ŞCOALA GIMNAZIALĂ “ION CREANGĂ”

BRĂILA

PE ARIPILE CREAŢIEI
REVISTĂ ŞCOLARĂ
PUBLICAŢIE ANUALĂ

NR. 2
OCTOMBRIE 2019
ŞCOALA GIMNAZIALĂ “ION CREANGĂ”
BRĂILA

REVISTA ELEVILOR
CLASELOR I-IV

2
Motto:

”A citi pentru întâia oară o carte este ca şi cum ţi-ai

face un nou prieten; a reciti o carte este precum
te-ai întâlni cu un vechi prieten.”

Amalgam de idei
și creații

Fiecare adult își amintește cu drag de vremea copilăriei, această

vârstă mirifică, acest tărâm minunat în care visele pot deveni
realitate.
De ce o revistă școlară?
Pentru că ne dorim o carte de vizită.
Pentru că e o lecție nouă despre educație.
Pentru că amintirile pot fi mai ușor reactualizate în paginile unei
publicații.

3
 Colectivul de redacție
Director – Prof. Elena - Livica Băcanu
Director Adjunct - Prof. Doinița Rădoi
Prof. Stanciu Nicoleta
Prof.Ciocârlan Corina
Coperta & grafica – Prof. Stanciu Nicoleta
ISSN 2601- 954X
ISSN-L 2601-954X

4
 CUVÂNT- ÎNAINTE

Fiecare adult își amintește cu drag de vremea copilăriei, această vârstă mirifică,
acest tărâm minunat în care visele pot deveni realitate. De ce o revistă școlară?
Pentru că ne dorim o carte de vizită.
Pentru că e o lecție nouă despre educație.
Pentru că amintirile pot fi mai ușor reactualizate în paginile unei publicații.
O revistă se naște din nevoia de a găsi un spațiu de manifestare pentru un grup
de persoane,care caută să transmită un mesaj-informațional sau artistic-către un grup
țintă. În cazul nostru, al revistei școlii noastre, grupul invitat să se manifeste în paginile
revistei și grupul țintă sunt elevii Școlii Gimnaziale „Ion Creangă”. Ne-am gândit la un
astfel de spațiu de exprimare pentru elevii noștri, întrucât într-o școală vor exista
numeroși elevi talentați care au mereu ceva de spus, de exprimat, de transmis.
Chiar dacă, pentru unii elevi, miza o reprezintă în primul rând o notă de 10, ei
merită încurajați oricum, pentru că dintr-o astfel de „întâmplare” se poate descoperi un
talent, o pasiune.
Surpriza plăcută au constituit-o acei elevi care și-au manifestat dorința de
implicare fără a întreba de recompense, deci mânați de alte interese, mai profunde,
precum și acei profesori care și-au adus contribuția din plin și cu toată dăruirea, fără a
lăsa să străbată sentimentul obligației.
Așa s-a născut revista noastră ce ne obligă să ne ținem de cuvânt atunci când
spunem că revista va avea o apariție periodică, anuală, fiind deschisă tuturor elevilor
talentați ce vin din urmă.

Prof. Stanciu Nicoleta

5
 GHICITORI

BADIU SOPHIA-IOANA
Clasa a II-a B
Anotimpul frunzelor uscate,
Lăzilor cu roade încărcate.
Anotimpul-n care noaptea crește
Și în care vremea se răcește.

(Toamna)

MUȘAT MARIA GABRIELA

Clasa II-a B

În copac se naște,
Doina o cunoaște,
Bruma dacă pică,
Viața i-o ridică.

(Frunza)

KUCUK YASEMIN
Clasa a II-a B

Când vara călduroasă v-a părăsit,

Iată și eu am venit,
Cu multe și reci ploi, Iar zilele mici ca voi,
Vin pe deal, vin pe câmpie,
Tocmai cum îmi place mie
În rochiță ruginie…

(Toamna)

6
NEAGU GEORGE-RAREȘ
Clasa a II-a B

Mărgeluțe arămii
Poartă-n cap niște tichii.

(Ghindele)

CIUREA MARIA-GEORGIANA
Clasa a II-a B

Să roadă alune-i place,

Prin copaci, sărind să joace
Şi roşcată-i e blăniţa,
Cine-i oare?

( Veveriţa)

OPRIŞAN ANDRA-ILINCA
Clasa a II-a B

Una înverzeşte,
Una rodeşte,
Una veştejeşte
Şi una usucă.

(Anotimpurile

7
 INSPIRAŢI DE MUZE!

Casa din nori

Andreea s-a întâlnit din nou cu prietenul ei din Tărâmul Norilor. Bucuroasă ea îi
spuse:
-Bună, Cumulus! Ce faci?
-Foarte bine ! spuse norul. Acum câteva zile am zărit printre nori o casă misterioasă.
Mă întrebam dacă vrei să o explorăm.
-Desigur! răspunse fetița.
Cei doi prieteni s-au înălțat printre norii albi,moi și pufosi ca vata de zahăr. În puțin
timp au ajuns la casă. De afară era tare înfricoșătoare, așa acoperită cu multe pânze de
păianjen și învăluită într-o ceață deasă. Lângă casă erau semne cu “NU INTRAȚI!”,
“STAȚI DEPARTE!” și alte îndemnuri menite să țină curioșii afară.
-Sigur vor să ascundă ceva! spuse norul.
Cei doi deschiseră ușa ușor, cu sufletul strâns de frică. Dintr-o dată s-a auzit un
zgomot puternic: “Zdranggg!”
Nici măcar nu mai îndrăzneau să respire.Cumulus și-a luat inima-n dinți și a plutit
către locul de unde s-a auzit bubuitura. Era doar o grindă putrezită care căzuse. A răsuflat
ușurat și și-a continuat explorarea.
Norul văzu o ușa și o chemă pe Andreea. Au deschis ușor, dar nu vedeau nimic, așa
că au înaintat și dintr-o dată au căzut în gol, ajungând pe o podea tare, într-o încăpere
plină de o lumina orbitoare.
Cumulus se gândi cât de bine semăna scena cu povestea din cartea pe care o
începuse dimineață și aceasta a apărut dintr-o dată în față lui. Andreea se gândea că îi
miroase a înghețată de vanilie și un cornet i-a picat în mâna. S-au uitat unul la celălalt și
și-au dat seama că această nu era o camera obișnuită, ci una în care toate dorințele
deveneau realitate. Imediat ce au realizat acest lucru și-au chemat toți prietenii pentru a se
bucura împreună de acea încăpere specială.
De atunci, acela a devenit locul lor preferat de joacă.

