Sunteți pe pagina 1din 39

Sfântul Nichifor Leprosul și Bătrânul Evmenie Saridakis 1

Mitropolitul Neofit de Morfu

Sfântul Nichifor Leprosul și


Bătrânul Evmenie Saridakis
2 Mitropolitul Neofit de Morfu

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României


NEOFIT, mitropolit de Morfou
Sfântul Nichifor Leprosul şi bătrânul Evmenie
Saridakis / Mitropolitul Neofit de Morfu ; trad. din
lb. neogreacă de Elena Dinu. - Iaşi : Doxologia, 2020
ISBN 978-606-666-880-4
I. Dinu, Elena (trad.)
2

© Doxologia, 2020
ISBN 978-606-666-880-4
Sfântul Nichifor Leprosul și Bătrânul Evmenie Saridakis 3

Mitropolitul Neofit de Morfu

SFÂNTUL NICHIFOR LEPROSUL


ȘI BĂTRÂNUL
EVMENIE SARIDAKIS

Traducere din limba neogreacă de


Elena DINU

Carte tipărită cu binecuvântarea


Înaltpreasfințitului TEOFAN,
Mitropolitul Moldovei și Bucovinei

DOXOLOGIA
Iași, 2020
4 Mitropolitul Neofit de Morfu
Sfântul Nichifor Leprosul și Bătrânul Evmenie Saridakis 5

Cuprins

Prologul editorului .................................................... 7


Introducere .................................................................. 9
Fotografia Cuviosului Antim de Hios .................. 11

CUVIOSUL NICHIFOR LEPROSUL .................... 15


Pocăința și rugăciunea Cuviosului Nichifor ........ 18
Frumoasa voce a Sfântului Nichifor ...................... 22
Harisma puterii asupra demonilor
a Cuviosului Antim ............................................ 24
Mutarea Cuviosului Nichifor la Atena
și epistola Cuviosului Antim
către Bătrânul Evmenie ..................................... 26
Bătrânul Evmenie se învrednicește
să-l vadă pe Cuviosul Nichifor
ridicat de la pământ în rugăciune .................... 29
Harisma străvederii și osebirii duhurilor ............. 31
Rugăciunea zdrobitoare
a Cuviosului Nichifor ........................................ 33
Scurt epitaf al Cuviosului Nichifor,
alcătuit de Bătrânul Evmenie ............................ 36
6 Mitropolitul Neofit de Morfu

BĂTRÂNUL EVMENIE SARIDAKIS ................... 40


Bătrânul Evmenie
și chemarea sa la monahism ............................. 42
Bolnavii de lepră
și femeile sfințite din leprozerie ....................... 48
Vanghelia .................................................................. 50
Femeia leproasă din Creta ...................................... 54
Prima mea spovedanie
la Bătrânul Evmenie, și Cuviosul Paisie .......... 59
Bătrânul și copiii ....................................................... 64
Cuviosul Porfirie și Bătrânul Evmenie ................. 66
Întâlnirea Bătrânului Evmenie
cu Bătrânul Porfirie ............................................ 69
Vizita Bătrânului la mănăstire ............................... 75
Călătoria în Rusia ..................................................... 76
În Ucraina .................................................................. 78
Călătoria în Anglia ................................................... 80
Condițiile meteorologice ale aeroportului
din Atena ............................................................. 83
Mărturia fratelui nostru duhovnicesc,
monahul Ierotei .................................................. 86
Ultima binecuvântare
de la Bătrânul Evmenie ..................................... 88
Parastas la mormântul Bătrânului Evmenie
și toiagul Cuviosului Nichifor .......................... 91
Iannis cel nebun pentru Hristos
și Duminica Ortodoxiei ..................................... 98
Sfântul Nichifor Leprosul și Bătrânul Evmenie Saridakis 7

