toate aceste

numere trebuie să fie cuprinse între două pătrate perfecte consecutive, k   și 

k  1 
2
2
.

n  n   1
 
2
   2n  1
 
(Dacă k   este cel mai mare pătrat perfect mai mic decât, a 2 atunci

 k  1 
2

toate numerele de mai sus trebuie să fie mai mici decât .

În acest caz,

n  n   1
  n  n   1
 
   2n  1
      3    k   1
 
2
k  2  
2 2 implică

n  n   1
  n  n   1
 
k   2 1
        2n  1
      3   k  2    2k
2 2 ,deci

n  n   1  n  n   1 
2
   3 
2
   
    2n  1      k  2    2k     k  2   1  , adică  2n    4   2k  1  .

n  n  1 
k   2     2n  1
Rezultă că  n    k   1  . Dar inegalitatea 2 implică atunci

n  n  1 
 n  1    2n  1
2
 
, adică 2n      n    n , ceea ce este o contradicție. Așadar,
2 2
2
presupunerea inițială se dovedește a fi falsă, adică putem întotdeauna elimina două dintre

elementele mulțimii
 1, 2, . . . , n astfel încât suma elementelor rămase să fie un pătrat
perfect.

Exercițiul 1.3.6 Numerele naturale de la 1 la n sunt scrise pe câte un cartonașe. Cartonașele se

află pe o masă, cu fațaîn sus. Ana ¸si Bogdan joacă următorul joc: mai întâi Ana ia unul din
cartonașele de pe masă. Apoi, Bogdan ia de pe masă două cartonașe pe care sunt scrise două
numere consecutive. Urmează Ana care ia de pe masă trei cartonașe pe care sunt scrise trei
numere consecutive. În fine, Bogdan ia de pe masă patru cartonașe pe care sunt scrise patru
numere consecutive. Care este cea mai mică valoare a numărului natural n pentru care
Bogdan își poate asigura efectuarea ambelor sale mutări?

Soluție 1.3.6.Răspunsul este n=14. Mai întâi, să demonstrăm că dacă n

  1 3 , Ana îl poate

împiedica pe Bogdan să efectueze cea de-a doua sa mutare. Dacă n  1 0 este evident că nu se

pot lua 1   2   3   4  1 0 cartonașe de pe masă. Dacă n  1 0 , Ana ia mai întâi cartonașul cu
numărul 4. Dacă n = 10 sau n = 11, la a doua ei mutare, Ana face în așa fel încât numărul 8
să fie luat. . Dacă l-a luat Bogdan, el nu mai are o a doua mutare. . Dacă nu l-a luat, Ana
poate lua 6, 7, 8 sau 8, 9, 10. . Dacă n = 12, la a doua ei mutare, Ana face în așa fel încât
numerele 8 ¸si 9 să fie luate. Dacă le-a luat Bogdan pe amândouă, el nu mai are o a doua
mutare. Dacă Bogdan a luat 7, 8, Ana ia 9, 10, 11, iar dacă Bogdan a luat 9, 10, Ana ia 6, 7,
8. Dacă Bogdan a lăsat numerele 8, 9 pe masă, Ana poate lua 7, 8, 9 sau 8, 9, 10. Oricum ar
fi, lui Bogdan nuîi rămân patru numere consecutive pe masă. Dacă n = 13, la a doua ei
mutare, Ana face în așa fel încât numerele 8, 9 ¸si 10 să fie luate. Dacă Bogdan a luat zero,
una sau dacă dintre ele, Ana le ia pe cele rămase (dacă Bogdan a luat 9, 10, ea poate lua 11,
12, 13), iar lui Bogdan nu îi rămân patru numere consecutive pe masă. Să arătămm acum că,
dacă n = 14, Bogdan își poate asigura efectuarea ambelor sale mutări. El foloseștee
următoarea strategie. Fie k numărul șters de Ana la prima ei mutare. Datorită simetriei, putem
presupune k ≤ 7. Dacă k ≥ 5, Bogdan șterge 13 și 14 și vor rămâne două intervale de lungime
4: de la 1 la 4 ¸si de la 9 la 12. Ana nu le poate strica pe amândouă, iar Bogdan va putea lua
numerele de la 1 la 4 sau pe cele de la 9 la 12. Dacă însă k ≤ 4, Bogdan poate șterge, de
exemplu, 9 ¸si 10 rămânând cu două intervale de lungime 4: de la 5 la 8 ¸si de la 11 la 14. Din
nou, Ana nu le poate strica pe amândouă; Bogdan va putea muta în intervalul lăsat de Ana.