Furfurică Alexandru
Clasa a III-a A

8
 Căsuța zburătoare

Într-o toamnă. Elmer se juca cu Elena în apropierea casei. După două ore
de jucat s-au plictisit.
-Nu vrei să ne plimbăm puțin? întrebă Elmer.
- Bine , dar pe unde?
- Pe Aleea Frunzelor!
Ei mergeau pe stradă și deodată văzură o casă înfricoșătoare.
- Putemsăexplorăm casa?întrebă Elena.
- Desigur!
Ei au intrat în căsuța.
Acolo au văzut mobilă veche și niște tablouri pe pereţi .
Mirosea îngrozitor.
Deodată au simțit cum casa se mișcă. Se uitară pe geam și văzură un
balon cu aer cald. Balonul s-a urcat până la cer, apoi a coborât.
Li se făcură frică. Ei priviră din nou pe fereastră și văzură cum casa se
ridică din nou, ca și cum cineva ar fi suflat un aer cald către ea. La început le era
cald. Cu cât se ridicau mai mult , aerul devenea mai rece. Când au privit în jos se
vedea tot orașul.
La un moment dat, au coborât cu viteză mare. Căsuța s-a așezat la loc.
Elmer și Elena au ieșit repede afară.
Erau foarte speriați. De atunci nu au mai intrat în case străine.
A fost o întâmplare stranie !

Hurduc Călin
Clasa a III-a A

9
 OMAGIU MAMEI, FIINŢA CEA MAI DRAGĂ!

Mama, ființa iubită

Mama este ființa cea mai dragă de pe lume. Fără ea nu

aș exista. Se numește Georgiana și are 39 de ani.
Ea este brunetă, cu ochii negri și are înălțime medie.
Eu consider că este deșteaptă, frumoasă și harnică. Îmi
place că se joacă cu mine cu pistoalele Nerf, chiar dacă este
un joc pentru băieți.
Eu încerc să fiu cât mai cuminte ca să o fac fericită!

Anghel Andrei
Clasa a III-a C

Mama, ființa iubită

Mama reprezintă pentru orice copil iubirea

și încrederea. Numele mamei mele este Valentina
și are 40 de ani.
Are gura mică, zâmbește plăcut și cald. E
mică de înălțime, are părul lung, castaniu, corpul ei
este plinuț. Mă impresionează cel mai mult
caracterul ei: e iubitoare, bună, grijulie.
Îmi amintesc multe lucruri pe care le-am
făcut împreună: m-a învățat să îmi așez hainele în
dulap, mă ajută la teme, citim împreună.
Eu îi voi aduce numai note bune pentru a o
încânta.
Mama mea este cea mai bună!

George-Mihai Vintilă
Clasa a III-a C

10
 Mama, ființa iubită

Dacă ai mamă, să o prețuiești ca și pe ochii din cap, căci pentru un copil

mama reprezintă o iubire pe care nu vrea să o împartă cu nimeni. O să vă spun
despre mama mea. Ea reprezintă pentru
mine o floare care nu se ofilește niciodată,
o comoară neprețuită plină de iubire. Ea are
vârsta pe care mi-o doream, adică treizeci
si șapte de ani. Arată ca zeița Afrodita și
poartă un nume sfânt și regal, adică Oana
Maria Bălan.
Ea are un păr negru ca și cerul
noaptea , fără stele, are buzele roșii ca doi
trandafiri făcuți din cristale, ochii ca două
stele care luminează noaptea, iar pielea
alba ca rochia de mireasă pe care a avut-o
la nunta sa. Ea e bună și iubitoare ca un
înger, e harnică ca o albină, e darnică,
parcă ar fi Sfanta Parascheva și cinstită ca
un judecător. Am atâtea amintiri frumoase
cu ea, că nici nu știu de unde să încep. O
să vă spun trei amintiri frumoase. Prima
mea amintire a fost atunci când mama
m-a învățat să citesc. A doua amintire a
fost atunci când mama m-a învățat
înmulțiri și împărțiri. A treia amintire a fost
atunci când mi-am cunoscut verișorul.
Eu nu fac multe lucruri ca să o fac fericită, ci doar două: să mă înțeleg cu sora
mea și să îi iubesc pe toți din familia mea.

Ioana Tania Bălan

Clasa a III-a C

11
 Mama, ființa iubită

Pentru mine mama reprezintă cea mai iubită ființă

pentru că ea mă crește, are grijă de mine și îmi dă cele mai
bune sfaturi. Pe ea o cheamă Veronica și are 42 de ani.
Este înaltă, are ochii verzi și părul ondulat, de culoare roșcată.
Mama este o persoană cinstită, corectă și foarte
muncitoare. Îmi aduc aminte câtă grijă avea de mine când
răceam sau mă răneam la joacă.
Pentru a fi apreciat de mama mea mă voi strădui să
învăț bine, să fiu ascultător și să am grijă de ea mereu.

Mangu Alexandru
Clasa a III-a C

Mama, ființa iubită

Orice mamă reprezintă pentru copilul ei orice e mai drag

pe lume. Pe mama mea o cheamă Nicoleta şi are patruzeci şi trei de
ani.
Ea este înaltă, e blondă, are ochii albaştri şi e frumoasă. Mă
impresionează cât de bună face mâncarea, cât de harnică şi cât de
blândă e. Îmi amintesc cum mă legăna în braţele ei catifelate când
eram bebeluş, când m-am jucat prima oară cu ea şi cât de tristă era
când eram bolnavă.
Ca sa fiu apreciată de ea trebuie sa fiu veselă, să o ajut atunci
când are nevoie de mine, să fiu cuminte, să ascult şi să învăţ.

