Prevenire Delincv Juven - 26 Martie 2018 PDF

PROGRAM DE PREVENIRE
A DELINCVENŢEI JUVENILE
Chișinău 2018
Programul a fost elaborat în parteneriat cu Inspectoratul General al Poliției, în
cadrul proiectului „Consolidarea mecanismului de prevenire și dejudiciarizare a ca-
uzelor penale cu implicarea copiilor sub vârsta răspunderii penale și a celor în con-
flict cu legea”, implementat de Institutul de Reforme Penale (IRP), în parteneriat
cu Fondul Națiunilor Unite pentru Copii (UNICEF) în Republica Moldova.
Autori:
Augustina BOLOCAN-HOLBAN – doctor în drept, conferențiar universitar,

Facultatea de Drept, USM;
Maria STRULEA – doctor în drept, conferențiar universitar, Facultatea de
Drept, USM;
Arina ŢURCAN – magistru în psihologie, avocat, expert IRP.
Ajustat de către Arina ŢURCAN conform rezultatelor procesului de pilotare

desfășurat de angajații din poliție în perioada septembrie-noiembrie 2017
în mun. Bălți, r-nele Orhei, Ungheni, Căușeni și Leova.
Coordonatori ai procesului de elaborare și ajustare:
Marin MAXIAN – șef al Direcției Generale Securitate Publică a Inspectoratului

General al Poliției;
Daniela BUZATU – șef al Secției prevenire din cadrul Direcției Generale
Securitate Publică a Inspectoratului General al Poliției;
Olga RABEI – manager proiect, Institutul de Reforme Penale.
Institutul de Reforme Penale (IRP)

str. M. Lomonosov nr.33
mun. Chişinău, Republica Moldova
e-mail: info@irp.md
Editura: Cartea Juridică www.irp.md
ISBN
© Toate drepturile asupra publicației sunt rezervate Fondului Națiunilor Unite pentru
Copii (UNICEF) în Republica Moldova și Institutului de Reforme Penale (IRP). Atât
publicația, cât și fragmente din ea nu pot fi reproduse fără indicarea sursei. Opiniile
exprimate în acest ghid aparțin autorilor care își asumă responsabilitatea pentru ele
și nu reflectă în mod necesar opinia Institutului de Reforme Penale sau a Fondului
Națiunilor Unite pentru Copii (UNICEF) în Republica Moldova.
CUPRINS
CAPITOLUL I . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 5
1. PRELIMINARII . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 5
1.1 Scop și obiective. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 5
1.2 Principiile de urmat. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 5
1.3 Nivelurile prevenirii delincvenței. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 6
1.4 Grupul-țintă. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 6
CAPITOLUL II. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 7
2. ACTIVITĂȚILE POLIȚIEI ÎN DOMENIUL PREVENIRII DELINCVENȚEI
JUVENILE. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 7
2.1 Prevenția primară. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 7
Activitatea I-model: Tema: Dificultăților de relaționare a adolescenților cu
părinții-cauză a infracțiunilor săvîrșite de copii și
abandonului de domiciliu. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 11
Activitatea II-model: Tema: Infracțiunea. Tipuri de infracțiuni. . . . . . . . . . . . . 17
Activitatea III-model: Tema: Pedepsele aplicate copiilor care săvârșesc
infracțiuni. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 23
Activitatea IV-model: Tema: Infracțiuni contra patrimoniului. . . . . . . . . . . . . 26
Activitatea V-model : Tema: Infracțiuni săvârșite prin
folosirea internetului. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 31
Activități model pentru părinți: aspecte generale.. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 37
Activități model pentru părinți: Tema: Infracțiuni privind viața sexuală . . . 38
2.2 Prevenția secundară . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 46
Registrul de evidență a copiilor în situație de risc. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 46
Fișa de identificare și documentare a cazului cu implicarea copilului
aflat în situație de risc . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 47
Fișa de sesizare a autorităților competente privind necesitatea înlăturării
cauzelor care pot genera situații delincvențiale. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 52
Raport de prezentare a cazului la echipa multidisciplinară. . . . . . . . . . . . . . . 55
Model de documentare a cazurilor de neândeplinire a obligațiilor de
întreținere, educare și de instruire a copilului. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 60
Model de comunicare și interacțiune în procesul de documentare a
cazurilor cu implicarea copilului ce a comis o contravenție. . . . . . . . . . . . . . . 62
2.3 Prevenția terțiară. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 65
CAPITOLUL III. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 66
3. INSTITUȚII ȘI PROFESIONIȘTI IMPLICAȚI ÎN IMPLEMENTAREA

ACTIVITĂȚILOR DE PREVENIRE A DELINCVENȚEI JUVENILE . . . . . . . . . . . . . . 66
3.1 Autoritățile de nivel central (conform competențelor legale). . . . . . . 66
3.2 Instituțiile de nivel local (nivelul I, II) și profesioniști care vin în
contact cu copiii. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 67
3.3 Actori nestatali implicați în prevenire. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 67
3.4 Subiecți implicați în prevenția primară . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 68
3.5 Subiecți implicați în prevenția secundară. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 68
3.6 Subiecți implicați în prevenția terțiară. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 68
4. ACTIVITĂȚI DE PREVENIRE A DELINCVENȚEI JUVENILE

(COMPETENȚELE AUTORITĂȚILOR ȘI PROFESIONIȘTILOR). . . . . . . . . . . . . . 69
4.1 Autoritatea tutelară (Primarul și Secțiile/Direcțiile asistență
socială și protecție a familiei). . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 69
4.1.1 Prevenția primară. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 69
4.1.2 Prevenția secundară. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 69
4.2 Asistența socială (asistentul social comunitar, specialistul în
protecția drepturilor copilului) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 70
4.2.1Prevenția primară. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 70
4.3 Serviciul de Asistență Psihopedagogică (psihologul,
psihopedagogul). . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 71
4.3.3 Prevenția terțiară. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 71
4.4 Școala (directorii, managerii instituțiilor de învățământ și
dirigintele). . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 71
4.5 Instituțiile medicale. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 73
4.6 Biroul de probațiune (consilierul de probațiune) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 73
55
PRELIMINARII
1.1 Scop și obiective
Prevenirea delincvenței juvenile constituie o componentă a politicii
publice situată la confluența dintre sfera educației, socialului și a justiției.
Programul de prevenire a delincvenței juvenile (în continuare – Programul)
tinde să fie un suport de activități practice, conținând și măsurile de realizare
a acestora în materie de prevenire a delincvenței în rândul minorilor.
Scopul programului este asigurarea măsurilor de intervenție în prevenirea
delincvenței juvenile prin acțiuni ale instituțiilor/specialiștilor implicați în protec-
ția copilului, precum și monitorizarea pre-delincvențială a copiilor aflați în situa-
ție de risc1.
Obiective:
•• monitorizarea pre-delincvențială a copiilor aflați în situație de risc;
•• formarea și dezvoltarea capacităților profesioniștilor în promovarea
acțiunilor de prevenire;
•• elaborarea și implementarea măsurilor și activităților de prevenire a
delincvenței la nivel primar, secundar și terțiar;
•• sensibilizarea opiniei publice și mobilizarea socială asupra necesității
acțiunilor comunitare de prevenire;
•• prevenirea comiterii unor fapte antisociale/penale de către minorii
implicați în procesul educațional.
1.2 Principii de urmat

•• Principiul respectării interesului superior al copilului în activitățile de
prevenire;
•• Principiul nediscriminării copiilor și egalității șanselor în cadrul
activităților de prevenire;
•• Principiul abordării individuale care ghidează activitatea profesioniștilor
în conformitate cu dezvoltarea mentală și comportamentală pe măsura
creșterii copilului și în funcție de relația copil-mediu din care provine;
•• Principiul asigurării cooperării prompte și eficiente dintre actorii
implicați în prevenirea delincvenței juvenile;
•• Principiul abordării comunitare prin sensibilizarea populației, a mass-
mediei și a altor actori nestatali despre problemele delincvenței
juvenile, ca parte a prevenției primare și terțiare.
1
În contextul Programului, noțiunile „situație de risc” și „situație de pre-delincvență” sunt
echivalente.
6
1.3 Nivelurile prevenirii delincvenței

Programul se axează pe niveluri de intervenție: primară, secundară și
terțiară a prevenției.
Prevenire primară – măsuri, programe, inițiative care vizează copiii care nu
au fost vreodată implicați în sistemul de justiție penală, însemnând, de regulă,
activități de informare și de sensibilizare a publicului larg referitor la delincvența
juvenilă, precum și de formare a deprinderilor de siguranță.
Prevenire secundară – măsuri, programe, inițiative vizând copiii care au
fost identificați de către serviciile sociale, educaționale sau de justiție ca fiind în
situație de risc sau de implicare în săvârșirea unor contravenții/infracțiuni.
Prevenire terțiară – măsuri, programe, inițiative pentru copiii care sunt deja
în contact cu sistemul de justiție și/sau se reîntorc în comunitate, orientate spre
reducerea riscului de recidivă prin tratament, educare și reinserție socială.
1.4 Grupul-țintă
Grupul-țintă vizat de prezentul Program include copiii aflați în situație de risc
și copiii aflați în conflict cu legea (fie sub vârsta răspunderii penale, fie pasibili de
răspundere penală):
•• copii în situație de risc – copiii supuși violenței; copiii neglijați; copiii
care practică vagabondajul, cerșitul, prostituția;
•• copiii lipsiți de îngrijire și supraveghere din partea părinților din cauza
absenței acestora de la domiciliu din motive necunoscute;
•• copiii ai căror părinți au decedat;
•• copiii care trăiesc în stradă, au fugit ori au fost alungați de acasă;
•• copiii ai căror părinți refuză să-și exercite obligațiile părintești privind
creșterea și îngrijirea copilului; copiii care au fost abandonați de părinți;
•• copiii ai căror părinți au fost declarați ca fiind incapabili printr-o
hotărâre judecătorească2.
Copiii aflați în conflict cu legea: copii sub vârsta răspunderii penale; pasibili
de răspundere penală.
2
Art.3 din Legea nr.140 din 14.06.2013 privind protecția specială a copiilor aflați în situație de
risc și a copiilor separați de părinți, publicată la 02.08.2013 în Monitorul Oficial al Republicii
Moldova nr.167-172, art. nr.534; data intrării în vigoare – 01.01.2014.
57
II. ACTIVITĂȚILE PTOLIȚIEI ÎN DOMENIUL

PREVENIRII DELINCVENȚEI JUVENILE
2.1 Prevenția primară
•• Conține activități de informare în locuri de agrement (de ex., în perioada
vacanței de vară), cu adresarea recomandărilor preventive copiilor și
părinților.
Angajații poliției urmează să planifice activitățile de prevenție a delincvenței
juvenile cu implicarea actorilor comunitari (instituția de învățământ, SAP,
ONG-uri etc.), ținând cont de completitudinea ariei de activitate, astfel încât
acestea să fie realizate o dată în lună în toate localitățile/locurile pe care
le are în competență teritorială. În procesul de planificare a activităților de
prevenție se va ține cont ca acestea să fie diversificate în funcție de perioada
anului și a zilei, iar subiectele să fie ajustate la vârsta grupului-țintă.
Există perioade în care probabilitatea săvârșirii infracțiunilor de către
minori este în creștere, cum ar fi sărbătorile de iarnă a căror celebrare este
însoțită de formarea găștilor, frecventarea discotecilor, consumul de alcool.
Astfel, angajatul poliției urmează să desfășoare activități planificate de
informare în perioadele în care riscul săvârșirii infracțiunilor crește și să se
asigure permanent că organizează un număr suficient de activități așa încât
copiii să aibă un nivel suficient de pregătire/informare anti-infracțională,
ținând cont de completitudinea ariei de activitate, pentru ca acestea să fie
realizate în toate localitățile / locurile pe care le are în competență teritorială
(vezi recomandările formulate pentru activitatea Vacanța în siguranță).
Vacanța în siguranță
Recomandări copiilor:
•• Evitați să consumați băuturi alcoolice și alte substanțe dubioase.
Efectele acestora pot fi nocive pentru organism!
•• Evitați conflictele și situațiile ce implică agresivitate!
•• Refuzați daruri de la persoane necunoscute sau despre care aveți
puține informații!
•• Evitați să legați prietenii cu persoane care manifestă un
comportament deviant!
•• Evitați frecventarea locurilor unde se consumă alcool, droguri
sau se practică jocuri de noroc!
85
•• Abțineți-vă să vă jucați pe drumurile publice!

•• Evitați să vă deplasați cu rolele/ skate-board-ul pe partea carosabilă
a drumurilor publice!
•• Când circulați cu bicicleta, evitați zonele aglomerate și arterele
principale cu trafic intens!
•• Traversați strada numai pe trecerea de pietoni și doar la culoarea
verde a semaforului!
Recomandări părinților:
•• Discutați deschis cu copilul dumneavoastră, învățați-l cum să
reacționeze în situații de agresiune!
•• Învățați-l că are voie să plece doar cu permisiunea dumneavoastră
și că trebuie să spună întotdeauna unde și cu cine pleacă!
Sugestie: Pe parcursul anului școlar să organizeze, de comun cu administrația

instituției de învățământ, expoziții pe teme de prevenție.
Adresarea către directorul instituției școlare pentru a organiza expoziția

lucrărilor (desene, postere, machete etc.) elevilor din clasele 7, 9, 11 pe
temele:
1. Consecințele consumului de alcool și produse de tutungerie;
2. Prevenirea violenței;
3. Consecințele agresiunii.
Lucrările vor fi expuse pe culoarele instituției de învățământ pe o
durată decisă de administrația acestei instituții.
•• Organizează, de comun acord cu administrația instituției de

învățământ, activități de informare/conversare cu elevii pe
subiecte ce țin de delincvența juvenilă.
559
Planificarea temelor și a activităților de prevenire se efectuează în primele

două săptămâni ale anului școlar, după consultarea opiniei coordonatorului
acțiunilor de prevenire din școala situată în aria de activitate a polițistului. Atunci
când planificați activitățile de informare a elevilor vă recomandăm să solicitați
și opinia elevilor cu referire la domeniile și subiectele ce prezintă interes pentru
ei și doresc a fi abordate/dezbătute în cadrul activităților de prevenire. Opinia
copiilor cu privire la grila subiectelor incluse în activitățile de informare poate fi
consultată prin aplicarea chestionarelor anonime. La momentul când planificați
activitățile de prevenire vă recomandăm să țineți cont de următoarele etape:
Ce voi face? Precizarea și anticiparea rezultatelor

pe care doriți să le obțineți după reali-
zarea activității de prevenire
Cu cine și ce voi face? Analiza resurselor care se referă la:

elevi - vârsta, experiența de viață,
gradul de cunoaștere a temei,
relațiilor din clasă (aici cereți suportul
dirigintelui sau a psihologului școlar);
resurse materiale – sală de clasă,
hârtie, proiector etc., inclusiv
utilizarea lecției video destinată
prevenirii comportamentului deviant
Cum voi face? Alegerea metodelor, materialelor și

mijloacelor ce vor fi folosite în cadrul
activității
Cum voi ști dacă am Stabilirea tehnicilor de evaluare (de

făcut bine? ex., elaborarea întrebărilor de control)
10
În cursul activităților de informare a copiilor în școală propunem polițiștilor să

facă uz de recomandările indicate mai jos.
Recomandări
Pentru a-i putea ghida pe copii într-un mod eficient în procesul de
implementare a programelor de prevenire a delincvenței juvenile,
recomandăm polițiștilor:
•• Să transmită informații + atitudini + abilități + valori;
•• Să aibă un limbaj non-verbal adecvat mesajului;
•• Să asculte întrebările și opiniile copiilor;
•• Să identifice constant și să depășească barierele de comunicare;
•• Să dea feed-back
Copiii se pot simți răniți și triști dacă îi jignim sau etichetăm. Ridicarea vocii,
etichetarea, stigmatizarea îi pot face pe copii să se simtă umiliți, nedreptățiți,
frustrați. Pentru a evita asemenea consecințe, vă propunem ca în cadrul
activităților de informare să utilizați recomandările formulate mai jos:
•• Puneți accent pe îndrumarea și ascultarea elevului, și nu pe critică
sau morală;
•• Oferiți susținere și independență (în limitele permise);
•• Amintiți-vă că blândețea are efect mai mare decât severitatea;
•• Respectați personalitatea și individualitatea copilului.
Elevii vor înțelege mai bine dacă în cadrul activităților de prevenție vor
participa activ, adică vor asculta, vor privi, vor vorbi și vor aplica. În tabelul de mai
jos prezentăm un algoritm de achiziție a abilităților și informațiilor.
ACHIZIŢIA
ABILITĂŢILOR INFORMAŢIILOR
•• 65% prin acțiune •• 75% prin vizualizare

