Clasificări ale logicii[modificare | modificare sursă]

În ciuda caracterului ei ordonat logica nu este unitară. Nu sunt acumulate și maturizate cunoștințele
logice în așa fel încât să se poată executa o diviziune logică asupra ei însăși. În această situație se
pot face doar clasificări provizorii a diferitelor dezvoltări logice.
Clasificări ale logicilor ca părți ale logicii în ansamblu se pot face după criterii diferite. Se disting
criteriul conținutului, adică al obiectului, criteriul metodelor folosite, criteriul evoluției istorice a logicii
ca formă a vieții spirituale umane.

După obiectul cunoașterii[modificare | modificare sursă]

Logicianul poate cerceta formele generale ale gândirii corecte precum și formele speciale de
gândire. Mai precis el poate studia formele comune tuturor celor ce gândesc, dar și formele de
gândire corectă specifice anumitor oameni în anumite activități.Mișcarea gândirii după obiectul
gândit cere adecvarea formelor de gândire la structurile obiectului ceea ce determină apariția
logicilor speciale.Pentru gândirea unui anumit obiect se cere o anumită gândire logică.
Logica dialectică
Termenul de logică dialectică a fost utilizat cu înțelesuri diferite.Din totalul înțelesurilor în contextul
logicii considerăm înțelesul de teorie a compoziției, structurii și funcționării operațiilor logice unice ale
spiritului uman în situații epistemologice în care întemeierea formală extensională devine inoperantă
fiind necesară o întemeiere materială, de conținut, intensională.
Nivelul cel mai înalt, mai general al abordării formelor raționale de cunoaștere este întruchipat de
logica dialectică. Presupoziția inițială este că fiecare formulă logică îndeplinește o anumită funcție
cognitivă în ansamblul (întregul) cunoașterii omenești. În consecință fiecare formă logică se supune
unei anumite ordini în dezvoltarea cunoașterii. Temeiul logicii dialectice constă în caracterul secund
și dependent al cunoașterii în raport cu obiectul de cunoscut. Logica formală nu poate satisface
decât exigențe interne de corectitudine și nu exigențe ale raportării la obiectul exterior conștiinței.
Această deficiență este compensată parțial de logica dialectică prin considerarea procesului gândirii
logice în desfășurarea reală care în fapt are atât formă cât și conținut. Este încă nesistematizată
(nematurizată), dar necesară.
Logica pură
De cercetarea formelor comune de gândire se ocupă logica teoretică, logica pură numită și logică
formală, deoarece cercetează formele gândirii, fără conținut.
Are următoarele caracteristici:
1. studiază numai formele cele mai generale de propoziții logice;
2. cuprinde numai legile care depind de formele generale de propoziții și de valorile de
adevăr adevărat și fals;
3. nu cuprinde niciun fel de termeni, operații sau relații determinate (relative la domeniu particular);
4. consideră ca scop al logicii studiul inferenței și a condițiilor ei formale;
5. consideră că orice determinare a termenilor operațiilor și relațiilor, înseamnă trecerea de la forme
de propoziții la propoziții despre obiecte determinate și implicit la logica aplicată;
6. operațiile și relațiile logicii sunt studiate numai prin prisma proprietăților formale ale relațiilor și prin
prisma adevărului și falsului;
7. cuprinde toate legile logice posibile care satisfac condițiile indicate mai sus.
Logica aplicată
Este logica obținută din logica pură pe următoarele căi: determinarea formelor de propoziții prin
determinarea termenilor, operațiilor și relațiilor cu sau fără restrângerea numărului formulelor care
sunt logic-adevărate.
Logica științei
Este analiză logică a științei atât în faza devenirii cât și în faza stabilă în care știința este constituită.
În acest caz logicianul studiază modul în care procesele și schemele logice se manifestă într-un
domeniu sau altul al cunoașterii științifice.
Logica matematică
Are în practica filozofică și științifică două înțelesuri:
a.Un înțeles mai larg, anume logică expusă cu ajutorul limbajelor formalizate; din punct de vedere
practic prin logică matematică se înțelege aplicarea matematicii la studiul logicii formale. Logica
matematică este o consecință a evoluției științei și în special a aplicării matematicii la logică.
Neclaritatea și imprecizia limbajului natural au fost ameliorate prin matematică. Sub acest înțeles
logica matematică este același lucru cu logica simbolică și logistica.
b.Logica disciplinelor matematice
Logica deontică
Logica pragmatică
Logica tehnică

După calea adoptată[modificare | modificare sursă]

Logica inductivă
Studiază formele gândirii, ce pornesc de la judecăți individuale, legate direct de fapte și obțin
judecăți cu grade de generalitate crescânde. Sensul inferării este de la judecăți individuale către cele
particulare, apoi către cele generale și în final universale.
Logica transductivă
Este studiul inferențelor cu judecăți de același grad de generalitate.
Logica deductivă
Studiul derivării judecăților mai puțin generale din judecăți mai generale. Sensul obținerii concluziilor
este de la judecățile universale către cele generale, apoi către cele particulare și în final către cele
individuale.

După evoluția istorică[modificare | modificare sursă]

Nicholas Rescher a făcut următoarea clasificare a logicii considerând criteriul dezvoltării istorice.
Logica de bază[modificare | modificare sursă]
a.Logica tradițională
b.Logica modernă ortodoxă: logica matematică clasică (bivalentă)
c.Logica modernă neortodoxă:
–--Logica modală
–--Logica polivalentă
–--Sistemele nonstandard de implicație: implicația strictă, „entailment” ș.a.
–--Sistemele nonstandard de cuantificare: pluralitate, ș.a.
Metalogică[modificare | modificare sursă]
a.Sintaxa logică
b.Semantica logică
c.Pragmatica logică
d.Lingvistica logică
---Teoria structurii
---Teoria înțelesului
---Teoria validității

Dezvoltări ale logicii[modificare | modificare sursă]

a.Dezvoltări matematice
►Dezvoltări aritmetice
►Dezvoltări algebrice
►Dezvoltări funcțional-teoretice
►Teoria demonstrației
►Logica probabilistă
►Teoria mulțimilor
►Fundamentele matematicii
În ordine istorică aceste dezvoltări au fost primele aplicații ale logicii simbolice. Logica matematică a
debutat ca o logică a matematicii.
b.Dezvoltări științifice
Aplicații fizice
•Logica cuantică
•Teoria modalităților fizice ori cauzale
Aplicații biologice
•Aplicații în stilul lui Woodger
•Logica cibernetică
Aplicații sociologice
•Logica normelor
•Logica evaluării
Aplicații legale
Procesul de matematizare precede în general procesul de logicizare prefigurând structurile logice în
domeniul aplicației.
c.Dezvoltări filozofice
Aplicații etice
-Logica acțiunii
-Logica deontică
-Logica comenzilor (a imperativelor)
-Logica preferinței și alegerii
Aplicații metafizice
-Logica existenței
-Ontologia lui Leśniewski
-Logica constructivistă
-Ontologia (disputa nominalism-realism)
Aplicații epistemologice
-Logica întrebărilor și răspunsurilor
-Logica temporală
-Logica parte-întreg (mereologia)
-Logica epistemică
-Logica supoziției
-Logica informației
-Logica inductivă
•••Logica evidenței și confirmării
•••Logica probabilistă
În măsura în care reflecția logic filozofică asupra unui domeniu dat se maturizează, gândirea logică
a obiectului trece în aplicații științifice ale logicii. Ceea ce rămâne constant în sfera logicii filozofice
sunt temele ontologice și gnoseologice.