SERVICIILE – DELIMITǍRI CONCEPTUALE

Originea termenului se află în limba latină, “servitium”, desemnând situaţia servitorului, respectiv a unei
persoane aflate în serviciul alteia. În anii ‘60,’70 şi ’80, au fost sugerate o serie de definiţii, axate în
special asupra conceptului de serviciu, şi includeau doar acele servicii oferite de aşa numitele firme de
servicii. În acest sens, Gummesson, propune următoarea definiţie: ”Un serviciu este ceva care poate fi
cumparat şi vândut dar pe care nu il poţi avea sub control”. In 1990 este propusă următoarea
definiţie: “Un serviciu este un proces constând într-o serie de activităţi mai mult sau mai puţin tangibile
care în mod normal, dar nu neaparat, au loc în interacţiuni între client şi angajaţii din servicii şi/sau între
resurse fizice şi bunuri şi/sau sisteme de furnizori de servicii, care sunt oferite ca soluţii pentru
problemele clientului”. Conform “Dicţionarului Explicativ al Limbii Române”, serviciu poate fi
definit ca fiind “acţiunea, faptul de a servi, de a sluji, formă de muncă prestată în folosul sau în interesul
cuiva”. În construcţie cu verbele “a face” sau “a aduce”, prin serviciu înţelegem “o faptă, acţiune care
serveşte, avantajează pe cineva, îndatorire, obligaţie”. Potrivit Asociaţiei Americane de Marketing
“serviciile reprezintă activităţi, beneficii sau utilităţi care sunt oferite pe piaţă sau prestate în asociere cu
vânzarea unui bun material” . În opinia lui Philip Kotler serviciul reprezintă “orice activitate sau
beneficiu pe care o parte o poate oferi alteia şi care este, în general, intangibil şi al cărei rezultat nu
presupune dreptul de proprietate asupra unui bun material”.

PRINCIPALELE CARACTERISTICI ALE SERVICIILOR:

Intangibilitatea - Acestea nu pot fi văzute, gustate, simţite, auzite sau mirosite înainte de a fi cumpărate.
Inseparabilitatea serviciilor de prestator şi utilizator (inseparabilitatea consumului şi producţiei) -
Exprimă faptul că producţia (prestarea) şi consumul lor au loc simultan
Ponderea mai mare a cheltuielilor cu munca vie faţă de alte domenii ale sectorului terţiar - se
explică printr-o mai mică măsură a mecanizării operaţiilor, a automatizării, robotizării, a progresului
tehnic dar şi a personalizării prestării serviciului.
Simultaneitatea producţiei şi consumului serviciilor - Presupune participarea consumatorului la
prestarea serviciului.
Diversitatea serviciilor (eterogenitatea) - Imposibilitatea repetării acestora în mod identic de la o
prestaţie la alta. Perisabilitatea serviciilor - Imposibilitatea acestora de a fi stocate sau inventariate.
Variabilitatea serviciilor - Serviciile fac parte dintr-un ansamblu în care unele dintre ele pot fi mai
degrabă ascunse. Această complexitate permite o mai bună adaptare la nevoile clientului. Sezonalitatea
serviciilor - Dinamism accentuat care poate influenţa eficienţa capitalurilor investite, nivelul şomajului.
Imposibilitatea protejării prin marcă - Serviciile nu pot fi înscrise la Oficiul de mărci şi invenţii - nu
se poate obţine dreptul de autor pentru crearea de noi servicii. Succesiunea relativ riguroasă a
consumului serviciilor - Se urmăresc anumite etape în consumarea serviciului. Serviciile sunt
imateriale - Nu pot fi măsurate în unităţi fizice sau numerate Participarea consumatorului la
prestarea serviciului - Este vorba de prezenţa sa fizică, dar adesea şi intervenţia sa, de coparticipare
activă.
CRITERII DE CLASIFICARE ALE SERVICIILOR

După conţinutul şi caracterul comercial, serviciile se pot clasifica în următoarele categorii: Serviciile
de piaţă prestate pentru populaţie; Serviciile de piaţă prestate pentru agenţii economici; În această
clasificare nu sunt incluse activităţile de comerţ, finanţe, bănci, asigurare şi cercetare-dezvoltare.
Serviciile turistice sunt incluse în cadrul serviciilor de piaţă prestate pentru populaţie, Acestea
cuprind activităţi care au ca beneficiar principal populaţia, şi anume:Întreţinerea şi repararea
autovehiculelor; Hoteluri şi restaurante; Agenţii de turism şi asistenţă turistică; Servicii recreative,
culturale şi sportive; Spălătorii, curăţătorii, vopsitorii; Frizerie - coafură şi alte servicii de
înfrumuseţare; Alte servicii
Matricea serviciilor în funcţie de natura activităţilor tangibile sau intangibile

Matricea serviciilor în funcţie de fluctuaţiile cererii şi de gradul în care oferta de servicii poate fi
monitorizată de prestatori

Matricea serviciilor în funcţie de specificul firmei de servicii şi de formele de distribuţie

Specificul firmei de servicii

Servicii destinate unui singur Servicii destinate mai multor
client clienţi
a. Servicii juridice ; a. Servicii de transport
Consumatorul b. Servicii de cosmetică, public ;
se deplasează frizerie, coafură ; b. Servicii turistice
Natura relatiilor la locul unde c. Servicii turistice la complementare ;
dintre sunt prestate destinaţia sejurului; c. Spectacole ;
consumator şi serviciile d. Croitorie la comandă ; d. Serviciile unităţilor
prestatorul de e. Servicii medicale. comerciale.
servicii
a. Servicii de reparaţii la a. Servicii poştale
Prestatorul se domiciliu ; (distribuirea
deplasează la b. Servicii de deratizare ; corespondenţei sosite pe
domiciliul c. Servicii de urgenţă adresa clientului).
clientului medicală.