Prologul editorului

Când am ascultat pe internet omiliile Înalt-


preasfințitului Neofit despre sfinții care au
suferit de boala Hansen*, îndată ne-am gân-
dit că acestea ar trebui tipărite, pentru ca dra-
gostea lui Dumnezeu și purtarea Sa de grijă
pentru noi să se facă și mai cunoscute.
Când i-am înaintat cererea de a ne acor-
da dreptul editării acestor omilii, Înaltprea-
sfințitul a primit cu bucurie, cu toate că el în-
suși pregătea editarea acestora.
Ceea ce am sesizat în mod deosebit, este
că fiecare dintre sfinții menționați de Înalt-
preasfințitul a călăuzit în parcursul său duhov-
nicesc un alt sfânt, existând un lanț neîntre-
rupt de sfinți. Aceasta arată cât de important
* Lepra [n. red.].
8 Mitropolitul Neofit de Morfu

este ca creștinul să aibă un îndrumător duhov-


nicesc încercat pe calea către Dumnezeu.
Mulțumim Înaltpreasfințitului Neofit pen-
tru că ne-a acordat permisiunea de a edita
această omilie a sa și ne rugăm ca sfinții amin-
tiți să devină călăuze duhovnicești și altor
creștini credincioși, ca să nu caute mântuirea
la fiii oamenilor, la care nu există mântuire.
Hristos este mântuirea noastră, Hristos este
totul!

10 mai 2016
Sfânta Sihăstrie de maici,
Schimbarea la Față a Domnului
Sfântul Nichifor Leprosul și Bătrânul Evmenie Saridakis 9

Introducere

De multe ori, noi, creștinii de astăzi, cău-


tăm să aflăm sfințenia care ne convine. O
sfințenie ușoară, o sfințenie „de canapea”,
care să fie lipsită de osteneală, de jertfă și
tăierea voii. Biserica însă ne oferă ca model
desăvârșit al sfințeniei și al ascultării pe
Dumnezeu-Omul cel Răstignit, Mântuito-
rul Iisus Hristos. Dar pentru că Dumnezeu
îl vrea pe om alături de El, dorind „ca toți
oamenii să se mântuiască și la cunoștința
adevărului să vină” (I Timotei 2, 4), de-a lun-
gul veacurilor și până în zilele noastre, în
aceste vremuri rele și de pe urmă, îi vă-
dește pe oamenii Săi care s-au ostenit să Îl
imite și au ajuns la măsura sfințeniei, ca să
10 Mitropolitul Neofit de Morfu

ne fie nouă, tuturor, exemple palpabile ale


iubirii lui Dumnezeu pentru noi.
Aș vrea deci să vă împărtășesc câteva
momente din viețuirea sfântă a doi astfel de
oameni ai lui Dumnezeu, contemporani cu
noi: a Părintelui Evmenie Saridakis Leprosul
(1931-1999), de care am avut aleasa binecu-
vântare să mă atașez în timpul studenției
mele (1981-1987), precum și după aceasta,
până în anul 1992, perioadă în care obișnu-
iam să îl cercetez; și, din povestirile și ex-
periențele Părintelui Evmenie, voi împărtăși
aspecte ale vieții Cuviosului său Părinte du-
hovnicesc, Sfântul Nichifor Leprosul (1887-
1964), care, la rândul său, a fost fiu duhovni-
cesc al unei alte mari personalități duhov-
nicești contemporane, și anume Sfântul Antim
Vaghianos din Hios (1869-1960).
Sfântul Nichifor Leprosul și Bătrânul Evmenie Saridakis 11

Fotografia
Cuviosului Antim de Hios

În chilia Părintelui Evmenie, deasupra bi-


bliotecii, se afla fotografia unui Bătrân care
îmi atrăsese atenția. Când l-am întrebat, în-
tr-o zi, cine este Bătrânul din fotografie, mi-a
răspuns: „Părintele Antim.”
„Înțeleg, trebuie să fie o persoană foarte
importantă pentru dumneavoastră”, i-am zis.
„Pentru Bătrânul meu, Părintele Nichi-
for, era o persoană importantă”, mi-a spus el,
și în felul acesta mi-a risipit nedumerirea.
Într-o zi, am intrat în chilia Părintelui Ev-
menie și am observat că fotografia cu Părin-
tele Antim dispăruse.
12 Mitropolitul Neofit de Morfu

