Manastirea  Snagov

Situata la 45 km nord de Bucuresti construita pe o insula a lacului Snagov,

Manastirea Snagov,  a fost un important centru al culturii Tarii Romanesti in
epoca feudala. Conform descoperiilor arheologice din 1933  care fac dovada unei
locuiri vechi si neintrerupte pe aceasta insula, Manastirea Snagov a fost ridicata
pe locul unei stravechi asezari dacice. Se crede ca inca din vremea lui Vladislav I
(1364-1379) aici exista un paraclis cu hramul "Buna Vestire", dupa traditie
scufundat, insa cea mai veche atestare a manastirii apare in anul 1408, intr-un
hrisov al lui Mircea cel Batran. In jurul anului 1485, Vlad Tepes dispune
construirea unui zid de aparare, a unui pod, a unei inchisori pentru tradatori si
talhari si a unui tunel pe sub apa.
Initial ansamblul manastiresc Snagov, ridicat din caramida, era inconjurat de
ziduri puternice pentru aparare, strajuite de un turn inalt de observare si paza,
care servea, in acelasi timp, si ca clopotnita. Astazi mai pot fi admirate  doar
una dintre biserici, clopotnita si vestigii ale vechilor chilii.
Biserica actuala, cu hramul "Intrarea in biserica a Maicii Domnului", a fost
construita din caramida, in stil bizantin, atonit, de catre domnitorul Neagoe
Basarab intre anii 1517-1521. Are 4 turle poligonale acoperite cu tigla ca si
restul suprafetei bisericii. A fost pictata in 1563 de Dobromir cel Tanar, prin
grija domnitorului Petru cel Tanar, fiul lui Mircea Ciobanul si al doamnei
Gheajna. Desi in cursul sutelor de ani au suferit numeroase transformari si
restaurari picturile de la Snagov reprezinta cel mai mare ansamblu mural care
se pastreaza intr-o biserica din tara noastra (Vasile Dragut). In interiorul
bisericii, se pot distinge fresce din secolul al XV-lea, precum si portretele lui
Neagoe Basarab cu fiul sau Teodosie si ale lui Mircea Ciobanul cu familia sa.
Faima manastirii Snagov este legata de personalitatea eruditului carturar
Antim Ivireanul (1650-1716), devenit mai tarziu mitropolit al Tarii Romanesti.
In tipografia de aici, infiintata de Antim Ivireanul, s-au tiparit carti bisericesti in
limbile greaca, slavona, si araba care au dus faima mesterilor de la Snagov
pana in Grecia, Asia Mica si Egipt. In 1835 s-a infiintat in manastire o scoala de
reeducare pentru tineret, iar dupa revolutia din 1848, au fost inchisi aici 54
pasoptisti. Dupa secularizarea averilor manastiresti in 1864, calugarii au parasit
manastirea, chiliile au fost daramate si biserica a ajuns in paragina. A fost
restaurata in 1904, apoi in 1941 (dupa cutremurul din 1940), continuandu-se
multi ani. Alta restaurare s-a facut in 1966-1967, in timpul Patriarhului
Justinian. Cutremurele din 1977 si 1986 au afectat mult biserica, incepandu-se
noi lucrari de restaurare care au continuat in 1995.
Biserica a fost folosita si ca necropola domneasca, putand fi vazuta piatra de
mormant a lui Vlad Tepes. Aici, si-a gasit sfarsitul, in decembrie 1662, si
batranul postelnic Constantin Catacuzino, victima a intrigilor boierilor in lupta
pentru domnie. Dintre numeroasele obiecte de cult si de arta feudala detinute
de Manastirea Snagov mentionam: usa paraclisului ( jum. Sec al XV-lea),
panaghiar de argint aurit ( sec. XV), anafornita daruita de Radu cel Mare, un
chivot daruit de mitropolitul Varlam si o catue oferita de catre Antim Ivireanu.
Multe dintre ele sunt conservate astazi la Muzeul de Arta al Romaniei.