Prestări de a. Programe TV transmise a. Canale publice TV,

servicii la prin cablu, internet, worldnet, internet (în
distanţă intranet, extranet, poştă cazul abonamentelor
electronică, fax, transferuri colective ale instituţiilor),
bancare. radio.
Matricea serviciilor în funcţie de gradul de personalizare a serviciilor

SERVICIILE TURISTICE – CONCEPT, TIPOLOGIE

Din punct de vedere etimologic, cuvântul “turism” provine din termenul englezesc “to tour” (a călători, a
colinda), având semnificaţia de excursie. Acest cuvânt este întâlnit în majoritatea limbilor de largă
circulaţie:în franceză – “tourisme”; în engleză – “tourisme”; în italiană – “tourismo”; în germană –
“tourismus”; în rusă – “turizm”. În 1963 Conferinţa Naţiunilor Unite privind Turismul şi Călătoriile
Internaţionale ţinută la Roma a adoptat o definiţie care are la bază două elemente principale: motivul
sejurului; durata sejurului. În iulie 1991 în cadrul Conferinţei Organizaţiei Mondiale a Turismului de la
Ottawa s-a redefinit termenul de turism, precizându-se că acesta desemnează “activităţile angajate de
persoane în cursul voiajelor sau sejurului lor în locuri situate în afara mediului rezidenţial pentru o
perioadă de peste 24 de ore sau de cel puţin o noapte, fără a depăşi un an, în vederea petrecerii timpului
liber, pentru afaceri ori pentru alte motive, adică în alte scopuri decât prestarea unei activităţi remunerate
în locul vizitat” În present analizarea şi discutarea turismului nu se mai pot face limitându-ne numai la
ideea că turismul se circumscrie numai la deplasarea turiştilor în diferite scopuri:Agrement; Destindere;
Cultură – educaţie; Tratament. Definit la modul cel mai sintetic “ca un ansamblu de activităţi ce au ca
obiect de bază satisfacerea tuturor nevoilor turistului în perioada în care se deplasează şi în legătură cu
aceasta”, serviciul turistic trebuie să asigure nu numai condiţii pentru refacerea capacităţii de muncă, dar
totodată şi asigurarea unor modalităţi adecvate de petrecere plăcută a timpului liber.
Rolul şi importanţa serviciilor turistice rezidă din faptul că ele trebuie astfel concepute şi organizate
încât, în urma consumului produsului (serviciului ) turistic, utilizatorul să capete un plus de informaţii, de
cunoştinţe şi chiar deprinderi noi. Un rol important al serviciului touristic rezidă şi din faptul că el trebuie
să contribuie efectiv la asigurarea unei odihne active a turistului, mai ales în condiţiile când dimensiunile
timpului liber, zilnic, săptămânal şi anual au crescut, ca urmare a promovării pe scară largă a progresului
tehnico - ştiinţific, a perfecţionării proceselor de conducere şi în consecinţă a creşterii producţivităţii
muncii.

Timpul liber şi structura lui

In concluzie: Din clasificarea prezentată rezultă în mod logic că serviciile turistice sunt implicate într-o
măsură tot mai mare în crearea condiţiilor pentru petrecerea timpului liber (loisirul), dar şi în folosirea
efectivă a acestuia.

TIPOLOGIA SERVICIILOR TURISTICE

I . În funcţie de structura produselor turistice oferite a. Servicii turistice specifice: servicii de bază:
transport, cazare, alimentaţie; servicii complementare; servicii cu caracter special: tratamente balneo-
climaterice, turism de afaceri şi congrese, turism de vânătoare şi pescuit. b. Servicii turistice nespecifice:
Înclud servicii cu caracter general, la care pot apela în diferite împrejurări şi turiştii: frizerie, coafură,
cosmetică; transport de persoane; poştă şi telecomunicaţii; spectacole cultural-sportive, etc.
II. Din punct de vedere al gradului de urgenţă în care se manifestă cererea populaţiei a. Necesităţi
mai puţin urgente de servicii turistice - satisfacerea serviciilor turistice poate fi amânată în timp
b. Necesităţi urgente de servicii turistice - acestea nu admit nici o alternativă de amânare a satisfacerii lor
III. După momentul în care se manifestă cererea, dar şi cel în care se realizează comercializarea sau
consumarea serviciilor turistice a.Cerere fermă de servicii turistice - se manifestă anterior călătoriei
turistice şi este specifică formelor de turism organizat sau semiorganizat b.Cerere spontană de servicii
- se manifestă de obicei în momentul când turistul ajunge la destinaţia călătoriei sale şi ia contact cu
ofertele de servicii din localitatea (staţiune, zonă) vizitată şi este caracteristică formelor de turism pe cont
propriu.
IV. În funcţie de modalităţile de plată şi al momentului cândare loc realizarea lor a.Servicii
achitate anticipat - Înainte de începerea consumaţiei turistice şi sunt specifice serviciilor de bază şi
complementare ca o caracteristică a formelor de turism organizat şi semiorganizat b.Servicii achitate în
momentul consumaţiei - Specifice următoarelor tipuri de servicii: cazare, alimentaţie, transport, agrement.
c.Servicii achitate ulterior consumaţiei - Practicat prin plata pe baza cărţilor de credit
d.Servicii cu plata în rate - Pentru clientela de încredere dar cu resurse financiare modeste.
e.Servicii aparent gratuite - Prestate de unele firme turistice pentru atragerea sau menţinerea unui cerc
constant stabil de clientelă: oferirea unui cocktail gratuit la sosirea grupurilor de clienţi, parcare gratuită,
transportul bagajelor, etc.
V. În funcţie de caracteristicile cererii a. Serviciile pentru turismul internaţional :prestaţii turistice ;
externe organizate; prestaţii turistice neorganizate; prestaţii turistice mixte sau semiorganizate.
b. Servicii pentru activităţi de turism intern: servicii programate organizate pentru turiştii români
( excursii interne, externe şi servicii de odihnă şi tratament); servicii independente solicitate ocazional
pentru cazare, alimentaţie, agreement