Anamaria Voicilă
Clasa a III-a C

12
 Mama, ființa iubită

Pentru mine mama este cea mai bună ființă pentru că

mă ajută mereu, nu mă lasă la greu și mereu mă iubește. Ea
se numeste Manuela și are 47 de ani.
Poartă ochelari, e înaltă, are părul blond și ochii
căprui, e plinuță și frumoasă. Pe mine mă impresionează la
ea că e sută la sută devotată familiei. Eu cu mama avem
multe amintiri frumoase: plimbările pe malul Dunării, joaca
prin zăpadă precum și poveștile spuse seara înainte de
culcare.
Ca să fiu apreciat de mama mea trebuie să fiu atent
la școală si să fiu eu însumi.

Ciolan Tudor
Clasa a III-a C

Mama, ființa iubită

Orice mamă reprezintă pentru copilul ei cea mai bună ființă, cea mai iubitoare și
cea mai deșteaptă. Așa e și mama mea, este drăgăstoasă, răbdătoare și înțelegătoare.
Mama mea are ochii mari și căprui, părul negru și scurt. Ea este deșteaptă,
pricepută, harnică și muncitoare. Mama trăiește
bucuriile și supărările mele și mă ajută să îmi împlinesc
visurile. Mă ascultă, mă iartă când greșesc și îmi dă
sfaturi, este capabilă să rezolve orice problemă.
Cel mai bine mă simt în brațele mamei! Mama
este specială pentru mine și vreau să îmi fie alături
mereu. Sunt mândră că am așa o mamă!

Croitoru Maria Alexandra

Clasa a III-a C

13
 Mama, ființa iubită

Mama este ființa cea mai dragă pentru orice copil. Așa este și mama mea pentru
mine. O cheamă Alina si are patruzeci de ani.
Este tânără și frumoasă, cu ochii verzi luminoși, cu părul blond, frumos pieptănat și
are înălțimea potrivită. Are glasul blând când îmi vorbește, e grijulie și generoasă cu
mine. Atunci când îmi fac temele are multă răbdare.
Când am fost bolnav mama a stat lângă mine și m-a îngrijit cu dragoste.
Pentru tot ce face mama mea dragă, eu vreau să-i mulțumesc zi de zi. De aceea eu mă
străduiesc să învăț bine, iar ea este mereu fericită și mândră de mine.
Te iubesc, mama!

Stan Robert Andrei

Clasa a III-a C

Mami, ființa iubită

Mama noastră este sprijinul nostru, cea mai bună prietenă și trebuie să o apreciem
și să o iubim foarte mult.
Mămica mea se numește Chirac Nicoleta Luminița si are vârsta de treizeci și patru
de ani.
Ea este slăbuță, înaltă, părul îl are creț, de culoare roșiatică. Este foarte iubitoare,
miloasă, puternică și haioasă. Îmi amintesc de când eram mică pe la trei, patru anișori
când mă jucam cu mămica mea frumoasă ,,Baba oarba”, ,, De-a v-ați ascunselea” și multe
alte joculețe.
Mami mă apreciază pentru orice lucrușor micuț pe care îl fac și eu o iubesc foarte
mult pe ea, tot așa cummă iubește și ea pe mine!

Chirac Alexia Gabriela

Clasa a III-a C

14
 DEBUT LITERAR

Toamna

Toamna este un anotimp frumos și bogat. Frunzele copacilor cad una câte una
formând un covor de frunze ruginii. Păsările călătoare pleacă în
țările calde.
Cerul senin de vară este înlocuit cu nori negri și grei.
Acum cad ploi reci și bat vânturi puternice. Oamenii se îmbracă
mai gros și se ascund în spatele umbrelelor colorate.
Totul în jur devine mohorât. Natura se pregătește de iarnă,
iar primii fulgi vor cădea curând.

Cojocaru Matei-Cristian
Clasa a II-a B

Frumusețile toamnei
A venit toamna!
Vremea devine din ce în ce mai
rece și mai ploiaosă. Soarele nu mai
încălzește cu putere.
Frunzele copacilor își schimbă
culoarea din verdele aprins în galben,
roșu, arămiu, ruginiu. Acestea cad ușor
pe pământ formând un covor de vis.
Copăceii rămân din ce în ce mai golași.
Păsările călătoare pleacă în țările
calde pentru a-și găsi hrană și pentru a
nu muri de frig.
Recoltele bogate așteaptă să fie culese de pe câmpuri.
Toamna este anotimpul cel mai bogat care umple casele oamenilor gospodari.

Mușat Maria Gabriela

Clasa a II-a B

15
 Jurnal de toamnă

O zi la școală
Este șapte dimineața. M-am trezit și mă pregătesc de
școală. Sunt nerăbdător să văd ce aventuri ne mai așteaptă și
astăzi!
Abia aștept să mă întâlnesc cu prietenul meu cel mai
bun, Alex.Îi voi povesti cum mi-am petrecut acest sfârșit de
săptămână: am vizitat Mănăstirea Vladimirești, am jucat un
nou joc pe telefon și am primit un Lego nou.
De obicei, la școală e distractiv. Deși învățăm mult, ne
și jucăm și suntem prieteni buni.
Ce zi minunată mă așteaptă!

Marta Alexandru-Cristian
Clasa a II-a B

Mama și îngerașii
A fost odată o mamă care avea doi copii: o fată și un băiat. Fata avea opt ani, iar
băiatul avea șase ani. Cei doi copii învățau la aceeași școală, fata în clasa a II-a, iar
băiatul în clasa pregătitoare.Mama lucra în armată.
Cei doi frați se înțelegeau foarte bine, chiar dacă se mai ciondăneau uneori.
Erau cu toții o familie unită, ca trei diamante.
Giorgiana, Andra și Darius locuiau toți trei într-o casă mare și frumoasă: acesta
era căminul lor.
Se iubeau foarte mult și petreceau vacanțele la mare, la munte, își făceaumulte
amintiri frumoase..
Cu zâmbetul pe buze, vor fi mereu uniți, mama și cei doi îngerași.

