* CE ÎNSEAMNĂ *

POPOARE BALCANICE
Conferinţă ţinută la Ateneul Romîn în
ziua de 13 Decembre 1915.

VĂLENri-DE-MUNTE

„N eam u l R o m a n e sc", T ip o g ra fie şi L e g ă to r ie

191G

P re ţu l: 50 de bani.
 N. IORGA
—II!—

* CE ÎNSEAMNĂ *
POPOARE BALCANICE
Conferinţă ţinută la Ateneul Romîn în
ziua de 13 Decembre 1915.

---------- = | | | = ----------

' “ sj ' V8 , f | }

VĂLENIÎ-DE-MUNTE

N ea m u l R o m a n e sc", T ip o g ra fie ş i L e g ă to r ie
1916
 Onorat auditoriu,

Să-m i daţi vo ie să v ă am intesc că aceasta

este o conferinţă şi nu un discurs, şi prin ur­
m are, fiind o conferinţă, şi nu un discurs, are o
p arte de învăţătură, care, nu num ai că nu p e r­
m ite partea de retorică, dar o înlătură în cea
m al m are parte.
A cea sta era bine de spus în tr’un tim p cînd
lum ea este — şi de sigu r nu gîn desc să o critic
pentru aceasta — fireşte m al setoasă de revela-
ţiunl şi de accen te de pasiune, care au şi ele
locul lor unde trebuie, decît de lăm uriri. L ăm u ­
ririle însă iarăşi aii aici, în sala de conferinţă a
A teneului, locul lor. Şi, fiindcă am fost ru g a t de
C om itetul A ten eu lu i ca înnainte de a întră în
desvoltarea conferinţei m ele să exp lic de ce
A ten eu l nu serbătoreşte anul acesta cîteva de­
cenii de la întem eierea sa, îm i îndeplinesc d a­
toria pe care o uitasem la începutul acestor
cîteva cuvin te de introducere. N u e nevoie de
m al la rg i explicaţiunl pentru aceasta, de oare
c e nu-I arde nim ănui în m om entul de faţă de
 4

jubileu. N atural însă că fiecare este dator să

înlocuiască toate jub ileele pe care nu le face
prin toată m unca pe care este dator să o în­
deplinească. Şi, dacă aceasta se spune de toată
lum ea, puţină lum e îndeplineşte ceia ce se cu ­
prinde într’un astfel de sfat.
M ă întorc la subiectul mieii însuşi, după ce
mi-am îndeplinit datoria faţă de instituţiunea
unde vorbesc.
In ceia ce urm ează o să caut a da încă o
orientare pentru m area m uncă pe care sîntem
datorî să o desfăşurăm de acum înnainte. C ăci
nu de la o beţie de frase la un succes uşor o
să trecem , pentru ca pe urm ă să ne putem cu­
funda, sau în indolenţa noastră obişnuită, sau în
glorificarea cu pare întovărăşim , din nenorocire,
şi lucrurile pe care le-am isprăvit şi cele pe care
nu le-am isprăvit, ba chiar şi pe cele pe care
nu le-am ,făcut. •

Subiectul conferinţei din seara acesta îl ş t iţ î:

în ce sens se poate întrebuinţa cuvîntul de po­
poare balcanice ? '
Unii dintre d-voastră ar putea să cread ă că
nu e m om entul să se vorbească despre lucrurile
din B alcani. Putem face, adecă, num ai două lucruri
astăzi: să se regrete creşterea violentă şi ne­
dreaptă, prin m ijloace care nu sînt cele m ai
vrednice de aprobare, a unui popor ce are
calităţile sale, dar în m om entul de faţă ni
arată, cu vitejie, cu spirit de sacrificiu, cu ne­
bunie, toate defectele sale. Şi, pe de altă parte,
 5

s ’ar putea spune că în B alcan i este un Ioc de

p lîn s : pentru poporul acela a cărui glorioasă su­
ferinţă a fost de atîtea ori proslăvită de către
noi. după cuviinţă, şi aici la A ten eu şi aiurea.
C um am spus însă, aceasta este o conferinţă de
explicaţiuni, şi nu o conferinţă de regrete, care în
o rice cas nu trebute să fie prea des rep etate şi
răm în totdeauna sterpe. Nu e o conferinţă de
ură şi de îndem n la duşm ănie îm potriva nim ănui,
c i o conferinţă de constatări, la capătul cărora
se v a propune neapărat rectificarea părerilor g r e ­
şite pe care le vom analisâ în originea lor. L e
vom arăta în tot răul pe care l-au p rovocat şi
vom arăta şi prin ce pot fi înlocuite izvo arele
r ă u lu i: printr’un izvor de binefacere pentru toate
popoarele care se cuprind astăzi supt num ele de
p opoare ' balcanice.
D ar, înnainte de toate, trebuie să răspund la
în treb area aceia tăcu tă care poate să fie în su­
fletu l unora din d-voastră, dacă, adecă, în afară
d e năcazul pentru creşterea... neestetică — să
zicem m ăcar atît — a B u lgariei şi pentru nestîrşit
de dureroasa situaţie a Sîrbilor, dacă în afară
d e aceasta noi, în m om entul de faţă, putem să
avem un interes deosebit pentru lucrurile b al­
can ice ?
Unii zic că da, alţii zic că nu. U nii p lîng asupra
tratatului din Bucureşti. Interesantă operă, din
nenorocire foarte puţin fecundă, făcută răpede
ca să dureze p u ţin ;fă cu tă în necunoştinţă aproape
totală de causă, pentru ca această ign oran ţă să-şi
producă acele resultate pe care orice fel de ig ­
 6

noranţă le-a produs totdeauna, operă îm provi-

sată la sfîrşitul unui noroc, care nu deschide
niciodată alt noroc. S în t unii însă cari p lîn g tra­
tatul şi s p u n : p ăcat că n’a d u r a t; oare nu l-am
putea face din n o u ?
U n lucru e s ig u r : pe base ca a celea de la 1913 nu
se v a putea retace niciodată tractatul red actat
în B ucureşti, pentru că anum e lucruri din situa-
ţiunea de atunci s ’au schim bat esenţial, şi anu m e
popoare din Peninsula B alcan ică s au făcut m ult
m ai puternice decît atunci. Şi alte popoare, prin
starea lor de astăzi, arată o inferioritate m enită
să dureze, pentru că, prin îm prejurări petrecute
de la tratatul din B u cu reşti încoace, au ieşit la
ivea lă ca realităţi care se im pun oricui lucruri
de acelea pe care o uşurătate ign oran tă le lăsa
e o parte la 1913. A n u m e problem e s’au fixat
în liniile cele m ari şi sigure. D e acum a înnainţe
nu poate să trea că cin eva pe lîn gă aceste linii,
fără să recu noască toată realitatea, plăcută sau
neplăcută, care se găseşte în ele. D ar nu din
punctul de ved ere al tratatului din B u cu reşti,
nu îndărătnicindu-ne în rîvnirea către ceia ce a
dispărut pentru totdeauna, nu în aceasta se poate
concentra de acum înnainţe interesul nostru
pentru Peninsula B alcan ică.
U nii zic chiar că interesul acesta să-l m al
slăbim, căci atenţiunea noastră este îndreptată
aiurea. O ziceam şi eu la 1912 şi la 1913, dar
toată lum ea, setoasă de C ad rilater, geom etrisată
de o agitaţiun e care era foarte violentă, dar care,
ca m ulte agitaţiun i violente, nu era tocm ai a şa
 7

de curată, s p u n e a : C adrilaterul, aceasta ne tre­

buie nouă astăzi, B alcanii, pe cind alte lucruri,
din sus, acelea să le lăsăm cu totul de o parte,
sau să le am înăm indefinit.
O tristă satistacţiune a ven it m al tărziu pentru
oam enii cari cu getau altfel. A ş fi preferat să nu
o am.
Şi, astăzi, cînd vorbele celor puţini de atunci
se adeveresc, îm potriva opiniei celor m ulţi, este
natural să se producă o reacţiune în spirite,
să se spuie: să lăsăm odată B alcan ii aceştia de
o p a r te ; e un păm înt de minciuni, un păm înt de
trădare, de crim e şi de decepţiuni, în care orice
săm înţă s ’a r arunca, nu încolţeşte. Şi, de oare ce
toate gm d urile noastre sînt îndreptate aiurea,
de oare ce cellalt păm înt poate să aibă alte n e v o i
g eo gra fice şi să creeze alte problem e, am în­
ch eiat epoca balcan ică a preocupaţiunilor noa­
stre pentru a ne gîn di la vre-o epocă exclu siv
carpatică.
D a, cine ţine un atlas în m înă şi urm ăreşte
două linii de munţi, poate să z i c ă : aici sînt
B alcan ii, dincoace C arpaţii, şi să studieze po­
p oarele din um bra lor num ai supt înfăţişarea
lor de astăzi. A şa este ; C arpaţii, cu tot ce se
ţine de dînşil c . păm înt şi oam eni, sînt deo­
sebiţi, în unele privinţi, de tot ceia ce se
ţine ca păm înt şi oam eni de B alcan i. D ar pen­
tru cine ve d e lucrurile cu m ai m ultă pregătire
şi consacră c e v a m al m ultă atenţiune pentru
pătrunderea sensului lor, nu e tocm ai aşa. S ă z ic e m ,
•— nim eni nu m ă poate îm piedeca de a o zice ca
 8
\ -------

teorie, şi, dacă sîntem oam eni, nim eni nu ne-ar

putea îm piedeca de a o şi făptui -— , să zicem că
hotarele ţeriî noastre, ar fi, într’un viitor m al
apropiat sau m ai depărtat, altele. O are această
schim bare a hotarelor ţeriî noastre m ai sus ar
schim ba oare cu desăvîrşire legătu rile noastre
cu lum ea balcanică? C în d se uită cin eva super­
ficial la o hartă ar zice da, aşa este : aici avem
Prutul, Siretiul, Ialom iţa. D îm boviţa, O ltul, Jiiul,
toate rîuri care cu rg de sus în jos şi, în tr’un
frumos curs şerpuit, se îndreaptă către linia cea
m are a Dunării. Şi, atîta vrem e cît legătu ra v a
fi num ai cu D unărea, legătu ra aceasta ar fi şi o
legă tu ră cu B alcanii. D ar lucrul se schim bă cu
desăvîrşire cînd trecem în alte ţeri, care au alte
rîuri, cu alt curs, ce indică altă direcţiune.
A m spus şi eu odinioară că regiu n ea de din-
C0I9 de C arp aţi are o arecare legătură, o n etă ­
g ăd u ită legătu ră cu Ţinuturile de la M area A d ria-
tică, deci că pămîntu) acesta se îndreaptă către
altă M are. E ste foarte adevărat. în istoria evului
m ediu vedem oraşele săseşti din A rd e a l care au
toate legătu rile lor apusene în părţile acestea
de către M area A d r ia tic ă : negustorii Sibiiului,
B raşovu lu i în veacu l al X lV -le a călătoresc fără
îndoială şi la B răila, cătînd drum ul către M area
N eagră, dar aceiaşi n egustori m ergeau şi către
V ien a şi m ai departe pe drum urile de uscat ce
duceau spre A d ria. C e le d’intăiu p rivilegii acor­
date în veacu l pom enit pentru aceşti n egu stori
saxoni, cari cău tau locuri de trecere către A pus
pentru m ărfurile lor saii cari veniau să prim ească
 9