„Dar unde este fotografia cu Bătrânul Pă-


rintelui Nichifor? ”, am întrebat. Și mi-a răspuns
oarecum tăios: „Să nu întrebi! Să nu fii cu-
rios!” Acest răspuns al său nu m-a odihnit;
mă rodea curiozitatea și mă gândeam: „Atâția
ani a ținut acolo fotografia cu Părintele Antim,
iar acum să o îndepărteze și să nu ne spună
motivul!” Astfel, cu prima ocazie când am
urcat iarăși la leprozerie, i-am spus domnu-
lui Aristidis, cretanul, un om foarte amabil:
„A dispărut fotografia cu Părintele Antim
din chilia Bătrânului!” Acesta mi-a zis: „Știi,
Părintele Teoclit Dionisiatul a scos o carte în
care este înfățișată sfințenia Părintelui An-
tim, iar Bătrânul nu vrea ca lumea să știe că
a avut vreun fel de legătură cu un sfânt!”
Atunci am înțeles că oamenii lui Dumne-
zeu se ascund cu grijă și nu vor să se vadă că
au vreo legătură cu un alt om al lui Dumne-
zeu, despre a cărui sfințenie s-a răspândit
vestea în tot locul, iar lumea aleargă să o
guste, așa cum s-a răspândit vestea despre
Sfântul Nichifor Leprosul și Bătrânul Evmenie Saridakis 13

Părintele Antim, a cărui sfințenie, după cum


se știe, a fost proclamată oficial de către Pa-
triarhia Ecumenică, iar pomenirea sa este
prăznuită la 15 februarie.
Pentru ca cineva să înțeleagă caracterul
unui om și măsura sfințeniei lui, pe care o
ascunde cu grijă, va trebui să îi cerceteze tre-
cutul, în special rădăcinile duhovnicești, ca
să vadă de unde începe propria sa lucrare de
pocăință, propriul urcuș al vieții sale în Hris-
tos. În cazul de față avem un lanț neîntre-
rupt de sfințenie: îndărătul sfințeniei Bă-
trânului Evmenie Saridakis se află sfințenia
Cuviosului Nichifor Leprosul, îndărătul sfin-
țeniei Cuviosului Nichifor se află sfințenia
Cuviosului Antim din Hios, Părintele lepro-
șilor, iar îndărătul sfințeniei Sfântului An-
tim întâlnim sfințenia Sfântului Pahomie din
Hios, care, pe lângă faptul că a fost Bătrânul
Cuviosului Antim, a fost și Bătrânul Sfântu-
lui Nectarie, Episcopul Pentapolei. Astfel, ca
să înțelegem mai bine viața duhovnicească
14 Mitropolitul Neofit de Morfu

harismatică a Bătrânului Evmenie, vom face


mai întâi referire la rădăcina sa duhovni-
cească, la cinstita personalitate a Cuviosului
Nichifor Leprosul.
Sfântul Nichifor Leprosul și Bătrânul Evmenie Saridakis 15

CUVIOSUL NICHIFOR LEPROSUL

Cuviosul Nichifor Leprosul, după nu-


mele de mirean Nicolae Tzanakakis, s-a năs-
cut într-un sat de munte din Hania, Creta,
numit Sirikari. A rămas orfan de mic, mu-
rindu-i ambii părinți, iar de educația lui s-a
ocupat bunicul său care, la vârsta de 13 ani,
l-a trimis la un bărbier pentru a deprinde
meșteșugul. Atunci au apărut pe trupul său
primele semne de lepră. Când, la vârsta de
16 ani, aceste simptome au devenit vizibile,
pentru a nu fi trimis în insula Spinalonga,
unde erau atunci trimiși leproșii, micul Ni-
colae a plecat cu o corabie în Egipt – mai exact
în Alexandria – și s-a angajat la un bărbier.
Dar boala evolua și, de aceea, sub călăuzirea
16 Mitropolitul Neofit de Morfu

unui arhiereu, în anul 1914, la vârsta de 24 de


ani, a plecat de acolo în leprozeria din Hios,
unde l-a preluat Sfântul Antim, duhovnicul
leprozeriei. Alături de Sfântul Antim, Nico-
lae a învățat „arta artelor”, fiindu-i următor
în virtuțile rugăciunii, pocăinței și nejude-
cății. Cu privire la cea din urmă, cu adevă-
rat, de atunci, niciodată n-a mai spus o vorbă
rea despre cineva. Omorând înlăuntrul său
orice sentimentalism, a întors cursul vieții
sale. A încetat a se mai amărî pentru starea
sa și s-a încredințat proniei lui Dumnezeu
și iubirii Bătrânului său care l-a ajutat foarte
mult să priceapă că această viață nu se sfâr-
șește cu o boală, o pătimire, cu moartea, ci
capătă valoare și sens atunci când suferința
se transformă în lucrare lăuntrică și pocă-
ință. Cu ajutorul Sfântului Antim, Cuviosul
Nichifor și-a întors întreaga existență spre
pocăință. A cunoscut iubirea Tatălui, a Fiu-
lui și a Sfântului Duh, a Preasfintei Născă-
toare de Dumnezeu și a sfinților. Iar când a
Sfântul Nichifor Leprosul și Bătrânul Evmenie Saridakis 17

venit timpul, după doi ani de ascultare, Ni-


colae a fost tuns monah de către Bătrânul
său și a primit numele Nichifor.
18 Mitropolitul Neofit de Morfu