•• 25% prin vizualizare •• 15% prin audiție
•• 10% prin audiție •• 10% prin acțiune
11
Activitățile în care trebuie integrate în școală subiectele ce țin de prevenirea

delincvenței juvenile sunt:
•• orele de dirigenție;
•• orele de educație civică;
•• activitățile extracurriculare organizate cu elevii, dar și cu părinții.
Mai jos propunem unele recomandări metodice și sfaturi practice pentru
realizarea activității de prevenție în școală.
ACTIVITATEA-MODEL I
Tema: Dificultățile de relaționare a adolescenților cu părinții - cauze ale
infracțiunilor săvârșite de copii și ale abandonului de domiciliu
Durata activității este de 45 min. Materialul prezentat mai jos poate fi fo-
losit în cadrul a două activități a câte 45 min./ locurile pe care le are în com-
petență teritorială (vezi recomandările formulate pentru activitatea Vacanța în
siguranță).
Metode și procedee. Pentru realizarea prezentei activități, vă recoman-
dăm să împărțiți clasa în două grupe. În ceea ce privește grupele de elevi,
ideal ar fi să se lucreze cu 10-12 copii. Aceasta pentru că, în colectivele nu-
meroase, nu toți copiii au șansa de a se implica, mai cu seamă în colectivele
cu probleme (de ex., în clasele în care relațiile între elevi sunt ostile sau sunt
elevi ce prezintă comportamente deviante etc.), riscul perturbării activității
fiind mult mai ridicat.
Când selectați metodele didactice, vă recomandăm să faceți uz de infor-
mațiile indicate mai sus și să utilizați metode ca: explicația, exercițiul, brain-
stormingul, studiul de caz. Evident, dacă considerați că sunt și alte metode
care vă ajută să atingeți obiectivele propuse, ele pot fi utilizate la discreția
Dvs., sugestiile noastre fiind cu titlul de recomandare.
Materiale necesare: tablă și cretă, preferabil să utilizați cretă de 2 culori.
Dacă dispuneți de suport și de foi flipchart, vă recomandăm să folosiți mar-
chere de diferite culori (4-5 culori), foi de format A4 într-un număr egal cu cel
al numărului de elevi prezenți la activitate.
Descrierea succintă a activităților
A. Moment organizatoric
1. Cuvânt de salut
2. Asigurarea ordinii și disciplinei în sala de curs
3. Prezentarea succintă a activității
B. Captarea atenției copiilor asupra temei propuse.
12
Profesorul scrie titlul lecției pe tablă sau îl postează cu ajutorul mijloacelor

tehnice și precizează scopul și obiectivele stabilite pentru activitatea
respectivă.
Profesorul: Dragi elevi, așa cum am stabilit la activitatea precedentă, azi
vom discuta despre particularitățile de dezvoltare a adolescenților, precum
și despre prevenirea dificultăților de relaționare a adolescenților cu părinții,
profesorii și colegii.
După cum se știe, adolescența este vârsta contradicțiilor, dificultăților.
Este o etapă de trecere de la copilărie la maturitate, este vârsta marilor
transformări anatomice, fiziologice, psihice, sociale. Este cert că este o vârstă
decisivă în dezvoltarea personalității, în formarea identității. În această vârstă
se evidențiază în special profilul relațional.
Componentele profilului relațional sunt în strânsă legătură cu sfera
personală, familială, școlară și socială. O importanță semnificativă în aceste
sfere o are comunicarea cu părinții, pedagogii, semenii, cu persoanele
importante, cu grupul extrașcolar. În sfera personalității se constată diverse
schimbări la nivel cognitiv, afectiv, comportamental. (Vă recomandăm să
desenați pe tablă schema I ca să descrieți mai explicit aspectele legate de
dinamica personalității adolescentului.)
Debutul
independenței
Identitatea
vocațională
Cristalizarea
conștiinței
Schema I. Dinamica personalității adolescentului.

13
Psihologul: Adolescentul trece prin conștientizarea de sine, versus

confuzia de roluri sociale3. Persoanele de vârstă adolescentină par a fi
mature fiziologic, dar, totuși, din punct de vedere afectiv unii dintre ei pot
fi asemănători „unor copii de trei ani care cred în puterea lor absolută” și că
„toată lumea se rotește în jurul lor”4. Adolescentului îi este specifică trecerea
rapidă de la o stare afectivă la alta, izbucnirile emotive. Deseori această
instabilitate afectivă devine impulsul în efectuarea unor fapte sau luare a
anumitor decizii pripite5 și îl poate determina pe adolescent să săvârșească
fapte interzise de lege.
Polițistul: Așa cum a spus psihologul, din cauza vulnerabilității emoționale
copiii deseori săvârșesc contravenții sau infracțiuni contra ordinii publice ori
contra vieții și sănătății persoanei.
Din infracțiunile contra ordinii publice copiii cel mai des săvârșesc acte de
huliganism sau vandalism.
Huliganismul, adică acțiunile intenționate care încalcă grosolan
ordinea publică, însoțite de aplicarea violenței asupra persoanelor sau de
amenințarea cu aplicarea unei asemenea violențe, de opunerea de rezistență
violentă reprezentanților autorităților sau altor persoane care curmă actele
huliganice, precum și acțiunile care, prin conținutul lor, se deosebesc printr-
un cinism sau obrăznicie deosebită, se pedepsește cu amendă în mărime de
la 550 la 1050 de unități convenționale sau cu muncă neremunerată în folosul
comunității de la 180 la 240 de ore, sau cu închisoare de până la 3 ani.
Vandalismul, adică pângărirea edificiilor sau a altor încăperi, precum
și nimicirea bunurilor în transportul public sau în alte locuri publice, se
pedepsește cu amendă în mărime de la 550 la 850 de unități convenționale
sau cu muncă neremunerată în folosul comunității de la 140 la 200 de ore, sau
cu închisoare de până la 1 an.
Din infracțiunile contra vieții și sănătății persoanei, menționăm:
1. vătămarea intenționată medie a integrității corporale sau a sănătății;
2. amenințarea cu omor ori cu vătămarea gravă a integrității corporale
sau sănătății.
În multe cazuri copiii consideră că o bătaie este o modalitate de a te pune
în valoare în fața grupului, fără a conștientiza că asemenea conduită este
infracțiune și se poate pedepsi penal. De exemplu, vătămarea intenționată
medie a integrității corporale sau a sănătății se pedepsește cu muncă
neremunerată în folosul comunității de la 200 la 240 de ore sau cu închisoare
de până la 5 ani.
3
Psihologia vârstelor. Ciclurile vieții. Prof. univ. dr. Ursula Schiopu, Prof. univ. dr.Emil Verza, 1997,
ediția II-a revizuită.
4
Marion, 1959.
5
Şchiopu & Verza, 1997.
14
Psihologul: Capacitatea de a lua decizii este imatură și autonomia

acesteia este redusă, adolescenții fiind mult mai vulnerabili comparativ cu
adulții în cazul când se află în condiții coercitive, iar deseori când se implică în
săvârșirea de infracțiuni sunt sub influența excitării emoționale atât negative,
cât și pozitive6. Adolescenții își asumă anumite comportamente de risc,
mai mult decât cei adulți, ei mai puțin apreciază efectul, rezultatul acestor
comportamente pentru viitor și gândesc în termeni de „aici și acum”.
Un rol deosebit în evoluția acestora îl are grupul de semeni din care
adolescentul face parte. Relațiile cu semenii devin mai importante decât
relațiile cu cei adulți. Din această cauză, multe dintre infracțiuni, dacă nu
direct, atunci indirect, sunt efectuate sub presiunea grupului din care face
sau din care ar dori să facă parte adolescentul8.
Vă recomandăm să desenați pe tablă această schema care vă va ajuta să
explicați mai ușor cum se formează conceptul despre sine la adolescenți.
Identitate
Cum mă percep
ceilalți în
opinia lor
Comportament
Valori +
Convingeri
Cum cred eu Cum cred eu
că mă că mă
percep pe mine percep din jur
însumi
Schema II. Conceptul despre sine.
6
Less guilty by reason of adolescence: developmental immaturity, diminished responsibility,
and the juvenile death penalty. Steinberg & Scott, 2003..
7
Ефимкина Р.П. Детская психология: методические указания. М: Новосибирск: Научно-
учебный центр психологии НГУ, 1995
8
Vinokur, A. (1971). Review and theoretical analysis of the effects of group processes upon
individual and group decisions involving risk. Psychological Bulletin, 76(4), 231-250.
15
Sistemul valoric al preadolescentului este în formare. Pe parcursul

preadolescenței are loc o analiză profundă și o apreciere serioasă a experienței
individuale deja acumulate, are loc determinarea poziției de viață, precum
și revizuirea atitudinii față de oameni, societate. Drept urmare, deseori în
comportamentul adolescentului se manifestă reacții specifice la influențele
micromediului social, care corespund normelor sociale sau care se referă la
devianță.
Brainstorming. Întrebați-i pe copii care sunt cele mai frecvente conflicte
care apar între ei și părinții lor? Care sunt cauzele conflictelor în relațiile cu
părinții?
Așa cum am specificat, adolescenții deseori intră în conflict cu adulții și
creează conflicte deviante. Trebuie să menționăm că pe parcursul evoluției
copilul percepe diferit normele, inclusiv normele disciplinare, după cum este
reflectat în schema III.
Stadiul autonomiei morale

Cerințele morale se
impun numai în măsura
în care sunt acceptate de
adolescent
Stadiul cooperării
Atitudinile disciplinare
sunt declanșate și însoțite
de conștiința morală
Stadiul realismului moral

(până la 7-8 ani)
Regulile și normele
disciplinare acționează ca
dispoziții exterioare
Schema III. Percepția regulilor și normelor de către adolescenți

16
Polițistul: Atunci când nu se înțeleg cu părinții, unii copii recurg la

abandonul de domiciliu. Factorii care condiționează abandonul domiciliului
de către copii sunt:
•• neglijarea de către părinți a obligațiilor legate de întreținere,
educație și supraveghere a copiilor;
•• conflictele frecvente în familie, violența domestică, carențele în
educația copiilor;
•• lipsa de comunicare eficientă cu părinții;
•• migrația părinților și lăsarea copiilor în custodia persoanelor în
vârstă, neputincioși sau care nu au autoritatea necesară;
•• dorința de autoafirmare, independență sau atragere a atenției
asupra propriei persoane, în special în perioada preadolescenței
și adolescenței etc.
Indiferent de justificarea găsită pentru această reacție, abandonul
de domiciliu nu este o soluție, dar poate condiționa apariția situației de
victimitate sau delincvență. Dacă întâlniți dificultăți în comunicarea cu
părinții sau persoanele adulte care vă îngrijesc adresați-vă la psihologul
școlar sau diriginte care vă va ajuta să găsiți o soluție.
Profesorul: Pentru a evalua activitatea de azi vă propun să facem un
exercițiu. Am stabilit la început că la aceste activități nu evaluăm abilitățile
de învățare și, respectiv, nimeni nu va primi notă, așa că vă încurajăm să vă
implicați.
Exercițiu. Împărțim o foaie de flipchart în câteva colonițe, fiecare coloniță
va fi însemnată cu litere de la A la G.
Prin promovarea asaltului de idei pe tema conflictului dintre adolescent
și adult, elevii vor scrie cuvinte asociate cu conflictul, care vor începe cu una
din literele înscrise în colonițe (de ex., A - agresivitate).
La finisarea asaltului de idei se pun în discuție listele formate, participanții
oferind reciproc întrebări de concretizare.
Participanții se împart în câteva grupe a câte 4-5 elevi, fiecare grupă își
selectează o literă/ coloniță. Sarcina grupurilor este de a scrie câte o scrisoare
unui extraterestru, care nu știe ce este conflictul dintre adolescent și adult
și nu a auzit niciodată despre acest conflict. Scrisoarea „Conflictul dintre
adolescent și adult este...” va conține în mare măsură cuvintele din colonița
selectată. Un reprezentant al grupei dă citire scrisorii compuse de echipă.
Echipele se reformează pentru a alcătui o lozincă „Conflictul dintre
adolescent și adult este...”, după care o prezintă într-o formă creativă.
17
Reflecție:
1. Cum a trecut procesul de scriere a scrisorii în grup?
2. Cum echipa a ajuns la un numitor comun în elaborarea lozincii?
A fost ușor de a găsi o lozincă pentru cuvântul conflict?
3. Ce nou ați aflat despre conflictul dintre adolescent și adult?
4. Vă este clar termenul dat? Ce a rămas neclar?
ACTIVITATEA-MODEL II
Tema: Infracțiunea. Tipuri de infracțiuni
Din lipsă de informații sau din naivitate, copiii pot săvârși infracțiuni fără
să bănuiască că aceste fapte sunt periculoase și se pedepsesc penal. Pentru a
oferi o claritate elevilor în ceea ce privește conceptul și tipurile de infracțiuni,
considerăm util ca acest subiect să fie abordat în cadrul activităților de
prevenire, deoarece la disciplinele/materiile predate în școală nu este
prevăzut în curriculum.
Durata activității este de 45 min.
Metode și procedee
În realizarea activităților de prevenire vă recomandăm să comunicați
cu elevii de la egal la egal și să folosiți metode active de prezentare a
conținuturilor.
Evitați monologul!
Oferiți posibilitate elevilor să pună întrebări!
Depuneți tot efortul pentru a crea în sala de curs un climat psihologic
lipsit de autoritate. Cu cât activitatea de prevenire este mai degajată, mai
aerisită (dar consecventă!), cu atât schimbările sunt mai consistente și
capătă un caracter de permanență. Elevii din clasele a VI-IX-a se află la vârsta
adolescenței, care se caracterizează prin:
•• Creșterea sensibilității - adolescenții oscilează între stări de bună dis-
poziție care trec repede în stări de pesimism. Manifestă intoleranță față
de stres, reacționând recalcitrant (foarte repede își ies din fire). Spiritul
contestatar îmbracă accente corozive, adică dacă nu le este stimulat
și menținut interesul pot apărea o serie de distorsiuni în ambianța din
clasă;
•• Adolescenții au o capacitate bună de verbalizare a trăirilor lor, fapt pen-
tru care vă recomandăm să încurajați implicarea elevilor în discuții;
•• Interesul pentru activitatea școlară este fluctuant, apar perioade când
școala li se pare anostă, devitalizată și în compensație se activează des-
chiderea culturală. Pentru ca activitatea de prevenire să nu fie privită
18
cu circumspecție și elevii să nu fie tentați să părăsească clasa, vă reco-