'ia hotarele regatu lu i U ngarie! m ărfurile ţerilor

m aî depărtate, cele d’intăitt p rivilegii pom enesc
de legătu rile cu oraşele dalmatine. E ste sigur
că stăpînirea rom ânească în regiunile nordice ar
a vea, pe lîn gă alte avan tagil, şi m arele avanta-
g iu de a ne pune în legătu ră cu acel A pus, din
care fără îndoială a parte esenţială din fiinţa
noastră naţională şi o parte esenţială din sufletul
nostru m odern vine. A fost o descălecare de
ostaşi aî lui Traian. ven ită dupa descălecarea
ţeranilor im igraţi din Italia în timpuri m aî în ­
d e p ă r ta te ; dar a m aî fost, după această d escă­
lecare — de şi nu se m al poate întrebuinţa ter­
m enul în tim purile n o a s tr e — , a fost ca o pogo-
rîre a D uhului Stînt pornit, nu din regiunile
Răsăritului, ci din lum ea A pusului, care a for­
m at un suflet nou. P rin urm are m aî strîns am
fi legaţi de A p us, prin această schim bare către
N ord a h otarelor noastre.
Unii ar m al adăugi pe lîn?;ă aceasta un fapt,
ab so lu t in co n testab il: cursul rîurilor din regiu ­
nea ardeleană m erge în altă parte, de la Răsărit
la A pus, iar nu de ia N ord la Sud. A d ev ăra t,
dar să nu uităm un lu c ru : că aceste rîurî se
strîn g toate în m arele can al colector al Tisei,
care cu rg e în aceiaşi direcţie de la N ord la Sud
şi confundă apele sale cu apele Dunării. E in­
diferent care e cursul afluenţilor dacă, astiel,
cursul rîuluî principal ne îndreaptă iarăşi către
aceleaşi nevoi dunărene. Tinînd sam ă de acest
fapt, aceiaşi nevoie balcanică o întîlnim ca şi în
ce ia ce priveşte orînduirea rîurilor din părţile
 10

noastre. P rin urm are, chiar adm iţînd ceia ce do­

rim, cu toate acestea, chiar şi supt raportul
legătu rilor geo gra fice, şi regiu nile acestea, fâră
să se înlăture n eapărata legătu ră cu rosturi
apusene m aî pronunţate, îşi au legatu rile lor pu­
ternice cu D un ărea şi, prin D unăre, cu P enin­
sula B alcan ică. D eci şi de acum înnainte, orice
ar fi, orîcît de m ult ne-am occidentalisa din nou,
orîcît de mult am prim i din nou înrîuririle apu­
sene pe care le iubim, pe care sufletul nostru le
cere m al mult, cu toate acestea chiar şi în form a
aceasta, B alcan u l v a păstra im portanţa pentru
noi.
O v a păstra supt atîtea alte raporturi. B a l­
canul are nevoie de o cultură econom ică şi su­
fletească. îm i aduc am inte că, acum cîţiva ani de
zile, un m inistru bulgar, om foarte cum inte, —
nu ştiu dacă e m ulţăm it sau nu de ceia ce se
p etrece astăzi — d. Şişm anov, a ven it la B u cu ­
reşti. E ra atunci ministru al Instrucţiunii P ublice
şi cău ta să cunoască instituţiunile culturale de
la noi. A venit şi la U niversitate şi a ascultat
lecţiuni acolo, dorind să va d ă cum se înfăţişează
învăţăm întul superior la noi. Ii erail cunoscute
reform ele lui H aret, a apreciat partea p ractică
din ele, le-a im itat întorcîndu-se în ţara sa. D.
Şişm anov a spus atunci o vorb ă foarte cum inte r
N oi vă dorim din toată inim a să progresaţi, să
p rogresaţi m ult şi râpede. D ar a adus un aver­
tism ent : să p rogresaţi m ult şi răpede, fiindcă,
noi sîntem în urm a d-voastră şi ne grăbim . D ar,
zicea el, dorim să înnaintaţî, fiindcă sîntem un.
 11

popor econom şi avem nevoie de o m ulţim e de

lucruri: decît să le im portăm din depărtatul
Apus, dacă le găsim în preajm a noastră, sîntem
foarte bucuroşi. N u răm îne decît să ne pătrun­
dem de înţelesul cel ad evărat şi să ne folosim
şi de înţelesul ironic al unor urări ca acestea,
să ni dăm sam a că, de sigur, cu populaţia noas­
tră, cu desim ea populaţiei noastre, cu calitatea
populaţiei noastre, cu tradiţiile poporului nostru, cu
uşurinţa de com unicaţie cu V estul a ţerilor noa­
stre, putem îndeplini acel rol în P eninsula B a l­
can ică care, chiar în afară de consideraţiunl de
chilom etri j pătraţi, ni-ar asigura locul pe care
l-am pretins totdeauna şi num ai foarte rare ori
am cău tat să-l luăm în spinare şi să-l m enţinem .
Şi, fiindcă a fost vorba de chilom etri pătraţi,
daţi-m l voie să fac o observaţie care cred că
este potrivită faţă de obiceiurile m entalităţii pu­
blicului nostru. P ublicu l nostru se uită cu multă
g rijă, în schim bările care se p etrec pe harta E u ­
ropei, la m utările de graniţă. Sînt atîţia cetă ­
ţeni rom îni cari în fiecare dim ineaţă înseam nă
cu steguleţe drum ul oştilor şi trem ură ca nu
cu m va num ărul de chilom etri căpătaţi de uni!,
b eligeran ţi să întreacă num ărul de chilom etri de
care dispunem noî. E ste o preocupare patriotică
foarte e x p lic a b ilă ; daţî-m l voie însă să cred că
chilom etrul înseam nă ce cuprinde : un chilom etru
de B e lg ie face a ltce v a decît un chilom etru de
S ib e r ie ; un chilom etru de păm înt roditor din
binecuvîntatele noastre locuri face a ltce va decît
un chilom etru din şţînca de dincolo de D un ăre
 12

şi un chilom etru cuprinzînd tradiţia noastră n e­

întreruptă de autonom ie politică timp de secole
în tregi face altceva decît un chilom etru de im-
provisaţie politică pe alt teren. D e aceia, fiindcă
lum ea. în m om entul de faţă. este foarte dispusă
să se cufunde într’un fel de m elancolie descu-
rajantă, care ni slăbeşte forţele, cred că era
bine să ad au g această parentesă în ceia ce pri­
veşte putinţa noastră de a face din chilom etri!
străm oşilor noştri, pe cari nu i-au furat de la
nim eni, m aî mult decît chilom etri luaţi cu hapca
de alţii. L u a ţî aceasta ca învăţătură, şi veţi
g ăsi într’însa, în orîce cas, un îndem n spre m uncă
şi credinţă. C in e nu vin e p.stăzî să sam ene m uncă
şi credinţă, acela este un răufăcător. M elanco-
lociî să facă bine să se închidă cu m elancolia
lor între ceî patru păreţî aî casei proprii: oricine
face un pas spre public este dator să nu spuie
i m singur cuvînt care să nu fie un îndem n şi
un element, de speranţă (apla(u se călduroase),
care să nu fie o m anifestare de optimism, opti­
mism de bună voie sau cu sila, dar optimism
dătător de v ig o a re unul popor.
D upă toate aceste consideraţii prelim inare, daţl-
m l voie să întru în chiar m iezul chestiunii.

C e sînt popoare balcanice, aceasta crede că

ştie toată lum ea. D e atîta vrem e se întrebuin­
ţe a z ă acest termen, care, de şi de atîta vrem e, nu
e totuşi aşa de vechiu cum îşi închipuie unii. D acă
ar fi spus cin eva unul diplom at, unul călător,
unul om de ştiinţă, unuî scriitor din veacu l al
 13

X V III-a vorba de «popoare balcan icei', n ’ar ii în­

ţeles nim ic. T erm en u l acesta, de şi foarte mult
întrebuinţat în ultim ele decenii, este de o o­
rigin e m aî nouă : anum e interese şi anum e con-
fusiunî au determ inat noţiunea de popor b al­
canic în sensul în care se întrebuinţează cu­
rent. N atural că, atîta vrem e cît îm părăţia tur­
cească îşi întindea hotarele sale pănă la M area
A d riatică, de o parte, şi pănă la M area N eagră,
d e cealaltă parte, pănă la A rhipelag, la Sud, şi
se sprijinia la N ord, nu pe D unăre, ci pe C ar-
paţî, nu putea fi vorb a de «popoare balcanice».
E ra vorb a atunci de T u rci, de rasa dom inantă,
şi de raiale, de popoarele s u p u se : între raialele
acelea chiar deosebirea nu se făcea tocm ai clar ;
deosebirile de rase, esenţiale, perm anente, nu erau
bine văzute. C u tare aşeza, din interes politic sau
din sim plă ignoranţă, pe Rom înî alături de Slavi.
E ra o catego rie în ceia ce priveşte pe G reci, a
căror descendenţă n etăgăduită şi absolută din
străm oşii epoceî clasice era crezu tă de toată
lum ea în tr’o vrem e de cultură înnainte de toată
clasică, prin şcoala iesuită; G recii trebuiau să fie
puşi de o parte. D ar chiar în aceasta nu era o
cunoştinţă a d evărată a poporului g re ce sc m odern
care fă ce a să nu fie confundaţi cu S la vii, cum eram
noi,confundaţi, ci erau am intirile de odinioară. P rin
urm are nu un călător care străbătuse pe acolo,
nu acei cari întrau în contact cu dînşii, — şi
nu cu G re cii din F anar, otom anisaţi în sufletul
lor, ci cu G re cii trăind în vech ea lor'tradiţie, din
M oreia, din M acedonia şi alte părţi, — nu aceştia
 14

deosebiati pe G re c i de celelalte populaţiunl, ci-I

deosebiaâ cel cari-şl aduceau am inte de Tem isto-
cle şi de P ericle şi puneaţi pe urm aşii lor la o
parte de represintanţil rasei slave sau de rom a­
n itatea dunăreană.
în că odată, în vrem ea aceasta nu erau, e v i­
den t, S tate balcanice ; era o singură îm p ără­
ţie : îm părăţia rom ană trecută în stăpînirea T u r ­
ciei, în m area lum e politică otom ană. în a ­
ceastă m are lum e politică otom ană se despăr-
ţiaxl num ai două straturi: stratul stăpînitor pă-
g în şi stratul supus creştin, în care, cu deose­
birea aceasta a G recilor, determ inată m al mult
de m otive clasice decît actuale, se confundau toate
populaţiunile dom inate din această peninsulă.
E xista o chestiune a Im periului otom an, dar nu
exista o chestiune a populaţiilor din Im periul
otom an. S e văzu însă că T u rcii decad, biruiţi
de atîtea ori, smulgîndu-li-se provincii de la un
războiu la altul, şi lum ea a început să se gîn dească
la taptul că îm părăţia aceasta nu v a putea dură.
Ş i se credea cu m ultă naivitate, cu g ra b a pe
care o au cugetătorii politici une ori, că îm pă­
răţia turcească o să se isprăvească răpede. E ra
să m al dureze, chiar înnainte de transform area
ei totală din m om entul de faţă, care înseam nă nu
o supravieţuire, ci o substituire de viaţă. T u rcu l
de astăzi crede că poartă num ai uniformă s tr ă in ă ;
nu : T u rcu l de astăzi isprăveşte să se transform e,
nu pe din afară, ci pe dinnăuntru în altceva decît
ce ia ce a fost odinioară. A c e a sta nu înseam nă
T u rc, ci înseam nă că nu v a putea fi niciodată T u rc.
 15