Pocăința și rugăciunea
Cuviosului Nichifor

De la o zi la alta monahul Nichifor îna-


inta în viața duhovnicească și devenea un
monah adevărat, un izvor de rugăciune pen-
tru toți oamenii. Ascultarea, rugăciunea și po-
căința sa erau principalele caracteristici ale
vieții sale mucenicești. Săvârșea zilnic toate
slujbele și a primit de la Dumnezeu harisma
rugăciunii lăuntrice, a lucrării noetice, dar
și a învățăturii și a bucuriei. Deși vorbea și
făcea diferite treburi, rugăciunea sa era ne-
încetată. Mintea îi era într-o continuă comu-
niune cu Dumnezeu.
La acest punct, adică în legătură cu rugă-
ciunea Cuviosului Nichifor, doresc să prezint
Sfântul Nichifor Leprosul și Bătrânul Evmenie Saridakis 19

mărturia unui monah aghiorit care s-a în-


vrednicit să îl cunoască. Într-o vizită în Sfân-
tul Munte, aflându-mă la praznicul Mănăstirii
Hilandar, l-am cunoscut pe monahul Gher-
vasie Simonopetritul, acum trecut la Dom-
nul, care mi-a relatat următoarele:
„Faptul că există rugăciunea minții,
«Doamne Iisuse Hristoase, miluiește-mă»,
am aflat-o la Spitalul de Boli Infecțioase din
Aigaleo. Am mers acolo cu un grup, care fă-
cea parte dintr-o organizație creștină, ca să îi
cercetăm pe leproși, să îi mângâiem și să le
oferim puțină bucurie, cântându-le niște im-
ne religioase. Acolo, un monah lepros, pe nu-
me Nichifor, ne-a întrebat: «Vă rugați, copii?
Cum vă rugați? Ce rugăciuni spuneți?»
Noi i-am răspuns că rostim mici rugă-
ciuni formulate de noi, așa cum am învățat
la întrunirile religioase.
«Nu așa, copii! Să vă rugați cu rugăciu-
nea minții, cu ‘Doamne Iisuse Hristoase,
miluiește-mă!’ Văzând păcătoșenia voastră
20 Mitropolitul Neofit de Morfu

și suferind din această pricină, să repetați de


multe ori numele lui Iisus Hristos!»”
Bineînțeles că Sfântul Nichifor a învă-
țat lucrul acesta alături de Sfântul Antim.
Aceasta este tradiția: ca învățătura duhov-
nicească să fie transmisă de la dascăl la
ucenic.
Astfel, datorită vieții sale îmbunătățite,
petrecute în pocăință, Cuviosul Nichifor avea
atâta bucurie, încât cei care-l cercetau spu-
neau: „Dar acesta, care are atâtea probleme de
sănătate, cum să aibă atâta bucurie?” Și se în-
trebau care era motivul bucuriei monahului
Nichifor. Dar el știa că izvorul bucuriei era
prezența Sfântului Duh în inima sa. Avea
minte veghetoare și inimă feciorelnică. Își
curăța neîncetat mintea de orice gând, și
inima, de orice poftă pătimașă s-ar fi sălăș-
luit în ea. Și astfel, curăția minții și a inimii
sale făcea posibilă existența bucuriei, căci o
astfel de minte curată și o astfel de inimă cu-
rată nu se poate să nu fie cercetate și locuite
Sfântul Nichifor Leprosul și Bătrânul Evmenie Saridakis 21

de Dumnezeu, făcându-l pe om părtaș al


roadelor Duhului Sfânt: „Iar roada Duhu-
lui este dragostea, bucuria, pacea, îndelun-
gă-răbdarea, bunătatea, facerea de bine, cre-
dința, blândețea, înfrânarea, curăția.” (Gal.
5, 22-23)
22 Mitropolitul Neofit de Morfu