Ene Andra-Georgiana
Clasa a II-a B

16
 Primăvara

Natura s-a trezit la viață. Timid, soarele își face

apariția. Copacii au înverzit, florile au înflorit. Ghioceii și
zambilele ne vestesc venirea primăverii.
Păsările călătoare s-au întors din țările calde și își
construiesc cuiburile.
Iarba e moale ca o pătură pufoasă. Fluturii zboară
voioși, hărnicuțele albine zumzăie vesele printre flori,
gândăceii și gărgărițele caută razele blânde de soare.
Zilele sunt mai lungi, nopțile sunt mai scurte.
Oițele, văcuțele, căprițele, toate sunt mai fericite că au iarbă
verde, proaspătă, din belșug.
Oamenii încep să lucreze câmpurile, să curețe pomii din livezi, să sape grădinile,
să punăp răsaduri.
Primăvara este anotimpul reînvierii naturii la viață!

Gârbă Gabriela-Antonia
Clasa a II-a B
La bunici

Abia aşteptam vacanţa de vară. Bunicii ne aşteptau

şi ei cu nerăbdare. Întotdeauna ne simţim minunat la ţară, la
bunici.
Bunicul are o mulţime de animale: o vacă, porci,
cai, capre, câini, pisici.
Ne place să dăm grăunţe şi iarbă găinilor, raţelor şi
gâştelor. Pe seară, ele se retrag în adăposturile lor.
În livada dragului nostru bunis sunt mulţi pomi
fructiferi. Caisele coapte, parfumate, piersicile rumene şi
pufoase, cireşele zglobii, prunele ochioase, toate ne aşteaptă
să le culegem, să ne săturăm de gustul şi parfumul lor.
Ne place să luaă o carte şi să citim sub pomii din
grădină, pe iarba moale . Se aude doar ciripitul păsărelelor
şi foşnetul frunzelor.
Vacanţa e minunată la bunici!

Gârbă Gabriela-Antonia
Clasa a II-a B

17
 Un nou prieten

Întotdeauna mi-am dorit un animal de

companie. Nu știam ce să aleg: câine sau pisică?
Când eram foarte mic am avut un pepene de
companie.
Apoi, când am mai crescut, am avut o muscă
de companie pe nume Amazon.
Într-o zi a venit la mine o pisică. Am
îndrăgit-o foarte mult și am hotărât să o păstrez. O
cheamă Gheruța. Mai am o pisică. Pe aceasta o
cheamă Shark Leon.
Cel mai mult îl îndrăgesc pe Tomy, un
motănel pufos, de culoare gri, în vârstă de două luni.
Este un motan jucăuș, dar fratele meu îl cam
necăjește.
O pisică este o mare responsabilitate:trebuie să o hrănești, să o duci la doctor și să
te joci frumos cu ea. Atunci când vrea ea… O dată pe săptămână trebuie să îi perii blănița
și să te speli tot timpul pe mâini.
Tomy este foarte jucăuș: se cațără, se joacă cu ghemul, aleargă și se ascunde prin
casă. Noaptea, se camuflează și atacă în joacă. Ziua, doarme pe canapea.
Este foarte frumos să ai un animăluț de companie.

Vank Paul-Simon
Clasa a II-a B

18
 Toamna rece

Era o zi de duminică puţin înnorată. M-a bătut gândul să ies un pic afară, să mă
dau în leagăn. Nici n-am apucat să pun piciorul pe a doua treaptă a scării că am şi ţâşnit
înapoi în casă să-mi iau o geacă groasă.
Am ieşit din nou bucuros, dar, după nici trei paşi îmi era foarte cald. Intrând
nervos în casă, am aruncat geaca de pe mine. După lungi căutări, am găsit un hanorac. M-
am îmbrăcat spunându-mi: “Mi-o fi bine, nu mi-o fi, nu mai intru în casă!”
Am ieşit din nou afară, m-am dus la leagăn şi m-am dat în el mult, mult…
Am văzut-o pe mama ieşind din casă zicându-mi:
--Du-te la poartă şi deschide, te rog!
Am alergat prin curte cu mare viteză şi, deschizând poarta, îl văd pe tata.
--De ce ai venit din nou acasă? întreb eu.
--Am venit să te iau la Silistraru. Sau nu vrei să mergi?mă întrebă tata.
--Ba da! Vreau! răspund eu bucuros.
Ne-am schimbat şi am plecat.
Am ajuns la fermă şi am privit copacii. Şi-au schimbat culoarea! Nu mai erau
verzi. Frunzele ruginii, arămii le luaseră locul, formând un covor de vis.
În timp ce mă jucam cu Boby, căţelul meu, la fermă a început să plouă. Dar ce
ploaie! Privesc spre drumul principal. Tractoarele şi combinele plecau de pe câmp.
Urmau să vină a doua zi să culeagă recoltele bogate ale toamnei.
--Hai, repede în maşină! strigă tata cu o voce puternică.
Am urcat în maşină şi am plecat spre casă. Aproape de Lacu Sărat a început
furtuna.
Sună telefonul. Era buni.
--Unde sunteţi, puii mei? întrebă ea.
--La Lacu Sărat, buni! răspund eu.
Nu am mai reuşit să spun ceva că am pierdut semnalul.
Am ajuns acasă obosit şi m-am cuibărit în camera mea, în pătuţul meu, zicându-
mi: “A fost o zi minunată de toamnă! Sper să mai fie şi altele!”
Am adormit cu gândul la Boby al meu.

Sâmpetru Alexandru-Gabriel
Clasa a II-a B

19
 Toamna

Toamna este anotimpul meu preferat. M-am născut a doua zi de toamnă, pe 2

septembrie. Dar sunt şi alte motive pentru care iubesc toamna.
Primul este într-adevăr acesta: este ziua mea de naştere şi primesc multe cadouri.
În al doilea rând, mă bucur foarte mult că începe şcoala. După vacanţa mare, abia
aştept să-mi revăd colegii şi pe doamna învăţătoare.
Un alt motiv este sărbătoarea de Halloween, chiar dacă nu e specifică românilor,
noi, copiii, o îndrăgim.
Anul trecut m-am costumat în vrăjitoare. Mama mi-a făcut o poză pe care i-a
trimis-o bunicii mele. Bunica s-a uitat la poză fără ochelari şi s-a speriat rău. Nu ştia că
sunt eu în poză. A sunat-o pe mama să o întrebe ce este în poză, iar mama a liniştit-o. Mie
mi s-a părut amuzant să o sperii pe bunica.
Chiar dacă toamna vine frigul este un anotimp frumos.