. D ar în secolul al X V IlI-le a se cred ea că

îm p ărăţia otom ană se desface. în folosul cui ?
A l M arilor P uteri vecine. N u se gîn dia nim eni
la desfacerea T u rciei în folosul naţionalităţilor
care trăiesc înnăunţru, în toate com binaţiile de
State viitoare care se făceau prin acest secol al
X V III-lea. C ă c i popoarele erau atît de rău cu ­
noscute, fixate aşa de puţin în gran iţele lor, în­
ţelese aşa de puţin în drepturile l o r ! S ecolu l al
X V III-lea a cunoscut dreptul cuceririi, dar n ’a
vru t să recunoască dreptul de opunere. în pu­
terea principiului naţional, la orice fel de cu ce ­
rire. P rin urm are toate lucrurile acestea au făcut
să se presinte o problem ă a O rientului otom an
în care nim eni nu se gîn dia la popoarele care
trăiseră atîta vrem e, cum se zice. supt ju g u l tur­
ce sc — noi vom zice m al drept, faţă de am in­
tirea Im periului otom an, trăiseră în alcătuirea po­
litică dom inantă, în en ergia războinică şi incon­
testabilul spirit de aspră şi sigu ră adm inistraţie,
de depărtată origine rom ană, al Turcilor, fiindcă
T u rcii au fost num ai im itatori stîngaci, g ro so ­
lani, în cea m al m are parte, ai lum ii rom ano-
bizantine pe care o înlocuiseră.
A venit pe urm ă v ea cu l al X lX -lea. S ’a zis,
cu o dreptate incontestabilă, că v ea cu l al X lX -lea
porneşte cu recunoaşterea dreptului naţional. R e­
voluţia cea m are n ’ar fi făcut decît să puie la gu ră
trîm biţa care să anunţe tuturor popoarelor c a ­
pabile de a trăi şi celor ce nu s’au dovedit ca­
pabile de a se ridica la o viaţă proprie că de
acum înnainte încetează orice apăsare din partea
 16

străinătăţi! şi că fiecare naţie are dreptul să tră­

iască deosebit, cu limba, cu tradiţiile, cu viitorul său.
E ste o m are greşală. P en tru oratorii de circum ­
stanţă, pentru retorii cu cîn tec în laringe, pen­
tru specialişti! în cabotinagiu oratoric, de cari
avem destul, pentru dînşii R evolu ţia francesă a
cutreierat E urop a de Ia un capăt la altul, trezind
naţionalităţile la viaţă. N u e a ş a . R evoluţia fran­
cesă a vorbit de naţiunea politică, n ’a vorbit de
naţiuni e tn ic e ; naţiunea pentru R evoluţia fran­
cesă înseam nă «poporul j, aşa cum l-am cunoscut,
în form a caricatu rală care a dat vieţii noastre
politice m ulte em oţiunl falşe şi m ulte zgudu iri
de care ar fi putut fi cru ţată foarte uşor. «Po-
» porul» B ucureştilor care face dem onstraţiile de
j pe străzi, nu e însă poporul cel adevărat, care
D um nezeu ştie cît rabdă şi cît de puţin capătă
• în schim bul răbdărilor lui. D eosebirea e esenţială,
şi să nu profanăm term inul de popor confun-
dînd poporul vitejilor tăcuţi, unde sînt, cu «po­
n oru l» zgom otoşilor nevitejl, unde sîn t.' (A p lause
puternice.) R evoluţia francesă a dat «poporul»
acela care trim itea la ghilotină şi acela care,
°în d căd ea capul cel m aî binecuvîntat de D um ­
nezeu al naţiuni! pe eşafod, aplauda scena sînge-
roasă, aplauda pierderea naţională a unei strălucite
inteligenţe, a unui talent fără păreche, a uneî v ir­
tuţi. D a, R evolu ţia francesă a cucerit unde a putut
şi a stăpîniţ unde a putut, şi tot aşa a făcut şi
N apoleon I-iu. D a că conştiinţa naţională s'a trezit
pe urmă, a fost nu pentru că a provocat-o Re­
voluţia francesă, ci pentru că s ’a ridicat in dig­
 17

nată îm potriva încercării R evoluţiei francese care

continuă tradiţia m onarhiei cuceritoare, de a
supune popoarele m aî slabe popoarelor m ai tari.
A stfel Spaniolii, de o parte, G erm anii, de alta,
Ruşii, m aî tîrziu, anum e populaţiunî din părţile
noastre, prin im itaţiune, s’au trezit în epoca R e v o ­
luţiei francese, dar num ai fiindcă au simţit da­
toria de a apăra individualitatea lor îm potriva
m arilor şivoaie cuceritoare. C ucerito rii prin gu st
şi cari n’ail niciun ideal înnaintea ochilor sînt cei
m ai m ari crim inali pe cari i a putut produce
om enirea. C in e v a care cucereşte pentru g lo ria
sa personală sau vrăjind prin form ule m inci­
noase poporul său, este un răufăcător de cea
m aî m iserabilă speţă. D ar este ceva care -1 face
iertat, pentru binele care răsare, fără voia lui,
din rău l pe care a căutat să-l răsp în d ească : su­
ferinţa apăsării trezeşte naţiunile. _
Iată, noi, istoricii, putem au gu ra astăzi, cind
se săvîrşesc fapte ca ale cuceritorilor de atunci,
că resultatul im ediat v a fi înnălţarea pe ruinele
actelor silnice de cu cerire tocm ai a popoarelor
care se credeau că ati fost zdrobite pentru tot­
deauna. (A plause îndelung prelungite.) A şa s a
întîm plat şi atunci. E ste în văţătu ra tuturor tim ­
purilor. Istoria se repetă, fiindcă sînt legile naturii,
poruncile lui D um nezeu, care, orîcari ar fi oam enii,
oricare ar fi naţiunile, se îndeplinesc tot aşa.
Sînt m aî tari şi decît m odele, şi decît norocul,
şi decît cel m aî favorabil m om ent pe care soarta
îl dăruieşte individualităţilor şi naţiunilor.
 18

S ’a început atunci a se vorbi şi de popoarele

din Peninsula B alcan ica, FrancesI, ca C }'prien
R obert, au vorbit de S la v ii din B a lc a n i; alţii,
cu getăto ri poeţi din F ran ţa, A n g lia , G erm an ia
s ’aîî încălzit pentru m işcarea grecească de la
1821 şi vorbiau de «marea naţiune greacă». P rin
urm are iată că în lum ea balcanică, confusă odată,
răsar în opinia publică a Europei, răsar în pla­
nurile de viitor ale O ccidentului, care el do­
m ina viaţa politică aceste două m ari gru p e naţio­
nale.
In ceia ce ne priveşte pe noi, iubitorii p o p o ­
rului rom în a ă răsărit în A p u s c e v a m a itîr z iu ,
nu din vina noastră numai, poate une ori chiar
prea puţin din vina noastră, ci din vin a altora.
E ram în drum ul culturii, aveam însuşirile noastre;
haina noastră «bizară», plină de rom antic şi pi­
toresc putea să a trag ă pe cin eva a i c i ; dar im ­
presia pe care o lăsam era că sîntem un popor
antipatic. A şa e şi acum. S ă nu ni pară rău. Po-
p o a iele care înnaintează încet şi sigur sînt cele
care nu se bucură de sim patia generală. C e l maî
m are rău pe care-1 poate da norocul este să te
alinte toată lum ea pe braţe. N enorocirea popo­
rului g re ce sc în secolul al X lX -lea a stat în aceia
că de dragu l lui Tem istocle şi P ericle toată lum ea
a năvălit cu sfaturile, a dat speranţe, a făgăduit,
d a r num ai cînd şi-a dat sam a poporul g recesc de
zădărnicia tuturor com plim entelor şi a cău tat în
el însuşi elem entele sale de putere, s’a întîm plat
ceva. O am enii n aivi cari um blă astăzi cu un fel
de term om etru sentim ental în mînă, cerşind sim ­
 19

p atiile la dreapta sau la stînga, oam enii aceştia

nu pot să trezească decît un zîm bet din partea
acelora cari-şî dau sam a că nu cu acadele sen­
tim entale se hrăneşte un popor, ci că popoarele
se hrănesc cu ceia ce prin m unca braţelor lor,
fie şi în m ijlocul antipatiei generale, ştiu să sm ulgă
pe basa dreptului lor. (M ari aplause.)^
V a să zică, d-lor, a răsărit de odată, prin fru­
m oasa carte a lui C yp rien Robert, prin lucrările
lui Am i B oue şi ale altor represintanţi ai studiu­
lui etnografiei în Balcani, a răsărit m assa slavă de
o parte, m asa g re a c ă de altă parte. A m i B oue
a fost un distins cercetător al B alcan ilo r; C y ­
prien R obert a fost unul din cei m ai bine în ­
zestraţi printre rom anticii ştiin ţifici: sînt şi astăzi
scriitori politrcf cari caută argum en te în C y p rie n
R obert şi A m i B oue. Şi poate pe C yp rie n Robert
l-aş lăsa m aî bine de o parte, fiindcă ce poate să
cu leag ă cineva, în delicateţa problem elor etno­
grafice din Balcani, din paginile unui diletant,
care ju d ecă lim ita dintre naţiuni după costum ul
pe care l-a întrezărit, după silabele care i-au lu­
n ecat Ia ureche şi, înnainte de toate, pe basa
unei reale simpatii, dar unei p regătiri total in ­
suficiente ! A d a u g însă că prin interesul acesta
din partea A pusenilor cari au venit în B alcan i
am avu t una din cele mal interesante cărţi despre
B u lga ri în cele d ’intăiu tim puri ale m işcării lor
către libertate. E ste cartea pe care un însem nat
om politic din Franţa, un înnaintat, un rad ical,
Blanqui, a scris-o aproape de anul 1840.
P rin urm are cercetarea Peninsulei B alcan ice
 20

a pornit cu m ult interes şi cu m ultă căldură d e

la o bucată de vrem e, am estecîndu-se pe 'lîngă
interesul ştiinţific şi interesul politic. Anum ite
P u teri au trimis cercetători cari nu erau în d ră­
giţi num ai de etnografie, g eo grafie şi istorie, ci
erau îndrăgiţi şi de anum e scopuri particulare
politicei ţerilor lor. A u ven it două categorii
foarte distincte de cercetători ştiinţifico-politici
sau politico-ştiinţifici, din cari unii porniau de
la V ien a, ceilalţi de la PetersbUrg. îi trebuia
A u striei o A lb an ie ? S e găsiau totdeauna ce rc e ­
tători cari reduceau toată via ţa din A p usul P e ­
ninsulei B alcan ice la rosturi albanese. Cunoaştem
lucrurile acestea şi din tim purile din urm ă. (Ila­
ritate.) Um blau să caute Albanesx în locuri în
care n’au fost niciodată sau sînt num ai din tim ­
puri foarte recente, în urm a m igraţiunil săvîrşite
la stîrşitul veacului al X V III-lea sau la începutul
secolului al X lX -le a . P e de altă parte, Rusia tri­
m etea pe cîte un Venelin, S la v originar din m o­
narhia H absburgilor, care se stabilise însă în
Rusia, în tovorăşia arm atelor ruseşti, şi el um bla în
toate părţile căutînd cît m ai m ulţi B u lgari ca să-i
opună Sîrbilor pe cari A u stria cred ea să-i poată
întrebuinţa. P e lîn gă aceasta, P uterile liberale,
F ran ţa şi A n g lia , aveau tot interesul de a da
cît m ai m ulte rosturi în B alcan i G recilor.