Exercițiul 1.3.7.Fie n ≥ 2 un număr natural. Avem n cartonașe pe care sunt scrise numerele de
la 1 la n și n urne, și ele numerotate de la 1 la n. În fiecare urnă se introduce câte unul din
cartonașe, apoi, pentru fiecare urnă, se face suma dintre numărul urnei și cel scris pe
cartonașul aflat în urnă.

a) Arătați că dacă n este număr par, printre cele n sume calculate, vor exista două care dau
același rest la împărțirea cu n.
b) Arătați că oricare ar fi n > 2 un număr natural impar, distribuirea cartonașelor în urne se
poate face în a¸sa fel încât cele n sume să dea resturi diferite la împărțirea cu n.

Soluție 1.3.7.a)Presupunem contrariul, anume că există un mod de a introduce cartonașele în

urne fără ca două dintre cele n sume să dea același rest la împărțirea cu n. Asta înseamnă că

cele n sume dau resturile 0,1 , 2, . . . , n  – 2  ¸si  n  1  la împărțirea cu n, deci suma celor n sume

0 1    2    . . .    n  –1    n  n  –1  2 n    2k ,

dă același rest ca și la împărțirea cu n. Dacă

n
k  2k  –1     2k  k  –1     k k  
această sumă este ¸si dă restul 2 la împărțirea cu n. Pe de altă

parte, suma celor n sume este de fapt

 1   2   . . .   n     1 
   2   . . .   n     n  n   1  care este
divizibilă cu n, prin urmare, presupunând concluzia falsă și calculând în două moduri o
anumită cantitate am obținut rezultate diferite, contradicție care arată că presupunerea făcută
este falsă.

b) Putem introduce cartonașele în urne în felul următor: cartonașul cu numărul m merge în

urna cu numărul m. Astfel, cele n sume vor fi 2, 4, 6, . . . , 2n . Aceste numere dau resturi

     j    i    n , atunci  n, 2   1  implică

diferite la împărțirea cu n deoarece, dacă n  | 2i    2 j  cu 1
n  | i    j , ceea ce nu se poate deoarece 0   i    j    n .

Exercițiul 1.3.8. Fie S mulțimea numerelor mai mari ca 10 care au numai cifre din mulțimea

 1, 3, 7, 9 . (Cifrele se pot și repeta.) Arătați că orice element al lui S are un factor prim mai
mare ca 10.

Soluție 1.3.8. Evident, niciun număr din S nu este divizibil nici cu 2, nici cu 5. Să
demonstrăm că nu este posibil ca singurii factori primi ai unui număr din S să fie 3 și/sau 7.
Atunci va rezulta că orice numă din S are un factor prim mai mare ca 10. Observația esențială

este că orice număr de forma 3k  · 7  j  , k , j 

   N , are penultima cifră pară, deci nu aparține lui

S. Afirmația precedent revine la a arăta că numerele de forma 3k  · 7  j dau unul din resturile
1 , 3, 7, 9 la împărțirea cu 20. Să observăm că dacă înmulțim două numere de forma

    1, 3, 7, 9 ,
20k    r  cu  r 
obținem tot un număr de această formă.
 Într-adevăr,

 20k1    r1   20k2    r2     400k1k2    20k1r2    20k2 r1    r1r2    20  20k1k2    k1r2  k2 r1      r1r2
Ne convingem ușor că produsul oricărora două dintre numerele 1, 3, 7, 9, nu neapărat diferite,

    1, 3, 7, 9
20k    r , cu  r 
are penultima cifră pară(sau inexistentă), adică este un număr de forma
. Cu aceasta, afirmația este probată.

......................................................................................................................................................

1.4.Elemente combinatoriale prin stabilirea unor

relaţii de recurenţă

Exercițiul1.4.1. Fie șirul de numere

 an  n  1 : 22, 23, 25, 28, 32, . Sa se
determine al 2009-lea numar al sirului.

Soluție1.41.. a1  22

……………………….
Exercițiul1.4.2. Formula binomului

 n  nk k
 x  y 
n n
 k 0  x y
k 

poate fi demonstrată şi astfel:

 x  y   x  y   x  y   x  y 
n

Din fiecare paranteză, la efectuarea calculelor, în membrul drept , iau x sau y. Rezultatul
va fi deci de forma: . Pentru a determina coeficientul fiecărui termen, ne imaginăm că cei n
nk
factori sunt numerotaţi. Astfel monomul x y k apare de un număr de ori egal cu numărul

de moduri în care pot selecta k numere din cele n anterior folosite la numerotarea factorilor,

n
  
adică  k  . Rezultatul fiind valabil pentru orice 0   k    n , formula binomului este astfel
demonstrată. Faţă de acest raţionament, cel prin inducţie matematică pare rigid şi artificial.
Mai mult el este cel cu care trebuie lucrat la clasele cu programă TC.