Beceanu Nicole-Miriam
Clasa a II-a B

20
 Cartea preistorică- Reptilele

Haideţi să ne întoarcem în trecut, acum cinci mii de ani cand au apărut oamenii
preistorici. Atunci se născuse un băieţel pe nume Mihao. Mihao era un băieţel căruia îi
plăcea foarte mult să se joace.
Într-o zi, părinţii lui l-au lăsat să doarmă cât ei s-au dus la vânătoare. După ce s-au
întors, el a fost trezit de plânsetul puiului de dinozaur pe care tatăl lui l-a vânat. Mihao a
spus:
- Tată, putem să-l păstrăm, te rog?!
- Desigur, zise tatăl lui. Dar să-I dezinfectăm rana mai
întâi.
- Bine! De-abia aştept să am un nou prieten!
Mihao este mare acum. Şi dinozaurul lui este acum mare. Acum pot
vâna împreună. Tocmai ce au prins un iepure.
Se lăsă întunericul. Ei se culcară. Dar ce nu ştia Mihao, era că
un alt trib voia să-i atace. Mihao se trezise din cauza ţipetelor şi zise:
- Mamă, tată, nu!
Dar era prea târziu. Părinţii lui erau deja decedaţi.
Mihao luă o suliţă şi îl ucise pe şeful tribului şi pe ceilalţi. Se puse
în genunchi şi zise:
- Părinţii mei dragi, nu meritaţi o soartă ca asta! M-am
răzbunat, să ştiţi! I-am ucis pe toţi!
După moartea părinţilor, Mihao a trebuit să fie pe cont
propriu. Era un foarte bun vânător. Cu arcul se descurca cel mai bine.
A venit noaptea, iar Mihao nu avea încă un adăpost. Se făcuse frig şi începu
ploaia. Mihao a găsit o peşteră. A intrat şi a făcut un foc.
Nici nu şi-a dat seama cât de repede a trecut timpul. Un asteroid se apropia din ce
în ce mai tare de pământ. Mihao, în acel moment, dormea.
Asteroidul se lovi de pământ şi se auzi un mare :”Buuuum!”
Viaţa lui Mihao se sfârşi, dar rămăşiţele lui se pot găsi acum într-un muzeu din America.

Pisică Ştefan
Clasa a II-a B

21
 Steli şi lupul

A fost odată ca niciodată o fetiţă pe nume Steli. Ea locuia într-o cabană în

mijlocul pădurii alături de familia ei.
Într-o zi a ieşit în pădure, la joacă. S-a jucat ea ce s-a jucat, până s-a pierdut. A
găsit-o un lup uriaş, iar ea i-a spus:
- Hei, nu mi-e frică de tine! Pleacă, înainte să scot sabia şi biciul din
Cordon!
Lupul nu ştia ce să facă: nu voia să se ia la bătaie, dar nu voia să o lase singură ,
în pădure. Puteau să o găsească aţlţi lupi sau ursul sau şerpii veninoşi…S-a apropiat încet
de ea şi a luat-o la adăpost, a încălzit-o, apoi
şi-a văzut de vânătoare.
Era furtună. Unii copaci au ars şi apa din râu a dat pe afară şi a luat-o pe Steli.
Lupul alergă glonţ după ea, dar nu putu să o prindă.
În cele din urmă, apa a dus-o pe Steli într-o peşteră. Acolo a gîsit-o lupul, leşinată.
La puţin timp , Steli s-a trezit şi zise:
- Ce caut eu aici, lupule? Când a ieşit soarele?
Lupul zise:”Auuuuu!”
Deodată, au părut doi şerpi şi un urs. Steli s-a suit pe lup şi au rupt-o
la fugă. Dar ursul l-a ajuns din urmă pe lup şi a început să îi dea cu gheara. Steli nu mai
ştia ce să facă. A scos biciul şi a început să-l lovească pe urs.
- Hei, cap de blană, ia asta! Şi asta!
Lupul sfâşiat, mort de oboseală a luat-o pe Steli de acolo şi a dus-o
până la marginea pădurii. De acolo, cumva, Steli a ajuns din nou acasă.
Părinţii ei au fost foarte bucuroşi că s-a întors prinţesa lor acasă, iar Steli a promis
că nu se va mai depărta de casă niciodată.

Dobrea Miruna
Clasa a II-a B

22
 Jurnal de tabără

La vârsta de opt ani, Elena a fost în prima ei tabără în Maramureş. Distanţa mare a
făcut ca drumul să dureze zece ore, dar nu s-a plictisit. Pe drum, copiii au cântat, s-au
jucat ca timpul să treacă mai repede.
De cum au ajuns, copiii au fost întâmpinaţi de ghizi. Aceştia urmau să îi
coordoneze în toate activităţile. Chiar în ziua următoare, jocurile au început iar Elena a
participat la primul ei joc: trasul la ţintă.
Maramureşul e o zonă în care tradiţiile încă se păstrează. Elena a văzut asta
făcând o vizită la un muzeu tradiţional. Acolo a aflat mai multe despre tradiţiile locale.
Ziua următoare a fost ca un maraton. A fost la Cascada Cailor care e minunată. La
urcare au mers cu telescaunul, iar la coborâre, pe jos, pe un traseu lung de patru ore. Într-
o poieniţă au făcut un popas, s-au întins pe iarba verde şi proaspătă. A fost o experienţă
de neuitat.
Interesantă a fost şi excursia la Cimitirul Vesel. Cea mai amuzantă replică a
fost:”Soacra mea se odihneşte/ Vai de cel ce o trezeşte!”. Pentru că Elenei i-a plăcut, a
cumpărat un magnet de frigider ca suvenir.
Ca să îţi dai seama ce aventură minunată poţi să ai, ar trebui să mergi şi tu într-o
tabără. E o experienţă unică!