Servicii specifice activiţăţii de turism

TURISM ,DEFINITII,FORMELE

Turism – definiţii 1.Turismul este o formă a recreerii care implică cheltuieli; reprez deplasarea
oamenilor de la locul lor de resedinta
1973 SUA – turistul este o persoană care călătoreşte cel puţin 15 mile (depărtare de domiciliu) ;
Guvernul Canadei – deplasare de o zi de cel puţin 25 de mile depărtare delocul de reşedinţă ; Comitetul
Englez de Turism – deplasare de cel puţin 3 ore la o distanţă de cel puţin 20 de mile depărtare de locul
de reşedinţă ; Hunziker & Krapf (1942) Profesori la Universitatea din Berna- Suma fenomenelor şi
relaţiilor rezultate din deplasarea şi sejurul non-rezidenţilor, în aşa fel încât destinaţia să nu devină
reşedinţă permanentă iar deplasarea să nu fie legată de activităţi aducătoare de bani. Hunziker & Krapf
separă turismul de migraţie .Identifică două elemente necesare definirii turismului: 1. Călătoria
(deplasarea) 2. Sejurul . Problemă – a.Pare să excludă turismul de afaceri care presupune uneori
deplasări pentru a câştiga bani ! ; b.O persoană care pleacă într-o altă localitate pentru probleme
medicale, eventual este chiar internată într-un spital, poate fi categorisită ca turist ?
Definite : a.Societatea de Turism din Marea Britanie (1976) – Turismul este o deplasare pe termen scurt
a persoanelor către destinaţii diferite de cea în care trăiesc şi muncesc în mod obişnuit, cuprinzând şi
activităţile din timpul sejurului la aceste destinaţii; Scopurile deplasării pot fi de orice natură şi sunt
cuprinse şi vizitele zilnice sau excursiile. b.Conferinţa Internaţională în Agrement, Recreere şi Turism
(1981) Turismul poate fi definit în termeni de activităţi particulare selectate prin alegere şi desfăşurate în
afara mediului domestic (reşedinţei); Turismul poate sau nu poate implica sejurul peste noapte departe de
casă. c.Activitate umană, nonlucrativă, desfăşurată temporar (minimum 24 de ore şi maximum 1 an), la
libera alegere, în afara localităţii de reşedinţă, având ca scop agrementul, refacerea sănătăţii, realizarea
unor misiuni (religioase, culturale, etc.), afaceri, lărgirea orizontului de cunoştinţe; d. Organizaţia
Mondială a Turismului- Turismul cuprinde activităţile persoanelor care călătoresc spre / şi stau în locuri
diferite de mediul lor obişnuit pentru nu mai mult de un an consecutiv pentru agrement, afaceri sau alte
scopuri. Pentru a armoniza conţinutul indicatorilor statistici utilizaţi în analiza circulaţiei turistice,
Organizaţia Mondială a Turismului (O.M.T.) a recomandat utilizarea următorilor termeni:
- turism intern– cuprinde călătoriile şi sejururile cetăţenilor unei ţări în propria lor ţară;
- turism receptor – pentru călătoriile şi sejururile vizitatorilor străini într-o ţară;
- turism emiţător pentru călătoriile şi sejururile cetăţenilor unei ţări în ţări străine.
Sfere de activitate turistică :  turismul interior care reuneşte călătoriile turistice, sejururile cetăţenilor
unei ţări şi vizitatorii acelei ţări, respectiv turismul intern şi turismul său receptiv;
 turismul naţional – reuneşte călătoriile (turistice) şi sejururile cetăţenilor unei ţări în interiorul acelei
ţări şi în ţări străine, adică turismul intern al unei ţări şi turismul său emiţător;
 turism internaţional – reuneşte călătoriile (turistice) cetăţenilor dintr-o ţară în ţări străine şi cele ale
vizitatorilor străini în ţara respectivă, respectiv turismul emiţător al unei ţări şi turismul său receptiv.
Diferenţa dintre turismul emiţător şi turismul receptiv al unei ţări constituie soldul balanţei de schimb
turistic al ţării respective.
FORME DE TURISM
CRITERII:I vârsta turiştilor : a. T. de tineret; b. T. al adulţilor active; c. T. de vârsta a 3 a. Invidualizare:
servicii solicitate, mijloace de transport; utilizate, cazare şi alimentaţie preferate, scopul sejurului,
perioada în care poate practica turismul, tarifele accceptate, structura cheltuielilor (către ce se orientează,
care sunt acceptate şi care nu, etc.)
II. caracteristicile socio-economice ale sejurului (calitatea pachetului de servicii): T. Social (asociativ): a
apărut din initiative unor asociaţii, şcoli, organizaţii sociale  înlesnirea accesului la turism pentru
persoanele cu venituri mai mici. Uneori ei beneficiază de oferte speciale, subvenţionate de Stat de cele
mai multe ori  firmele acceptă o rată a profitului mai scăzută. O formă sub care apare este tabăra sau
colonia de vacanţă, în special pentru tineri şi mai rar pentru persoanele în vârstă.
III. caracteristicile socio-economice ale sejurului (calitatea pachetului de servicii): T. Particular sau
comercial – activitatea are un pur scop lucrativ si are ponderea cea mai mare in ansamblul activitatii
turistice
IV. scop: de afaceri si de agreement. Turismul de afaceri: a. Turismul cu caracter intern firmelor (ca
recompensă sau ca stimulent motivaţional în muncă).Firma organizează reuniuni cu ocazia unor bilanţuri,
al fixării unor obiective de politică economică, elaborarea unor strategii de dezvoltare. Acţiunile urmăresc
întărirea spiritului de echipă şi formarea unei imagini favorabile firmei. De cele mai multe ori ele se
desfăşoară pe parcursul mai multor zile, necesitând cazare, alimentaţie, agrement.
Acţiunile de formare a personalului desfăşurate fie în spaţii speciale (centre, institute, universităţi) fie în
hoteluri care au spaţii speciale dotate cu mijloace specifice (retroproiector, videoproiector, proiecţie filme,
calculatoare, etc.). Aceste actiuni sunt organizate de firmă sau de asociaţii, federaţii, instituţii sau uniuni
(naţionale). Uneori există operatori turistici specializaţi care urmăresc astfel de programări şi se ocupă de
organizare. b. T. cu caracter exterior firmei cuprinde:
 deplasări profesionale: la alte firme pentru comenzi şi negocieri; echipe trimise pentru lucrări sau pe