Numere Fibonacci (Problema iepurilor)

Fibonacci, născut în Italia în 1175, a fost educat în Africa de Nord, unde tatăl său
deține un post diplomatic. Revenind în Italia, în 1202 a publicat un tratat de matematică
intitulat „Liber abaci”. Acest tratat conține aproape toate informațiile din acea perioadă,
referitoare la aritmetică și algebră și care a jucat un rol important în secolele următoare în
dezvoltarea matematicii în Europa. În special, în temeiul acestui tratat, europenii au luat
cunoștință de scrierea arabă a numerelor, adică a sistemului arabesc de numerotare
pozițională. În mod similar, în 1220 a publicat „Practica geometrică”, în 1225 „Liber
quadratorum”. Tratatul „Liber abaci” a fost reeditat în 1228. Una dintre problemele discutate
în „Liber abaci” este anume „problema iepurilor”,

Vi se oferă o pereche de iepuri. Se știe că fiecare pereche de iepuri produce în fiecare

lună o nouă pereche de iepuri, care la rândul lor devine productivă la vârsta de o
lună. Determinați câte perechi de iepuri vor fi după n luni.
 Inițial vom observa istoricul acestei probleme și apoi soluția acesteia, precum și alte
probleme legate de aceasta.

Vorbind despre matematică din cele mai vechi timpuri, toată lumea ar numi astfel de
matematicieni precum Euclid, Pitagora, Heron sau Unul dintre cei mai cunoscuți
matematicieni din Evul Mediu, împreună cu Viete, ar fi Leonardo din Pisa, cunoscut sub
numele de Fibonacci (scurt pentru Bonacci, adică fiul lui Bonacci).

 Fie fn numărul de perechi de iepuri după n luni. Numărul de perechi de iepuri după n + 1,

notat cu f  n +1, va fi numărul de perechi la luna n, adică f  n, plus numărul iepurilor nou-
născuți. Cum dacă Iepuri nasc DIN de pereche cu Iepuri de mare niciodată Varsta sau lună,
nou-nascuti Iepuri vor fi f  n -1 perechi.

Prin urmare, relația este obținută

f  n  1   f  n    f  n  1  . (1)

În plus,
. (2)

Astfel, am obținut o șiră numerică recurentă. Prin scrierea termenilor acestui șir, determinăm

0, 1, 1, 2, 3, 5, 8, ... (3)

numit șirul Fibonacci. Fiecare termen al șirului, începând cu al treilea, este egal cu suma celor
doi termeni precedenți. Primii doi termeni sunt considerați a fi dat, f  0 = 0, f  1 = 1.

Astfel, „problema iepurilor” s-a redus la rezolvarea ecuației funcționale ( 1 ), adică la
determinarea termenului general f  n al șirului, care verifică relația ( 1 ) în condițiile ( 2 ).

Să presupunem că șirul f  n nu are formă

, (4)

Unde o valoare reală. Înlocuiește f  n în ( 1 ) și obține

sau echivalent
.

ultima egalitate devine l 2 - l - 1, (5)

care reprezintă o ecuație pătrată în raport cu parametrul real l . Din ( 5 ) deducem

Deci șirurile

verificați egalitatea ( 1 ). De aici, concluzionăm că ecuația ( 1 ) are mai multe soluții. În
general, există o infinitate de șiruri care verifică ( 1 ). Ușor de observat ca șir de formă

(6)

unde c  1 , c  2 - constante reale fixe, verificați și ( 1 ). Mai mult, se poate demonstra că orice
șir care verifică egalitatea ( 1 ) are forma ( 6 ). În alte scopuri, nu vom demonstra acest fapt în
această lucrare. Pentru cei interesați de teoria generală a soluționării ecuațiilor de formă ( 1 ),
numite ecuații cu diferențe finite, recomandăm să consultați [ 1 ] - [ 4 ].

Revenind la șirul Fibonacci, descoperim că acest șir este determinat univoc, iar unicitatea este
dictată de primii doi termeni, adică de condițiile inițiale ( 2 ). Combinând n = 0 și n = 1 în
( 6 ), se obține sistemul liniar

cu soluția 

În cele din urmă, termenul rang n al șirului Fibonacci este format

(7)
Proprietățile șirului Fibonacci.

1 °  f  1 + f  2 + ... + f  n = f  n +2 - 1. (8)

Demonstratie.

f  1 = f  3 - f  2
f  2 = f  4 - f  3
...
f  n -1 = f  n +1 - f  n
f  n = f  n +2 - f  n +1 .

Adăugând parțial egalitatea anterioară se obține

f  1 + f  2 + ... + f  n = f  n +2 - f  2 

și cum f  2 = 1 obține egalitate ( 8 ).

2 ° f  1 + f  3 + f  5 + ... + f  2 n -1 = f  2 n 

3 °f  2 + f  4 + ... + f  2 n = f  2 n +1 - 1.

Proprietățile 2 ° - 3 ° sunt demonstrate similar cu 1 °.