Tufă Elena-Sira
Clasa a II-a B

23
 CALIGRAMA

Caligrama- mod special de dispunere a versurilor, care are ca scop reprezentarea grafică a
simbolurilor sau sugestiilor dintr-o poezie.

Cartea

Tudor Maria Iulia

Clasa a IV-a B

24
Floare albastră

Marin Cristiana Daniela

Clasa a IV-a B

25
Dovleacul

Radu Sebastian Catalin

Clasa a IV-a B

26
În spaţiu

Stan Sabin
Clasa a IV- a B

27
Notă muzicală

Gheorghe Robert Teodor

Clasa a IV-a B

28
Joben

Duţu Matei
Clasa a IV- B

29
 Haina nu face pe om!

Stătea odată Nastratin Hogea la șezătoare. Toți sătenii s-au strâns la casa lui
Nastratin: bunici, părinți și copii, fiecare făcând câte ceva: unul torcea fuiorul cu lână,
alții cântau ușor, în surdină, iar învățătorul satului, chiar Nastratin, spunea pilde. Copiii
erau fascinați de povești. În fiecare seară auzeau altă taină a literaturii, una mai
frumoasă decât alta.
Dar preferata copiilor era una adevărată, cu însuși Nastratin. Iar povestea începe
așa…
Nastratin, pe vreamea când era tânăr, nu își permitea prea multe. Părinții lui erau
plecați cu ziua la muncă și de-abia aveau ce mânca. Dar într-o zi, trezindu-se singur,
Nastratin a rămas fără niciun fel de mâncare. Încă de pe-atunci avea o minte
sclipitoare, așa că se gândi să se îmbrace cu straie de cerșetor și să bată la ușile
bogaților, doar, doar de-o primi ceva de-ale gurii.
Plecat de dimineață, a bătut la multe uși, dar toți l-au refuzat. Ba unii chiar s-au și
acuns, pentru ca Nastratin să nu creadă că ei sunt acasă. Însă, pe la ora prânzului, i se
ivi în fața ochilor o casă mare, de parcă era un palat. Înfometat și obosit, Nastratin a
bătut la ultima casă. Boierul, văzând cine bate la poarta sa, a comandat unei slugi să
strângă resturile de la masă și să i le dea cerșetorului de la poartă. Nastratin, încântat că
a primit ceva de mâncare, s-a așezat la umbra unui copac și a desfăcut pachetul, dar a
rămas uimit de ce se afla în el. S-a mulțumit cu ce a primit, căci era lihnit de foame.
A doua zi, pentru a-i mulțumi boierului, a cules niște flori de pe câmp, făcând un
buchet minunat. A bătut la ușa bogătașului și i-a zis:
- Îți mulțumesc pentru că mi-ai dat, ieri, ceva ca să-mi potolesc foamea! Drept
răsplată, ți-am adus un buchet de flori.
Boierul, uluit, nu știa ce să spună, fiindcă îi dăduse cerșetorului niște resturi, în loc
să îi dea cu adevărat mâncare. Nastratin, văzând reacția boierului, a mai grăit:
- Eu am dat ce am avut în suflet! Ți-am dăruit niște flori cu multă dragoste, pe când
sufletul tău, boierule, e plin de firimituri. Ai grijă de flori , ca ele să nu se ofilească, la
fel ca sufletul tău uscat.
Și așa, mereu, Nastratin povestește această pildă, copiii nesăturându-se niciodată
să o asculte.

(Brebenel Ioana Miruna 5C)

(Tirila Alexia Denisa 5B)

30
 Isabelle and her new friend
Schools, students, teachers, bullies. Today I want to tell you the Isabelle's story.
Isabelle was the sweetest girl you could ever meet. She was a 17 years old girl and she
was a nerd, but she didn't have any problems with it. She was studying a lot, but she had
friends, not like in all the movies that you knew. The teens from her school hadn`t got
any problems with her until last week, when a new student came, Liam Laverock, 19
years old and still immature. `What kind of person bullies a girl?!`
"Isabelle Holt!" the teacher said.
Isabelle answered quickly.
"Liam Laverock!"
We were waiting, but in the class no one made a sound. Silence and only silence.
Everybody was looking around but nothing. I was thinking "Of course he is missing.
What else could he..." And I stopped. The door opened wide and in the class appeared a
tall boy with brown hair and eyes as blue as the ocean. It was him.
"You are late! Please take a sit and make sure next time you'll be on time." said
our teacher with a little anger in her voice.
He placed his schoolbag on the chair next to me. It seemed everything was going
to be fine, but I was wrong. After the English lesson had finished, he came to me and
pushed me. I didn't know what should I do. I didn't do anything to him. Why did he have
to be so rude?! When I arrived home, I hugged my mom as usual then I heard a car sound
in front of our house. (You know that stories when the new student moves across the
street? This is one of those stories). I came closer to the window and I saw him. I couldn't
believe that the boy who pushed me is my new neighbour...
After a few weeks we started to get along and he stopped pushing me and being
rude. We hung out every day and he realized that he didn't have to be rude to make
friends. I told him everything he wanted to know and he answered me as well. We did
our homework together and I also helped him at Maths. He told me why he acted the way
he did. He had a hard time. His parents were moving every 3 months. That's why he
couldn't make any friends. His story made me sad and I realized that I had to be there for
him, to hug him when he is sad, to tell him jokes and help him at Maths because he kind
sucks.
From that day, I was there for him every second. He was so happy that he made a
real friend and I loved to see him happy. If you're ever bullied, talk to someone! You
can't hide because it can get worse. Live, love, be happy! (Tirila Alexia Denisa 5B)

(Carboni Melissa 5B)

31
 Let`s talk about pets

In my opinion, a dog is the best pet. I think this because it is very friendly, cute and
fluffy, so I can play with it every day. I had a dog called Ella. It was the best friend I`ve
ever had. When I was sad my dog came to me and made me happier.
In addition a dog can see your yard and keep out the thieves, even if it is hard to
keep it.
I don`t think it is right to keep wild animals in a zoo because every creature must stay
in its habitat. If you stay in a cave sure you don`t like this. So if you keep an animal in a
prison it hates this.
It isn`t okay to kill animals for their mess, fur or just for sports or fun because some
are endanger species. If you kill a lot of animals, in a few time they will disappear. You
can have fun in other ways.
Some people let their animals in the house, others always keep them outdoors. I think
that is good to keep your pet in the house in winter because outdoors is very cold and the
animal will freeze. In summer it is good to let your pet in the nature because it can take
vitamin D from the sun or can relax under a tree. For example, one summer, when I went
to the sea I took my dog with me. Ella swam in the sea and after it played with the ball on
the beach.
I like animals, especially dogs, because they just listen to you when we are angry or
sad and make us feel better. And dogs can help you to treat some diseases.