şantiere; participarea la târguri, expoziţii, congrese, conferinţe, colocvii.
 Saloane profesionale organizate de firmă care atrag participanţi şi vizitatori din alte părţi. Uneori au
loc lansări de produse noi care atrag pe cei interesaţi.
V. modalitatea de practicare (numărul turiştilor): A. Turism individual (persoană sau grup restrâns –
familie, cuplu) : a. De agrement – deplasarea are loc pentru vacanţe. Preferinţele şi comportamentele sunt
mai greu de identificat; idem şi cheltuielile efectuate, nu atât de uşor de cuantificat în totalitatea lor.
b. Profesional – deplasări individuale. B. Turism de grup : a. De agrement – este agreat de firmele de
turism întrucât este “dirijat” şi asigură certitudinea ocupării locurilor de cazare; pune unele probleme de
organizare ; b. Profesional
VI. după provenienţa turiştilor A. Intern – călătoriile rezidenţilor în propria ţară; B. Extern - călătoriile
rezidenţilor dintr-o ţară în alte ţări ; C. Naţional - călătoriile rezidenţilor în propria ţară + călătoriile
cetăţenilor altor ţări în ţara respective ; D. Internaţional - călătoriile rezidenţilor dintr-o ţară în alte ţări
(import de servicii turistice) + călătoriile cetăţenilor altor ţări în ţara respectivă (export de servicii
turistice): Turismul international se clasifica in:Turism emiţător si Turism receptor
VII. dupa mobilitatea turiştilor : A.Turism de sejur : - Sejur lung – perioadă mare: tratament, ştiinţific
(cercetare geologică, arheologică) ; - Sejur mediu – perioadele vacanţelor; - Sejur scurt (ocazional) – de
ex. week-end. B. Turismul de circulaţie sau itinerant – deplasarea se face în mod succesiv dintr-o
localitate sau zonă într-alta. Turismul de tranzit este o formă a acestuia atunci când escalele sunt mai mari
de 24 de ore şi implică cazare cel puţin o noapte.
VIII. sezonalitatea : Turism de sezon - Depinde de vacanţă: frecvenţa mai mare inregistrandu-se in
anotimpurile de iarna şi vara
IX. mijlocul de transport folosit : Rutier,Feroviar,Aerian,Pe apă,Drumeţie,Spaţial !?
X. momentul şi modul de angajare a serviciilor turistice : A. T.Organizat – în general programul şi
serviciile sunt stabilite anticipat (de multe ori prin contract). Este preferat de adulţi şi persoane în vârstă.
B. T.Neorganizat – turistul se adresează direct prestatorilor.
C. T.Semiorganizat – o parte din servicii sunt stabilite anticipat (cu o agenţie de turism) altele sunt la
libera alegere a turistului.
11. după caracteristicile ofertei (legate de relief): Turism de litoral si Turism montan ,ambele pot fi
influenţate de sezonalitate
12. locul şi caracteristicile ofertei: A. Turism urban cu orientare spre afaceri, cultură, agreement.
B. Turism rural determinat de: - complexitatea vieţii care generează cererea de “evadare” în aer liber; -
reducerea săptămânii de lucru; - existenţa unui potenţial atractiv al satului cu pitorescul, liniştea şi
tradiţionalismul lui
13. Alte forme de turism. Backpacking – este o formă specifică turismului internaţional practicată de
turiştii individuali caracterizată prin: un buget redus alocat, durata mare a călătoriei, utilizarea
transportului public, multiple destinaţii. Este practicat în special de tineri. Ca exemple pe plan mondial
sunt date Australia şi Noua Zeelandă unde absolvenţii de universitate pleacă spre Europa sau America. De
asemenea el mai este practicat de tinerii din Israel şi din Spania (către America Latină). Turismul de
aventură – practicat în zone dificile (munţi, râuri învolburate). Turism ancestral – practicat de cei plecaţi
la distanţe mari de locurile natale (sau urmaşii lor) care doresc să (re)vadă aceste locuri şi să afle
informaţii despre originea lor. Turismul virtual – practicat numai pe Internet. Turism cultural – uneori
numit impropriu turism urban – practicat de cei care sunt interesaţi de experienţe culturale: vizitează
muzee, participă la concerte, spectacole de teatru şi operă. Ex.turismul religios aparţine acestei forme.
Ecoturismul – pune accentul pe integrarea în natură fără a o afecta negativ individul participant la acest
tip de turism. Turism medical sau turism pentru sănătate – practicat de cei care caută tratarea problemelor
de sănătate pentru care este nevoie de o perioadă medie spre lungă, având nevoie de cazare şi alimentaţie
şi chiar agrement uneori. Turism sexual. Turism pentru cumpărături (shopping tourism), vacante dezastru,
circuite in regiunile viticole, circuitele literare.
FACTORII CARE DETERMINĂ EVOLUŢIA TURISMULUI
1.Venitul potenţialului turist – influenţează pozitiv turismul atunci când nivelul lui depăşeşte un anumit
prag după satisfacerea anumitor nevoi primare de consum.Turismul este substituibil
2. Nivelul preţurilor atât al serviciilor turistice cât şi al altor servicii legate de acestea (de exemplu al
serviciilor de transport). De acest nivel depinde accesibilitatea lor
3. Oferta de servicii turistice în conţinut şi mod de prezentare (în principal cazare, alimentaţie, agrement)
4. Stabilitatea socială, liniştea şi securitatea personală (de exemplu, instabilitatea politică soldată cu
conflicte sau terorismul ca fenomen global)
5. Timpul liber (vezi prima parte a cursului)
6. Volumul şi calitatea echipamentelor din dotarea firmelor care activează în turism
7. Starea infrastructurii (nu numai din zona sau destinaţia turistică)
8. Nivelul de educaţie culturală şi de civilizaţie a populaţiei (de exemplu, înclinaţia pentru turism şi
pentru o anumită formă de turism).
9. Politica în domeniul turismului care poate stimula sau frâna dezvoltarea turismului
10. Structura demografică a populaţiei
11. Condiţiile naturale : a. Potenţial (sursa atracţiilor turistice); b. Stimulent (de ex. Fluxurile nord – sud
de la “rece” spre “cald”); c. Frână – în cazul fenomenelor naturale nefavorabile
12. Volumul, calitatea şi intensitatea acţiunilor promoţionale
13. Reglementări juridice de pe plan intern şi international