4 ° f  1 2 + f  2 2 + ... + f  n 2 = f  n · f  n +1 . (9)

Demonstratie. Este ușor de observat că relația are loc

f  n · f  n +1 - f  n -1 f  n = f  n (f  n +1 - f  n -1) = f  n 2    

Din această relație, deducem egalitatea

f  1 2 = f  1 · f  2 ,

f  2 2 = f  2 · f  3 - f  1 · f  2 ,
f  3 2 = f  3 · f  4 - f  2 · f  3 ,
...
f  n 2 = f  n · f  n +1 - f  n -1 · f  n .
Adăugarea parțială a egalității precedente este egală cu ( 9 ).

5 °  Fie   f  n + m = f  n -1 · f  m + f  n · f  m +1 , (10)

unde f  n denumește termenul de rang n al șirului Fibonacci.

Demonstrație. Desigur, cunoașterea formei generale a termenului f  n (a se vedea ( 9 ) poate fi

înlocuită cu ( 10 ) și arătând că egalitatea are loc. Cu toate acestea, vom demonstra ( 10 )
folosind metoda de inducție matematică . 

Pentru m = 1, egalitatea ( 10 ) devine

f  n +1 = f  n -1 · f  1 + f  n · f  2 

ceea ce este evident. Pentru m = 2, formula ( 10 ) este de asemenea evidentă. 

f  n +2 = f  n -1 f  2 + f  n f  3 = f  n -1 + 2 f  n = f  n -1 + f  n + f  n = f  n +1 + f  n 

Astfel, baza inducției este verificată (m = 1; m = 2). Fie ( 10 ) adevărat
pentru m = k și m = k + 1 și vom demonstra că este adevărat pentru m = k + 2.

Deci, fie o egalitate este adevărată

f  n + k = f  n -1 f  k + f  n f  k +1 ,

f  n + k +1 = f  n -1 f  k +1 + f  n f  k +2 .
Adăugând împreună ultimele egalități, unul obține

f  n + k +2 = f  n -1 · f  k +2 + f  n · f  k +3 

ceea ce reprezintă, de asemenea, egalitatea ( 10 ) pentru m = k + 2.

6 ° f  2 n = f  n -1 f  n + f  n · f  n +1 

Demonstrația rezultă din ( 10 ) punerea m = n .

7 ° Termenul f  2 n este împărțit la f  n 

Demonstrație. Din 6 ° rezulta

f  2 n = f  n (f  n -1 + f  n +1),

de unde se dovedește că f  2 n   f  n .

8 °  
9 ° 

Proprietățile 8 ° - 9 ° fiind consecințe directe de la 6 °  rămân a fi demonstrate în mod

independent.

10 ° f  n 2 = f  n -1 f  n +1 + (-1) n +1 (11)

Demonstratie. Vom dovedi egalitatea ( 11 ) prin inducție după n . Pentru n = 2 egalitatea

( 11 ) devine

f  2 2 = f  1 · f  3 - 1,

ceea ce este adevărat.

Fie ( 11 ) să fie adevărat pentru n și vom demonstra că este adevărat pentru n + 1. Deci,
fiecare egalitate are loc

f  n 2 = f  n -1 · f  n +1 + (-1) n +1

Ne adunăm de ambele părți ale ultimei egalități f  n · f  n +1 Drept urmare este obținut

f  n 2 + f  n · f  n +1 = f  n -1 · f  n +1 + f  n · f  n +1 + (-1) n +1

sau echivalent

f  n (f  n + f  n +1) = f  n +1 (f  n -1 + f  n) + (-1) n +1 

și cum f  n +2 = f  n + f  n +1 (a se vedea definiția șirului Fibonacci) deducem

f  n f  n +2 = f  n +1 2 + (-1) n +1 

sau

f  n +1 2 = f  n · f  n +2 + (-1) n +2 

Deci ( 11 ) este valabil pentru n + 1.

Exercițiul 1.4.3. Determinaţi numărul maxim de regiuni în care n drepte împart planul.

Soluţie1.4.3. Se consideră cazul în care oricare două drepte nu sunt paralele şi oricare trei

drepte nu sunt concurente. Fie

 an  n1 numărul de regiuni în care dreptele împart planul.

Avem a 1=2, a 2=4, a 3=7. Considerând n+1 drepte se constată că a"n+1"−a dreaptă este
intersectată de celelalte în n puncte care determină pe ea n+1 segmente sau semidrepte.
Fiecare dintre acestea generează o nouă regiune prin împărţirea în două, a unei regiuni deja

a  n  n  1 / 2
existente. Obţinem an 1  an  n  1 . În final rezultă n . Inducţia matematică
este o metodă de raţionament foarte eficientă.

Trebuie totuşi subliniat că, în rezolvarea problemelor de combinatorică, există şi alte

variante de lucru.

....................................................................................................................................................