A cum , orice ar spune cin eva astăzi sau ar fi

spus ieri despre poporul germ an, despre poporul
frances sau engles, idei cît de exagerate, cît de
puţin corespunzătoare realităţii, în bine sau în
 21

rău, orlcît ar fi cău tat să scadă aceste popoare

•ori le-ar fi crescut peste lim itele adevărate, aceasta
n ’are niciun fel de influenţă asupra vieţii acestor
m ari naţiuni, care-şî cunosc perfect trecutul, cu ­
nosc viaţa lor actuală supt toate raporturile şi-şi
dau sam a de condiţiunile în care se pot desvolta
în viitor. N u e tot aşa atunci cînd este vorb a
de popoare a căror p regătire abia începe, m ai
ales în ceia ce priveşte viitorul lor. în ceia ce
priveşte tendinţa lor de expansiune, de com plec-
tare a hotarelor lor. Popoarele acestea se vo r
îndrepta după cele ce se vo r spune despre ele
în dreapta sau în stînga. N um ai noi ştim cîte
g reşeli politice am făcut pe basa cărţilor în care
se vorbia de noi şi în care se căuta să se în ­
drepte acţiunea noastră în cutare sau în cutare
direcţiune^: apărea o carte în A pus, cartea aceasta
aproba cutare direcţie, — noi ne sim ţiam da­
tori a aduce la îndeplinire cele ce ni le im puneau
alţii în legătu ră cu interesul lor. A şa s’a făcut
şi cu popoarele balcanice. N ’a fost unul care să
nu poată găsi în anum ite cărţi, pornite dintr’a-
numit interes politic străin, îndem nuri către o
m isiune pe care um erii lui erau prea slabi ca
s'o poarte. Afi fo st crescute în megalomanie toate
popoarele balcanice. Confusia, care era natural să
dom ine în starea puţin înnaintată a studiilor
istorice, geo grafice şi etnografice, a contribuit şi
ea ca aceste îndem nuri la m egalom anie, care
ven iau din străinătate în le gă tu ră cu anum ite
iaiere se, să prospereze. în că înnainte de a se
lib eră pe deplin din stăpîrjirea turcească, înna-
 22

inte de a se constitui o Serbie cu totul desfă­

cută din relaţiunile de vasalitate faţă de Sultanul
din Constantinopol, înnainte de a se pune basele
unei B u lgarii, înnainte ca G recia să cap ete m ăcar
h otarele restrînse pe care i le-a dat la 1830
conferinţa de la Londra, înnainte ca M untene-
g ru l să treacă din situaţiunea de cuib de m unte
la aceia de district cuprinzînd şi o b ucată d e
M are şi cîm piî favorabile culturii, înnainte de a se
vorbi de o A lb a n ie care să se poată întem eia
şi să poată trăi, înnainte de toate lucrurile a­
cestea naţionalităţile din Peninsula B alcan ică
au form at fiecare pentru dînsele un program
balcan ic unitar.

Iată ce vreau să zic prin aceasta. C înd au

răsărit G re cii la 1821, ei nu îm părţiaîi terito­
riul pe c a re -1 stăpîniau prin autoritatea S u l­
tanului în despărţiri naţionale bine trase. E l
ziceau : noi sîntem urm aşii B iza n tin ilo r; B izan ­
tinii au stăpînit toată Peninsula B alcan ică, a ii
ajuns pănă la D unăre, au trecut D unărea, şi-au
întins influenţa pănă în C a r p a ţI; într’un anum e
m om ent regatu l U ngariei li-a fost vasal. N u m er­
g eau aşa de departe încît să cu g ete la o suzera­
nitate asupra regatu lu i U ngariei sau la stăpînirea
asupra ţerilor noastre, dar unitatea vieţii viitoare a
Peninsulei B alcan ice pa basa naţională g recea scă
o credeau cu putinţă.
L a 1821, cînd a început m işcarea g re c e a scă
ea nu voia să întem eieze o G re cie n o u ă ; răscu­
laţii din M orea, revoltaţii din Constantinopol..
eteriştii din S culen i şi D răgăşan i, din părţile
noastre, ierolohiţii lui Ipsilanti şi cîţî tovarăşi de
luptă pentru libertate ad fost, toţi voiau să r e ­
înfiinţeze Im periul B izantin de odinioară, cupîin-
zînd şi pe toţi Slavi), în calitatea lor de orto­
docşi, şi poporul latin de aici de la D unăre, în
m argenile acestui Imperiu B izantin restabilit. V eţi
z ic e : m are neb u n ie! E vident m are nebunie, şi
care a fost plătită scum p, cum se plătesc toate
nebuniile. D ar unul din cei m aî cum inţi repre-
sintanţi ai spiritului elin. C ap o d ’Istria, un di­
plom at care nu ven ia din fundul unui sat al
M oreiî sau din Iaşi şi B ucureşti, ci fusese mi­
nistrul de căpetenie al Ţ arului, C ap o d Istria a
păstrat definiţiunea aceia că o rice om face parte
din îm părăţia Sultanului şi este de religie orto­
doxă, este şi G re c. V e d e ţi: nu scăpa nim eni în Bal­
cani din în glob area în viitor cu naţiunea elenică.
în acelaşi tim p cînd G re cii duceai! lupta lor
pentru libertate, S îrbii purtau în alte condiţiuni
propria lor luptă pentru întem eierea unul S tat
deosebit.
Statul lui C ara g h e o rg h e şi al lui M iloş O bre-
novici, cum am arătat şi aici acum cîteva săptă-
mînî, a vea o basă foarte solidă : se răzim a pe
vitejia unor ţerani între cari nu era unul care să
nu sim ţă rostul lui în Stat, se întem eia şi pe
un bun simţ rustic al celui care presida cele
d’intăiâ acte din via ţa acestui S ta t . C u toate
acestea n’a trecut m ultă vrem e şi teoreticianil
din B e lg rad au form ulat la rîndul lor o teorie
slavă care trebuia să cuprindă toţi B alcan ii, lă-
 24

sînd doar G recilor oarecare teritorii la Sud. A cum

în urmă, în tr’o foaie duşm ană Sîrbilor — şi este
evident ignobil să fie cineva duşm anul unul
popor care a trecut prin ce aii trecut Sîrbiî şi
a trecut cum au trecut Sîrbiî în suferinţele
lor de astăzi, dar sînt oam eni cari nu deosebesc
tocm ai bine ce este nobil de ce este ignobil şi
cred că pot să calce în picioare pe duşm anul
biruit — , el bine, într’o foaie duşm ană Sîrbilor,
se cuprindea o ciudată prefaţă a unul traducător
sîrb de prin anii i ‘86o. T raducîn d o operă ita­
liană, fără nicxo legătu ră cu acea operă italiană şi
cu bunul simţ, el spunea că rasa sîrbească este. aşe­
zată tocm ai în centrul E uropei şi că m enirea cea
m aî m are în regiu n ea aceasta răsăriteană îî re­
vine. Sînt G re ci undeva, inai jos, — de rostu­
rile dunărene se preocupa foarte puţin — , există
şi un dialect sîrb am estecat cu elem ente străine
care se întinde către M area N eagră, în re g iu ­
nile care se num esc de obiceiu bulgăreşti. Şi vă
p u teţi‘ închipui teoria aceasta absurdă a Serbiei
întinzîndu-se peste toţi B alcan ii şi lăsînd doar
G recilor peninsula M o r e iî!
Venim la al treilea popor din Peninsula B a l­
canică. C în d B u lgarii au întem eiat Statul lor, în
urm a războiului din 1877, şi în epoca prem er­
gătoare, cînd enunţau teorii, teoriile acestea
bulgăreşti erau tot aşa de exclu sive în ceia ce
priveşte dom inaţiunea asupra B alcan uluî în treg ,
ca şi teoria grecească sau teoria sîrbească. E le
z ic e a ţi: în veacu l al V lI-lea au ven it în P en in ­
sula B alcan ică B ulgarii. B u lga rii au adus o ideie
de S ta t superioară, — ara cetit eu însum i e x ­
punerea istorie! B ulgariei făcu tă în felul acesta
de un distins profesor de la U niversitatea din
Sofia, care în lucrări de am ănunte a dat resul-
tate ştiinţifice de un incontestabil folos, dar care,
cînd e vorba de generalităţi p rivitoare la poporul
său şi la viaţa balcanică în genere, elaborează
teor i ca acestea — ■ , B u lga rii au venit deci cu 0
ideie politică nouă, şi toată Peninsula B alcan ică
li-a aparţinut într’un m om ent; afară de colţul unde
strînseseră pe Bizantinii fu gari în laşitatea lor. to ată
Peninsula B alcanică aparţinea, dacă nu stâpînirii,
cel puţin dreptului de stapînire al B u lgariei. Este
a d evă ra t că cel d’intăiu Im periu bulgar a perit
supt loviturile Bizantinilor, dar atunci îndată s ’a
întem eiat altul. P e cînd tot ceia ce ştim cu pri­
vire la condiţiunile etnice ale tim pului arată că
era atunci un Im periu purtînd num ele de B u l­
garie, dar sprijinit pe o populaţie albanesă şi
vlah ă pe populaţia Pindului. V a să zică, îndată
după aceasta s’a întem eiat, după ei. al doilea
Imperiu, b u lgar ca rassă. nu ca tradiţiune poli­
tică, pe cînd num ai ca tradiţiune politică a fost
b u lg ar Im periul de O hrida. Im periul de O hrida
a ajuns într’anum e m om ent să stăpînească pănă
adînc către Su d fiind distrus de Bizantini şi
el. A săneştii, al căror caracter vlah. arom înesc,
se neagă de şi izvoarele contim porane şi po­
m elnice num esc pe A san «Cojoc-Alb» A săn eştii
aceştia, cari au fost, după această teorie, B u lga ri
de rassă, întem eiază un Im periu naţional b u lg ă ­
resc, cu cîteva secole înnainte de existenţa însăşi
 26

