http://referate.wyz.

ro

STAFILOCOCUL AURIU
Staphylococcus aureus
Denumirea lui vine de la
pigmentul evident când se cultivă
pe medii de cultură, care la
această specie este cel mai
frecvent galben-auriu, dar poate
fi şi alb, în timp ce la
Staphylococcus epidermitis este
alb iar la Staphylococcus
saprophyticus este citrin. Stafilococul auriu rezista 60 de minute la 60grade C,
supravieţuieşte în produse uscate câteva luni şi rezistă la acţiunea alcoolului
etilic 70 grade - aproximativ 10 minute.

Se găseşte în mod normal pe pielea şi mucoasele omului, dar şi a altor

mamifere precum şi la păsări. Este prezent pe mucoasa nazală la 30% dintre
persoanele sănătoase, procentajul fiind mai ridicat la personalul sanitar din
spitale, pacienţi dializaţi, diabetici şi cei ce folosesc droguri intravenoase.
Colonizarea nou-născutului cu stafilococ auriu are loc la nivelul bontului
ombilical, suprafaţa pielii şi zona perineală.

Patogenitatea Staphylococcus aureus

Pentru a înţelege cum reuşeşte această bacterie să pătrundă, să infecteze şi
să se răspândească în organism în ciuda mecanismelor de apărare proprii
organismului, şi cum se explică varietatea clinică a afecţiunilor determinate de
stafilococ, este important de cunoscut structura acestuia şi modul de acţiune.
Stafilococul auriu (S. aureus) îşi exercită patogenitatea atât prin
structura sa cât şi printr-o multitudine de enzime pe care le produce. Astfel:

capsula (un strat subţire care înveleşte bacteria) protejează bacteria

1
http://referate.wyz.ro

de acţiunea celulelor şi mecanismelor de apărare ale organismului (fagocitoza,

leucocite, macrofage) şi favorizează în acelaşi timp aderenta bacteriei de
catetere şi de alte materiale sintetice: proteze valvulare, proteze articulare,
şunturi, grefe etc.
peretele celular al bacteriei conţine mai multe substanţe care
declanşează reacţiile inflamatorii în organism, stimulează sinteza de pirogeni
endogeni (substanţe sintetizate în organism care determină apariţia febrei) şi
inhibă mecanismele de apărare ale organismului

tot la nivelul peretelui celular există acizi teicoici care ajută la ataşarea
stafilococilor de suprafeţele mucoaselor.

Stafilococul auriu secretă un număr mare de toxine:

5 enzime citolitice, care sunt capabile să lezeze membranele

celulare şi deci să distrugă celulele; acestea sunt alpha, beta, gama hemolizinele
şi leucocidina; după cum le spune şi numele hemolizinele au ca principal rol
hemoliza - distrugerea eritrocitelor, dar ele pot distruge şi alte tipuri de celule
având un rol important în producerea leziunilor tisulare; leucocidinele atacă şi
distrug leucocitele
exfoliantina: determină leziuni la nivelul epidermului cu exfoliere
consecutivă; este responsabilă de apariţia dermatitei exfoliative în cadrul
sindromului stafilococic al pielii opărite (frecvenţa la copiii mici)
toxina 1 a şocului toxic: este responsabilă de sindromul de şoc
toxic caracterizat prin: febră, hipotensiune, erupţie urmată de descuamare şi
afectarea mai multor organe interne
enterotoxinele (sunt 5, notate de la A la E): sunt responsabile de
toxiinfecţiile alimentare cu stafilococ, ele fiind rezistente la aciditatea gastrică şi
rezistă 30 minute la temperatura de 100 o C, ceea ce semnifică faptul că
alimentele contaminate cu enterotoxina stafilococică nu devin inofensive prin
fierbere; aceste enterotoxine se pare că au acţiune şi asupra SNC, ceea ce

2
http://referate.wyz.ro

explică vărsăturile severe ce apar uneori în toxiinfecţiile alimentare.

De asemenea, stafilococul secretă un număr de enzime care au diverse
roluri în patogenitate, dar care sunt utilizate şi ca marcheri în diagnosticul
infecţiilor stafilococice:
coagulaza: care poate converti fibrinogenul în fibrină şi este un
marcher al virulentei S. aureus
catalaza: care protejează bacteria de acţiunea apei oxigenate
hialuronidaza: hidrolizează acidul hialuronic din ţesutul
conjunctiv, favorizând astfel diseminarea infecţiei
fibrinolizina: dizolvă cheagurile de fibrină, fiind un factor de
difuziune al infecţiei
lipazele: hidrolizează lipidele, ceea ce-i permite bacteriei să
supravieţuiască şi să invadeze pielea, ţesutul subcutanat şi ariile sebacee ale
organismului
nucleaze: marker pentru S. aureus
penicilinaze sau beta-lactamaze: enzime care inhibă penicilina şi
antibioticele beta-lactaminice, ceea ce-i conferă rezistență bacteriei la
tratamentul cu penicilină şi alte antibiotice similare.

Manifestări clinice produse de Staphylococcus aureus

Manifestările clinice ale infecţiilor produse de stafilococul auriu se
datorează fie toxinelor secretate de acesta - intoxicaţii, fie înmulţirii bacteriene -
infecţii.
Intoxicaţiile stafilococice sunt:

sindromul pielii opărite

toxiinfecţia alimentară
sindromul de şoc toxic.