(Brebenel Miruna 5C)

(Tirila Alexia Denisa 5B)

32
 Middle school
A middle school is not just a place, it's one of the most beautiful experiences in a
human's life. During middle school, you start to grow up, to form your character, to earn
more about the world that surrounds you. You make new friends, maybe lose other
friends, but one thing is guaranteed: you'll never get bored.
Being in middle school about more than doing homework, studying and paying
attention in classes. It is about discovering who you are and what you want to do in life
after 8th grade ends and you pass your exams. Being in middle school is like riding a
roller-coaster. It goes up and down, leading you through four years of your life that will
fly by, and by the end of it, you'll be wondering: "Where has all this time gone? Has it
just vanished?".
Sometimes you'll feel like the teachers put too much pressure on you or that
you're not good enough for it, or that you'll fail it, but that negativity isn't needed. Yeah,
teachers might be strict and may seem like the villain of the story, but they are like that
because they want you to succeed in life and to become something great.
By the end of middle school, when exams are coming by, and the tension starts to
set, you'll feel like you're at the worst, but there can be much worse than that.
Middle school is that period in life when you start discovering yourself little by
little and make a group of friends that are similar to you. These friendships won't last
forever, but if they do, you are a damn lucky person.
One thing I`ve learned during middle school, is to enjoy it at the fullest, even
though there will be some bumps on the road, fights, lost friendships, new friendships,
bullies, mean people and so on, enjoy it because this time in your life will never come
back. So, be happy you are kids while you still can, because, once middle school ends,
you'll enter in a different world and you'll wish you have done everything differently.
(Mihalcea Andreea Maria 8A)

(Vasian Alexia 5C)

33
 Grandfather
No matter if it was winter or summer, if the fire was lightly cracked or the silent
stove was cool, grandpa was telling us stories, little stories of his passed childhood.
It always started like this: "When I was a child, there were no phones, laptops or
tablets..." when we heard these words we let our electronic "toys", because what was next
was much more interesting.
Grandpa told us that when he was young, the children were different: they were
happy to go out and play all day long with their friends. He used to live with his family in
a little village, far away from the city, and there all the kids took care of the family
animals. They met and played together, they sang a lot of songs and "borrowed" apples
from Joe's orchard when they were hungry. For taking those apples they needed
efficiency and agility. The orchard's fence was tall and they should have leaped without
being seen by human eyes or felt by Lucky's mustache, Joe's dog. And then, when
pockets were full of apples, in the shortest time the fence had to be skipped immediately.
Often the apples were scattered in the dust of the orchard, and the pants torn by the pillars
of the fence or in Lucky's teeth, a "child lover". Dangerous adventure, but what kind of
apples were in that orchard? Today it doesn't exist anymore. Why does grandpa says:
"even for one bite of apple worth it"?
When he used to finish his story, my grandfather with his soft voice silenced and
looked away. He seemed to smile, he seemed to cry.
I miss you, my dear grandpa! (Petrache Irina 5B)

(Carboni Melissa 5B)

34
 The dark secret
Hello! My name is Angela and I'm a witch. I live in an usual city with a lot of
normal people. No one knows my secret besides my two friends. They are witches too. I
attend the secret Supernatural High school. There are supernatural creatures from all
around the world. We start at 9 and we finish around 16 as the other schools.
"Don't forget breakfast!" said my aunt.
I`ve probably forgotten to tell you that I live with my aunt, Linda because my
parents are gone all the time. I barely see them... I live in a city full of other creatures as
vampires, mermaids and of course, witches. It is my first day in the 9th grade. Me and my
friends have only 3 classes together plus lunch. When lunch time came, everybody ran in
the canteen. You can say we don't have a great food. Even if I don't like animal brain, I
love lunch time because I can talk to my friends about what happens in our classes or in
the whole school. I'm so lucky to have them as my friends. At their usual table sat the
mean girls and Mr. Popular boy. Yeah, yeah... I know a lot of stories that have that type of
characters, but mine is different, you'll see. Anyway... where were we? Oh yes. They get a
lot of attention from the whole school.
"Angela Miller to the principal's office please!"
I run to the office with my heart beating hard. I was scared. I'm the smartest
person in the school and I've never been called to the principal. With tears of sweat
falling from my hair, my blue eyes looking scared and with my head held down I am
stepping in the dark office. There, a tall woman is telling me to sit down. I am reaching
out the armchair without making a sound. She told me I have to tutor Christian. NO! I
couldn't believe! From all the students?! Why him?! I left the principal's office angrily
and went straight home.
A few months later I became more powerful. My grades were perfect, but I also
had a dark secret. I was planning my revenge. I haven't told you, but I had a brother.
That's one of the reasons why I didn't want to tutor Mr. Bad boy. I wanted to train more
and more.
Winter break came and I was still searching desperately for my brother's killer. My
aunt called me downstairs. Warm tears were falling down my cheeks. My parents stood in
the door looking forward to hug me. Later that day I went out with my friends. We talked
for hours about our powers and of course... BOYS! I was ready to ask for help, to tell
them my secret, but something in me didn't want that. I knew I'll put them in danger, so I
had to keep it the way it was.
When winter break was over and once with it my parents left again. Everyone was
back to school. I was feeling weird. I dreamt about my brother every night. I had the
power to see what happened with other people. I saw where he was killed. I tried to do a
location spell to try and find that place, but nothing. Apparently something more
powerful than me was blocking my spell. The only solution I had was to continue training
day and night.
The next day a tall man knocked on my door. He was wearing only black clothes.
He told me he was my brother. Sebastian was finally back?! How was that possible? I had
some doubts... I asked him some questions about me and my family and he got every
single one wrong, as i expected. I locked him in the basement and went to school. I
tutored Christian and we actually became friends. It was a strange day... I went to the