mandăm să selectați și prezentați conținuturi în funcție de preocupările
elevilor din fiecare clasă.
În cursul realizării activității de prevenire, vă recomandăm să țineți cont de
următoarele sugestii:
•• Informați-vă și amintiți-vă de propria pubertate/adolescență;
•• Folosiți ascultarea reflexivă: „observ ca ești supărat...”, în felul acesta ele-
vul (chiar și cel dificil) constată că adultul ce stă în fața lui îl valorifică,
este preocupat de starea lui emoțională și nu numai de reușita școlară,
iar relația elev – profesor – polițist va deveni mai constructivă;
•• Puneți accent pe ascultarea copilului și nu pe sfaturi, critică sau morală.
Pentru această vârstă este specific teribilismul vestimentar și compor-
tamental. Este vârsta când adolescenții sunt tentați să îmbrace obiecte
de vestimentație viu colorate, excesiv de scurte sau lungi, coafuri extre-
miste etc. Evitați să criticați aceste conduite în prezența colegilor. Dacă
este cazul să interveniți, discutați în privat și folosiți „verbe pozitive”;
•• Oferiți căldură și susținere în inițiativele elevilor;
•• Respectați personalitatea și individualitatea adolescentului.
Abordați adolescentul ca pe o personalitate și acceptați în mod necon-
diționat că fiecare copil este unic și irepetabil;
•• Vă încurajăm să lăudați elevul pentru acțiunile și însușirile de personali-
tate, a căror obiectivitate contează mult pentru adolescent.
Când selectați metodele didactice, vă recomandăm să faceți uz de infor-
mațiile indicate mai sus și să utilizați metode ca: explicația, exercițiul, brain-
stormingul, studiul de caz. Evident, dacă considerați că sunt și alte metode
care vă ajută să atingeți obiectivele propuse, ele pot fi utilizate la discreția
Dvs., sugestiile noastre fiind cu titlul de recomandare.
Materiale necesare: tablă și cretă, preferabil să utilizați cretă de două sau
trei culori, deoarece atunci când subliniem cu altă culoare cuvintele pe care
dorim să le scoatem în evidență se rețin mai ușor de către elevi. Dacă dis-
puneți de suport și de foi flipchart, vă recomandăm să folosiți marchere de
culoare albastră și roșie pentru că textul scris cu aceste culori atrage atenția
elevilor. Codul penal pe suport de hârtie.
A. Moment organizatoric
1. Cuvânt de salut.
2. Asigurarea ordinii și disciplinei în sala de curs.
3. Prezentarea succintă a activității.
B. Captarea atenției copiilor asupra temei propuse.
19
Profesorul scrie titlul lecției pe tablă și precizează scopul și obiectivele sta-

bilite pentru activitatea respectivă.
Profesorul: „Dragi elevi, așa cum vedeți scris pe tablă, tema noastră de azi
se numește Infracțiunea. Tipuri de infracțiuni.
Dacă urmăriți jurnalele de știri sau ascultați radioul când vă deplasați spre
școală în transportul public etc. auziți subiecte de genul „a săvârșit infracțiu-
nea…, dacă va fi găsit vinovat riscă până la 3 ani de închisoare”. Pentru a vă
oferi claritate cu referire la infracțiuni, dar și pentru a vă informa care fapte
sunt considerate infracțiuni și de ce nu este permis să le faceți, am ales astăzi
să abordăm acest subiect”.
Profesorul: Dragi elevi, la activitatea noastră este prezent polițistul de
sector pe care îl rog să se prezinte.
Polițistul salută copiii și se prezintă (numele, prenumele, funcția). Pentru
a satisface curiozitatea elevilor și a spori gradul de credibilitate, recomandăm
polițiștilor să ofere câteva detalii ce țin de activitatea lor în poliție.
Polițistul: Bună ziua! Mă numesc…, sunt ofițer de sector în localitatea
Dvs. Am acceptat cu entuziasm propunerea doamnei profesoare de a fi pre-
zent azi la această lecție pentru a discuta aspecte legate de faptele ce con-
stituie infracțiuni și tipurile acestora. Atât în cadrul acestei ore, cât și ulterior
îmi exprim disponibilitatea de a vă răspunde la întrebări. Dacă aveți și alte
întrebări, mă puteți găsi la sectorul de poliție în orele de program (se enun-
ță programul) sau la numărul de telefon (se dictează numărul de telefon).
Profesorul scrie pe tablă orele de program ale polițistului de sector, locația
în care se află biroul acestuia (de ex., clădirea primăriei), numărul de telefon.
C. Comunicarea noilor cunoștințe

Polițistul: Infracțiunea este o faptă social periculoasă, prevăzută de Codul
penal, comisă cu vinovăție, pentru care se aplică pedeapsa penală. Codul pe-
nal este unica lege care conține faptele considerate infracțiuni. Dacă o per-
soană săvârșește o faptă care nu este prevăzută de Codul penal, această per-
soană nu poate fi trasă la răspundere penală. De obicei, Codul penal prevede
fapta și pedeapsa minimă și maximă care poate fi aplicată pentru comiterea
acesteia. De exemplu, pentru infracțiunea de omor Codul penal prevede o pe-
deapsă cu închisoarea de la 8 la 15 ani.”
Notă: În timp ce vorbiți despre Codul penal și infracțiuni, prezentați-l și anun-
țați elevii că pe parcursul lecției îl pot examina și dacă apar întrebări îi încu-
rajați să le enunțe.
20
Exercițiul de reflecție. Întrebați elevii cum se explică sintagma „dacă va fi

găsit vinovat atunci riscă până la …ani de închisoare”?
După ce se epuizează toate opiniile elevilor, polițistul va oferi o explicație
cu referire la vinovăție.
Polițistul: Pentru ca o faptă să fie considerată infracțiune este necesar ca
aceasta să fie comisă cu vinovăție. Vinovăția este atitudinea persoanei față
de fapta pe care o comite și față de urmările pe care această faptă le poa-
te produce. Astfel, vinovăția unei persoane se poate exprima prin intenție și
imprudență.
Pentru ca să înțelegem mai bine acest aspect, vă propun următoarea ana-
liză de situație.
Costică are 16 ani. Încă de la vârsta de 12 ani tatăl său l-a învățat să conducă
mașina. Din dorința mare de a impresiona fetele, Costică a furat mașina veci-
nului său. Costică știe că această faptă este una ilegală și periculoasă, el știe că
în cazul în care fură mașina, vecinul său nu va mai avea cu ce merge la serviciu,
că pune în pericol securitatea celorlalți șoferi și pietoni, dar el dorește doar să se
plimbe un pic cu fetele, după care o aduce înapoi. Fapta săvârșită de Costică este
sau nu o infracțiune? De ce?
Polițistul: Aveți dreptate. Costică a săvârșit o infracțiune, adică a răpit o
mașină și asta se pedepsește penal. Chiar dacă el intenționa să aducă a doua
zi mașina înapoi, el urmează să suporte consecințele, adică să răspundă pe-
nal pentru fapta sa. Cineva ar putea să spună că el totuși e copil, nu poate fi
pedepsit. Codul penal prevede că toți copiii care au împlinit vârsta de 16 ani
răspund penal când săvârșesc infracțiuni, deci copiii cu vârstă cuprinsă între
16 și 18 ani sunt trași la răspundere penală când săvârșesc infracțiuni.
Să analizăm o altă situație.
Eva și Gogu se plimbă prin localitate și observă că în grădina vecinului s-au
copt căpșunile. Fiind foarte apetisante, Gogu decide să sară peste gard să fure
niște căpșuni și să o servească și pe Eva. Zis și făcut. Gogu sare gardul, culege o
sacoșă de căpșuni, după care merg împreună cu Eva în parc să le mănânce.
În cazul dat, Gogu sau Eva au săvârșit o infracțiune? Dacă erați în locul
Evei, ce i-ați fi spus lui Gogu înainte să ia decizia de a fura căpșunile?
Polițistul: Din acest exemplu vedem că există și fapte care sunt foarte
asemănătoare cu infracțiunile, dar nu prezintă un pericol social la fel de mare
și, din acest motiv, nu sunt prevăzute de Codul penal. De obicei, aceste fapte
sunt prevăzute de Codul contravențional și atrag răspunderea contravențio-
nală. Dacă Gogu, pe lângă căpșuni, fura și telefonul mobil al vecinului, atunci
era o infracțiune. Cât privește atitudinea Evei, evident că trebuia să ia iniția-
tivă pentru a-l determina pe Gogu să nu fure căpșunile. Dacă nu intervenim
21
la primele abateri, se poate ajunge la încălcări grave. Așa cum spune și pro-
verbul „Azi fură un ou, mâine un bou”. Concluzia ar fi că atunci când sunteți în
situația Evei nu ezitați să interveniți cu mesaje și argumente pentru a-l con-
vinge să nu săvârșească fapte periculoase sau să apelați la ajutorul părinților,
bunicilor, profesorilor.
Exercițiu. Joc de rol.
Profesorul: Eu am în această căciulă mai multe bilețele, prin tragere la
sorți vom alege trei persoane care vor avea de jucat un rol conform scenariu-
lui următor:
Gogu – meditează cât de bune sunt căpșunile și își elaborează un plan de
acțiune cum să sară gardul.
Eva – trebuie să îl convingă pe Gogu să nu fure căpșuni.
Vecinul – îl observă pe Gogu și are o discuție educativă cu referire la fapta
sa.
Sarcina actorilor este ca timp de 3 min. să prezinte mesajul reieșind din
rolul propus. Clasa va urmări spectacolul, după care vom analiza conținutul
rolului și al mesajului.
Notă: după derularea jocului de rol, profesorul întreabă pe fiecare din
actori:
– Cum te-ai simțit în rol? Rolul cui e mai ușor să-l joci? Sunt în viață așa situ-
ații? etc.
Polițistul: Este important să conștientizăm că fapta interzisă de lege tre-
buie raportată la organele competente. Atunci când ne devine cunoscut că
cineva dorește să săvârșească o infracțiune sau a făcut o asemenea faptă ne
adresăm părinților, maturilor ori dăm telefon la poliție ca să raportăm acest
caz.
Polițistul: Am clarificat care este deosebirea dintre contravenții și in-
fracțiuni. Trebuie să precizăm că există mai multe categorii de infracțiuni.
Infracțiunile pot fi ușoare, mai puțin grave, grave, deosebit de grave și ex-
cepțional de grave. Categoria din care face parte o infracțiune se stabilește în
baza mărimii pedepsei cu închisoarea prevăzute pentru aceasta. Este impor-
tant de a stabili tipul infracțiunii, deoarece astfel putem determina termenul
de tragere la răspundere penală a unei persoane, precum și termenul pentru
stingerea antecedentelor penale.
Notă: pentru a explica ce fel de infracțiuni există, vă recomandăm să faceți uz
de schema IV.
22
Infracțiuni ușoare – faptele

pentru care legea penală pre-
vede în calitate de pedeapsă Infracțiuni deosebit de gra-
maximă pedeapsa închisorii ve – infracțiunile săvârșite cu
pe un termen de până la 2 intenție, pentru care legea
ani inclusiv penală prevede pedeapsa
maximă cu închisoare pe un
termen ce depășește 12 ani.
Infracțiuni mai puțin grave

– faptele pentru care legea
penală prevede pedeapsa
maximă cu închisoare pe Infracțiuni excepțional de
un termen de până la 5 ani grave – infracțiunile săvârșite
inclusiv cu intenție, pentru care legea
penală prevede detențiune
pe viață
Infracțiuni grave – faptele

pentru care legea penală pre-
vede pedeapsa maximă cu
închisoare pe un termen de
până la 12 ani inclusiv
Ce feluri/tipuri de in-
fracțiuni prevede Codul
penal al Republicii
Moldova?
Schema IV. Tipurile de infracțiuni prevăzute de Codul

penal al Republicii Moldova.
23
D. Evaluarea lecției. Cuvânt de salut.

Profesorul: Pentru că am ajuns la finalul lecției, am să vă rog să răspun-
deți la următoarele întrebări:
1. Ce este infracțiunea și prin ce se deosebește de contravenție?
2. Cum se pedepsesc infracțiunile?
3. Ce trebuie să facem când ne devine cunoscut că cineva vrea să săvâr-
șească o infracțiune?
ACTIVITATEA-MODEL III
Tema: Pedepsele aplicate copiilor care săvârșesc infracțiuni
În rândul adolescenților deseori se vehiculează ideea că copiii nu pot fi
pedepsiți atunci când săvârșesc infracțiuni. În această afirmație este o doză
de adevăr, pentru că până la vârsta de 14 ani copiii nu pot fi supuși răspunderii
penale și nici pedepsiți. În interiorul vârstei de 14-16 ani pot fi pedepsiți doar
pentru anumite infracțiuni (de ex., furtul). Toți copiii care au împlinit vârsta
de 16 ani pot fi atrași la răspundere penală. Pentru a clarifica aspectele legate
de pedepsele aplicate copiilor și vârsta când copiii pot răspunde penal a fost
invitat polițistul de sector din localitate.
Metode și procedee: Când selectați metodele didactice vă recomandăm
să faceți uz de informațiile indicate mai sus și să utilizați metode ca: explicația,
exercițiul, brainstormingul, studiul de caz.
Evitați monologul și termenii juridici!
Mențineți contactul vizual cu clasa și încurajați și persoanele prezente la
activitate să renunțe la discursul clasic.
Folosiți exemple și analizați situații de caz din localitatea dvs.
Evident, dacă considerați că sunt și alte metode care vă ajută să atingeți
obiectivele propuse, ele pot fi utilizate la discreția Dvs., sugestiile noastre
fiind cu titlul de recomandare.
Materiale necesare: tablă și cretă, preferabil să utilizați cretă de două
sau trei culori deoarece atunci când subliniem cu altă culoare cuvintele pe
care dorim să le scoatem în evidență se rețin mai ușor de către elevi. Dacă
dispuneți de suport și de foi flipchart, vă recomandăm să folosiți marchere de
elevilor.
Persoane prezente la activitate: profesor/diriginte, polițistul de
sector.
24
Descrierea succintă a activităților

A. Moment organizatoric:
• Cuvânt de salut;
• Asigurarea ordinii și disciplinei în sala de curs;
• Prezentarea succintă a activității.
B. Captarea atenției copiilor asupra activității propuse
Profesorul scrie titlul lecției pe tablă și precizează scopul și obiectivele
stabilite pentru activitatea respectivă.
Profesorul: Dragi elevi, așa cum am stabilit la activitatea precedentă,
azi vom discuta despre consecințele nerespectării normelor juridice. La
activitatea noastră este prezent polițistul de sector pe care îl rog să se prezinte.
Polițistul: Bună ziua! Mă numesc … și sunt ofițer de sector în s. Pârlița, r-nul
Ungheni. Activez în poliție din anul 2001, dar în localitatea Dvs. sunt de câteva
luni. Am acceptat cu entuziasm propunerea doamnei dirigintă de a fi prezent
la această lecție pentru a discuta aspecte legate de prevenirea delincvenței.
Atât în cadrul acestei ore, cât și ulterior îmi exprim disponibilitatea de a vă
răspunde la întrebări. Dacă aveți și alte întrebări, mă puteți găsi la sectorul de
poliție în orele de program (se enunță programul) sau la numărul de telefon
(se dictează numărul de telefon).
Exercițiu de reflecție. Întrebați elevii: Ce sunt pedepsele? Copiii trebuie
să răspundă pentru infracțiunile săvârșite?
După ce copiii epuizează toate răspunsurile, profesorul vine cu următoarele
explicații.
Profesorul: Până în prezent sunt multe cercetări care pun în discuție
întrebarea dacă adolescentul/copilul trebuie să fie pedepsit pentru
infracțiunile săvârșite la fel ca și cei adulți9. Faptul că infracțiunea a fost
săvârșită de un copil, nu este o scuză pentru a exclude culpabilitatea acestuia,
important este că pedepsele penale trebuie să fie aplicate în altă formă decât
față de cei adulți. Pedepsele penale aplicate celor adulți nu sunt valide și
în cazul copiilor deoarece ei, așa cum am vorbit la activitățile precedente,
nu au nici experiența de viață și nici nu sunt dezvoltați ca și adulții.
Persistența multitudinilor de diferențe între adult și adolescent necesită
o atenție deosebită în aplicarea pedepselor penale. Însă, să nu înțelegeți
greșit: diferența dezvoltării psihice a adolescentului nu este o scuză pentru
comportamentul infracțional al acestuia. Aplicarea pedepsei asupra minorilor
și asupra adulților are drept scop minimizarea săvârșirii infracțiunilor.
25
Brainstorming. Ce tipuri de pedepse cunoașteți? Cine aplică pedepsele?