CONCEPTUL DE TURISM SI DELIMITAREA DE ALTE CONCEPTE

Clasificare diferitelo categorii de calatori conform oganizatiei mondiale de turism:
1. Vizitatori care petrec cel putin o noapta in tara vizitata
2. Echipajele navelor sau avioanelor straine in reparatii sau care fc exala in tara si care utilizeaza
mijloace de cazare ale tarii
3. Vizitatori care nu petrec noaptea in tara vizitata chiar daca ei viziteaza tara una sau mai multe zile
si revin pe vaporul lor sau intr-un tren pentru a dormi
4. Inclusi, in excursionisti. O clasificare separate a acestor vizitatori se impune adesea
5. Vizitatorii care sosesc si pleaca in aceeasi zi
6. Membrii echipajelor care nu sunt rezidenti ai tarii vizitate si care stationeaza o zi, fara a inopta

Conceptul de turist- Turistul este în esenţă un călător dar nu orice călător este un turist. Concepte:
Călător, Vizitator, Turist, Excursionist. Excursionist – persoană care staţionează sau nu cel mult o zi în
zona sau localitatea vizitată (fără înnoptare). Turist – vizitator care petrece cel puţin o noapte în zona sau
localitatea vizitată + motivaţiile.
Definiţie :Turistul este o persoană care se deplasează în afara localităţii de reşedinţă pentru o durată de cel
puţin 24 de ore (sau o noapte) şi cel mult un an, având ca motiv agrementul (vacanţe, sejururi la sfârşit de
săptămână), sănătatea (cure balneare), misiuni şi reuniuni (congrese, conferinţe, seminarii, pelerinaje,
manifestări sportive), afaceri (expoziţii, negocieri, etc.), deplasări profesionale, călătorii de studiu, ş.a.

TRANSPORTURILE TURISTICE

Pe lângă voiajul propriu-zis, ele cuprind şi activităţi legate de organizarea deplasării fizice a turiştilor cât
şi a bunurilor acestora. ROLURI: Asigură pătrunderea în zonele de interes turistic , Înlesneşte întâlnirea
cererii cu oferta, Influenţează calitatea prestaţiei turistice. Timp de vacanţă = Timp de transport + Timp
de sejur. Provocările circulaţiei turistice:Realizarea unor transporturi rapide şi în condiţii calitative
superioare; Nevoia de a face faţă călătoriilor pentru un număr mereu crescând de turişti ; Necesitatea de a
exploata eficient capacităţile mijloacelor de transport. Organizarea şi derularea transporturilor urmareste 2
elemente: Rapiditatea si Confortul. CONFORTUL: Condiţiile oferite în interiorul mijlocului de transport;
Asigurarea securităţii pe timpul deplasării; Asigurarea transferului sigur a persoanelor şi bagajelor de la
staţia de destinaţie şi invers; Continuitatea călătoriei în cazul folosirii mai multor mijloace de transport şi
efectuarea unor prestaţii auxiliare legate de transferul bagajelor; Alegerea unor trasee interesante;
Asigurarea unor ghizi competenţi. În numeroase cazuri, costul transportului are o pondere însemnată în
preţul total al produsului turistic (între 25 – 50 %).
Alegerea mijlocului de transport, elemente şi factori de influenţă sunt : Specificul călătoriei,
Particularităţile mijloacelor de transport, Psihologia turistului, Distanţa de parcurs şi durata călătoriei,
Caracteristicile itinerariilor, Starea căilor de comunicaţie şi intensitatea traficului, Condiţiile de sezon,
Regularitatea şi securitatea deplasării, Motivul voiajului, Nivelul tarifelor , Starea de sănătate a turiştilor,
Nivelul confortului. MODURI DE TRANSPORT : A. TRANSPORTURI PE USCAT: FEROVIAR si
AUTO; B. TRANSPORT PE APĂ; C. TRANSPORT AERIAN. Caracteristica de bază: substituibilitatea.