35
place where the mysterious man was captive. I tried to make him talk, but he didn't say a
word. It will be harder than I thought. After some tiring hours he finally said something.
he said that my brother is alive and I'll find him soon.
In my locker, at school, i found a note where was written "Meet me at 7.00 in front
of The Cafè". When the time came, I headed to the meeting place. A short woman with
bright red hair was waiting for me. I didn't know if I should run or not. She asked me to
let the boy free because he was her son and she gave me a map saying that it'll help me. I
held the map, shaking. Too many things happened. I didn't know if I can trust her or not. I
didn't know if I should follow the map or let it go. For the first time I didn't know what to
do. I was lost and no one could help me.
I packed some things and I went in this crazy adventure. I decided to see if all of this
was true. I wanted to see with my own eyes that my brother is still alive. I had no idea
why but I couldn't teleport there. My powers didn't work at all. I had to cross the dark
forest. All kind of creatures were waiting for their prey. I had to be prudent. I was
walking fast. I wanted to see him as fast as possible. I don't know if you can understand
my pain. I miss him every day and night. Soon enough I reached the end of the forest.
"Well, well, well. Our daughter finally discovered our secret."
NO! IT COULDN'T BE! This whole time my parents kept my brother away from me?!
"WHY?! WHY DID YOU DO IT?! How could you....?!"
Tears were running down my face.
"We had to. He was dangerous for you and the rest of the world"
"NO! HE WASN'T!" I yelled as hard as possible.
I felt a warm hand caressing me.
"Shh... it's okay. I am here. Don't worry it was just a nightmare"
It was my mom. WHAT?! All this was just a nightmare?! I was so happy to see my
whole family. My brother, my mom, my dad, my aunt. Everyone was here. I couldn't
wish for more. I spent the rest of the day hugging them and telling everything that had
happened. They listened carefully to everything I had said and told me that all that was
over. (Tirila Alexia Denisa 5B)

(Bianu Bogdan 6A)

36
 My family
My family is really cool. My brother is 18 and he likes singing and reading. He is tall
and slim.
My mom likes painting and she is really good at this. She has got hazel eyes and
brown hair.
My dad likes reading and spending time with us. He has got brown eyes and he is
bald.
We have a dog named Cinnamon. He is really cute, he has got black eyes and he is
brown like Cinnamon.
I like reading and drawing and spending time with my family and friends.
We like playing different games together and watching TV in the evening.
(Petrache Irina 5B)

(Tirila Alexia Denisa 5B)

37
 The nature

(Tirila Alexia Denisa 5B)

(Tirila Alexia Denisa 5B)

(Tirila Alexia Denisa 5B)

38
 Girls

(Tirila Alexia Denisa 5B)

(Carboni Melissa 5B)

39
 (Carboni Melissa 5B)

(Carboni Melissa 5B)

40
Happy Easter

(Micsunescu Ares 5C)

(Zgambau Ioana
Teodora /Popescu Ana Maria 6A)

(Dragomir Zara/ Grigore Lavinia 6A)

41
 Flowers

(Carboni Melissa 5B)

(Carboni Melissa 5B)

(Ivascu Iulia Cristina 5B)

42
At home

(Carboni Melissa 5B)

(Coada Andreea 5B)

43
Musical instruments

(Vasian Alexia 5C)

(Carboni Melissa 5B)

(Ilina Ana Maria 5B)

44
The masks

(Bunea Alexandra 5B)

(Coada Andreea 5B)

45
 CUPRINS

Cuvânt înainte……………………………………………………………….….……pag. 5
Ghicitori……………………………………………………………………….…… pag. 6
Inspiraţi de muze……………………………………………………….…….….… ..pag. 8
Casa din nori……………………………………………………………….…………pag.8
Căsuţa zburătoare……………………………………………………………..….…..pag. 9
Omagiu mamei, fiinţa cea mai dragă!……………………………………………... pag. 10
Debut literar………………………………………………………………………... pag.15
Toamna ……………………………………………………………………………. pag.15
Frumuseţile toamnei……………………………………………………………….. pag.15
Jurnal de toamnă……………………………………………………………….…... pag.16
Mama şi îngeraşii…………………………………………………………………... pag.16
Primăvara................................................................................................................... pag.17
La bunici.................................................................................................................... pag.17
Un nou prieten........................................................................................................... pag.18
Toamna rece.............................................................................................................. pag.19
Toamna.......................................................................................................................pag.20
Cartea preistorică-Reptilele....................................................................................... pag.21
Steli şi lupul………………........................................................................................ pag.22
Jurnal de tabără.......................................................................................................... pag.23
Caligrama................................................................................................................... pag.24
Cartea......................................................................................................................... pag.24
Floarea albastră…...................................................................................................... pag.25
Dovleacul................................................................................................................... pag.26
În spaţiu..................................................................................................................... pag.27
Notă muzicală............................................................................................................ pag.28
Joben.......................................................................................................................... pag.29
Haina nu face pe om……………………………………………………………….. pag.30
Isabelle and her new friend.……………………………………………………….. pag.31
Let`s talk about pets……………………………………………………………….. pag.32
Middle school……………………………………………………………………… pag.33
Grandfather………………………………………………………………………... pag.34
The dark secret …………......................................................................................... pag. 35
My family………………………………………………………………………….. pag.37
The nature…………………………………………………………………………. pag.38
Girls……………………………………………………………………………….. pag.39
Happy Easter……………………………………………………………………… pag.41
Flowers……………………………………………………………………………. pag.42
At home…………………………………………………………………………… pag.43
Musical instruments………………………………………………………………. pag.44
The masks…………………………………………………………………………. pag.45

46
STRADA ȘCOLILOR, NR.15, BRĂILA

47