Frumoasa voce
a Sfântului Nichifor

O altă harismă pe care o avea Cuviosul


Nichifor era frumusețea vocii. Fusese în-
zestrat de Dumnezeu cu o voce îngerească pe
care o folosea pentru a-L slăvi pe Acesta, cân-
tând muzică bizantină pe care o învățase foar-
te bine. Merită să ne oprim asupra următoarei
întâmplări. Monahiile de la Mănăstirea Maica
Domnului Ajutătoarea, o mănăstire de maici
din Hios, ctitorită de Sfântul Antim, i-au cerut
Bătrânului Antim să-l aducă măcar o dată pe
monahul Nichifor, pentru a cânta la o Prive-
ghere. Cu toate că Sfântul Antim știa faptul
că Nichifor nu ieșea niciodată din leprozerie,
i-a cerut aceasta sub formă de ascultare. Iar
Nichifor, făcând ascultare față de Bătrânul
Sfântul Nichifor Leprosul și Bătrânul Evmenie Saridakis 23

său, a mers la mănăstire și a cântat. Când a


sosit momentul să cânte Axionul, Cuviosul
l-a redat într-un chip atât de îngeresc, încât
monahiile au căzut la pământ plângând, căci
nu mai auziseră o astfel de voce. Încă i-a
impresionat foarte mult faptul că în tot tim-
pul în care a cântat, Cuviosul a avut chipul
acoperit. Sosind momentul să se împărtă-
șească, și-a ridicat acoperământul, iar câteva
monahii au leșinat la vederea chipului său
deformat de lepră! Nu se așteptau ca per-
soana pe care au auzit-o cântând îngerește
să fie aceea pe care o vedeau1...
1
„Monahia Veronica de la Mănăstirea Maicii
Domnului Ajutătoarea ne-a mărturisit:
«Într-una din vizitele sale la mănăstirea noastră,
Cuviosul Nichifor, aflându-se în pronaosul bisericii,
a fost rugat să cânte Axionul. Monahiile s-au adunat
în pronaos și, ascultându-l, vorbeau între ele: ‘Ce
glas îngeresc este acesta?’
Însă, când Cuviosul Nichifor și-a ridicat capul, au
rămas uimite de rănile de pe chipul său.
Acest înger pământesc purta pe atunci încă o po-
vară din pricina bolii: își pierduse treptat lumina
ochilor și, astfel, psalmodia cele mai multe tropare și
24 Mitropolitul Neofit de Morfu

Harisma puterii asupra


demonilor a Cuviosului Antim

Deoarece vestea sfințeniei Bătrânului An-


tim se răspândise pretutindeni, mulți demo-
nizați, din toate părțile Greciei, mergeau să-l
vadă pentru a-i izbăvi de demoni. Iar cât timp
ținea exorcizarea, demonii strigau ca toți cei
prezenți să plece și rămâneau astfel numai
Sfântul Antim și Cuviosul Nichifor. Ziceau
atunci demonii: „Să plece și Nichifor!” Iar
Sfântul Antim le răspundea: „Nichifor este
ajutorul meu, vreau să fie alături de mine!”
Și, cu rugăciunile și sfințenia Bătrânului Antim,
rostea Apostolul din memorie.»” Simon Monahul,
Sfântul Nichifor Leprosul, Făcătorul de Minuni (1890-1964),
trad. Elena Dinu, Editura Iona, București, 2017, pp.
30-31.
Sfântul Nichifor Leprosul și Bătrânul Evmenie Saridakis 25

precum și cu rugăciunea lăuntrică a Cuvio-


sului Nichifor, cei ce pătimeau se tămăduiau,
iar demonii se îndepărtau degrabă. Bătrânul
Evmenie ne-a povestit despre un anumit caz
de exorcizare, la care era prezent și Cuviosul
Nichifor, când Sfântul Antim a alungat de-
monii din douăzeci și patru de demonizați!
26 Mitropolitul Neofit de Morfu

Mutarea Cuviosului Nichifor


la Atena și epistola Cuviosului
Antim către Bătrânul Evmenie

Cuviosul Nichifor a rămas alături de Sfân-


tul Antim până în anul 1957. Era deja un mo-
nah încercat, aflat la o înaltă măsură duhov-
nicească, dar într-o stare trupească foarte rea.
Trebuia să se mute la Leprozeria „Sfânta Var-
vara” din Atena, pentru îngrijire specială,
deoarece era deja orb și paraliza treptat.
Când Cuviosul a ajuns la leprozeria din
Atena, l-a luat în grijă Bătrânul Evmenie, căci
primise înainte o scrisoare de la Sfântul An-
tim, care zicea:
„Părinte Sofronie (Sofronie se numea pe
atunci Părintele Evmenie; a primit numele
Sfântul Nichifor Leprosul și Bătrânul Evmenie Saridakis 27