TRANSPORTURILE RUTIERE

Transporturile turistice rutiere se caracterizează printr-o intensitate variabilă a traficului, determinată

de specificul cererilor sezoniere ale turiştilor şi de diversitatea itinerariilor parcurse. Ele se
caracterizează prin folosirea mijloacelor motorizate de transport: autocare şi microbuze pentru
transporturile în grup; autoturisme proprietate personală pentru transporturile individuale şi familiale;
autoturisme închiriate în sistem „rent à car” pentru transporturile individuale, cu asigurarea serviciului de
transport de către un sofer sau nu; autoturisme închiriate sau comandate în sistem de taximetrie; transport
în comun. Opţiunea turiştilor pentru transportul rutier este motivată de avantajele pe care acesta, şi în
special autoturismul, le oferă: a. autonomia în alegerea rutelor pe care turiştii vor călători în circuitele
lor itinerante sau spre destinaţiile de vacanţă pentru care au optat; b. disponibilitatea mult mai mare a
mijlocului de transport pe perioada unui sejur în cadrul unei anumite destinaţii turistice; c. posibilitatea
mult mai mare pentru turistul automobilist de a controla traseul ales, plecarea şi timpul de sosire, precum
şi orice oprire făcută pe parcurs; d. uşurinţa în transportul bagajelor personale şi în utilizarea acestora
fără constrângeri de vreun anume fel; e. facilitarea accesului pentru atingerea mai multor destinaţii
(dorinţa turistului de a cunoaşte cât mai multe într-un interval cât mai scurt primează faţă de comoditatea
călătoriei, şi, uneori, chiar faţă de distanţa, făcând ca autoturismul, prin accesibilitatea pe care o asigură,
să fie preferat altor mijloace de transport); f. diminuarea costului personal când două sau mai multe
persoane călătoresc cu acelaşi automobil (acest avantaj are un rol important în cazul turiştilor care
voiajează împreună cu familia; în deplasările cu autoturismul, cheltuielile de transport rămân relativ
constante, indiferent de gradul de ocupare a acestuia, în timp ce pentru celelalte mijloace de transport,
cheltuielile cresc proporţional cu numărul persoanelor care solicită acest serviciu).

Preferinţa pentru autoturism: A. Turistul care se deplasează cu mijloace de transport auto este mult mai
independent şi liber în sensul alegerii scopului, direcţiei şi timpului călătoriei, raza de acţiune a
automobilului fiind mai mare şi mai diversificată faţă de posibilităţile ce i le oferă alte mijloace de
transport. B. reţeaua şoselelor este mult mai densă decât reţeaua căilor ferate sau cele ale liniilor aeriene
sau de navigaţie maritimă sau fluvială  turistul automobilist poate atinge obiectivul ales pe diferite
variante de itinerare. Călătorul care preferă transportul rutier, privit din punct de vedere turistic, utilizează
un spaţiu mult mai larg şi nu se limitează la anumite centre turistice de tip staţionar
Aranjamentele turistice rutiere: Fly and Drive - facând parte din categoria aranjamentelor turistice
organizate, acest tip de program utilizează combinaţia avion-autoturism, autoturismul fiind pus la
dispoziţia turistului de la sosirea în aeroport şi până la înapoierea în aeroportul de plecare sau în alt loc
stabilit în prealabil; Package Tour - acest tip de aranjament include: transport aerian şi cu autotursimul,
servicii de cazare în hoteluri, moteluri, camping-uri, popasuri turistice sau alte structuri de cazare, servicii
de masă (cu preponderenţă demipensiune), vizite la obiective turistice, servicii legate de circulaţia
autoturismului pe sosele (reparaţii, spălat, gresat, depanări, revizii tehnice); aranjament semiorganizat de
transport rutier şi croazieră maritimă cu nave la bordul cărora se asigură servciile de cazare şi masă
„FLY AND DRIVE” este un aranjament turistic în turismul semiorganizat, care include un zbor regulat
sau charter şi deplasarea, în continuare, în ţara de destinaţie, cu un autoturism închiriat, cu sau fără şofer;
se comercializează ca un pachet de servicii, la un preţ forfetar. Caracteristicile acestui aranjament sunt:
a. organizarea prealabilă: produsul turistic este formulat înainte ca să se manifeste cererea clienţilor.
Tour-operatorul alege în prealabil destinaţia, mijlocul de transport, cazarea şi modalităţile de însoţire care
pot fi realizate total, parţial sau limitat numai la destinaţia voiajului. b. grupul de prestaţii: cuprinde un
minimum de sejur, iar într-o concepţie mai largă şi un ansamblu de prestaţii care includ voiajul dus-întors,
însoţirea turistului, transferul, cazarea, restauraţia, agrementul, animaţia, asigurările .c. preţ fix:
determinat în prealabil şi plătit la începutul călătoriei. Pentru unele produse turistice a început să se
practice tot mai mult plata pe credit. În tariful unui pachet turistic fly & drive pot fi incluse: bilet de avion
dus-întors, taxe de aeroport, cazare cu mic dejun, în hoteluri de diferite categorii, dar pe care clientul
poate să le aleagă dintr-o listă propusă de tour-operator; închirierea autovehiculului (rent-à-car), preluarea
acestuia de pe un aeroport şi predarea pe altul, kilometri nelimitaţi incluşi în tarif, asigurare standard de
accident CDW, asigurarea la furt TP, asigurarea Full Casco, etc