Notă: în timp ce elevii își expun opiniile, profesorul scrie pe tablă sugestiile
elevilor.
Profesorul: Așa cum ați specificat, pedepsele pot fi aplicate de către
părinți, profesori sau de către organele de drept. Există medii familiale sau
școlare care impun o disciplină excesiv de autoritară, întemeiată pe măsuri
severe de constrângere. Scopul fundamental al disciplinei în aceste medii
constă, pe de o parte, în impunerea forțată a unor cerințe și reguli, iar pe de
altă parte, în obținerea unei conduite docile din partea copilului, în virtutea
fricii și a supunerii10.
Exercițiul de reflecție. Întrebați elevii dacă cunosc familii în care părinții
aplică pedepse severe pentru orice greșeală? Ce cred ei despre aplicarea
pedepselor fizice?
Profesorul: De fapt, cea mai mare parte a cercetărilor au demonstrat că
pedeapsa fizică este o formă ineficientă de a disciplina un copil, deoarece
comportamentele stabile nu se schimbă, iar performanța educațională
(reușita școlară și notele) a copilului nu crește. Pe de altă parte, pedepsele
fizice afectează negativ dezvoltarea psihică, socială și promovează atitudini
pro-violență în rândul tinerilor 11. Evident, efectele psihologice ale pedepsei
variază de la o persoană la alta. Chiar dacă deseori sunt reversibile, totuși
efectele psihologice ale pedepsei în unele cauze pot fi și îndelungate. Pe
lângă pedepsele aplicate de părinți atunci când nu își fac temele sau vin
târziu acasă, pentru a-i disciplina și statul a elaborat un șir de pedepse
pentru oamenii care săvârșesc infracțiuni. Despre pedepsele penale și cum se
stabilesc ne va vorbi polițistul de sector.
Polițistul: Pedeapsa penală este o măsură de constrângere statală
și un mijloc de corectare și reeducare a acelor persoane care au săvârșit
infracțiuni. Pedeapsa penală se aplică de instanțele de judecată, în numele
legii, persoanelor care au săvârșit infracțiuni, în speranța că acestea vor
conștientiza că au greșit și nu vor mai săvârși astfel de fapte. Minorilor care au
împlinit 16 ani le pot fi aplicate pedepse ca munca neremunerată în folosul
comunității. Adică instanța va stabili un număr de ore pentru care copilul va
presta munci gratuite în folosul comunității (de ex., va face curățenie în parc).
În cazul copiilor, pedeapsa cu închisoarea se aplică doar în situații
excepționale. De ex., atunci când s-a săvârșit un omor, viol, tâlhărie. La
stabilirea categoriei și termenului pedepsei, instanța de judecată ține cont
de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de persoana celui
vinovat, de circumstanțele cauzei ce atenuează ori agravează răspunderea, de
9
Steinberg & Scott, 2003.
10
Cucoș C. (coord.) ș.a., Psihopedagogie pentru examenele de definitivare și grade didactice, Ed.
11
Polirom, 1998, p.293.
Gershoff, 2002; Hyman & Perrone, 1998.
26
influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum

și de condițiile de viață ale familiei acestuia. Copiilor nu li se aplică aceleași
pedepse ca și adulților, pentru că ei nu au ajuns la nivelul de maturitate
psihică a adulților, neavând nici experiență de viață... La individualizarea
pedepsei, instanța de judecată ține cont și de condițiile de educație și de
trai ale copilului. Indiferent cât de indulgentă nu ar fi legea cu copiii, noi
trebuie să depunem tot efortul ca numărul copiilor care sunt în conflict cu
legea să fie mai mic. Mesajul meu către Dvs. este: nu vă lăsați sugestionați de
persoanele mai mari, dacă nu sunteți sigur că ceea ce vi se propune este sau
nu o infracțiune, adresați-vă părinților, profesorilor după ajutor. Dacă aveți
nevoie de sfatul meu și vă pot fi util, eu vă stau la dispoziție.
C. Evaluarea lecției
Profesorul: Pentru că am ajuns la finalul lecției, am să vă rog să răspundeți
la următoarele întrebări:
1. Ce este pedeapsa?
2. Ce tipuri de pedepse cunoașteți?
3. Cine aplică pedepsele?
4. Ce trebuie să facem ca să nu ajungem în conflict cu legea?
ACTIVITATEA-MODEL IV
Tema: Infracțiuni contra patrimoniului
Fie că sunt autori sau complici, copiii sunt implicați în săvârșirea diferitor
tipuri de infracțiuni. Potrivit statisticilor, majoritatea infracțiunilor comise
de către copii (80-85 %) sunt cele patrimoniale și acest specific se
menține constant în ultimii cinci ani12. Cele mai frecvente infracțiuni
comise de copii sunt furtul, tâlhăria și jaful. La activitatea de azi vom elucida
care sunt asemănările și diferențele dintre furt, jaf și tâlhărie, care este vârsta
de la care copilul poate fi pedepsit pentru furt, jaf, tâlhărie și ce pedepse îi
pot fi aplicate.
Metode și procedee: Când selectați metodele didactice, vă recomandăm
să faceți uz de sugestiile indicate mai jos și să utilizați metode ca: explicația,
exercițiul, brainstormingul, studiul de caz.
12
Mecanismul de dejudiciarizare în Republica Moldova. Igor Dolea, Victor Zaharia, Chișinău,
2014.
27
Sugestii
•• Manifestați flexibilitate - fiți sinceri și deschiși spre comuni-
care;
•• Formulați clar sarcinile și asigurați-vă că copiii le-au înțeles
corect;
•• Asigurați-vă că toți copiii sunt încadrați în activitate;
•• Diversificați metodele de lucru;
•• Folosiți explicații accesibile după fiecare subiect abordat și
ajustați întrebările la nivelul de înțelegere al clasei;
•• Folosiți exemple din localitatea Dvs., dar țineți cont cum do-
zați exemplele - lipsa totală de exemple face conținutul dificil
de înțeles, iar numărul mare de exemple îi face pe elevi să piar-
dă firul conținuturilor predate;
•• Țineți cont de managementul timpului – analizați/dezbateți
cât timp este necesar așa ca fiecare elev să înțeleagă subiectul
abordat și să adreseze întrebările care îl preocupă;
•• Evitați să realizați prea multe activități în timp prea scurt
Evitați monologul și termenii juridici!

Mențineți contactul vizual cu clasa și încurajați ca persoanele prezente la
activitate să renunțe la discursul clasic.
Folosiți exemple și analizați situații de caz din localitatea dvs.
Evident, dacă considerați că sunt și alte metode care vă ajută să atingeți
obiectivele propuse, ele pot fi utilizate la discreția Dvs., sugestiile noastre
fiind cu titlul de recomandare.
Materiale necesare: tablă și cretă, preferabil să utilizați cretă de două sau
trei culori deoarece atunci când subliniem cu altă culoare cuvintele pe care
dorim să le scoatem în evidență acestea se rețin mai ușor de către elevi. Dacă
elevilor.
Dacă dispuneți de proiector și laptop, puteți utiliza secvențele din lecția
video destinată prevenirii comportamentului deviant, și anume a scenei ce
abordează infracțiunea de furt.
28
Persoane prezente la activitate: profesor/diriginte, polițistul de sector.

Descrierea succintă a activităților:
C. Moment organizatoric
D. Captarea atenției copiilor asupra activității propuse.
Profesorul: Dragi elevi, așa cum am stabilit în activitatea precedentă,
azi vom discuta despre infracțiuni contra patrimoniului - furt, jaf și tâlhărie.
La activitatea noastră este prezent polițistul de sector pe care îl rog să se
prezinte.
Polițistul: Bună ziua! Mă numesc …, sunt ofițer de sector în localitatea
Dvs. Am acceptat cu entuziasm propunerea doamnei dirigintă de a fi prezent
la această lecție pentru a discuta aspecte legate de specificul infracțiunilor
contra patrimoniului (de ex., furtul, jaful, tâlhăria etc.). Atât în cadrul acestei
ore, cât și ulterior îmi exprim disponibilitatea de a vă răspunde la întrebări.
Dacă aveți și alte întrebări, mă puteți găsi la sectorul de poliție în orele de
program (se enunță programul) sau la numărul de telefon (se dictează
numărul de telefon). Profesorul scrie pe tablă orele de program ale polițistului
de sector, locația în care se află biroul acestuia (de ex., clădirea primăriei),
numărul de telefon al polițistului de sector.
Profesorul: Realitatea socială ne arată că copiii de diferite vârste pot fi
tentați să fure din varii motive, cum ar fi:
1. copiii foarte mici uneori iau lucruri pe care și le doresc, fără să înțeleagă
că este un lucru rău să însușești ceva ce nu îți aparține;
2. copiii de vârstă școlară de obicei știu că nu au voie sa ia ceva ce nu
le aparține, dar pot face acest lucru deoarece nu au încă suficient
autocontrol;
3. adolescenții știu că nu au voie să fure, dar o pot face pentru aventură sau
pentru că și prietenii lor o fac. Unii dintre ei cred că pot scăpa nepedepsiți
pentru furt. Pe măsură ce câștigă mai mult control asupra propriei vieți, unii
adolescenți fură în semn de rebeliune (de ex., pentru a obține independență
financiară față de părinți, pentru a atrage atenția părinților etc.).
29
Exercițiul de reflecție. Întrebați elevii ce cred ei despre ce este furtul?

După ce copiii epuizează toate răspunsurile, profesorul oferă cuvânt
polițistului.
Polițistul: Furtul este o faptă pedepsită de lege. Furtul, adică sustragerea/
luarea pe ascuns a bunurilor altei persoane, este prevăzut în art. 186 din
Codul penal și se pedepsește fie cu amendă, cu muncă neremunerată în
folosul comunității sau cu închisoare de până la 2 ani. Probabil vă întrebați ce
înseamnă sustragerea/luarea pe ascuns? Sustragerea/luarea pe ascuns este
atunci când o persoană ia un lucru ce nu îi aparține, fiind convins că nu îl vede
nimeni. Spre exemplu, Gelu este singur în vestiar, observă în buzunarul unui
palton un telefon mobil, se uită să nu îl vadă nimeni, se apropie, ia telefonul
și îl folosește după bunul plac.
furtul/sustragerea/luarea
pe ascuns a bunurilor altei
persoane
PEDEAPSA
vârsta atragerii la
amendă
răspundere penală
muncă neremunerată în
14 ani
folosul comunității
închisoare de până la 2 ani
Pentru ca să înțelegem mai bine acest aspect, vă propun următoarea

analiză de situație.
Costică și Gogu se plimbă prin localitate și observă în curtea fostei brigăzi
de tractoare mai multe piese din metal. La vederea acestora, copiii decid să sară
peste gard să ia piesele și să le ducă la un vecin care colectează fier uzat. Zis și
făcut. Gogu sare gardul, adună piesele, după care merg împreună și le duc la
vecinul ce colectează fier uzat. Pentru obiectele din fier uzat ei au obținut 100 lei.
În cazul dat, Costică și Gogu au săvârșit o infracțiune? Dacă erați împreună
cu Costică și Gogu, ce le-ați fi spus înainte să ia decizia de a fura piesele?
Exercițiu de reflecție. Copiii sunt pedepsiți pentru furt?
30
Polițistul: Copilul va putea fi tras la răspundere penală (pedepsit cu

amendă, muncă neremunerată în folosul comunității sau amendă) dacă la
momentul când a furat avea împlinită vârsta de 14 ani. Pedeapsa penală se
aplică de instanțele de judecată, în numele legii, persoanelor care au săvârșit
infracțiuni, în speranța că acestea vor conștientiza că au greșit și nu vor mai
săvârși aceste infracțiuni. Minorilor care au împlinit 16 ani le pot fi aplicate
pedepse, ca munca neremunerată în folosul comunității. Adică instanța va
stabili un număr de ore pentru când copilul va presta munci gratuite în folosul
comunității, de ex., va face curățenie în parc.
Faptul că furtul a fost săvârșit de un copil, nu este o scuză pentru a exclude
culpabilitatea acestuia. Este adevărat că în cazul copilului pedepsele penale
sunt aplicate în altă formă decât față de adulți. Însă să nu înțelegeți greșit:
dacă va fi găsit vinovat copilul va fi pedepsit pentru furt, doar că într-o formă
mai blândă. De ex., dacă copilul săvârșește pentru prima dată un furt, față
de el pot fi aplicate măsuri cu caracter educativ (avertismentul, obligarea de
a merge la program de reabilitare psihologică etc.). În cazul în care copilul
săvârșește furturi repetate, atunci poate fi aplicată și pedeapsa cu închisoare.
Trebuie să cunoașteți că pedeapsa penală va fi mai aspră atunci când
sustragerea/luarea bunurilor altei persoane se face în mod deschis. De
exemplu, în transportul public Gelu îi sustrage portmoneul lui Ion. Chiar dacă
este văzut de alți călători, aceasta nu îl împiedică să își finalizeze acțiunea.
Această faptă infracțională se numește jaf și se pedepsește cu muncă
neremunerată în folosul comunității de la 180 la 240 de ore sau cu închisoare
de la 2 la 5 ani.
Copiilor nu li se aplică aceleași pedepse ca și adulților, pentru că ei nu au
ajuns la nivelul de maturitate psihică al adulților, neavând nici experiență de
viață, atunci ei pot fi repede duși în eroare sau sugestionați de către adulți.
Indiferent cât de indulgentă nu ar fi legea cu copiii, mesajul meu către Dvs.
este să nu vă lăsați sugestionați de persoanele mai mari dacă nu sunteți siguri
că ceea ce vi se propune este sau nu o infracțiune. Adresați-vă părinților,
profesorilor după ajutor. Dacă aveți nevoie de sfatul meu și vă pot fi util, eu
vă stau la dispoziție.
C. Evaluarea lecției.
1. Ce este furtul?
2. Cum se pedepsește furtul?
3. De la ce vârstă copiii pot fi pedepsiți pentru furt?
4. Ce trebuie să facem dacă un bun este nesupravegeat?
31
ACTIVITATEA-MODEL V
Tema: Infracțiuni săvârșite prin folosirea internetului
Internetul reprezintă un spațiu fascinant în care comunicarea, informația
și divertismentul sunt beneficii pentru toți oamenii, indiferent de vârstă și de
cultura de care aparțin. În același timp, internetul este destul de periculos,
în special pentru copii deoarece aceștia pot fi racolați și deveni victime ale
infracțiunilor sau pot săvârși infracțiuni folosind rețeaua globală.
Mediul online prezintă câteva riscuri pentru copii: postarea unor
fotografii în ipostaze mai mult sau mai puțin indecente, transmiterea datelor
cu caracter personal sau a informațiilor relevante despre familie, acestea
putând încuraja anumite persoane rău intenționate să îi pună pe copii într-o
situație de șantaj.
Așa cum am specificat mai sus, internetul poate fi folosit pentru a-i
ademeni pe copii în activități ilegale ce țin de exploatarea sexuală a minorului,
prostituție, pedofilie, pornografie infantilă sau implicarea în acțiuni cu
caracter terorist.
Pentru a oferi o claritate elevilor în ceea ce privește siguranța mediului
online și tipurile de infracțiuni ce pot fi săvârșite prin folosirea internetului,
am invitat polițistul de sector la ora de dirigenție cu elevii de clasa a VIII-a.
Obiective:
La sfârșitul activității elevii vor fi în măsură să:
1. analizeze comportamente online care pot fi considerate infracțiuni;
2. explice ce trebuie să facă într-o situație când sunt încurajați să facă
anumite fapte interzise pe internet;
3. recunoască importanța implicării unui adult în astfel de cazuri.
Metode și procedee.
În realizarea activităților de prevenire, vă recomandăm să comunicați
cu elevii de la egal la egal și să folosiți metode active de prezentare a
conținuturilor.
Evitați monologul!
Oferiți posibilitate elevilor să pună întrebări!
Depuneți tot efortul pentru a crea în sala de curs un climat psihologic
lipsit de autoritate. Cu cât ora de dirigenție este mai degajată, mai aerisită
(dar consecventă!), cu atât schimbările sunt mai consistente și capătă un
caracter de permanență.
32
În cursul realizării activității de prevenire vă recomandăm să țineți cont de

următoarele sugestii.
Elevii vor înțelege mai bine dacă în cadrul activităților de prevenție vor
participa activ, adică vor asculta, vor privi, vor vorbi și vor aplica.
Activitatea de informare și formare a adolescenților se bazează pe

următoarele principii:
• Aud și uit
• Văd și îmi amintesc
• Fac și înțeleg.
Când selectați metodele didactice, vă recomandăm să faceți uz de

informațiile indicate mai sus și să utilizați metode ca: explicația, exercițiul,
brainstormingul, studiul de caz. Evident, dacă considerați că sunt și alte
metode care vă ajută să atingeți obiectivele propuse, acestea pot fi utilizate
la discreția Dvs., sugestiile noastre fiind cu titlul de recomandare.
Materiale necesare: tablă și cretă, preferabil să utilizați cretă de două
sau trei culori deoarece atunci când subliniem cu altă culoare cuvintele pe
care dorim să le scoatem în evidență se rețin mai ușor de către elevi. Dacă
elevilor. Codul penal pe suport de hârtie.
Persoane prezente la activitate: profesor/diriginte, polițistul de sector.
Descrierea succintă a activităților:
B. Moment organizatoric
C. Captarea atenției copiilor asupra temei propuse