a noţiunii de naţie, ca elem ent întem eietor şi

dom nitor de Stat. P ăca t că nu se spune că su­
veranu l acesta, autentic b u lgar ca rasă, trăia
cam cum trăieşte un suveran constituţional în
tim pul nostru, cetind vre-un m esagiu, care să
vorbească de drepturi naţionale, într’un P a rla ­
m ent de la T îrn o v a şi afirm înd drepturi naţionale
im prescriptibile, că presa de la 1200 şi c e v a
răspîndia în articolele înflăcărate doctrina naţio­
nală şi tipărituri anterioare cu două veacu ri şi
jum ătate lui G u tem b erg răspîndiau în mii şi mn
de exem plare aceste doctrine; şi, dacă introduci
caricatura într’un dom eniu, de ce n ’al^ caracte-
risa astfel în tre g dom eniul şi de ce n a i intro­
duce telegrafia, fonograful, aeroplanul şi tot ceia
ce are în m om entul de faţă viaţa econom ica şi
m ilitară a om enirii pentru a da un tablou în care
să nu se am estece în chip strigător caricatura
cu adevărul ? . „
N oi ştim că era a ltfe l: V lah ii revo ltaţi înte­
m eiază o îm părăţie. F iin dcă orice revo ltă îm po­
triva B izanţului era după t r a d i ţ i e b u lgărească,
fiindcă teritoriul asupra căruia se întindea bta-
tul acesta al V lah ilor cuprindea oraşe bulgăreşti,
S ta tu l lor a căp ătat caracterul politic, nu et­
nic, bulgar. F iin dcă teoria g en erală a o rlcăn i Îm­
părăţii în Peninsula B alcan ică nu era nici bul­
gărească, nici sîrbească, nici vlahă, ci era bizan­
tină, ad ecă rom ană. P rin urm are nu era decît o
în cercare de a se restabili Im periul de O rient,
sprijinit pe locuitorii b u lg ari al oraşelor din par­
tea de N ord a Peninsulei B a lcan ice şi pe en erg ia
 27

luptătoare a elem entelor vlah e în plină desvol-

tare etnică.
A c e a s ta o spunem noi. T eoria, care este a lui
V en elin şi care a trecut Ia D rin ov şi la toată şcoala
istoricilor bulgari din tim pul nostru, zice a lt f e l:
A săn eştii au cucerit cea m al m are parte din P e ­
ninsula B alcan ică. A ce a sta este o cucerire naţio­
nal b ulgărească. P rin urm are ce poate cere po­
porul bulgar în tim pul nostru ? P o ate să ceară
tot ceia ce a avu t întâia îm părăţie bulgărească,
plus a doua, plus a treia îm părăţie bulgărească,
D e oare ce una a fost la D unăre, tot ceia ce s ’a
cucerit la D unăre se pune în sam a drepturilor
actuale ale naţiei b u lg a r e ; alta a fost în M ace­
donia : tot ceia cc s ’a cucerit acolo trece în sam a
drepturilor actuale ale naţiei b ulgare ; dar A s ă ­
neştii aii tins şi m al departe, au cucerit teritoriile
sudice ale Peninsulei B alcan ice pe care ceilalţi
nu le avu seră în m în ă : deci tot ceia ce a stă-
pînit la 1240 Ioan Asan, toate teritoriile acestea
trec în harta drepturilor etno grafice şi politice
b ulgăreşti din tim pul nostru.
A stfel şi după această teorie tot B alcan ul tre ­
buie să revie unei singure naţii. F alşă şi neno­
rocită te o r ie ! D e la această teorie nespus de falşă
şi fatal de nenorocită au plecat toate zguduirile
nefolositoare, toate vărsările de sînge crim inale,
toate desilusiile teribile, a doua zi după victorie,
a le popoarelor' balcanice.

P op oarele balcanice n ’au însă nicîunul dintre

dînsele dreptul de a se sprijini pe tradiţia istorică
 28

sau pe realitatea naţională care să li dea drep­

tul de a stăpîni asupra întregii acestei regiuni.
De altm interi, chiar şi calificativul acesta de
popoare balcanice este un calificativ greşit.
S ă ne gîndim la alte teritorii peninsulare care
cuprind în m ijlocul lor o linie de munţi. Iată,
E uropa se term ină prin trei peninsule : Peninsula
B alcan ică, Peninsula Italică şi Peninsula Iberică.
A ţi auzit vre-odată vorbindu-se de popoare ib e­
rice sau de S ta te iberice într’un sens asăm ănător
cu sensul în care term enul de balcanic a fost a­
plicat popoarelor care trăiesc în această P enin­
sulă şi S tatelo r întem eiate de aceste popoare ?
A crezu t vre-odată P ortughesul că, fiind iberic,
are dreptul să restabilească unitatea iberică în
profitul său ? A crezut vre-odată Spaniolul că, de
oare ce Peninsula Iberică este una şi singură, el
are dreptul să înlăture existenţa unul popor cu
tradiţii naţionale deosebite, cu o limbă distinctă,
a u n r l popor-frate care trăieşte lîn gă dînsul ?
Ni-a înfăţişat epoca m odernă o serie de lupte
fratricide tot aşa de neîntem eiate în originea lor,
pe cît de triste în resultatele lor în alta din p e­
ninsule sudice ale E uropei ? Nu. în ceia ce pri­
veşte peninsulele celelalte, oam enii şi-au dat sam a
curînd de un lu c r u : că nu m untele, nu us­
catul, nu teritoriul hotărăşte rosturile deosebite­
lor popoare, ci ceia ce hotărăşte rosturile deose­
bitelor popoare care trăiesc pe un teritoriu, este
îndreptarea către M area vie, spre care tinde unul
sati altul din elem entele naţionale ce se găsesc
supt un m unte sau în hotarele unei peninsule.
 29

A c e la care, găsindu-se într’o peninsulă, este în­

dem nat de tradiţiile sale istorice, de interesele
sale econom ice către o M are, este dom inat cu
m ult m aî m ult de nevoile şi legătu rile acestei
M ări decît de teritoriul pe care se sprijină şi de
m untele care se întinde de-asupra lui. A ce a sta
este ad evărat oriunde, şi m aî mult decît oriunde
în Pdninsula B alcanică.
V edeţi, chiar term enul de «Peninsulă B a lc a ­
nică» este geo graficeşte falş: Peninsula B alcan ică
nu este una, şi este alcătuită din două unităţi
g eo gra fice care, întîm plător, prin com oţiile de odi­
nioară ale naturii, prin schim bări g e o lo g ice ale
solului, s’au găsit reunite îm preună. P eninsula
B alcan ică nu cuprinde num ai Balcanul, şi se poate
spune chiar că B alcan ul nu este elem entul esen­
ţial, ca munte, din această peninsulă; B alcan ul
nu are o im portanţă maî m are decît Rodopele,
saii linia de munţi care form ează la V est legătu ra
între Rodope şi Balcani, ci m untele care pătrunde
drept de la un capăt la altul corpul Peninsulei, şira
spinării a Peninsulei B alcan ice este Pindul. între
P ind şi între B alcan i este fără îndoială o legătu ră,
dar este imposibil să nu deosebească cin eva n a ­
tu ra absolut distinctă între B alcan, pe de o parte,
şi între Pind, pe de altă parte : P indul trece de
la N ord la S u d ; B alcan ul este o «sieră» care
trece de la A pus la Răsărit. A propiaţi puţin P e ­
ninsula Italică de Peninsula Iberică ; gîn diţl-vă
că M area care le desparte ar fi dispărut cîn dva,
că aceste două Peninsule ar fi lipite, n ’aţl a v e a
d-voastră din Peninsula Iberică lipită de P e -
 30

ninsula Italică ceva care ar corespunde perfect

legătu rii între lum ea Pindulul şi lum ea B alca-
nului în P eninsula zisă B alcan ică ? Peninsula
B alcan ică este prin urm are dublă : două sisteme
de munţi absolut deosebite ca legătu ră, ca orien­
tare, ca rost de constituire. Şi astfel, odată
ce Peninsula are caracterul acesta dublu, chiar
cînd ţine cin eva sam a de munţi, nu poate să
num ească tot cu term enul de popoare balcanice
naţiunile care se găsesc am estecate cu alt sistem
de munte, supt um bra altor munţi, decît popoa­
rele din B alcan ii propriu zi I.
Peninsula B alcan ică este scăldată însă pe coa-
/ stele sale de trei M ări. D e o parte M area A dria-
I tică, de altă parte A rh ip ela g u l şi, în al treilea
/ loc, întinderea de ape de la M area de M arm arâ
I la M area N eagră.
T in d oare toate popoarele balcanice — ceia
ce am spus despre basa de munţi a Peninsulei
aju nge ca să răsp u n d em : nu— , tind oare toate
părţile Peninsulei B alcan ice, toate popoarele care
locuiesc aceste părţi, către aceiaşi M are ? S e poate
zice că G recu l, care nu e B alcan ic de loc în ceia
ce priveşte muntele, are o com unitate de M are
care să-l apropie de SîrbI sau de B u lg a r i; sau
drepturile către M ări deosebite creiază la naţiile
acestea balcanice şi drepturi politice deosebite ?
M area desparte şi m untele dublu nu uneşte.
S ă ne coborîm la oarecare am ănunte ca să se
vă d ea scă acest lucru.