Principalele infecţii sunt cele purulente, dintre care cele mai frecvente sunt:

3
http://referate.wyz.ro

infecţii ale pielii: furuncule, acnee, foliculite, orjelet,

suprainfecţiile plăgilor
infecţiile ţesutului subcutanat: mastite, hidrosadenite, abcese
infecţii respiratorii: faringite, bronşite, pneumonii, empieme
infecţii ale scheletului: artrite, osteomielite
infecţii generalizate: meningite, septicemii, endocardite cu
diseminări secundare cu formare de abcese în diferite organe.

FURUNCULUL
Ce este furunculul?
Un furuncul este o acumulare localizată de puroi în piele, provenind
dintr-o infecţie. Acesta poate începe cu mâncărime şi poate continua devenind
roşu, inflamat şi dureros. Furunculele sunt tratate clasic prin deschiderea şi
drenarea lor. Se pot folosi şi antibiotice dacă infecţia este cauzată de o bacterie,
cum este stafilococul auriu. Aplicarea de căldură poate ajuta făcând furunculul
să-şi formeze un cap şi grăbind procesul de vindecare prin creşterea fluxului
sanguin în zonă. Trebuie păstrată o igienă corespunzătoare pentru a ajuta la
prevenirea răspândirii infecţiei. Furunculele mai sunt cunoscute sub denumirea
de buboi. Furunculele grave pot provoca abcese.

Furunculele pot apărea oriunde pe piele dar apar în principal pe faţă, gât,
la subsuoară, pe fese sau coapse - pe zonele cu păr unde este cel mai probabil să
transpiraţi sau să se producă frecare. Uneori furunculele apar în grupuri. Deşi
oricine poate dezvolta aceste infecţii dureroase, persoanele cu diabet, un sistem
imunitar scăzut, cu acnee sau alte probleme de piele au un risc crescut.

Cauze
Majoritatea furunculelor sunt datorate infecţiei cu stafilococ. Stafilococul
este o bacterie ce se găseşte pe tegumente şi care devine patogenă în momentul

4
http://referate.wyz.ro

în care intră în organism prin diverse soluţii de continuitate de la nivelul pielii

(tăieturi, zgârieturi, înţepături). Există însă şi o serie de cauze ce favorizează
apariţia unei astfel de infecţii, cum ar fi igiena defectuoasă, expunerea
tegumentului la chimicale dure ce irita profund zonele de contact, iritaţii fizice,
mecanice. De asemenea, pacienţii cu afecţiuni cronice precum diabetul zaharat,
statusul imun compromis (pacienţii imunodeprimati), avitaminoze, malnutriţie,
alcoolism, sunt mai susceptibili să dezvolte furuncule.

Simptome şi semne clinice

Un furuncul apare de obicei brusc, că o umflătură roz sau roşie dureroasă,
de aproximativ 1 cm diametru. Pielea înconjurătoare poate să fie şi ea roşie şi
inflamată. În timp de 24 de ore, umflătura se umple cu puroi. Creşte şi devine
mai dureroasă în 5-7 zile, uneori ajungând la dimensiunea unei mingi de golf
înainte de a căpăta un vârf alb - gălbui care în final se rupe şi drenează.
Furunculele în general se curăţa complet în aproximativ 2 săptămâni.
Furunculele mici se vindecă de obicei fără cicatrice dar unul mare poate lăsa
semn.

Grupurile de furuncule apar adesea pe ceafă, umeri sau coapse, în special

la oamenii mai în vârstă. Acestea produc o infecţie mai severă şi mai adâncă
decât un singur furuncul. De asemenea, se dezvoltă şi se vindecă mai încet şi
sunt susceptibile de a lăsa cicatrice. Uneori apar însoţite de febră.

Furunculele şi grupurile de furuncule seamănă adesea cu inflamaţiile

dureroase produse de acneea chistică. Dar furunculele tind să apară o dată sau să
reapară intermitent, în timp ce acneea chistică este adesea o problemă
permanentă. Furunculele sunt de regulă şi mai roşii sau mai inflamate de jur
împrejur, fiind şi mai dureroase decât acneea chistică.

Complicaţii
În unele cazuri, bacteriile dintr-un furuncul pot intra în fluxul sanguin şi

5
http://referate.wyz.ro

pot călători în alte părţi ale corpului. Infecţia care se răspândeşte, cunoscută în
mod obişnuit sub numele de septicemie poate să vă pună rapid viaţa în pericol.
Iniţial septicemia produce semne şi simptome cum sunt frisoanele, o febră
maximă, un ritm cardiac rapid şi o senzaţie de boală extremă. Poate să ducă
rapid la şoc, care este marcat de scăderea tensiunii arteriale şi hipotermie,
confuzie, anomalii de coagulare şi sângerare în piele.

Tratament
Furunculoza apare adesea ca afecţiune secundară în cazuri de diabet,
astenie, la nefritici, fiind o infecţie la nivelul pielii cu stafilococi, faţă de care
organismul şi-a pierdut rezistenţa. Desigur că de primă importanţă este
tratamentul afecţiunii primare. În tratamentul propriu-zis al furunculozei, în
afară de antibiotice, auto-vaccin s.a., pot fi folosite în uz intern plante diuretice
care ajută la eliminarea toxinelor din sânge, iar în uz extern, specii emoliente, cu
proprietăţi maturative (de grăbire a coacerii) şi antiseptice.

MOTIVE
Toţi suntem purtători de streptococ auriu! Luăm penicilină? Nici vorbă,
suntem purtători de zeci de mii de ani, unii sunt mai sensibili, alţii nu, la unii
problemele sunt spectaculoase chiar. Suntem toţi purtători de celule
canceroase ? Cu siguranţă !! De ce nu facem toţi chimioterapii ? Fiindcă se
declanşează la cazuri marginale...
Suntem toţi purtători de virusul herpesului ? 100% da! Atunci de ce nu facem
toţi zona zooster ?