Profesorul: Dragi elevi, așa cum vedeți scris pe tablă tema noastră de azi
se numește Infracțiuni săvârșite prin folosirea internetului.
Internetul face parte din viața copiilor încă de la vârste fragede. Conectarea
permanentă a acestora prin dispozitive mobile, multiplele funcții cu rol de
socializare ale aplicațiilor, programelor și site-urilor accesate de copii, toate
acestea sunt o stare de fapt și reprezintă unul din modurile în care tehnologia
33
a modelat societatea și viața noastră. Fără îndoială că internetul este folosit

de copii în activități utile. Cu toate acestea, mediul online, pe lângă beneficiile
evidente, comportă în lipsa unei informări corecte și a unei orientări adecvate
riscuri în fața cărora cei vulnerabili sunt în special copiii.
ÎNTREBAȚI elevii cât de des comunică online? Au comunicat cu persoane
necunoscute?
CEREȚI elevilor să împărtășească din experiența lor privind chat-ul online,
trimiterea de mesaje instantanee sau postarea online de mesaje.
EXPLICAȚI că uneori copiii intră în legătură online cu persoane pe care nu
le-au cunoscut față în față.
ÎNCURAJAȚI elevii să prezinte diferențele între comunicarea cu prietenii
pe care îi cunosc de la școală sau din cartier și comunicarea cu persoanele pe
care nu le-au întâlnit niciodată.
EXPLICAȚI că, deși copiii se pot amuza conversând cu prietenii pe care îi
cunosc doar online, ei trebuie să recunoască că nu-i cunosc pe aceștia la fel
de bine ca pe cei de la școală sau din cartier. De aceea, ei trebuie să fie foarte
precauți cu informațiile pe care le transmit pe Internet.
EXPLICAȚI elevilor că prietenii online pot de asemenea să se dea drept alte
persoane. Ei ar putea să nu fie ceea ce pretind că sunt. Din acest motiv, este
important ca elevii să nu facă cunoscute informațiile personale prietenilor
online fără acordul părinților sau al altei persoane în grija căreia se află. Ei
nu ar oferi informații despre ei înșiși străinilor întâlniți pe stradă și de aceea
prietenii online trebuie tratați în același mod, cu grijă.
EXPLICAȚI elevilor că pe internet se pot întâlni următoarele riscuri:

a. Expunerea la conținut ilegal și/sau dăunător;
b. Victimizarea prin intimidare, hărțuire sau amenințare;
c. Înstrăinarea sau furtul datelor cu caracter personal;
d. Trimiterea sau primirea de secvențe video, imagini sau mesaje cu ca-
racter sexual;
e. Ademenirea în scopul săvârșirii actelor sexuale;
f. Identitatea, reputația online și securitatea pe internet;
g. ”Download”, ”copy paste” și drepturile de autor;
h. Distribuirea conținutului ilegal/dăunător.
SUBLINIAȚI că unele din acțiunile descrise constituie infracțiuni și se

pedepsesc penal. Spre exemplu, Codul penal al Republicii Moldova prevede
o pedeapsă penală cu închisoare de la 1 la 3 ani pentru pornografie infantilă.
34
ÎNTREBAȚI CE SPUNE LEGEA?

elevii dacă cunosc
semnificația termenului Producerea, distribuirea, difuzarea,
de pornografie infantilă importarea, exportarea, oferirea,
și ce spune legea cu vinderea, procurarea, schimbarea,
referire la acest subiect folosirea sau deținerea de imagini
sau alte reprezentări ale unui sau
mai mulți copii implicați în activități
sexuale explicite, reale sau simulate,
ori de imagini sau alte reprezentări
ale organelor sexuale ale unui copil,
reprezentate de manieră lascivă sau
obscenă, inclusiv în formă electronică,
se pedepsește cu închisoare de la 1 la
3 ani
EXPLICAȚI elevilor că pot fi trași la răspundere penală pentru pornografie

infantilă copiii care au împlinit 16 ani. Pentru aplicarea pedepsei este suficient
să se realizeze o singură acțiune alternativă din cele descrise (de ex., Ion a
accesat un site porno și a stocat în calculatorul său un material pornografic.
După ce l-a vizualizat, a decis să îl distribuie pe rețeaua de socializare).
Trebuie să cunoașteți că mediul online este monitorizat de către serviciile
speciale de investigare și de către polițiștii din cadrul Inspectoratului Național
de Investigare și pot fi identificate cu ușurință persoanele care săvârșesc
infracțiunea descrisă folosind internetul.
Ați primit vreodată Răspunsurile vor varia. Cereți-le

mesaje cu conținut doar să spună cum au reacționat.
pornografic? SUBLINIAȚI că aceste mesaje trebuie
evitate și în nici un caz distribuite. În
situația în care presupuneți că contul
dvs. de Facebook sau alt cont de pe
rețeaua de socializare a fost spart sau
clonat, informați un adult și notificați
administratorul portalului despre
acest fapt
35
Atunci când folosim rețele de socializare zilnic suntem tentați a distribui

sau publica diverse postări. Sigur, fiecare om are dreptul la exprimare, însă
pentru unele mesaje, cum ar fi cele injurioase, discriminatorii sau care instigă
la acțiuni teroriste poate apărea răspunderea contravențională sub formă de
amendă sau răspundere penală. Propun să analizăm informațiile din tabelul
de mai jos pentru a înțelege mai bine care fapte pot fi calificate ca instigarea
în scop terorist sau justificarea publică a terorismului.
Instigarea în CE SPUNE LEGEA?

scop terorist
sau justificarea
publică a Instigarea în scop terorist, adică distribuirea
terorismului sau punerea în alt mod la dispoziția publicului a
unui mesaj cu intenția de a instiga sau cunoscând
că un astfel de mesaj poate instiga la comiterea
unei infracțiuni cu caracter terorist se pedepsește
cu muncă neremunerată în folosul comunității
de la 180 la 240 de ore sau cu închisoare de până
la 5 ani.
Justificarea publică a terorismului, adică
distribuirea sau punerea în alt mod la dispoziția
publicului a unui mesaj despre recunoașterea
unei ideologii sau practici de comitere a
infracțiunilor cu caracter terorist ca fiind justă,
care necesită a fi susținută sau este demnă de
urmat, se pedepsește cu muncă neremunerată în
folosul comunității de la 140 la 200 de ore sau cu
închisoare de până la 4 ani
ÎNTREBAȚI elevii dacă au văzut astfel de postări pe Internet? Cum au

procedat?
EVITAȚI SĂ DISTRIBUIȚI postările ce promovează acțiuni

armate, mesaje despre recunoașterea unei ideologii sau practici
de comitere a infracțiunilor cu caracter terorist ca fiind justă.
SPUNE unui adult de încredere dacă ai primit un astfel

36
De cele mai multe ori Internetul este folosit pentru amuzament sau pentru
lucruri interesante. Dar se întâmplă ca unii oameni să fie răi cu alții pe Internet,
iar acest lucru se numește hărțuire online.
SUBLINIAȚI că, atunci când copiii sunt răi cu alții pe Internet, chiar dacă
doar o singură dată, nu e un lucru bun. De asemenea, explicați-le că, de obicei,
ei fac acest lucru de mai multe ori, cu intenția de a se răzbuna, a-i răni sau de
a-i jigni pe ceilalți. Iar atunci când copiii fac ceva foarte rău sau amenințător în
mod repetat, ei devin agresori și comit ceea ce numim hărțuire online.
Ai văzut pe Răspunsurile vor varia. Cereți-le doar să

cineva făcând spună ce s-a întâmplat, fără numele reale
aceste lucruri pe ale victimelor sau agresorilor
Internet?
CE SPUNE În funcție de conținutul mesajului,

LEGEA DESPRE pentru acte de hărțuire pe internet poate
HĂRȚUIREA apărea răspunderea contravențională prin
ONLINE? aplicarea unei amenzi, răspunderea civilă
prin achitarea pagubelor morale sau chiar
și răspunderea penală.
Spre exemplu, pentru injuria adusă în

public, vorbele sau faptele care înjosesc
onoarea și demnitatea persoanei, îi poate fi
aplicată o amendă de la 1000-3000 lei sau
Ce trebuie să muncă neremunerată în folosul comunității
faceți dacă de până la 60 de ore.
cineva vă supără
pe Internet?
Calomnia, adică răspândirea cu bună
știință a unor scorniri mincinoase ce
defăimează o altă persoană, însoțită de
învinuirea de săvârșire a unei infracțiuni
deosebit de grave sau excepțional de grave
ori soldată cu urmări grave se sancționează
cu amendă de la 4000 la 6000 lei sau cu
muncă neremunerată în folosul comunității
de la 20 la 60 de ore
37
Evaluarea lecției
1. Ce ați învățat?
2. V-a surprins ceva?
3. V-a îngrijorat ceva?
Profesorul: Răspunsurile voastre îmi arată că tema de astăzi a fost înțelea-
să, vă mulțumesc pentru activism. Vă doresc o zi cât mai bună.
ACTIVITĂȚI MODEL PENTRU PĂRINȚI.

ASPECTE GENERALE
Atunci când programați activități cu părinții vă recomandăm să se lucreze
cu grupe de 10-12 persoane, deoarece se facilitează participarea lor la
discuții și exerciții și o implicare mai activă la curs. În situația în care părinții
din grup au un nivel mediu de educație (maxim nouă clase), se recomandă ca
numărul maxim de membri să fie de 5-7, pentru a putea răspunde mai bine
tuturor nevoilor și întrebărilor acestora. Este necesar să li se ofere acestor
participanți explicații adecvate, bazate pe exemple practice și studii de caz,
într-un limbaj care să excludă utilizarea termenilor de specialitate.
Selectarea metodelor didactice pentru realizarea activității de prevenție se
poate face în funcție de scopurile activității. Dacă scopul principal al activității
este transferul de informație, metodologia va fi centrată pe conținut și vor fi
alese următoarele proceduri și metode:
•• discuția;
•• exercițiul;
•• prezentarea;
•• prelegerea interactivă;
•• asaltul de idei;
•• studiul individual de cercetare.
Dacă scopul principal al activității este dezvoltarea abilităților
comportamentale adecvate în relaționarea cu persoanele ce prezintă
comportamente deviante, metodologia va fi centrată pe practică și vor fi
alese metode de formare, ca:
•• studiul de caz;
•• jocul de rol;
38
•• exercițiul de imaginație.
Dacă scopul principal al activității este creșterea capacității și a eficienței
comunicării constructive și eficiente pentru modelarea comportamentului
elevilor „dificili”, metodologia va include:
•• dezbaterea;
•• studiul de caz cu lucrul în grup;
•• lucrul în perechi și în grup pentru rezolvare de probleme.
Dacă scopul principal al activității este reamintirea/reactualizarea
informațiilor ce țin de prevenție, metodologia va fi centrată pe reflecție și vor
fi alese proceduri (metode, tehnici și procedee) adecvate, cum ar fi:
•• interogarea/ascultarea;
•• feedback-ul;
•• discuția în perechi.
ACTIVITĂȚI-MODEL PENTRU PĂRINȚI

Tema: Infracțiuni privind viața sexuală
Actualmente copiii sunt asaltați de un flux mare de informații ce se referă
la crime, inclusiv cele cu implicarea copiilor victime etc. Zilnic mass-media
difuzează știri ce abordează subiecte legate de agresiuni, inclusiv sexuale.
Pentru că copiii nu gândesc ca și adulții și nici nu au experiența de viață a
maturilor, asemenea știri ar putea fi percepute distorsionat. Adică, copiii
nu asimilează mesajul educativ „ceea ce s-a întâmplat este o faptă rea, se
pedepsește de lege și, respectiv, eu nu trebuie să fac asta”, ci invers ar putea
fi înțeles ca o modalitate de sugestionare. Un asemenea scenariu este posibil
și din considerentul că adolescenții sunt ușor sugestionați, la această vârstă
„orice bădărănie” se poate percepe ca o modalitate de conturare a statutului
de lider sau de a atrage atenția părinților care îi ignoră, iar orice recomandare
din partea maturilor este privită ca interdicție sau ca ceva ce nu este de
actualitate. În situația în care în societatea noastră domeniile educației
sexuale constituie un subiect tabu (părinții nu discută cu copiii pe teme legate
de educația sexuală), copiii se informează din surse care ar putea să îi ducă
în eroare (de ex., prietenii mai mari, internetul etc.). Prin această activitate
ne propunem să informăm părinții elevilor de clasele a VII-a a IX-a despre
ce fapte pot fi calificate ca infracțiuni privind viața sexuală, care este vârsta
la care persoana poate fi trasă la răspundere pentru infracțiuni cu caracter
sexual și cum prevenim astfel de fapte.
39
Durata activității este de 45 min. Materialul prezentat mai jos poate fi

folosit în cadrul a două activități a câte 45 min.
Metode și procedee. În realizarea activităților de prevenire, deosebit de
importantă este maniera în care se prezintă conținutul și cum sunt interesați
părinții, mai cu seamă cei care au copii dificili, să fie activi și să participe
activ la dezbaterea subiectelor vizate. Când selectați metodele didactice, vă
recomandăm să faceți uz de informațiile indicate mai sus și să utilizați metode
ca explicația, exercițiul, brainstormingul, studiul de caz. Dacă considerați că
sunt și alte metode care vă ajută să atingeți obiectivele propuse, ele pot fi
utilizate la discreția Dvs., sugestiile noastre fiind cu titlul de recomandare.
Recomandări
•• Evitați critica excesivă, reproșurile, cicăleala, amenințările, lip-
sa de consecvență, negarea emoțiilor copiilor, deoarece aces-
tea conduc la formarea unei atitudini circumspecte și negative
față de aceste activități.
•• Exemplificați cazuri reale din localitate/raionul în care locuiți
și faceți legătură cu ceea ce vedeți în localitate. Această reco-
mandare se va implementa cu respectarea cerințelor ce țin de
păstrarea și prelucrarea datelor cu caracter personal.
•• Evitați să folosiți termeni complicați și nu „bombardați” părinții
cu noțiuni juridice pe care nu le înțeleg, deoarece există riscul
de a crea confuzii și a le diminua interesul
Materiale necesare: proiector, laptop, prezentare Power-point și utilizarea

lecției video destinate prevenirii comportamentului deviant.
În cazul în care nu dispuneți de mijloace tehnice, puteți folosi tabla și creta,
preferabil să utilizați cretă de două culori deoarece atunci când subliniem cu
altă culoare cuvintele pe care dorim să le scoatem în evidență se rețin mai
ușor. Dacă dispuneți de suport și de foi flipchart vă recomandăm să folosiți
marchere de culoare albastră și roșie pentru că textul scris cu aceste culori
atrage atenția.
Finalități. La sfârșitul activității părinții vor fi capabili:

•• să înțeleagă ce comportamente/fapte sunt considerate infracțiuni cu
caracter sexual;
•• să cunoască care este vârsta la care copilul poate fi tras la răspundere
penală pentru infracțiuni cu caracter sexual și care sunt pedepsele;
40
•• să conștientizeze că libertatea sexuală a oricărei persoane este inviolabilă.