Evmenie când a fost hirotonit preot), Maica


Domnului îți trimite o comoară. Este monah
începător, dar și monah desăvârșit. El te va
învăța calea nerătăcită a sfinților. Să îl slujești,
și toate harismele pe care le are acesta ți le va
da și ție Dumnezeu.”
Cu alte cuvinte, Cuviosul Antim îi pro-
punea monahului Sofronie să aibă grijă de
un sfânt pentru a moșteni harismele sale du-
hovnicești. Într-adevăr, din momentul acela,
Părintele Sofronie l-a luat în grija sa pe mo-
nahul orb și lepros, Nichifor. Era infirmierul
său, bucătarul său, cel care îl spăla, care îl în-
călța, care-l conducea la biserică, care îl con-
ducea în strană. Era și mâna stângă, și mâna
dreaptă a Cuviosului. Era picioarele și ochii
săi, era în toate ucenicul său, înțelegând că
Dumnezeu i-a trimis un înger care să-l în-
vețe viața duhovnicească. Într-o zi, Bătrânul
Evmenie mi-a dezvăluit următoarele: „Știi,
fiule, pentru că am plecat pe când eram foar-
te tânăr din mănăstirea mea de metanie din
28 Mitropolitul Neofit de Morfu

Creta, nu am avut un om care să mă învețe


viața duhovnicească și voiam pe cineva care
să mă inițieze în rugăciunea lăuntrică, să
îmi pună înainte câteva chipuri de pocăință.
Iar Dumnezeu mi-a trimis pe acest om, pe
Bătrânul Nichifor!”
Aici trebuie să spun că desăvârșirea mo-
nahală a Bătrânului Nichifor se arăta și în
aceea că, deși orb, făcea toate slujbele de zi
și de noapte, rostindu-le din memorie. Putea,
încă, să liturghisească „mai bine” decât orice
preot și avea capacitatea de a rosti fiecare pe-
ricopă apostolică, deoarece le memorase pe
toate cele care se citesc în timpul anului.
Sfântul Nichifor Leprosul și Bătrânul Evmenie Saridakis 29

Bătrânul Evmenie
se învrednicește să-l vadă
pe Cuviosul Nichifor ridicat
de la pământ în rugăciune

O altă întâmplare minunată, pe care ne-a


povestit-o însuși Bătrânul Evmenie, este
următoarea:
Într-o dimineață de iarnă, după ce l-a pre-
gătit pe Cuviosul Nichifor și l-a așezat în pat
să doarmă, Bătrânul Evmenie s-a îndreptat
spre chilia sa. Când a ajuns în chilie, nu își
amintea dacă a oprit sau nu soba, motiv pen-
tru care s-a întors la chilia Cuviosului pentru
a o opri. A deschis încetișor ușa, pentru a nu-l
trezi și, ce să vadă? Acesta, care era orb și
paralizat, se afla în poziție de rugăciune, cu
30 Mitropolitul Neofit de Morfu

brațele deschise, și, scăldat într-o lumină ima-


terială, se înălțase la un metru de pat, rugân-
du-se Domnului!
„Am închis încetișor ușa”, mi-a spus Bă-
trânul, „ca să nu stric starea în care se afla,
am ieșit afară, am plâns și am zis: «Dumne-
zeul meu, dar ce mare sfânt mi-ai trimis să
slujesc!»”2
Vedeți, așadar, cum îi sfințește Dumnezeu
pe oamenii Săi, și cum îi preface pe cei bol-
navi în sfinți? În cele din urmă, boala făcea
parte din planul lui Dumnezeu pentru ca
acești oameni să ajungă la sfințenie.