S e z i c e : Sîrbiî sînt un popor b a lc a n ic ; ţara

 31

lor este o ţară balcanică. S erb ia de la D unăre

nu e balcanică, Serbia aceia care sufere supt ochiî
noştri, decît întru cît stăpîneşte o parte din re ­
giu n ea apuseană a Balcanuluî. Serbia de odi­
nioară, care a început în evul m ediu, nu s a
g ăsit în niciun fel vecină cu B a lc a n ii; ea a pornit
de la M area A driatică. Serbia aceasta a fost,
In tr’o privinţă, o continuare a m ărcii carolin-
g ien e din Panonia, care se întindea şi asupra
C roaţiei, D alm aţiei. P e de altă parte, ea a fost o
reproducere a îm prejurărilor politice din Italia,
şi anum e din părţile veneţiene. Supt influenţa
veneţiană, croată, dalm atină, dar m ai ales stăpînită
de tradiţiile carolin gien e ale Apusului s’a întem eiat
o Serbie la M area A driatică. S erb ia a te a sta a fost
Serbia principală o m ulţim e de vrem e. Nu era
nici m ăcar o Serbie slavo -greacă influenţată de
cultura bizantină, o Serbie de cultură orientală,
ci o S erb ie italiană în ceia ce priveşte in flu en ţa;
e ra la tin i în ceia ce priveşte, atît Biserica, pe cît şi
lim ba care se întrebuinţa întăiu în Stat. Şi, după
ce s’a ivit noua Serbie, în regiu n ea S an geacu lu i
de astăzi, în R ascia, în ju ru l localităţii Ras, în
N ovibazar. Serbia aceasta a răm as duşm ană S e r ­
biei de la M area A driatică. A şa încît se poate
zice că astăzi, cînd răm ăşiţele eroice ale arm atei
regelu i P etru se g ăsesc în A lb an ia, nu se g ăse sc
pe teritoriu străin, ci se găsesc pe teritoriul
celo r m aî îndepărtaţi străm oşi, pe teritoriul acela
pe care întâia oară s ’a întem eiat viaţa politică
sîrbească, şi aceasta li v a da puterea m orală pe
c a re oricărui popor luptător i-o dă faptul că supt
 32

picioarele sale se găseşte solul istoric asupra

căruia străm oşii au afirm at drepturi şi şi-au întins
cîn dva stăpînirea. (A plause călduroase.)
P rin urm are în legătu ră cu A driatica, m aî târ­
ziu cu m untele, în legătu ră cu Pindul, a pornit
Serbia. Serbia dunăreană este ultimul adăpost
al Serbiei celeilalte, învinsă şi izgon ită de Tu rci.
D eci se ved e că în treaga direcţie, pănă la sfîr-
şit, a rasei sîrbeşti nu este către M area N ea ­
gră , ci către M area A d riatică. C în d Sîrbiî
reclam ă astăzi Dalm aţia, n ’o reclam ă num ai în
puterea rosturilor etnografice, de netăgăduit, n ’o
reclam ă num ai fiindcă sînt m aî m ulţi locuitori
sîrbî decît de altă rasă în părţile acestea ale li­
toralului adriatic, ci o reclam ă în m are p arte
inndcă tradiţia istoridă îi îndreaptă a co 'o şi ne­
cesităţi de viaţă adevărată, nu cele scoase la iveală,
î n _concurenţa balcanică, de etnografii, g e o g ra fii
şi istoricii m ai noi, fiindcă cele m aî naturale ten­
dinţe ale desvoltăriî etnografice naţionale şi
politice îl duc într’acolo. E vident, nu vo r a v e a
pretenţia de a înlocui rasa italiană în rostul său
a d r ia tic : acel cari caută să sperie lum ea cu
ideia unei m ari flote sîrbeşti care ar strica ros­
turile Italiei în M area A driatică, sînt sau înşe­
lători sau naivi. O ştăpînire de litoral nu înseam nă
în acelaşi timp o stă p în ire a M ării de lîn gă dîn-
s u l ; flotele englese stăpînesc m ulte M ări care au
ţerm url unde alte naţii îşi perpetuează de veacuri
rosturile lor ; dar, cum zic, în trecut ca şi astăzi,
în linii generale, esenţiale, Serbia şi poporul sîr-
besc sînt în legătu ră cu M area Apusului.
 33

G recii, popor balcanic ? D e ce ? Cînd, în ce

m om ent rasa g recea sca s a întins în regiunile
acestea din B a lc a n i? G recia vech e, cu cetăţile
ei, se găsia în M o re ia şi părţile vecine, în P elo-
pones şi părţile vecin e ale Continentului. A co lo
se întind ram ificaţiile Pindului. N u s ’a gîn dit
niciun istoric al anticităţiî elenice, care să_fi căutat
în configuraţiunea solului secretul însuşirilor su­
perioare ale rasei greceşti, să spuie că m unţilor
de acolo li se datoresc calităţile m ari ale acestei
rase. .
M unţii g receşti sînt foarte interesanţi şi toarte
puţin locuiţi, doar de turm e de c a p r e ; dar, dacă
nu m ă înşel, cultura vech e a G recilor n’au făcut-o
caprele de pe m unţii sterpi ai Kladei, ci cultura
vech e a G reciei a făcut-o om ul de pe ţerm; om ul
M ării, nu cap ra m untelui. (Ilaritate.) C ă totuşi
capra m untelui, în tim puri m aî apropiate, a putut
transm ite anum ite însuşiri sufleteşti unor perso­
nalităţi exagerate care caricatu rează poporul lor,
de şi el nu m erită această soartă, este altceva.
(Ilaritate.) .
P rin urm are, cum Sîrbul este o creaţiune a
A d riaticei, G recu l este o creaţiune a M ării
acesteia M editerane, a A rhipelagului, care s a
m işcat totdeauna vie în jurul coastelor dinţate
ale peninsulei ca şi în ju ru l insulelor ce alcă­
tuiesc patrim oniul etnic al poporului grecesc.
A ş a a fost, aşa este şi aşa trebuie să fie. F e
cît de neîntem eiată poate să fie o întindere
a Statului sîrbesc într’anum e colţ către \ idin şi
Sofia — B u lga rii zic că au găsit acum în urm ă
o hartă etnografică sîrbească îm părţită între sol­
daţii sîrbî, care cuprindea în lim itele Serbiei ire-
dente regiu nea Sofiei şi a V idinulul — , prin ur­
m are pe cît de neîndreptăţită este pretenţia
rasei sîrbeşti de a reţinea toată M acedonia atunci
cînd i se pot deschide alte drum uri în alte di­
recţii, potrivit tradiţiei istorice adevărate, tot aşa
de absurd este din partea rasei g receşti să lase
la o parte coastele A sie i M ici şi pe G recii din
T u rcia pentru a se înfunda în regiu ni albanese
şi m acedonene care n ’au form at ■ niciodată partea
cea m ai preţioasă, supt nicîun raport, a exp an ­
siunii poporului grecesc. (Aplause.) D a că unii
sînt prinşi de furia B alcanului şi lasă M area
A d riatică pentru prăpăstiile din apropiere de Sofia
şi Vidin, aceiaşi furie balcanică face pe oam enii
cari au înnaintea lor Sm irna, ruinele TroiI, in ­
sulele nerăscum părate încă din stăpînirea străină,
îl face să-şi întrebuinţeze toată energia diplo­
m atică şi, la întîm plare, şi m ilitară, pentru stă­
pînirea unor teritorii care, ch iar dacă în unele
p ărfl sînt în legătu ră actuală cu rasa grecească,
nu constituie p artea esenţială, p artea a cării des-
robire să se im pună g rab n ic pentru poporul
g re c e sc .
In ceia ce priveşte pe B ulgari, cunoaşteţi h ăr­
ţile pe care le-aţi văzu t de atîtea ori. Nu ştii
d acă treouie să te necăjeşti cînd ştii cîtă sufe­
rinţă, cîte sforţări zădarnice, cîtă pierdere de
tim p şi de oam eni o să iasă din m iserabilele
aceste petece de h îr tie ! Sînt hărţi m al rău făcă­
 35

to a re decît mulţimi în tregi de sălbateci, cărora

Ji-aî da drum ul într’o ţară. Sînt hărţi care ucid
m al mulţi oam eni cu centim etrul lor pătrat de
hîrtie colorată decît cum se distrug cu cele m ai
învierşunate m ijloace perfecţionate de nim icire
teh n ică din zilele noastre, fiindcă din petecul
acesta de hîrtie înnebuneşte om ul şi, dacă a
înnebunit omul, pe urm ă, cu m ijloacele ce
le are la îndem înă, face toate ticăloşiile de pe
lume.
P rin urm are am văzu t hărţi b ulgare arătînd
B u lg a ria pe vrem ea cuţărui stăpînitor din veacu l
a l X-lea, ori pe vrem ea cutăror alţi stăpînitorl
din veacu l al X l-lea şi al XH -lea ; toată Peninsula
B alcan ică se m înjeşte de verd e după capriciul
acestor istorici şi etnografi im provisaţi şi intere­
saţi din tim pul nostru. A şa judecă B u lgaria din
anul 1915, încălzită de succesul colaboraţiei... Ştiţi
însă că e cîntec de cor şi cîntec de solist, dar
solistul acela e — pentru el însuşi — lucrul de
căpetenie. Un succes de cor am cîştig a t şi noi
la 1913 : fiecare în cor îşi închipuie că lum ea îl
aud e num ai pe el, pe cînd lum ea, nu ştie care e
partea ui şi care e partea celuilalt. P rin urm are
B ulgarii, îm bătaţi de succesele acestea corale,
care sînt foarte im portante, dar în care deosebi­
tele elem ente nici nu trebuie să se distingă, îşi
închipuie că a venit vrem ea să se scalde în trei
M ări (ilaritate).
G a figură, e foarte frumos (ilaritate). E u gîn-
desc însă că nu poate fi ideie m al nenorocită
d ecît ideie care a adus pe B u lg a ri la această.
 36

concepţie, pe cînd aveau nevoie numai, cum avem

şi noi şi oricine, de un drum, asigurat prin tratate
de com erţ sau alianţe politice, către cutare M are.
C a să m ergi de la B ucureşti la V îrcio ro va aceasta,
nu înseam nă că trebuie să cum peri toate m oşiile
de la B ucureşti la V îrcio ro va pentru a trece doar
pe pâmîntul tău, ci aju n ge să iei un bilet ca să
poţi m erge de la un oraş la cellalt. Şi între popoare
e acelaşi lucru : nu m ergi num ai pe locul d-tale,
ci şi pe loc străin, cu biletul pe care ţi l-a dat
tr a ta tu l: G erm anii au m ers la T riest şi m erg
de decenii, fără ca Triestul să facă p arte din
S tatele germ ane. A r fi fost o nebunie, cînd anum e
tratate de com erţ îţi dădeau toate garanţiile şi toată
putinţa de a aju n ge unde voiai, să te apuci de
cuceriri, îm potriva prietenilor sau duşm anilor,
pentru un drum. Este cea m al im becilă ideie care
a putut să între în m intea unor rudim entari cu­
getători politici, cari parcă vin din alte secole,
tîrînd după dînşii cenuşa cine ştie câror sfărî-
m ătorî de hotare din veacu ri absurde de barbari.
T reb uie să aibă cin eva bunul simţ de a cruţa şi
puterile sale naţionale. D acă le vo r răspîndi în
toate părţile, vo r avea succese extraordinare, dar
cată a doua zi să v e zi unde sînt ? F iecare din
noi poate să risipească nişte energii atunci cînd
e hotărît să nu m al apuce ziua de m în e ; dar
en ergie extraordin ară nu cheltuieşte acel care
m al are nădejde de traitf.
Sistem ul acesta trilateral în ceia ce priveşte
drum urile poate fi g ăsit foarte absurd, dar e
explicabil; nu e vina unui om, ci a educaţieî
 37