D. Moment organizatoric.
E. Captarea atenției copiilor asupra temei propuse.
Profesorul: Dragi părinți, așa cum vedeți scris pe tablă, tema noastră de
azi se numește Infracțiuni privind viața sexuală. Deseori ați auzit de violența
sexuală care reprezintă un fenomen social extrem de grav și se manifestă
în diverse forme. Unele forme de agresiune sexuală implică violență fizică
și au ca autori persoane necunoscute, în timp ce alte forme adesea implică
agresori din mediul social imediat victimei (rude, membri ai familiei, vecini,
prieteni de încredere). Indiferent de natura violenței sexuale ori a autorilor
care comit actele de agresiune, acest tip de violență lasă întotdeauna urme
adânci pentru victime, iar agresorul este pedepsit, de regulă, cu închisoarea.
Pentru a elucida aspectele legate de infracțiunile cu caracter sexual, l-am
invitat pe polițistul de sector care ne va vorbi despre faptele ce constituie
infracțiuni cu caracter sexual, vârsta la care poate apărea răspunderea pentru
aceste infracțiuni și ce pedeapsă survine pentru aceste fapte.
Știu că este un subiect care provoacă jenă, dar vă încurajez să nu ezitați
să interveniți atunci când apare o întrebare, pentru ca să epuizăm orice
nedumerire ori neclaritate.
Notă: Este important să reamintiți grupului regulile de bază stabilite
pentru toată durata activității și să vă reasigurați că este menținut un mediu
sigur și constructiv pentru învățare. Înainte de debutul acestei activități,
participanții trebuie informați că în cadrul activității pot fi folosiți termeni
care pot cauza disconfort. De asemenea, le puteți atrage atenția tuturor că
poate fi dificil pentru unii din ei să audă sau să rostească unele din cuvintele
care descriu formele de violență sexuală.
Exercițiu13. Folosind metoda brainstorming-ului, se va identifica ce știu
adulții despre violența sexuală.
Profesorul: În cele ce urmează am să vă rog să ne spuneți ce știți despre
violența sexuală sau ce credeți că știți?
13
Notă: opiniile copiilor sunt notate de profesor pe tablă.
41
Răspunsuri posibile
Părinții: Agresiunile sexuale sunt cel mai adesea săvârșite de per-
soane care au dereglări de personalitate, ușor de identificat prin as-
pectul lor fizic și prin comportament.
Polițistul: Adevărul este că … cel mai des agresorii sunt persoane
fără tulburări mentale severe, cu un aspect obișnuit, care nu trezesc
suspiciuni, ceea ce înseamnă că trebuie să fiți prudenți și să explicați
copiilor Dvs. să nu accepte ofertele de interacțiune/comunicare în me-
dii nepopulate.
Părinții: Agresiunile sexuale au loc cel mai frecvent noaptea, pe
alei întunecoase, iar agresorii de regulă sunt persoane necunoscute.
Polițistul: Multe din cazurile de violență sexuală se produc în cir-
cumstanțele descrise și vă recomandăm să supravegheați și să infor-
mați copiii Dvs. pentru a evita de a merge noaptea prin locuri întune-
coase și puțin populate. Totuși, trebuie să menționăm că multe infrac-
țiuni cu caracter sexual au loc în locuințe, în diferite momente ale zilei
și în multe situații agresorul este o persoană cunoscută (membru al
familiei, prieten, coleg etc.), fapt pentru care trebuie să informați copiii
Dvs. să fie prudenți și să nu accepte provocările de a merge singuri în
locuințe străine.
Părinții: Persoanele care se îmbracă provocator, care flirtează sau
au un comportament mai prietenos, mai sociabil, poartă o parte din
vină în cazul în care sunt agresate sexual.
Polițistul: Trebuie să conștientizăm că singurul responsabil pentru
violența sexuală este agresorul. Îmbrăcămintea sau comportamentul
victimei nu sunt invitații la agresiune și în niciun caz nu țin loc de con-
simțământ și nu justifică comportamentul ilegal.
Părinții: Persoanele care au consumat alcool sau alte substanțe de
natură a le afecta discernământul poartă o parte din vină în cazul în
care sunt agresate sexual.
Polițistul: Fără îndoială că alcoolul are consecințe nocive și trebuie
evitat a fi consumat. Totuși, singurul responsabil pentru violența sexu-
ală este agresorul. Faptul că o persoană nu este în deplină capacitate
de a evalua riscul unei situații sau de a-și exprima valabil consimță-
mântul, nu-i dă dreptul altei persoane să profite de această situație.
Părinții: Persoanele cu o reputație îndoielnică, cu mai mulți parte-
neri, poartă o parte din vină în cazul în care sunt agresate sexual.
42
Polițistul: Sigur, elevii au discutat cu profesorii aspectele legate

de viața sexuală, consecințele începerii vieții sexuale în adolescență
etc. și nu ne vom opri la acest subiect în cadrul activității de azi. Însă,
indiferent de numărul partenerilor sau al raporturilor sexuale pe care
le-a avut o persoană, nimeni nu are dreptul să impună acestei persoa-
ne acte sau comportamente sexuale la care ea/el nu consimte (nu își
expune acordul). Foarte mulți credem că acceptarea unei invitații la o
întâlnire implică și acceptul pentru un raport sexual. O întâlnire repre-
zintă în primul rând un contact social care nu implică acordul pentru
un raport sexual. Acceptând o întâlnire persoana își exprimă acordul
pentru a purta discuții cu o persoană, pentru o plimbare împreună etc.,
nu pentru a întreține relații sexuale. În cazul în care persoana care a ac-
ceptat să meargă la întâlnire este forțată să întrețină un raport sexual,
fără a consimte acest lucru, fapta agresorului se va califica ca viol și va
fi pedepsită penal. În cele ce urmează vom vorbi despre pedepsele ce
pot fi aplicate pentru viol.
Notă: După ce s-au epuizat toate sugestiile părinților, polițistul subliniază

cu culoare albastră conduitele ce fac obiectul infracțiunilor cu caracter sexual
și explică care fapte sunt infracțiuni cu caracter sexual. Totodată, profesorul
va explica „definiția violenței sexuale”. Profesorul trebuie să citească definiția
cu voce tare: „Violența sexuală reprezintă orice raport sexual, încercare de a
forța un raport sexual, comentarii sau avansuri sexuale nedorite sau orice act
de constrângere sexuală îndreptat asupra unei persoane, de către orice per-
soană, indiferent de relația acesteia cu victima, în orice context, inclusiv acasă
și la locul de muncă.
F. Comunicarea noilor cunoștințe
Polițistul va explica părinților că actele de violență sexuală sunt incrimi-
nate penal, fiind incluse în Codul penal al Republicii Moldova, în Capitolul
IV art. 171-1751, după cum urmează:
•• Violul, adică raportul sexual săvârșit prin constrângere fizică sau psihi-
că a persoanei sau profitând de imposibilitatea acesteia de a se apăra
ori de a-și exprima voința, se pedepsește cu închisoare de la 3 la 5 ani;
•• Acțiuni violente cu caracter sexual - Homosexualitatea sau satisface-
rea poftei sexuale în forme perverse, săvârșite prin constrângere fizică
sau psihică a persoanei ori profitând de imposibilitatea acesteia de a
se apăra sau de a-și exprima voința, se pedepsesc cu închisoare de la
3 la 5 ani;
•• Raportul sexual cu o persoană care nu a împlinit vârsta de 16 ani -
Raportul sexual, altul decât violul, actele de penetrare vaginală, anală
43
sau bucală și altele, comise asupra unei persoane despre care se știa cu
certitudine că nu a împlinit vârsta de 16 ani, se pedepsesc cu închisoa-
re de la 3 la 7 ani;
•• Acțiunile perverse săvârșite față de o persoană despre care se știa cu
certitudine că nu a împlinit vârsta de 16 ani, constând în exhibare, atin-
geri indecente, discuții cu caracter obscen sau cinic purtate cu victima
referitor la raporturile sexuale, determinarea victimei să participe ori
să asiste la spectacole pornografice, punerea la dispoziția victimei a
materialelor cu caracter pornografic, precum și în alte acțiuni cu carac-
ter sexual, se pedepsesc cu închisoare de la 3 la 7 ani.
Notă: Vă recomandăm să proiectați sau să desenați pe tablă sau pe foi

flipchart schema de mai jos atunci când explicați spectrul infracțiunilor cu
caracter sexual.
INFRACŢIUNILE PRIVIND VIAŢA SEXUALĂ
PEDEAPSA Violul
Acțiuni violente cu caracter sexual
Raportul sexual cu o persoană care

ÎNCHISOAREA nu a împlinit vârsta de 16 ani
Acțiuni perverse Ademenirea

minorului în
scopuri sexuale
44
Rețineți !
Pentru ca o persoană să fie implicată într-un comportament sau act se-
xual este necesar ca ea să își dorească acest lucru, să își exprime voința,
în mod liber. Consimțământul nu este considerat valabil atunci când:
a. este exprimat de un copil;
b. este exprimat de o persoană a cărei stare de conștiență este
afectată de consumul de alcool, droguri, medicamente, sub-
stanțe psihotrope sau de o stare de sănătate alterată;
c. este exprimat sub constrângere fizică (de ex., persoana este bă-
tută, încuiată în cameră, legată etc.), amenințare, teamă.
Polițistul: Pedeapsa pentru infracțiunile descrise mai sus este cu închi-

soarea. Pedeapsa aplicată este mai mare în cazul în care:
a. agresorul era responsabil de îngrijirea, ocrotirea, educarea, paza sau
tratamentul persoanei agresate, de ex., în cazul în care agresorul este
antrenorul copilului sau tutorele;
b. agresorul este rudă în linie directă (frate, soră, părinte);
c. persoana agresată era minoră;
d. fapta a avut ca urmare vătămarea corporală (de ex., victima nu va
putea concepe copii);
e. agresiunea sexuală a fost săvârșită de două sau mai multe persoane
împreună.
Codul penal reglementează, de asemenea, infracțiunea de ademenire a

minorului în scopuri sexuale. Astfel, se pedepsește cu închisoarea de la 2
la 6 ani propunerea, convingerea, manipularea, amenințarea, promisiunea
de a oferi avantaje sub orice formă, efectuate inclusiv prin intermediul teh-
nologiilor informaționale sau comunicațiilor electronice, în vederea stabilirii
unei întâlniri cu un minor, cu scopul săvârșirii împotriva acestuia a oricărei
infracțiuni privind viața sexuală, dacă aceste acțiuni au fost urmate de fapte
materiale care conduc la o astfel de întâlnire.
Profesorul: Pentru a înțelege mai bine cele relatate, vă propun să anali-
zăm cazul lui Ilie.
45
Exercițiu de reflecție
Ilie are 14 ani, ieri a fost ziua lui de naștere. Împreună cu câțiva prieteni
mai mari au decis să sărbătorească ziua de naștere și au mers la o casă
părăsită din sat. Au consumat alcool și un băiat mai mare a propus să
întrețină relații sexuale în formă perversă cu o fată minoră care se afla
împreună cu ei. Ilie a ezitat, dar pentru că prietenii lui au început să
râdă de el, sub presiunea grupului, a realizat și el un raport sexual prin
constrângere.
Profesorul: Acum vă rog să identificați dacă va fi Ilie pedepsit penal?

Pentru ce infracțiune? Ce trebuie să facă copiii dacă colegii sau alte persoane
le sugestionează să procedeze ca și Ilie?
Polițistul: După ce s-au epuizat toate sugestiile părinților, polițistul sub-
liniază că pot fi trași la răspundere penală pentru viol, acțiuni violente cu ca-
racter sexual, acțiuni perverse copiii care la momentul săvârșirii infracțiunii
au împlinit vârsta de 14 ani. Pentru raport sexual cu o persoană care nu a
împlinit vârsta de 16 ani pot fi trase la răspundere persoanele care au împlinit
16 ani.
Atunci când copilul este nesupravegheat de părinți sau când fuge de la
școală el caută refugiu în stradă. Deseori în stradă copiii sunt racolați de adulți
sau tineri care îi pun în valoare într-un mod negativ, adică îi implică în acțiuni
delincvente. Copiilor le este greu să facă distincția când maturii sau tinerii
care îi abordează au intenții bune sau rele. De aceea, părinții trebuie să comu-
nice cu copiii și să le explice că atunci când un coleg mai mare sau un matur
le propune să facă lucruri interzise trebuie să se adreseze părinților, bunicilor
sau dirigintei pentru ajutor. Învățați copiii să nu se sfiască să ceară sfaturi! În
unele cazuri copiii comit infracțiuni fără să știe că fapta lor este interzisă de
lege, de aceea explicați-le că pentru a nu greși mai întâi să întrebe părinții
sau altă persoană ce le inspiră încredere, dacă ceea ce și-au propus să facă
este permis sau interzis. De fapt, situația lui Ilie este una reală, acum el are
16 ani și este condamnat la 6 ani de închisoare pentru acțiuni violente cu ca-
racter sexual. Părinții și profesorii nu au vorbit cu Ilie pe astfel de teme, el nu
cunoștea că rapoartele sexuale în formă perversă sunt pasibile de pedeapsă
penală, dar asta nu îl eliberează de pedeapsă. Lui Ilie îi pare rău, dar trebuie să
își ispășească pedeapsa stabilită. Mai are încă 4 ani de închisoare.
F. Evaluarea lecției
1. Ce ați învățat?
2. V-a surprins ceva?
3. V-a îngrijorat ceva?
46
Profesorul: Răspunsurile Dvs. ne demonstrează că tema de astăzi a fost

înțeleasă. Vă mulțumesc pentru aportul la desfășurarea lecției. Vă doresc o zi
cât mai bună.
2.2 Prevenția secundară. Identifică și documentează cazurile cu implica-
rea copiilor în situație de risc.
Identificarea în situație de risc (inclusiv a copiilor în conflict cu legea)
este un proces de depistare, realizat de polițistul de sector prin interacțiune
activă cu autoritatea tutelară, membrii comunității și specialiștii din cadrul
instituțiilor din comunitate: primăria, școala, grădinița, centrul medicilor de
familie, ONG-le etc. Pentru facilitarea acestui proces, polițistul de sector tre-
buie să aibă stabilite relații de colaborare eficiente cu specialiștii, instituțiile
și membrii comunității. Există mai multe surse de identificare a copiilor în
conflict cu legea sau a celor aflați în situație de pre-delincvență:
•• adresarea directă a copiilor, familiilor, rudelor;
•• referirea de la diferite instituții – de ex., instituția de învățământ;
•• sesizarea de către membrii comunității – de ex., sesizarea cu privire la
comiterea unei infracțiuni;
•• autosesizarea – de ex., descoperirea cazului copilului în situație de risc
în timpul exercitării atribuțiilor de serviciu de către polițist etc.
Sesizările, plângerile, denunțurile, autodenunțurile și autosesizările pri-
vind cazurile de implicare a copiilor în activități infracționale se înregistrează
în Registrul de evidență a sesizărilor cu privire la infracțiuni (Registrul nr. 1),
iar alte informații cu privire la infracțiuni și incidente, în Registrul de evidență
a altor informații cu privire la infracțiuni și incidente (Registrul nr. 2), care
sunt considerate documente unice de evidență primară. Cazul identificat este
înregistrat de către polițist în Registrul de audiență și Registrul de evidență a
copiilor în situație de risc, notând informația primară despre minor și definind
problema copilului. La momentul înregistrării, în registru polițistul include in-
formații-cheie despre copil și familia acestuia și despre problema ce a generat
interacțiunea cu sistemul de justiție. Mai jos vă propunem un model de regis-
tru de evidență a copiilor în situație de risc pe care puteți să îl preluați sau să
îl modificați/completați pe cel existent în instituția în care activați.
Registrul de evidență a copiilor în situație de risc

Data Numele, Sursa de Problema Date despre Acțiuni Persoana
prenumele identificare copilului părinți sau alți întreprinse responsabilă
copilului a cazului reprezentanți
legali
47
După identificarea și înregistrarea cazului, polițistul de sector trebuie să

completeze Fișa de identificare și documentare a cazului cu implicarea copi-
lului aflat în situație de risc (modelul fișei este prezentat mai jos).
Fișa de identificare și documentare a cazului cu implicarea copilului aflat
în situație de risc se completează cu datele deținute la momentul identificării
cazului, în baza informațiilor obținute de la copil, dar și de la sursa raportării
cazului.
În soluționarea cazului polițistul de sector nu se poate baza doar pe im-
presiile și convingerile personale. Pentru o analiză obiectivă, fiecare caz tre-
buie documentat. La momentul documentării cazului, polițistul va face uz
de toate instrumentele disponibile pentru a obține informații pe caz și le va
disemina către ceilalți specialiști implicați. În funcție de specificul cazului, po-
lițistul se va deplasa la domiciliu, va accesa informațiile din bazele de date pe
care le deține poliția sau la care are acces etc. Informațiile lipsă vor fi acumu-
late ulterior în colaborare cu asistentul social comunitar în timpul evaluării
inițiale a cazului.
Fișa de identificare și documentare a cazului

cu implicarea copilului aflat în situație de risc
1. Autoritatea care a identificat cazul:
Denumirea instituției: Inspectoratul de poliție
Regiunea, localitatea:
___________________________________________________________
Numele, prenumele persoanei care a identificat cazul:
___________________________________________________________
Funcția deținută:
___________________________________________________________
Date de contact:
2. Date despre copilul identificat ca fiind în situație de risc:

Nume, prenume:
___________________________________________________________
Vârsta:
___________________________________________________________
Adresa, date de contact:
___________________________________________________________
___________________________________________________________
___________________________________________________________
48
Locul aflării copilului la momentul identificării cazului:

___________________________________________________________
___________________________________________________________
___________________________________________________________
3. Date despre părinți/alte persoane în grija cărora se afla
copilul la momentul identificării:
Nume, prenume:
___________________________________________________________
___________________________________________________________
___________________________________________________________
4. Descrierea cazului /situației pre-delincvențiale:
a. Specificarea/identificarea situației pre-delincvențiale (vagabondaj,
cerșit, prostituție, consum de substanțe narcotice/ alcool etc.):
___________________________________________________________
___________________________________________________________
___________________________________________________________
b. Locul și timpul producerii:
___________________________________________________________
___________________________________________________________
___________________________________________________________
c. Cauzele, condițiile care au generat/favorizat situația pre-delincvenți-
ală depistată:
___________________________________________________________
___________________________________________________________
___________________________________________________________
d. Mediul în care a crescut/s-a dezvoltat copilul, inclusiv prezența viciilor
familiale:
___________________________________________________________
___________________________________________________________
___________________________________________________________
e. Instituția de învățământ frecventată/abandonată:
___________________________________________________________
___________________________________________________________
___________________________________________________________
f. Instituția medicală unde este ținut în evidență:
___________________________________________________________
___________________________________________________________
___________________________________________________________
49
g. Starea sănătății copilului la momentul identificării:

___________________________________________________________
___________________________________________________________
___________________________________________________________
5. Indicatori fizici și psihocomportamentali constatați vizual sau de-
clarați în privința copilului:
Fracturi Pediculoză
Arsuri Vestimentație
Tăieturi necorespunzătoare anotimpului
Hematoame Vestimentație murdară
Vânătăi Lipsa igienei corporale
Mușcături Condiții de locuit insalubre
Zgârieturi Tendințe suicidale
Dureri de cap Depresie
Leziuni ale organelor Fuga de acasă
genitale/anusului Scăderea reușitei școlare
Sarcină Frica de adulți
Boli sexual transmisibile Comportament cu risc suicidar
Comportament sexualizat Agresivitate
Consum de alcool/droguri Nervozitate
TBC Alți indicatori
Expunerea premeditată la ____________________________
infectarea cu TBC ____________________________
Abandon școlar ____________________________
Lipsa/insuficiența alimentației ____________________________
Copii lăsați fără supraveghere ____________________________
Vagabondaj ____________________________
Cerșit ____________________________
Exploatare prin muncă ____________________________
Subdezvoltare fizică ____________________________
Scabie _______________________
6. Concluzii: Adresa, date de contact:

Copil cu risc scăzut
Copil cu risc ridicat
7. Indicatori fizici și psihocomportamentali constatați vizual sau de-

clarați în privința copilului:
___________________________________________________________
___________________________________________________________
50
8. Data și ora întocmirii fișei:

___________________________________________________________
Nr. și data înregistrării în Registrul de evidență a copiilor în situație de
risc:
___________________________________________________________
9. Semnătura persoanei care a întocmit fișa:
___________________________________________________________
În baza informațiilor incluse în Registrul de evidență a copiilor în situa-

ție de risc, polițistul completează și actualizează listele (după caz, baza de
date electronică) copiilor ce sunt în situație pre-delincvențială sau în conflict
cu legea. Aceste liste urmează să conțină următoarele rubrici:
•• datele de identitate ale copilului și familiei acestuia;
•• circumstanțele ce au determinat aflarea despre situația pre-delincven-
țială sau în conflict cu legea (de ex., se indică infracțiunea săvârșită);
•• datele cu referire la infracțiunile săvârșite anterior, cu indicarea fina-
lității procesului – de ex., copilul a fost învinuit de furt, procesul fiind
încetat în urma împăcării părților;
•• datele de contact ale părinților, persoanelor în îngrijirea cărora se află
copilul;
•• datele cu referire la specialiștii implicați în soluționarea cazului – de ex.,
numele și datele de contact ale asistentului social care este manager
de caz;
•• datele de contact ale procurorului/ofițerului de urmărire penală care
conduce urmărirea penală în cazul copilului respectiv etc.;
•• datele cu referire la aflarea copilului într-un program probațional;
•• datele cu referire la situația școlară a copilului;
•• informații cu referire la prezența unei necesități speciale – de ex., copi-
lul are tulburări de limbaj, deficiențe de auz, dizabilitate locomotorie,
digrafie (scrisul este ilizibil) etc.;
•• referințe utile – pot fi incluse alte date relevante, de ex., numele per-
soanelor care sunt coparticipanți la infracțiune, date despre starea de
sănătate.
Actualizarea și deținerea evidențelor proprii de prevenție și asistență a co-
piilor în conflict cu legea din localitățile pe care le are în competență terito-
rială îl ajută pe polițistul de sector să își planifice acțiunile de monitorizare
și prevenție.
Începând cu momentul înregistrării cazului, pe parcursul asistării și moni-
51
torizării cazului copilului în conflict cu legea, polițistul de sector urmează

să includă toate materialele/înscrisurile importante pe caz într-un dosar
personal. Acesta urmează a fi un instrument util în implementarea planului
individual de asistență și prevenție.
Dosarul personal al copilului în conflict cu legea, orientativ, ar putea să in-
cludă următoarele:
•• Fișa de identificare și documentare a cazului cu implicarea copilului
aflat în situație de risc;
•• Fișa de sesizare a autorităților competente privind necesitatea înlătură-
rii cauzelor care pot genera situații delincvențiale;
•• Fișa de referire a cazului către autoritățile competente în cazul copilului
aflat în situație de risc/ în conflict cu legea;
•• Raportul de prezentare a cazului echipei multidisciplinare (după caz);
•• Dispoziția Autorității tutelare locale privind efectuarea evaluării inițiale
(cu indicarea componenței nominale a EMD);
•• Formularul de evaluare inițială care cuprinde informații despre fiecare
copil și despre familie (se solicită de la asistentul social);
•• Dispoziția Autorității tutelare locale privind luarea în evidență a copilu-
lui în situație de risc și privind efectuarea evaluării complexe (cu indica-
rea componenței nominale a EMD);
•• Formularul de evaluare complexă a situației copilului (se solicită de la
asistentul social);
•• Formularul de evaluare complexă a situației familiei (după caz, se soli-
cită de la asistentul social);
•• Planul individual de asistență (după caz, dacă copilul este în proces de
asistență);
•• Dispoziția autorității tutelare locale privind plasamentul de urgență a
copilului (dacă copilul a fost plasat în serviciul social din cauza neglijării
parentale, abuz etc.);
•• Procesul-verbal privind găsirea copilului sau actul de abandon al copi-
lului (după caz);
•• Copia ordonanței de pornire a urmăririi penale (după caz);
•• Copia de pe actul procedural de aplicare a măsurii preventive (după
caz, de exemplu dacă în privința copilului a fost aplicată o măsură pre-
ventivă, cum ar fi arestul la domiciliu sau controlul judiciar);
•• Copiile cererilor înaintate de părinți sau îngrijitorii copilului;
•• Constată cauzele și condițiile ce pot genera sau contribui la săvârșirea
infracțiunilor sau altor încălcări de lege de către copii și sesizează insti-
tuția competentă sau persoana cu funcții de răspundere cu privire la
necesitatea de întreprindere a măsurilor de înlăturare a acestor cauze
și condiții.
52
După parvenirea sesizării cu privire la săvârșirea unei infracțiuni sau la ris-

cul unei potențiale infracțiuni comise de un copil și colectarea informațiilor
necesare (vezi Fișa de identificare și documentare a cazului cu implicarea co-
pilului aflat în situație de risc), polițistul de sector este obligat să anunțe auto-
ritatea tutelară locală prin telefon. Ulterior, în timp de 24 ore Fișa de sesizare
urmează a fi expediată prin poștă/fax sau înregistrată personal în cancelaria
autorității tutelare locale - de ex., cancelaria Primăriei, Direcția pentru protec-
ția drepturilor copilului mun. Chișinău din sectorul în care a fost identificat
copilul.
În cazul în care în cadrul unui proces penal este identificat un făptuitor cu
vârstă minoră, organul de urmărire penală, obligatoriu, va întreprinde toate
măsurile pentru a stabili: vârsta minorului (ziua, luna, anul nașterii); condiți-
ile în care trăiește și este educat minorul, gradul de dezvoltare intelectuală,
volitivă și psihologică a lui, particularitățile caracterului și temperamentului,
interesele și necesitățile lui; influența adulților sau a altor minori asupra mi-
norului; cauzele și condițiile care au contribuit la săvârșirea infracțiunii; dacă
el a fost pe deplin conștient de săvârșirea faptelor. Pentru a se stabili aceste
circumstanțe, vor fi ascultați părinții minorului, învățătorii, educatorii lui și
alte persoane care ar putea comunica datele necesare, se va cere efectuarea
unei anchete sociale și prezentarea documentelor necesare. În funcție de ma-
terialele acumulate și circumstanțele stabilite, organul de urmărire penală va
remite, în ordinea prevăzută de art. 217 Cod de procedură penală, în adresa
organelor competente sau persoanelor cu funcție de răspundere, o sesizare
motivată prin care va solicita luarea măsurilor pentru înlăturarea cauzelor și
condițiilor care au contribuit la comiterea infracțiunii.
Odată ce cazul a fost recepționat, polițistul de sector va solicita de la auto-
ritatea tutelară locală numărul sub care a fost înregistrat cazul în Registrul de
evidență a copiilor aflați în situație de risc. Acest număr îl va introduce în fișa
de sesizare a autorităților competente privind necesitatea înlăturării cauze-
lor care pot genera situații delincvențiale (vezi Fișa de sesizare a autorităților
competente privind necesitatea înlăturării cauzelor care pot genera situații
delincvențiale), anexând documentul la dosarul copilului.
Fișa de sesizare a autorităților competente privind necesitatea

înlăturării cauzelor care pot genera situații delincvențiale
1. Expeditor: Inspectoratul de poliție
Raionul, localitatea:
___________________________________________________________
Numele, prenumele persoanei care sesizează:
___________________________________________________________
53
___________________________________________________________
Date de contact:
2. Destinatar: Administrația publică locală14
___________________________________________________________
___________________________________________________________
3. Descrierea cazului:
a. Specificarea situației (vagabondaj, cerșit, prostituție, consum de sub-
stanțe narcotice sau alcoolice/comiterea unei infracțiuni):
De ex., consumul substanțelor narcotice și alcoolice într-o clădire părăsită
(anterior fiind casa de cultură) din centrul localității.
___________________________________________________________
___________________________________________________________
b. Locul și timpul producerii:
___________________________________________________________
___________________________________________________________
c. Cauzele care generează/favorizează situația delincvențială depistată:
___________________________________________________________
___________________________________________________________
De ex., ineficiența/lipsa măsurilor întreprinse de APL în vederea interzicerii
accesului în localurile părăsite sau demolarea clădirilor părăsite și distruse,
dacă nu urmează a fi folosite cu o altă destinație.
___________________________________________________________
___________________________________________________________
4. Data și ora expedierii Fișei de sesizare:
___________________________________________________________
___________________________________________________________
5. Semnătura persoanei care a expediat fișa:
___________________________________________________________
___________________________________________________________
Din perspectiva prevenției delincvenței juvenile, polițistul urmează a

identifica locurile cu risc sporit de comitere a faptelor social periculoase de
către copii și a planifica lunar razii. O atenție specială urmează a fi acordată
locurilor de agrement (discotecă, internet-cafe), localurilor publice (baruri),
piețe etc. Polițistul de sector urmează a avea în vizor și locurile unde se adună
14
Sesizarea poate fi adaptată în funcție de destinatar (autoritate).
54
minorii cu comportament deviant (clădiri vechi, acasă la unul din minori sau
la o persoană adultă).
•• Aduce la cunoștință autorităților administrației publice (autorității tute-
lare etc.) informațiile cu referire la copiii aflați în situație de risc și cere o
reacționare promptă pentru asistarea copilului.
Pentru referirea cazului către autoritatea tutelară, vă recomandăm să uti-
lizați modelul de Fișă de referire a cazului către autoritățile competente în cazul
copilului aflat în situație de risc, în care suplimentar urmează a fi introduse și
informații ce țin de interacțiunea cu sistemul de justiție penală sau contraven-
țională, cum ar fi: descrierea situației pre-delincvențiale/delincvențiale
(vagabondaj, cerșit, prostituție, consum de substanțe narcotice/ alcool etc.),
locul și timpul producerii, cauzele, condițiile care au generat sau favorizat
situația pre-delincvențială/delincvențială depistată.
După referirea cazului către autoritatea tutelară, asistentul social comu-
nitar sau specialistul în protecția drepturilor copilului din primărie va iniția
procesul de evaluare inițială a cazului copilului în conflict cu legea. Împreună
cu alți membri ai echipei multidisciplinare, polițistul de sector participă la
evaluarea inițială a cazului copilului în conflict cu legea. În caz de necesitate,
autoritatea tutelară locală poate dispune participarea în efectuarea evaluării
inițiale și a altor specialiști, comunicându-le telefonic data și ora la care vor fi
realizate acțiunile comune.
Dacă există o situație care pune în pericol viața sau sănătatea lui, evalua-
rea inițială va fi efectuată timp de 24 de ore din momentul identificării și/sau
înregistrării cazului. Pentru celelalte cazuri, evaluarea inițială este realizată în
decurs de 10 zile (art. 16 din Legea serviciilor sociale).
Împreună cu alți membri ai echipei multidisciplinare, polițistul de sector,
conform competențelor stabilite de lege, participă la evaluarea complexă a
cazului, acumulează materialele necesare și prezintă Inspectoratului teritorial
al poliției rapoarte cu referire la implicarea copiilor în activități infracționale.
Evaluarea complexă se realizează în termen de cel mult 10 zile după des-
chiderea dosarului de către asistentul social și presupune evaluarea următoa-
relor aspecte:
•• Nivelul de trai asigurat al copilului;
•• Istoricul social al dezvoltării copilului;
•• Situația școlară a copilului;
•• Date despre situația părinților (starea de sănătate, antecedente penale
etc.);
•• Funcționarea actuală a familiei;
•• Climatul familial;
•• Semnificația istoriei familiei;
55
•• Experiențe abuzive în familie sau alte medii;

•• Date privind rețeaua socială a copilului și a familiei.
Pentru a realiza evaluarea complexă, asistentul social cu implicarea, după
caz, a polițistului de sector (de ex., atunci când se dețin informații că în familia
copilului sunt persoane violente, consumatori de droguri, alcool etc.) între-
prind vizite la domiciliu și la instituțiile ce sunt frecventate de copil, realizează
interviuri cu persoanele relevante din rețeaua socială a copilului etc. La fina-
lul evaluării complexe, asistentul social întocmește ancheta socială.
După finisarea evaluării complexe, timp de 3 zile asistentul social împreu-
nă cu membrii echipei multidisciplinare elaborează planul individual de asis-
tență a copilului în conflict cu legea.
Planul individual de asistență a copilului în conflict cu legea se va discuta
și aproba în cadrul ședinței echipei multidisciplinare. Dacă polițistul de sector
este desemnat pentru prezentarea cazului la ședința echipei multidisciplina-
re, vă recomandăm să aplicați modelul de Raport de prezentare a cazului echi-
pei multidisciplinare prezentat mai jos.
Raport de prezentare a cazului echipei multidisciplinare
Expeditor: Inspectoratul de poliție