Scena aceasta, în care Sfântul Nichifor se roagă


2

învăluit de lumină, îngenuncheat în aer, la un metru


deasupra patului, iar Bătrânul Evmenie privește ui-
mit lumina dumnezeiască și înălțarea cerească a
Părintelui Nichifor, a fost zugrăvită, cu binecuvân-
tarea noastră, de hagiograful Mitropoliei noastre în
altarul paraclisului școlar „Sfântul Gheorghe” din
satul Akaki, precum și în Biserica „Sfinții Ciprian și
Iustina” din periferia mitropolitană Morfu.
Sfântul Nichifor Leprosul și Bătrânul Evmenie Saridakis 31

Harisma străvederii
și osebirii duhurilor

Pentru curăția inimii și sfințenia vieții sale,


Cuviosul Nichifor a primit și harisma vederii
cu ochii minții și ai sufletului – chiar dacă nu
vedea cu ochii săi trupești – atât a energiilor
îngerești, cât și a energiilor rău-făcătoare ale
demonilor.
Bătrânul Evmenie ne-a povestit că l-a au-
zit odată, având un ton aspru, ca al unuia ce
are putere asupra duhurilor necurate, porun-
cind demonilor și întrebându-i: „Ce ai vârât
în mintea cutărui bolnav, chelule? Mărtu-
risește acum!” Iar demonii îi descopereau is-
pitele pe care le pricinuiau bolnavilor. Prin
32 Mitropolitul Neofit de Morfu

această întâmplare se arată faptul că Nichifor


moștenise și această harismă a Bătrânului
său, Cuviosul Antim.
Sfântul Nichifor Leprosul și Bătrânul Evmenie Saridakis 33

Rugăciunea zdrobitoare
a Cuviosului Nichifor

Altă dată, ne-a povestit Bătrânul Evme-


nie, pe când Cuviosul Nichifor se ruga cu
voce tare, acesta s-a dus să asculte cum se roa-
gă Bătrânul său. Și, în timp ce se aștepta să
audă „Doamne Iisuse Hristoase, miluiește-mă”,
cunoscuta noastră rugăciune, pe care o cul-
tiva neîncetat și o repeta fără să se folosească
de metanier – căci degetele sale fuseseră re-
tezate de lepră –, în locul acesteia, Cuviosul
Nichifor zicea: „Hristoase al meu, iartă-mă pe
mine, mizerabilul, mincinosul, pe mine, cel ce
am furat, cel ce am desfrânat, cel ce judec, cel
ce grăiesc de rău, cel lipsit de dragoste!...” Și
nu a rămas păcat pe care să nu și-l însușească
34 Mitropolitul Neofit de Morfu

în acea rugăciune rostită cu zdrobire de ini-


mă, mult smeritul Bătrân... Vorbea cu Hristos
de parcă era cel mai mare răufăcător, cel mai
mare păcătos! Părintele Evmenie n-a răbdat
și i-a zis: „Părinte, dar prea aspru te judeci
pe tine însuți! Ai făcut tu astfel de lucruri?
Când ai apucat să le faci? O viață întreagă ai
fost bolnav! O viață întreagă ai suferit de le-
pră! Când ai avut timp să desfrânezi, să furi,
să fii mincinos?” Iar de Dumnezeu purtăto-
rul Nichifor i-a răspuns: „Copilul meu, este
foarte bine să te judeci pe tine însuți în rugă-
ciune.” Și spunea aceasta pentru că avea o
asemenea vedere a lumii sale lăuntrice, încât
percepea mișcările păcătoase ale inimii și ale
minții sale.
Să menționăm aici că nici sfinții nu sunt
fără de păcat! Și ei au simțuri, și ei au minte
și pofte. Se poate să nu fi făptuit toate acele
păcate, dar să le fi gândit, să fi trecut ispiti-
tor prin mințile lor. Ei văd dorința de a pă-
cătui și gândul cel rău, și îndată își întorc
Sfântul Nichifor Leprosul și Bătrânul Evmenie Saridakis 35

atenția spre pocăință și rugăciune către Dom-


nul. De aceea, și un alt mare sfânt al zilelor
noastre, pe care ne-am învrednicit, cu harul
lui Dumnezeu, să-l cunoaștem, Bătrânul Iacov
Tsalikis, de câte ori vorbea, zicea continuu:
„Mă iertați, mă iertați!” Când l-am întrebat
într-o zi: „Dar pentru ce, Părinte, când vor-
bești, zici continuu: «Mă iertați»? Poate că este
un tic pe care îl ai?” Și mi-a răspuns acest om
al lui Dumnezeu: „Nu, copilul meu! În timp
ce vorbesc, văd și înlăuntrul meu mișcările
păcătoase ale inimii și ale minții mele.” Adi-
că, simțea că gândurile pătimașe care-l lup-
tau nu-l priveau numai pe el, ci și pe oame-
nii cu care vorbea, căci toți suntem un trup
în Hristos.
Sfântul Nichifor a trecut la Domnul la
data de 4 ianuarie 1964, la aproape patru ani
de la adormirea Sfântului Antim, la 15 februa-
rie 1960.
36 Mitropolitul Neofit de Morfu