politice a tu tu r o r a ; sînt vin o vate ideile falşe ce

stau la basa acestei educaţii politice.
L a noi există oam eni foarte cum se cade, cari-şi
închipuiau cîn dva că şi noi avem nevoie de două
M ă r i: de un p etec de litoral la M area N eagră,
c ît m al m are, de o bucăţică de A rh ip e la g în
fund (ilaritate), şi, dacă s’ar putea şi un peticuţ
de M are A driatică, n ’ar strica. C înd e noroc mult,
cîn d e berechet, încaltea să fie ! (Ilaritate.)
E i bine, Bulgarii, prin toată desvoltarea Statului
care doar li-a aparţinut într’adevâr, a celui d’in-
tăiu S tat bulgăresc, iar nu a celui de al doilea
şi al treilea, au ca şi noî nevoie de o singură
M are. Şi spun : de o singură M are. fiindcă, de
tapt, ai nevoie de ceia ce poţi să capeţi. L u cru l
pe care nu poţi să-l capeţi este doar o su fe rin ţă ;
e o perpetuă suferinţă această tendinţă către lu­
cru ri imposibile, care sînt astăzi pentru ca mîne
să n ’ai nici ceia ce ai avut ieri. Şi aceasta se
p o a te !
B u lga rii au, de fapt, un vechiu r o l : rolul
a cela de a ţinea pe cît se poate liberă M area
N ea g ră pentru necesităţile elem entare ale unei
desvoltări de Stat. D ar aceasta n ’o pot face
sin g u ri; trebuie cel puţin doi, faţă de covîr-
şitoarea putere a unul al treilea, care este aici,
c a re are şi el drepturile şi nevoile lui, care e m ai
m are decît noi amîndoi, pentru ca faţă de dînsul
să se capete atîta libertate în M area N eagră, cîtă
ni aju nge fără să ne facem m oştenitorii îm p ă ra ­
ţilor bizantini. H aina îm păraţilor bizantini e foarte
m a r e ; ea este o plapom ă pentru toţi balcanicii la-
 38

o laltă şi. evident că e foarte absurd ca, atunci

cînd m aî m ult copil îm part o plapom ă, unul din-
tr’înşii să se gîn dească a o preface în m antă p ro­
prie. D a, noi îm preună, înţelegînd că nu ne putem
înlocui şi înlătura, că nicî Rom înil nu pot lu a
toate cadrilaterele pe care le-ar tăia în Peninsula
B alcan ică şi nicî B u lga rii nu ni pot lua nouă
m alul nostru de M are N eagră, care a fost m alul
străm oşilor noştri. (Frenetice aplause.) Fiindcă
S ciţia M inoră, D obrogea, cum ni arată şi cerce­
tările d lui P îrvan, din timpul din urm ă, este în
legătu ră, nu cu lum ea balcanică, ci cu toate de-
buşeele fireşti ale lum ii acesteia de pe m alul stîn g
al Dunării, şi, cum este pentru noi o pretenţie
absurdă a m erge pănă la V a m a , tot aşa pentru
dînşii este o absurdă pretenţie să încerce a
ridica m alul lor pănă la gurile D u n ă rii: nicî
noi strîm torîndu-î pe dînşii aşa, n ’am a vea un
m om ent de linişte şi nu ne-am putea gîn di la
a ltceva în viitor, şi, tot aşa nici ei n ’ar a ve a un
m om ent de linişte dacă şi-ar aşeza brutal m îna
peste m ijlocul nostru de a respira în lume, care
este D obrogea. (Puternice aplause.)

A tun ci, d-lor, ved eţi că se poate pune c e v a

în locul furiei balcanice exclu sive de care toţi
au fost apucaţi pe rînd, ucigîndu-se între dînşii
în profitul m ăririi m onarhiilor vecine. D a că se
schim bă ideia aceasta falşă a balcanism ului, pe
care au adus-o călătorii şi diletanţii geografi, dacă
se înlocuieşte această noţiune m oartă şi rău ­
făcătoare prin noţiunea vie, binefăcătoare, dacă
 39

se suplineşte noţiunea de confusiune a m untelui

prin noţiunea de deosebire a M arilor, atunci
fiecare îşi ved e de rostul l u i : G recu l de A rh i­
pelag, de M area de M arm arâ, Sîrbul de litoralul
balcanic al M ării A driatice, cu toate drepturile
care se cuprind într’în s u l; B u lga ru l şi noî îm--
părţind fiecare, potrivit cu expansiunea sa eco­
nom ică şi culturală şi cu nevoile care pleacă din
această expansiune econom ică şi culturală stă-
pînirea asupra apelor M ării N egre, pe care, în
ceia ce priveşte strîm torile cu care se term ină,
şi unul şi altul aii interesul de a le păstra libere,
dar nu urîndu-se şi duşmănindu-se, ci înţelegîn-
du-se, fie şi, pentru acel care a greşit m aî mult,
printr’o totală refacere a fiinţei sale m orale şi o
totală preschim bare a politicei sale, înţelegîn-
du-se, zic, îm preună pentru a asigura schim bul
firesc de produse ale unui S tat şi ale celuilalt
şi libertatea apelor care scaldă coastele amîn-
durora.

D ar v e ţi zice : C um d-ta, unul dintre înte­

m eietorii Institutului Sud-O st European, d-ta care
acolo vorbeşti de interesele Balcanilor, inmor-
m întezî balcanism ul cu desăvîrşire în seara a­
c e a s ta ! Iei, de o parte, pe B u lg a ri şi-I aşezi în
M area N eagră, pe alţii îl pul la A rh ip e la g şi la
M area de M arm arâ, pe alţii la M area A d ria tică ?
D eci unde m ai e B alcan ul ? .
E ste undeva B alcan ul — şi acesta este ultim a
parte a conferinţei — , în alt dom eniu decît al
am biţiilor îngrijitoare. B alcan ul există în alt do-
 40

m eniu decît al rivalităţilor nesănătoase, B alcan ul

există în altă lum e decît a luptelor de nim icire,
a carn agiilor fratricide care se perpetuează de
decenii întregi şi contituie nenorocirea tuturor
popoarelor b a lc a n ice : el există în toată am in­
tirea trecutului, în fundam entalele nevoi ale pre-
sentulul şi în necesităţile inexorabile ale v iito ­
rului.

M ă explic. Rom îni, S la v i — unii SîrbI, alţii

B u lg a r i; M untenegrenii nu sînt decît tot Sîrbi — ,
AlbanesI, — întru cît vo r putea trăi, şi li urăm
să trăiască şi ei cît m ai mult, fiindcă sînt lega ţi
printr’o m ilenară ereditate cu propria noastră r a s ă :
el Uirienl, noi înnainte de toate T ra c i — G reci, —
de T u rci nu vorbim fiindcă viitorul lor naţional
se presintă astăzi, m ulţăm ită propriei lor v o ­
inţe, în condiţiunî de acelea încît nici profetul
M oham m ed n ’ar putea spune ce o să li se în-
tîm ple mîne, după atîtea succese — , toate na­
ţiunile acestea sînt în aparenţă aşa de deosebite,
în alcătuirea lor etnică, dar în fond nu sînt aşa
de deosebite cum par. Şi acum în urm ă a mat
răsărit o teorie de deosebire pe lîn gă toate c e le ­
lalte şi g azetele noastre au făcut zgom ot m are
despre un articol al vecinilor de la Pesta, care
vorbia despre «turanismul B ulgarilor». Turanis-
mul bulgar datează, de fapt. de la 1913. cînd
unii dintre B ulgari, în năcazul lor pe Ruşi, au
s p u s : fiindcă d-voastră ajutaţi pe Romîni, pe
Sîrbi şi pe G re c i contra noastră, de acum în ­
nainte nu m ai voim sâ fim Slavi, ci o să fim
 41

M o n g o li! (M are ilaritate.) Şi în articole din presa

b u lgară teoria aceasta a m ongolism ulul B u lg a ­
riei — ei z i c : turanism ul — a tost apărată. N im ic
m ai f a lş ! Turanienii lui A sparuc, cari au ven it
în secolul al V lI-lea, eraţi în a d e vă r T u rci curaţi.
E in con testab il: cu tuiuri, cu g ra iă uralo-altaic,
cu păgînătatea specială stepei europene şi asia­
tice. D ar aceştia erafi cîteva mii de oam eni şi
a t î t ; erau o bandă războinică şi o dinastie. A u
trecut cîteva secole, şi n ’a răm as nim ic din c a ­
racterele deosebitoare etnice ale clasei a cestea
d o m in a n te ; s ’aâ confundat absolut în m ulţim ea
sla v ă care se găsia acolo. Cînd am fost în B e l­
g ra d acum cîţiva ani, un om, nu num ai foarte
cum inte, dar şi foarte învăţat, a început să-mî
a ră te fotografii luate în războiul din urm ă ca
sâ-m i dovedească cît de mult trăieşte rasa tu ra­
nică în B u lga rii de astăzi. T em a era foarte
u ş o a r ă : a ales pe cei m ai uriţi dintre B u lg a ri
şi i-a presintat ca tipuri turanice incontestabile
(ilaritate). D ar cu sistem ul acesta găseşti T u ran i
curaţi şi în F ran ţa, şi în B e lg ia şi în G erm ania
şi în A m erica-de-Su d şi oriunde, fiindcă urîciu-
nea este c e v a inestetic, dar nu etnografic (ilari­
tate). Nu, d-lor, acestea pot fi bune pentru ser­
virea unul scop de actualitate din partea unui
diletant pretenţios, dar nu cuprind nim ic adevărat.
B u lga ru l e S la v ca şi Sîrbul, întru cît Sîrbu l e slav.
Fiindcă, vedeţi, este o le g e care dom ină toate
•legile, toate schim bările e tn o g ra fic e : «apa trece,
pietrele rămîn» e un dicton fundam ental şi în
etnografie. R asa vech e e rasa principală. C re-
 42

deţî d-voastră că rasa slavă era aşa de bo­

g ată, încît a fost în stare să înlocuiască populaţii
întregi, răm înînd cu toate acestea şi în R u ­
sia şi în Polonia, şi în provinciile supuse as­
tăzi m onarhiei habsburgice şi dîndu-ni şi nouă
anum e elem ente .slave ? C ă ea a cucerit substi-
tuindu-se în în treg B alcanul, pentru ca pretutin­
deni să fie S la vi cu raţi? E lem entul cel vechiu
traco-iliric a subsistat pretutindeni. N ’a venit
încă vrem ea antropologiei serioase. A n tro p o logii
sînt în cea maî m are parte încă oam eni cari
umblă cu o sforicică în buzunar ca să fixeze
indicele cefalic la oam eni întrebîndu-i ce lim bă
vorbesc, dar fără a întreba de trecutul fam iliei
lor, care, acesta, este lucrul de căpetenie. D a că
intîlneşti pe cin eva care vorbeşte rom âneşte, nu
e de ajuns pentru a determ ina naţionalitatea lui,
chiar cînd asigură c ă e de origine curat rom â­
nească ; trebuie să cunoşti perfect tot rostul
unei localităţi şi, întru cît e posibil, chiar rostu­
rile fam iliilor de acolo ca să-ţi servească pentru
eşafodarea unei teorii. N ’a ven it încă vrem ea
cercetărilor antropologice serioase ; cînd v a veni,
g aran tez că în Peninsula B alcan ică se v a găsi,
indiferent de naţiuni, o potrivire aşa de p erfectă
în ceia ce priveşte caracterele esenţiale ale ra­
sei de la un popor la altul, încît nimeni să nu
poată tăgăd ui im portanţa vechiului elem ent iliric-
tracic peste elem entul slav suprapus.
Ş i gîndiţi-vă încă la un lucru. S îrb ii: S la v i;
n o i : Rom ani curaţi. D a r toată lum ea ştie că ro­
m ânism ul Rom anilor, înnainte de a se întinde
 43

