Ariile protejate sunt zone terestre sau marine destinate special pentru protecția și

menținerea diversității biologice, a resurselor naturale cât și a celor culturale asociate.

Arii naturale protejate de interes național [modificare | modificare sursă]

 Rezervație naturală strictă (protecția biodiversității, control strict și limitarea vizitării,

monitorizare și cercetare științifică)
 Parc național (protejarea la nivel de specii cât și la nivel de ecosisteme, vizitare și recreere)
 Parc natural (protejarea peisajului și recreere)
 Monument al naturii (protecție și conservare cu scopul de a asigura păstrarea trăsăturilor
naturale specifice)
 Rezervație naturală (protejarea anumitor specii sau habitate)
Parcul național este un teritoriu bine delimitat prin lege, unde se respectă anumite reguli impuse cu
scopul de a proteja mediul natural (fauna, flora și cadrul natural) de activitățile omului. Scopul este
deci protejarea biodiversității, nu turistic.

Parcul natural este constituit dintr-un teritoriu delimitat în care atributele naturale, istorice și
culturale sunt protejate pe baza unui regulament, pentru o conservare și dezvoltare durabilă.
Spre deosebire de parcurile naționale, într-un parc natural activitățile umane au un loc bine stabilit,
integrându-se într-un tot unitar cu cadrul natural din care fac parte.
Rezervația naturală este o arie în care întregul cadru natural sau anumite exemplare floristice,
[1]
 faunistice[2] sau geologice sunt ocrotite de lege. Sunt protejate, pentru conservarea
lor, ecosisteme, specii de plante sau de animale, elemente geologice etc. de interes științific sau
peisagistic.

Monument al naturii este o arie naturală protejată ce corespunde categoriei a III-a IUCN, a cărei

valoare deosebit de însemnată sau unică, este supusă unui regim strict de protecție și conservare,
cu scopul de a asigura păstrarea trăsăturilor naturale specifice.

Despre Delta Dunării s-au scris mii de pagini, s-au produs kilometri de
peliculă și s-au publicat zeci de albume cu fotografii. Paradis aproape
pierdut, paradis imobiliar, paradis pentru păsări, oază pentru iubitorii de
animale, mină de aur pentru braconieri - de-a lungul anilor, delta s-a ales
cu diferite pseudonime. Anul acesta, de Ziua Internațională a Zonelor
Umede am ales să amintim 10 lucruri simple despre delt ă, pe care invazia
actuală de informație le-a acoperit.

De ce ne interesează zonele umede?

Delta Dunării este rezultatul unei relații de 13.000 de ani dintre fluviul
Dunărea și Marea Neagră. Pe de o parte fluviul transport ă anual 30 de
milioane de tone de sedimente, din care 1,5 milioane de tone ajung s ă se
depună în Deltă, fiind esențiale pentru viața numeroaselor specii de aici.
De cealaltă parte, Marea Neagră, prin intermediul valurilor și curen ților,
permite extinderea deltei sau erodează malurile.
Ca regulă generală, zonele umede sunt vitale pentru oameni, pentru c ă
refac rezervele de apă, protejează așezările umane de excesul de ap ă
cauzat de inundații sau furtuni, filtrează apa, sunt mediu propice pentru
înmulțirea peștilor și pot contribui la dezvoltarea economiei locale,
datorită numeroaselor opțiuni oferite pentru realizarea ecoturismului. Nu
în ultimul rând, zonele umede sunt cea mai bună casă pentru mii de specii
de tot felul.

Este singura deltă din lume declarată, încă din anul 1991, Rezerva ție a
Biosferei, în cadrul Programului UNESCO „Omul şi Biosfera”.
• Este a treia ca mărime din Europa și pe locul 22 la nivel mondial, având
o suprafață de 5800 km², adică 2,5% din suprafața României.
• În deltă întâlnim aproape toate păsările existente la noi în țară și cea
mai mare colonie, protejată, de pelican comun (Pelecanus onocrotalus)
din Europa, peste 2.500 perechi.
• Tot in delta gasim cea mai întinsă zonă compactă de stufăriș de pe
continent (1750 km²).
• Și singurele păduri de stejar pe dune de nisip din România , pădurea
Letea și pădurea Caraorman, cu liane depână la 25 de metri.
• 30 de tipuri de ecosisteme, peste 7400 de specii de plante și animale
(60% din populația mondială de cormoran mic și 50% din cea de gâscă cu
gât roșu).
• Pe lângă o mulțime de plante protejate, chiar pe luciul apei
întâlnim două plante carnivore: otrățelul de baltă (Ulticularia Vulgaris) și
aldrovada (Aldrovanda vesiculosa

În apele Dunării și ale Deltei întâlnim  cel mai mare peşte de apă dulce
din lume - morunul (Huso huso), de altfel în România și Bulgaria fiind
singurele populații viabile de sturioni sălbatici din Europa. Specie
contemporană cu dinozaurii, morunul poate trăi până la 100 de ani și
poate depăși ca mărime un autobuz. Dar, la fel ca și ceilalți patru sturioni
pe care îi mai întâlnim la noi - păstruga, viza, nisetrul și cega, toate specii
protejate - acest pește este pe cale de dispariție.
• De puțin timp, din 2010, castorul și-a refăcut apariția pe canalele deltei.
Simpaticul animal joacă un rol important în atenuarea efectelor
inundațiilor, menținerea legăturii între canalele principale și lacuri, gârle,
japșe din interior.
• Delta Dunării este cea mai mare suprafață reconstruită ecologic din
Europa, 15.025 ha de teren agricol și piscicol fiind renaturate prin
reconstrucție ecologică, din anii ’90 și până azi.