Scurt epitaf
al Cuviosului Nichifor,
alcătuit de Bătrânul Evmenie

La punctul acesta am considerat că este


bine să prezentăm cuvântul alcătuit de mo-
nahul Sofronie, mai târziu Părintele Evmenie,
la adormirea Bătrânului său, cuvânt ce consti-
tuie deopotrivă o scurtă biografie și o scurtă
portretizare duhovnicească a acestuia:
„Dacă suferința, întristările și încercările
ar fi îndepărtate din viața oamenilor, atunci
sfințenia ar aparține numai îngerilor. Acest
adevăr, care este principiul de viață al cre-
dinței noastre ortodoxe, l-a cunoscut bine Mo-
nahul Nichifor Tzanakakis, mutat la Dum-
nezeu pe 4 ianuarie 1964.
Sfântul Nichifor Leprosul și Bătrânul Evmenie Saridakis 37

Având numele său de mirean Nicolae, Pă-


rintele Nichifor s-a născut la Hania, în anul
1890, din părinți credincioși. Îmbolnăvindu-se
de lepră, nu a socotit aceasta un blestem, ci o
aleasă binecuvântare a Cerului și o chemare
personală a lui Hristos. De aceea, la vârsta de
17 ani a părăsit meleagurile natale pentru a
merge să se închine la Locurile Sfinte, îndeo-
sebi la Golgota sau Locul Căpățânii, unde
Hristos a sfințit prin Pătimirile Lui suferința,
care a devenit astfel simbolul celor ce biru-
iesc întristările și necazurile vieții. De acolo,
din acel noian nemărginit al neînfricării și al
răbdării, Părintele Nichifor a luat curaj și răb-
dare pentru a purta la înălțime, la mare înăl-
țime, propria sa cruce vreme de 48 de ani,
ca monah.
În 1914 s-a internat la leprozeria din Hios,
fiind tuns în monahism doi ani mai târziu,
de către Sfântul Cuvios Antim Vagianos. Cine
poate înșirui frumoasele nevoințe duhovni-
cești din noua lui viață? Deși trupul îi devenea
38 Mitropolitul Neofit de Morfu

neputincios de la o zi la alta, omul lăuntric


i se înnoia cu duhul. Boala îi atinsese mădu-
larele trupului, ochii, mâinile, picioarele, iar
în ultimii ani nu se mai putea mișca. Acest om
vrednic de cinstire s-a curățit de orice patimă
și răutate, ajungând la nepătimire și la desă-
vârșită ascultare de voia lui Dumnezeu și a
părintelui său duhovnicesc, devenind, în sen-
sul cel mai înalt, omul rugăciunii fierbinți.
Dar nici în ceea ce privește propovădu-
irea nu era mai prejos. Nu avea un cuvânt cu
putere, dar cu dumnezeieștile lui bune-făp-
tuiri și cu zâmbetul său larg grăia mai bine
decât cel mai puternic propovăduitor și, de
aceea, chilia îi devenise cristelnița botezului
duhovnicesc. Acolo primeau întărire atât cei
bolnavi, cât și cei sănătoși. Părinți care aveau
o deosebită pregătire duhovnicească precum
Părintele Ilie Mastrogiannopoulos, mulți din-
tre membrii revistei Viața, Părintele Paras-
chevopoulos, Părintele Gavriil Dionisiatul
și mulți alții, socoteau cercetarea Părintelui
Sfântul Nichifor Leprosul și Bătrânul Evmenie Saridakis 39

Nichifor o binecuvântare de la Dumnezeu.


Pentru toți aceștia, cât și pentru noi, Părintele
Nichifor a fost o oază duhovnicească în Sa-
hara acestei vieți, de aceea adormirea sa ne-a
adus o negrăită întristare, dar și bucurie, căci
credem că am dobândit un fierbinte mijloci-
tor către Domnul, care să ne păzească de cur-
sele celui viclean.
Veșnică să-ți fie sfânta pomenire, căci
drepții în veci vor fi vii!

Smeritul tău fiu duhovnicesc,


Monahul Sofronie de la Stavronichita”3

3
Din cartea Simon Monahul, Sfântul Nichifor Le-
prosul, Făcătorul de Minuni (1890-1964), trad. Elena
Dinu, Editura Iona, București, 2017, pp. 9-10.