Sunteți pe pagina 1din 3

CONTROLUL ACTIVITĂŢII ORGANELOR ADMINISTRAŢIEI

PUBLICE. CONTENCIOSUL ADMINISTRATIV. NOŢIUNE,


FUNDAMENTE LEGALE ŞI CONSTITUŢIONALE. TRĂSĂTURI

Clasificarea formelor de control


O primă clasificare se realizează după natura organului de control, în raport de
care există:
- controlul legislativ sau politic, exercitat de către Parlament, prin anchete
efectuate de comisiile de specialitate ale celor două camere, prin interpelări şi
întrebări puse membrilor Guvernului, etc.;
- controlul executiv sau administrativ care este executat de organe de control
din cadrul sistemului administraţiei publice;
- controlul judecătoresc care este exercitat de către instanţele judecătoreşti
asupra legalităţii actelor administrative.

Controlul exercitat din interiorul sistemului organelor administraţiei


publice. Controlul administrativ.

Controlul administrativ intern se exercită de către structuri sau funcţionari


din interiorul autorităţii a cărei activitate este verificată şi se poate realiza, fie din
oficiu, adică la iniţiativa conducerii ierarhice, fie la sesizarea oricui, caz în care este
vorba de un recurs graţios.

Controlul administrativ extern se clasifică în:


a) Controlul ierarhic care este exercitat de organe supraordonate autorităţii
controlate, dar care fac parte din cadrul aceluiaşi subsistem al administraţiei publice,
cum este controlul exercitat de corpul de control al ministrului asupra activităţii unui
serviciu public deconcentrat la nivel judeţean al ministerului respectiv.
b) Controlul extern specializat care este exercitat din afara autorităţii
verificate, dar şi din afara subsistemului din care face parte autoritatea verificată,
cum este controlul exercitat de inspecţiile, inspectoratele de stat, Garda Financiară,
Garda de Mediu , etc.
1
Controlul de tutelă administrativă este controlul exercitat de Guvern, în
calitate de conducător general al administraţiei publice, asupra legalităţii actelor
administrative ale autorităţilor administraţiei publice locale, realizat prin prefecţii
judeţelor, potrivit Legii nr. 340/2004 şi potrivit Legii nr. 554/2004.
În situaţia în care prefectul, prin aparatul propriu specializat, apreciază că un
act administrativ adoptat sau emis de către o autoritate a administraţiei publice locale
este nelegal, el va sesiza instanţa de contencios administrativ competentă, efectele
actului respectiv fiind suspendate de drept până la soluţionarea irevocabilă a cauzei.

Controlul exercitat prin jurisdicţiile administrative este forma de control


care se realizează prin organe cu atribuţii jurisdicţionale, aflate în sistemul organelor
administraţiei publice, vizând doar legalitatea unor categorii de acte administrative
expres prevăzute prin lege, care se finalizează cu actele administrativ jurisdicţionale,
supuse controlului instanţelor judecătoreşti.

CONTROLUL JUDECĂTORESC. CONTENCIOSUL ADMINISTRATIV.

Obiectul controlului judecătoresc


Controlul judecătoresc vizează doar legalitatea actelor administrative supuse
controlului şi are ca obiect soluţionarea litigiilor care se nasc între administraţie şi
particulari, persoane fizice sau juridice, în legătură cu organizarea executării legii şi
executarea în concret a acesteia, prin actele administrative emise sau adoptate de
organele administraţiei publice.

Caracteristicile generale ale controlului judecătoresc


Controlul judecătoresc se exercită asupra tuturor autorităţilor administrative:
guvernamentale, autonome, locale şi asupra instituţiilor de interes public, în ceea ce
priveşte legalitatea actelor administrative emise sau adoptate.
Controlul judecătoresc vizează exclusiv legalitatea actelor administrative
supuse controlului, nu şi oportunitatea sau eficienţa acestora.
2
Controlul judecătoresc este exercitat ulterior adoptării sau emiterii actului
administrativ şi se desfăşoară pe baza unei proceduri speciale.
Controlul judecătoresc are un caracter subsidiar, în sensul că este precedat de o
procedură prealabilă în faţa organelor administraţiei publice.

Noţiunea contenciosului administrativ


Din punct de vedere al naturi litigiilor cu care sunt învestite instanţele
aparţinând puterii judecătoreşti există:
Contenciosul de drept comun care este format din totalitatea litigiilor de
natură civilă, comercială şi penală de competenţa instanţelor judecătoreşti.
Contenciosul administrativ care este alcătuit din totalitatea litigiilor de natură
administrativă, născute în relaţiile dintre administraţie şi particulari, date în
competenţa instanţelor judecătoreşti.
În sens larg, prin contencios administrativ se înţelege totalitatea litigiilor
juridice dintre administraţie şi cei administraţi, indiferent că este vorba de litigii de
drept privat sau de drept public.
În sens restrâns, noţiunea de contencios administrativ se referă numai la acele
litigii juridice în care organele administraţiei publice folosesc regimul juridic
administrativ în baza competenţei pe care le-o conferă legea.
Art.2 alin.(1) lit.e) din Legea nr.554/2004 defineşte contenciosul administrativ
ca fiind activitatea de soluţionare, de către instanţele de contencios administrativ
competente potrivit legii, a litigiilor în care cel puţin una dintre părţi este o autoritate
publică, iar conflictul s-a născut fie din emiterea sau încheierea, după caz, a unui act
administrativ, în sensul prezentei legi, fie din nesoluţionarea în termenul legal ori din
refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes
legitim.