pe m alul stîng al Dunării, s’a întins pe m alul

drept, că dom inaţia aceasta a fost foarte puter­
nică şi ca infiltraţie de elem ent rural ţerănesc
care a precedat cucerirea lui T raian în ţerile
•noastre, că elem entele venite la noi din Italia,
prin infiltraţia aceasta au trebuit să treacă pe la
dînşii ca să aju n gă la noi, că afl dăinuit prin re ­
giunile iliro-trace pe care le ţine azi poporul
sîrbesc. C red eţi că S îrb il au puţine elem ente
rom anice curate, italice, în alcătuirea făpturii lor
etn ice? N ’are decît să m eargă cin eva să pri­
vească, să m ăsoare indicele cefalic al fiecăruia
şi să-l interpreteze cu ochii lui, cari şi ei folo­
sesc la c e v a ; ochii aceştia îl vo r arăta şi singuri
că, oriunde noi aşteptăm Slavi, găsim basa iliro-
tracă apoi o pătură rom ană foarte im portantă şi
num ai asupra tuturor acestora s ’a aşternut p ă­
tura ultim ă a năvălirii slave. A v e m prin urm are
elem ente com une de rasă, care nu sînt secun­
dare, ci elem ente principale în deplinul înţeles al
acestui cuvîn t «principal >. O ricît am vrea, nu
ne putem despărţi de această com unitate m ile­
nară, care, în tot ceia ce alcătuieşte viaţa popu­
lară, dom ină pănă astăzi. A m spus de atîtea ori
şi nu pierd ocasia să o r e p e t : locuinţa, felul de
în grijire al ogoarelor, elem entele prim itive de
artă, superstiţiile populare de la un cap ăt la
altul al Peninsulei B alcan ice, cu schim bări toarte
slabe, le vom întîlni. E ste însă imposibil ca o
com unitate de rasă unită cu vecin ătate perpetuă
să nu constituie un elem ent fundam ental de le­
g ătu ră între popoare. C în d este num ai unitate
<Je rasă. dar vecinătatea lipseşte, aceasta se poate
întîm pla, dar, cînd, pe lîn gă unitatea de rasă,
vin e şi această vecinătate neîntreruptă, legătu rile
sînt de acelea pe care niclo nebunie trecătoare a
unul om politic, nicîo am biţie a unui g en eral do­
ritor de carieră nu le poate sfărîm a. P este toate
suferinţele pe care ni le dăm unii altora, acestea
sînt elem ente care răm în.
A l d o ile a : via ţa noastră rom ană a fost co ­
mună, viaţa noastră bizantină, viaţa noastră tu r­
cească ne-a strîns îm preună. A ce la şi popor ne-a
ridicat către o cultură m ai în n altă: poporul ro ­
man ; acelaşi S tat ne-a ţinut într’o organisare
politică unitară : S tatu l bizantin r aceiaşi nouă
rasă dom inantă ni-a dat, pe lîn gă m ultă garanţie,
şi m ultă su fe rin ţă : rasa turcească. S eco le în tregi
am stat unii lîn gă alţii, îm părtăşind clipă de clipă
toate vicisitudinile aceleiaşi vieţi. A ce ste a sînt
lucruri care nu se pot înlătura. In locul balca­
nismului de ură, în locul balcanism ului de rivali­
tate, în locul balcanism ului de deslocuire reciprocă,
punem balcanism ul de com une am intiri istorice.

Şi am spus că, nu num ai în trecut, dar şi în

present şi în viitor, sînt şi vo r fi elem ente reale
care pot înlocui banditism ul pe care vom fi căutat
să-l înlăturăm . Iată aceste e le m e n te : lum ea fără
îndoială că se v a preface. Nim ănui dintre noi nu-I
plac m arile m onarhii în sensul acela de a face
ca popoarele m ici să robească popoarelor mari,
c a m unca şi sîngele celor puţini să ajute la glo ria
şi prosperitatea celor mulţi. A r fi o nedreptate pe
 45

care popoarele n ’ar tolera*o. C u tare poate birui

în tr’un moment, fie şi într’o gen eraţie, dar vine
alt m om ent şi altă generaţie, şi se adună la un
Ioc cei puţini, cei slabi şi apăsaţi şi răstoarnă,
cum s ’au răsturnat toate m onarhiile universale,
orice încercare de distrugere a liberei m anifestări
şi desvoltărl a vieţii lor etnice. A ce sta este un
ad evăr istoric nerăsturnabil. S ă nu m aî plîngă
cei m icî în pumni, descurajaţi pentru ceia ce se
ved e astăzi; să se gîn dească la lucrul m are care
n eapărat va veni mîne. D in toate lacrăm ile şi
suspinele fem eiuştelor m asculine nu iese niciodată
nim ic folositor pentru nicîun popor de pe lum e.
P rin urm are m onarhie de dom inaţie, de e x ­
ploatare a unora prin alţii nu se p o a te ; nevoile
însă ale vieţii econom ice şi culturale vor g ru p ă
neapărat, după războiu, aceste popoare în torm e
m ai m ari decît form ele pe care le-au avu t as­
tăzi : hotarele de S ta t vo r exista, steagu rile vo r
flutura libere, fiecare se v a putea bucura de pri­
veliştea arm atei sale apărînd scopurile s a le ; se
v a vorbj cu d ra g şi m ai departe în lim ba fie­
căruia. însă în anum ite forme, pe care le putem
p revedea num ai neîndestulător, pe care le putem
abia întrezări astăzi, se vo r face m arile com unităţi
econom ice, cărora li vo r corespunde anum e le ­
g ătu ri p olitice: nu «Sfinte Alianţe» de suverani,
nici stăpînirl de oştiri perfecte asupra naţiilor
care nu sînt în stare să ridice aşa de sus m ijloa­
cele lor de apărare m ilitară, ci în condiţii de
quasi-egalitate, întru cît desvoltarea unora sau
 46

altora, care nu e aceiaşi, va permite-o, se vo r

stabili aceste legături.
O legătu ră v a cuprinde E uropa c e n tr a lă ; po­
poarele din Europa apuseană care au luptat astăzi
îm preună se vor simţi m ultă vrem e lega te prin
am intirea acestor lupte de a s tă z i: nim eni nu va
putea sfărîm a această legătu ră. Şi în O rientul no­
stru. acoperit de stăpînirea sau de am eninţătoarea
um bră im perială a Rusiei, se v a face o nouă le ­
gătu ră a popoarelor, în care se v a am esteca dm
ce în ce m ai mult dieptatea, m ai m ultă om e­
nie. m ai m ultă um an itate; v a fi o vrem e a Sta-
telor-Unite şi pentru acele popoare din Rusia care
n ’au tradiţii de viaţă naţională proprie şi n’au
am intiri istorice pe care să nu le îm partă cu
alţii. N ’o să se va d ă niciodată U craina aceia pe
care o aşteap tă unii, U crain a ce are, ca deose­
bire faţă de Rusia cea m are, un indice cefalic
de natură m aî mult diplom atic şi deosebiri de
lim bă care sînt m aî m ult vicii dialectale decît
adevărate deosebiri de la un graiu la altul. P rin
urm are m ulte din popoarele unite astăzi în Rusia
v o r fi unite pe altă basa şi cu un alt viitor în
Rusia liberă, pe care o vor vedea-o veacurile
de după noi.
P op oarele acestea din B alcani, P ta tele pe care
le-am întem eiat D um nezeu ştie cu cîte osteneli,
în care am închis D um nezeu ştie cîtă iubire şi
cîtă jertfă, S tatele acestea nu vo r putea trăi
deosebit, ca elem ente răzleţe, faţă de aceste m ari
creaţiunl econom ico-politice ale viitorului. U nde
voiţi să le aşezăm ? D e ce voiţi să le legăm ? S ă
 ■47

le legăm de Rusia, cu care, în ceia ce priveşte

rasa — de fapt — , în ceia ce priveşte am intirile
şi interesele de viitor, este aşa de puţină com u­
nitate ? S ă le legăm de m onarhiile E uropei cen ­
trale, care le privesc cu cea m ai puţin sim patică
din cele două feţe? S ă le legăm de depărtatul
O ccident, care ni e drag, dar n ’are m ina destul
de* lungă pentru a le putea apăra în fiecare
m om ent ?
Sau, poate, să ne separăm pentru ca fiecare, după
anum ite afinităţi de rasă sau afinităţi culturale,
s ă se confunde cu unul sau altul din S tatele a­
cestea m ari ale viitorului? A d e c ă B ulgaria să
form eze, cum s’a zis, podul spre A sia M ică al
rasei germ ano-m aghiare ? Frum os r o l ! N oi să ne
transform ăm în cine ştie ce alt pod pentru cine
ştie ce altă înnaintare ? G recia. în lum ea ei medi-
teran ă, să-şi asigure şi ea doar rostul unul inel
de le gă tu ră între anum e interese econom ice şi
politice, de o parte, şi alte interese econom ice
şi politice, de altă p arte?
N ’ar fi o decădere şi o înjosire pentru fiecare
din noi? N u ni cer interesele cele m al esenţiale
ale fiinţei naţionale a fiecăruia dintre noi să
creăm , alături de p a r ile form aţii econom ico-po-
litice ale viitorului, pe basa unităţii romano-bi-
zantine şi greceşti din trecut, o lum e balcanică, —
să-I zicem aşa fiindcă nu găsim alt term en (a-
plause),— capabilă de a s e apăra îm potriva oricui,
cu m ilioane de soldaţi, garantînd desfăşurarea în
interes propriu a unei culturi şi a unei vieţi eco ­
nom ice care peste trecere de un vea c ar fi în
 48

stare să dea nouă elem ente de originalitate şi

via ţă culturii viitorului european ? C in e poate să
spuie că dincolo este adevărul, şi aici rătăcirea ?
C ă dincolo sînt interesele ad evărate şi_ a id fan­
tasiile unul visăto r? F ă ră îndoială că aici stă
d re p ta te a -, şi o să ajungem aici. C u cît m al ră-
pede, cu atît m al bine, fiindcă acel cari se îndă­
rătnicesc să păstreze relele trecutului nu vor fdlosi
prin toate relele trecutului în lum ea cea nouă care
se ridică astăzi. D e sigur crim ele războiului
care se p etrece supt ochii noştri sînt tocm ai m e­
nite să înlăture una din suferinţele fundam entale
ale omenirii. S e pregăteşte o lum e m ai bună. C in e
v a ven i în această lum e m aî buna aducînd ceia
ce e m al bun în sufletul său, acela v a b ir u i; iar
cine v a aduce din îndelun gata noapte m orală a
om enirii toate stafiile de ură care au străbătut-o
şi au stăpînit-o, acela este condam nat prin însăşi
rău tatea sa, prin însăşi insociabilitatea sa inter­
naţională, la peire. (A plau se îndelung prelun­
gite, călduroase ovaţii.)
S teno grafiat de H. S T A H L .