TRANSPORTURILE AERIENE

Serviciile de transport aerian se plasează printre cele mai dinamice forme de transport turistic, fiind cu
precădere utilizate pe distanţe lungi şi foarte lungi. Studiile consemnează faptul că avionul este folosit ca
mijloc de deplasare într-un procent de 50% pe distanţe între 1000 şi 4000 km şi aproape în exclusivitate
pe cele care depăşesc 4000 km. Caracteristici esenţiale: Rapiditatea si Serviciile De la bord (în timpul
zborului De la sol înainte de zbor după zbor. O altă caracteristică importantă a serviciilor aeriene,
deloc de neglijat, este dată de avantajul social: o călătorie cu avionul îşi păstrează, în pofida evoluţiei
tehnologiei şi a cunoaşterii, fascinaţia unei senzaţii cu totul aparte – zborul. Deşi numărul pasagerilor a
crescut foarte mult în ultimii 20 ani, fascinaţia zborului rămâne aceeaşi, chiar şi pentru cei care călătoresc
frecvent. Cu atât mai mult, pentru cei care călătoresc o dată pe an sau şi mai rar şi pentru care cumpărarea
unui bilet de avion echivalează cu satisfacerea unei necesităţi care îi propulsează într-o lume diferită,
caracterizată de puterea de a cheltui, conotaţie a bogăţiei şi puterii. Factorii care au condus la folosirea
din ce în ce mai frecventă a transportului aerian:- modernizarea şi diversificarea mijloacelor de
transport; construirea de aeroporturi internaţionale funcţionale; standardizarea şi impunerea pe plan
mondial a regulilor IATA; îmbunătăţirea şi diversificarea sistemelor tarifare şi de rezervare, aplicarea de
noi formule de comercializare; asigurarea unei game largi de facilităţi pentru călători. În funcţie de
motivaţia călătoriei, există două tipuri de pasageri: a.cei care trebuie să călătorească – oamenii de
afaceri, cei care călătoresc pentru participarea la diferite evenimente politice, culturale, sportive. Ei
solicită niveluri de confort ridicate. Perioada de şedere la destinaţie variază în funcţie de interese, iar
tariful pentru o astfel de călătorie are un nivel ridicat, permiţând călătoria la o clasă de servicii superioară
(„business class”, „first class”), dar şi o flexibilitate mare şi o adaptare a duratei sejurului la necesităţile
pasagerului; b.cei care vor să călătorească – turiştii, care călătoresc în scopuri personale. Motivaţia
călătoriei – petrecerea vacanţei – este rară, sezonieră, iar perioada de călătorie este limitată la durata
sejurului la sol (programul turistic ca atare). Călătoria poate face parte din pachetul turistic oferit la
vânzare clientului de către firma de turism. Tariful plătit de acesti pasageri este mai mic, ei călătoresc, de
obicei, la clase inferioare, cu un grad mai mic de confort („economy”, „budget”, „tourist”). Segmentul
pasagerilor ce zboară frecvent poate fi considerat ca un segment important şi în creştere al segmentului
„business”. Din ce în ce mai multe linii aeriene oferă produse de tipul „frequent flyer” (adică oferă
reduceri de tarife sau alte avantaje tarifare pasagerilor care străbat o distanţă minimă pe an), programe ce
tind să se generalizeze. Un segment nou şi în creştere rapidă al pasagerilor de tip „leisure” îl constituie
turiştii care vor să aibă libertate deplină în alegerea şi crearea călătoriei lor. Astfel, companiile aeriene
oferă produse „design individualized all – inclusive package tours”, dar şi servicii complete (inclusiv
rezervări pentru maşină şi hotel). Tipuri de curse aeriene de pasageri : Un voiaj turistic aerian poate fi
realizat prin două tipuri de curse: A. curse regulate (curse de linie) - cursele pe care o companie aeriană
le operează în conformitate cu orarul său public, în aceleaşi zile şi la aceleaşi ore, pe durata unui întreg
sezon. Rutele şi orele de zbor ale curselor regulate sunt corelate între ele, iar operarea ei este determinată
de existenţa unui trafic permanent de pasageri şi cu un volum suficient de mare pentru a permite
acoperirea cheltuielilor din veniturile încasate. Există două noţiuni esenţiale legate de specificul curselor
regulate: clasele de servicii şi tarifele. Clasele de servicii sunt caracterizate de exisţenta unui număr de
locuri cu acelaşi grad de confort (care pot forma compartimente) şi de acelaşi tip de servicii oferite în
compartimentul respectiv. Majoritatea companiilor aeriene au minim două clase de servicii, cel mai
adesea „business” şi „economy”. Tariful poate fi diferit în funcţie de clasa de servicii. Compania aeriană,
din dorinţa de a-şi acoperi costurile, nu poate vinde bilete numai la tariful cu cel mai ridicat nivel. Cea
mai largă varietate de tarife este cea oferită de clasa „economy”, unde optimul de încărcătură şi de venit
este atins din „amestecul” mai multor tarife. Pentru evitarea riscului neacoperirii costurilor, se practică
tarife cât mai avantajoase pentru pasageri, însă tot mai restrictive pe măsură ce scade nivelul tarifelor,
pentru a nu permite umplerea întregii clase „economy” numai cu tarife al căror nivel nu permite
recuperarea cheltuielilor de operare ale cursei. Restricţiile pot fi: limitarea perioadei de şedere la un
număr minim/maxim de zile, imposibilitatea schimbării datelor de călătorie (în caz contrar se percep taxe
suplimentare). Clienţii curselor regulate sunt, în general, pasagerii care vor să călătorească – turiştii.
B. curse charter - cursele pe care companiile aeriene le operează la cerere. Beneficiarii sunt, în primul
rând, tour-operatorii, care închiriază (afretează), de regulă, întreaga capacitate a uneia sau mai multor
avioane pe durata unui sezon întreg, organizând astfel un lanţ de curse charter. Există şi beneficiari care
solicită una sau maxim două curse charter (cluburile sportive, organizaţii culturale, guvernamentale).
Aranjamentele comerciale charter se stabilesc pe baza unui contract, între cei doi parteneri (compania
aeriană şi pasageri – beneficiari) în conformitate cu reglementările internaţionale, normele şi restricţiile
de operare stabilite prin acorduri guvernamentale, între ţările de origine şi cele de destinaţie. Organizată la
cerere, cursa charter are un program mai flexibil de operare decât cursa regulată, construit în conformitate
cu necesităţile beneficiarului. Diferenţa dintre o cursă de linie şi o cursă charter este însemnată: o cursă
regulată este obligată să opereze, chiar dacă avionul este ocupat în proprţie de 30%, în timp ce o cursă
charter trebuie să aibă un grad de ocupare de 80%, ca să poată pleca. C.Inclusive Tour (IT) - o călătorie
turistică organizată de către o agenţie de voiaj împreună cu o companie de transport aerian de linie; o
călătorie dus - întors („round trip”) sau în circuit („circle trip”), efectuată total sau parţial pe calea aerului,
contra unui tarif corespunzator care acoperă: costul transportului, tariful de cazare la hotel şi masa,
diverse excursii şi alte cheltuieli ale agenţiei. Agenţia care organizează IT-urile trebuie să fie acredidată
IATA, iar preţul călătoriei trebuie să fie global, mai mic decât suma individuală a tuturor
prestaţiilor/serviciilor de care vor beneficia turiştii. De tarifele IT nu pot beneficia oamenii de afaceri.
Biletul trebuie procurat printr-o agenţie de turism, iar sejurul trebuie să aibă o durată minimă stabilită.
Tarifele IT, care reprezintă aproximativ 50% din tarifele neturistice, sunt stabilite de companiile aeriene
conform normelor IATA. Trebuie respectate anumite condiţii de comercializare a IT-urilor: termenul de
valabilitate al biletului, restricţii privitoare la rută, durata minimă a sejurului în ţara de destinaţie; tarifele
pot varia în funcţie de evenimentele speciale şi week-end, precum şi de mărimea grupului (cel puţin 10-15
persoane). D. Part charterul – reprezintă decomercializarea parţială a cursei regulate, a unei părţi din
aeronavă şi închirierea acesteia de una sau mai multe agenţii (considerarea unei porţiuni din spatiul
avionului cursă charter şi vânzarea acesteia în sistem charter).Ambele aranjamente turistice, „IT-urile” şi
„Part chartere-le” sunt practicate mai ales în cadrul transportului turistic intraeuropean.
Clasificarea curselor charter :  charter de grup - în varianta cu afinitate, aceasta presupune
obligativitatea existenţei unui grup-sursă format dintr-un număr maxim de persoane (50.000) constituit în
alt scop decât călătoria, turismul (o organizaţie de lucrători, un grup etnic, un club de hobby), cu un
minim de timp anterior cererii de transport (6 luni în SUA). Charter-ul în varianta fără afinitate obligă la
închirierea integrală a aeronavei, cumpărarea a cel puţin 40 locuri de către fiecare organizator, cu minim
60 de zile înainte de începerea călătoriei ;  charter ITC - curse utilizate pregnant în zona europeană.
Condiţiile de angajare ale unui ITC sunt: călătorie tur-retur sau în circuit; durata minimă a călătoriei; un
minim de zile pentru înaintarea către agenţie a prospectului călătoriei; includerea în preţ a transportului,
cazării şi transportului la sol;  charter pentru uz propriu - un asemenea charter este admis atunci când o
persoană fizică sau juridică închiriază un avion pentru uz propriu, cu scopul de a transporta persoane sau
obiecte, cu condiţia ca preţul transportului să fie în întregime suportat de afretator;  charter specializat -
pot fi pentru studenţi sau grupuri de studiu sau pentru evenimente speciale .
Dezavantaje ale utilizării aeronavelor, oricare ar fi tipul de cursă: dependenţa acestora de condiţiile
atmosferice, ceea ce pune sub semnul incertitudinii respectarea riguroasă a orarului sau chiar a călătoriei;
costul relativ ridicat al călătoriei comparativ cu cel al altor forme de transport turistic; investiţiile mai
mari pe care le necesită construirea şi exploatarea unor aeroporturi moderne; dependenţa de faptul că
îmbarcarea şi debarcarea turiştilor se face în afara localităţilor, necesitând transferul la baza de cazare cu
alte mijloace, etc.