Raionul, localitatea:
___________________________________________________________
Raport de prezentare a cazului echipei multidisciplinare:
___________________________________________________________
___________________________________________________________
Date de contact:
___________________________________________________________
1. Descrierea situației pre-delincvențiale/delincvențiale (în baza
Fișelor de identificare și referire):
2. Concluzia în baza Fișei de identificare și documentare:

56
3. Anexarea oricăror informații relevante obținute (examinarea

medico-legală, raportul de evaluare psihologică a copilului etc.)
dacă sunt deținute la moment:
4. Constatări privind:
4.1. Dezvoltarea minorului:
4.2. Starea de sănătate:
5. Sugestiile polițistului privind pașii ce urmează a fi întreprinși

de către alți specialiști:
Angajatul poliției, conform competențelor stabilite de lege, participă la

realizarea planului individualizat de asistență asumându-și responsabilități,
conform competenței, după cum urmează:
a. monitorizează, în cooperare cu membrii echipei multidisciplinare, situ-
ația copilului și familiei acestuia în vederea prevenirii situațiilor repeta-
te de săvârșire a infracțiunilor, până la soluționarea definitivă a cazului.
La etapa elaborării planului de asistență, polițistul stabilește împreună
cu specialiștii implicați ce acțiuni de monitorizare urmează să facă, dis-
tribuind rolurile și sarcinile între membrii echipei. Respectiv, urmează
a fi stabilit de câte ori polițistul va vizita copilul și familia la domiciliu,
57
va discuta cu aceștia ce demersuri va face pentru a obține informații cu

referire la soluționarea cazului etc.;
b. monitorizează respectarea de către copilul în conflict cu legea a măsurii
preventive – de ex., arestul la domiciliu;
c. cooperează cu echipa multidisciplinară în vederea asigurării participării
unui pedagog/psiholog/psihopedagog la procedurile legale de audie-
re, efectuare a expertizelor, alte măsuri procesuale în care este implicat
copilul.
Monitorizarea implementării Planului implică verificarea faptului dacă co-
pilul și familia lui primesc servicii adecvate și suportul oferit răspunde nece-
sităților identificate, precum și verifică dacă situația lor progresează pozitiv în
conformitate cu Planul individual de asistență, este una stabilă sau, invers, se
înrăutățește.
În cadrul monitorizării Planului individual de asistență a copilului în con-
flict cu legea, polițistul de sector poate utiliza următoarele tipuri de acțiuni:
•• discuții cu copilul și/ sau părinții, tutorele, curatorul, persoana în grija
căruia se află copilul;
•• vizite programate la domiciliu (după caz). De regulă, vizitele progra-
mate la domiciliu sunt parte a Planului individual de asistență pentru a
oferi servicii și suport direct copilului în conflict cu legea, dar și pentru
monitorizare. Vizitele programate la domiciliu pot fi efectuate împre-
ună cu asistentul social, iar după caz și alți specialiști, de ex., medicul
de familie. În prealabil, polițistul de sector și membrii echipei de mo-
nitorizare stabilesc scopul vizitei pentru a înțelege faptul cum această
vizită va fi folosită pentru a oferi suportul necesar copilului în conflict
cu legea și familiei acestuia. Se recomandă ca vizitele la domiciliu să fie
efectuate în condiții de maximă discreție, pentru a nu atrage atenția
exagerată și curiozitatea vecinilor/comunității. Atenția exagerată din
partea vecinilor/comunității poate conduce la stigmatizarea și izolarea
socială a copilului în conflict cu legea și poate constitui un impediment
în procesul de reintegrare socială;
•• vizitele inopinate la domiciliu pot fi deosebit de importante pentru ur-
mărirea situației copilului în conflict cu legea, în special atunci când
mediul familial este instabil, tensionat, imprevizibil sau când copilul are
perspective reduse de integrare în societate din considerentul că fami-
lia nu este o resursă. Se recomandă ca vizitele inopinate să fie efectuate
de polițistul de sector, împreună cu asistentul social, în perioade cu risc
sporit de săvârșire a infracțiunilor, de ex., în perioada sărbătorilor de
iarnă, atunci când afară se întunecă etc.;
•• apeluri telefonice: acestea pot fi necesare pentru copiii care locuiesc în
zone izolate sau îndepărtate;
•• confirmări de la prestatorii de servicii la care copilul a fost referit pla-
58
nificat și a primit serviciul necesar – de ex., confirmare că copilul este

implicat într-un program probațional sau că frecventează programul de
reabilitare psihologică;
•• monitorizare informală bazată pe comunitate, de ex., contactarea diri-
gintelui copilului dacă acesta este implicat în Planul de acțiuni, sau mo-
nitorizare prin colectarea informației de la grupurile din comunitate, de
ex., vecinii;
•• Un aspect important este cooperarea și comunicarea cu consilierul de
probațiune și alți profesioniști cu referire la asistența copilului ce a pri-
mit o pedeapsă non-privativă de libertate.
După 2 luni de implementare a planului individualizat de asistență, asis-
tentul social va planifica de comun acord cu membrii echipei multidiscipli-
nare, prima ședință de revizuire a Planului. Ulterior, ședințele de revizuire a
planului de asistență a copilului în conflict cu legea vor fi organizate o dată la
3 luni, precum și în caz de necesitate.
În cazurile de urgență sau când situația se schimbă rapid/radical (de ex.,
copilul a săvârșit o nouă infracțiune și față de el a fost aplicată o măsură pre-
ventivă, de ex., arestul la domiciliu), ședințele de revizuire a Planului ar putea
avea loc o dată pe săptămână. În situația în care copilul reacționează pozitiv
la intervenție, Planul poate fi revizuit la necesitate, dar nu mai rar decât o dată
la șase luni.
Dacă în urma intervenției se ating progrese în următoarele domenii: in-
trarea copilului și familiei într-o perioadă de stabilitate relativă, satisfacerea
necesităților fundamentale ale copilului, formarea sentimentului de încrede-
re și respect de sine la copil în cadrul familiei și comunității, nivel de cunoaș-
tere mai bună a necesităților copilului de către părinți/îngrijitor, capacități
parentale consolidate, ameliorarea relațiilor intrafamiliale, conștientizarea de
către părinți a responsabilităților privind supravegherea și educația copilului,
se poate închide cazul.
După închiderea cazului, dosarul copilului ținut de polițist este păstrat în-
tr-un loc sigur (în safeul din biroul de serviciu al angajatului poliției) până la
majoratul copilului, fiindcă cazul poate fi redeschis în orice moment, ori de
câte ori devin disponibile informațiile cu referire la săvârșirea unei noi infac-
țiuni.
Pot exista situații în care cazul nu este închis, dar din cosiderentul că co-
pilul a fost plasat în tutelă sau într-un serviciu social în altă localitate, cazul
este transferat de autoritatea tutelară asistentului social din comunitatea în
care a mers copilul. În situația dată, polițistul de sector va solicita autorității
tutelare care a recepționat cazul confirmarea recepției și, după necesitate, va
oferi polițistului din localitatea respectivă detalii suplimentare cu referire la
situația copilului;
•• Referă copiii în conflict cu legea sub vârsta răspunderii penale, în caz
59
de identificare a acestora, altor autorități relevante din domeniul pro-

tecției sociale.
În cazul minorilor sub vârsta răspunderii penale (sub 16 sau, după caz,
14 ani în conformitate cu art. 21 din Cod penal) care au săvârșit o infracțiu-
ne, organul de poliție trebuie să se ghideze de principiul priorității acțiunilor
educative față de acești minori.
Ca urmare a sesizării sau autosesizării privind fapta, organul poliției trebu-
ie să anunțe autoritatea tutelară pentru a se lua măsuri generale prevăzute de
competențele specialiștilor pentru fiecare sector în parte.
În cazul copiilor sub vârsta răspunderii penale, este foarte important să se
asigure o cooperare promptă și eficientă între autoritățile relevante, căci eva-
luarea de urgență a acestui copil de către serviciile sociale va determina nece-
sitățile lui și implicarea specialiștilor care pot să-i ofere asistență și consiliere.
În tabelele de mai jos sunt evidențiați profesioniștii care pot interveni în
caz de identificare a copilului sub vârsta răspunderii penale de către polițist.
Identificarea cazului/situației infracționale cu implicarea minoru-

lui sub vârsta răspunderii penale poate fi realizată de către polițist.
Polițistul trebuie să reacționeze prompt în vederea sesizării altor
autorități relevante (autoritatea tutelară, SAP, procurorul etc).
Procurorul urmează să întreprindă măsuri urgente de neîncepere

a urmăririi penale, temeiul fiind lipsa elementelor infracțiunii (lipseș-
te subiectul care nu are vârsta răspunderii penale), art.275 CPP RM.
Autoritatea tutelară sesizată (DASPF), instituție care face parte din

sistemul protecției sociale, trebuie să monitorizeze situația minorului
sub vârsta răspunderii penale care a comis infracțiunea, prin ținerea
registrelor de evidență, întocmirea planului individual de asistență și
a raportului de evaluare a situației copilului și familiei acestuia.
Serviciul de asistență psihopedagogică trebuie să fie implicat (psi-

hologii din cadrul autorității) în situația în care se constată, urmare a
evaluării complexe realizate în privința copilului de către asistentul
social, că minorul trebuie să fie supus unor terapii de consiliere psi-
hologică în scopul modelării și schimbării comportamentale devian-
te care a generat comiterea infracțiunii.
60
Școala (managerul instituției) trebuie să sesizeze autoritatea tute-

lară și organele de drept în cazul depistării unei situații infracționale
cu implicarea minorului sub vârsta răspunderii penale. De asemenea,
dirigintele, managerul instituției sau orice pedagog care a interacți-
onat cu minorul trebuie să ofere toate informațiile relevante și perti-
nente cazului, și în privința minorului, asistentului social care va în-
tocmi planul individual de asistență și raportul de evaluare a situației
copilului și familiei acestuia.
•• Constată contravențiile comise de minori și aplică sancțiunile contra-

venționale, intervine prompt în astfel de situații conform procedurilor
standard;
•• Constată contravențiile comise privind neîndeplinirea obligațiilor de
întreținere, de educare și de instruire a copilului potrivit legislației con-
travenționale.
Model de documentare a cazurilor de neîndeplinire a obligații-

lor de întreținere, educare și de instruire a copilului
În cadrul evaluării inițiale și complexe, polițistul de sector împre-
ună cu alți participanți poate constata riscurile imediate cu care se
confruntă copilul și familia, spre exemplu situații de îndeplinire neco-
respunzătoare a obligațiilor părintești. În situația descrisă, polițistul
analizează necesitatea de întocmire a procesului-verbal de contra-
venție în temeiul art. 63 Cod contravențional.
Codul contravențional reglementează în art. 63 componența de
contravenție pentru neîndeplinirea sau îndeplinirea necorespunză-
toare de către părinți sau de către persoanele care îi înlocuiesc a obli-
gațiilor de întreținere, de educare și de instruire a copilului.
Sancțiunea pentru neîndeplinirea sau îndeplinirea necorespunză-
toare de către părinți sau de către persoanele care îi înlocuiesc a obli-
gațiilor de întreținere, de educare și de instruire a copilului se aplică
de instanța de judecată în baza procesului-verbal de contravenție
întocmit și expediat în instanță de polițistul de sector.
Situațiile de neîndeplinire a obligațiilor de întreținere a copilului
sunt foarte variate, respectiv, și mijloacele de probă vor fi diversifica-
61
te în funcție de circumstanțele cazului. Sursele de informații pentru

documentarea cauzelor de neîndeplinire a obligațiilor de întreținere
a copilului pot fi variate, inclusiv: rapoarte/informații disponibile cu
privire la copil, observații și interviuri cu copilul și familia lui, discuții
cu asistentul social, reprezentanții altor organizații, specialiști care
cunosc situația copilului. Aceste informații pot fi adunate folosind o
varietate de instrumente, inclusiv discuții, interviuri, vizite la domici-
liu, liste de verificare, activități, chestionare etc.
Ținând cont că polițiștii de sector lucrează într-un context foarte
complicat: numărul mare de sarcini, diversitatea categoriilor de be-
neficiari, personalul din poliție este de multe ori suprasolicitat, iar
resursele deseori sunt limitate, venim cu recomandarea de a implica
asistentul social în documentarea cazului prin solicitarea actelor in-
dicate mai jos:
1. Fișa de sesizare – în situația în care se incriminează neglijența
parentală, implicarea copilului în cerșit sau în activitate infrac-
țională etc.;
2. Dispoziția Autorității tutelare locale privind efectuarea evaluă-
rii inițiale (cu indicarea componenței nominale a EMD);
3. Formularul de evaluare inițială care cuprinde informații despre
fiecare copil și despre familie;
4. Dispoziția Autorității tutelare locale privind luarea în evidență a
copilului în situație de risc și privind efectuarea evaluării com-
plexe (cu indicarea componenței nominale a EMD);
5. Formularul de evaluare complexă a situației copilului;
6. Formularul de evaluare complexă a situației familiei;
7. Planul individual de asistență (dacă copilul este în proces de
asistență);
8. Fișa de evidență a vizitelor de monitorizare a implementării
planului individual de asistență;
9. Fișa de evidență a vizitelor de monitorizare a situației copilului
și familiei, după închiderea dosarului;
10. Dispoziția autorității tutelare locale privind plasamentul de ur-
gență a copilului (dacă copilul a fost plasat în serviciul social
din cauza neglijării parentale);
11. Procesul-verbal privind găsirea copilului sau actul de abandon
al copilului (după caz);
12. Avizul autorității tutelare locale privind plasamentul planificat
62
al copilului (dacă copilul a fost plasat în serviciul social din cau-

za neglijării parentale);
13. Dispoziția autorității tutelare teritoriale privind statutul
copilului;
14. Alte documente, la necesitate.
Înscrisurile indicate mai sus pot oferi polițistului de sector următoa-
rele informații:
1. Date despre persoanele care locuiesc împreună cu copilul la
momentul examinării cazului. În afară de datele personale, se
va indica relația de rudenie cu copilul sau un alt tip de relație,
ocupația la moment. Toate aceste informații sunt colectate din
discuția asistentului social cu adultul/adulții și copilul;
2. Informații ce reflectă îngrijorările ce țin de domeniile de bunăs-
tare a copilului (siguranță, sănătate, realizări, îngrijire cu afec-
țiune, activism, respect, responsabilitate, incluziune). Aceste
îngrijorări sunt constatate de către asistentul social comunitar
în baza observărilor și discuțiilor cu adulții și copiii;
3. Informații cu referire la nivelul/gradul riscului stabilit în urma
evaluării cazului de către asistentul social: înalt, mediu sau
scăzut.
Model de comunicare și interacțiune în procesul de documen-

tare a cazurilor cu implicarea copilului ce a comis o contravenție
Conform art. 16 alin. (2) din Codul contravențional, pot avea statut
de contravenient copiii cu vârsta cuprinsă între 16 și 18 ani pentru
săvârșirea faptelor prevăzute de art. 69 alin. (1), art. 78, 85, 87, art. 88
alin. (1), art. 89, art. 91 alin. (1), art. 104, 105, 203, art. 204 alin. (1), (2)
și (3), art. 228–245, 336, 342, 352–357, 363, 365, art. 366 alin. (1), art.
367, 368, 370, art. 372 alin. (2) Cod contravențional.
Constatarea faptei contravenționale înseamnă activitatea, desfă-
șurată de agentul constatator, de colectare și de administrare a pro-
belor privind existența contravenției, de încheiere a procesului-ver-
bal cu privire la contravenție, de aplicare a sancțiunii contravenționa-
le sau de trimitere, după caz, a dosarului în instanța de judecată sau
în alt organ spre soluționare. În cursul acțiunilor care se realizează cu
participarea copilului, angajatul poliției trebuie să se asigure că copi-
63
lul înțelege conținutul informațiilor transmise de agentul constata-

tor și să explice copilului într-un limbaj accesibil caracterul acțiunilor
procesuale care se realizează cu participarea sa.
În funcție de specificul contravenției imputate, angajații poliției
colectează informații cu referire la vârsta copilului pentru a stabili
dacă copilul este sau nu subiect al contravenției, precum și informa-
ții cu privire la particularitățile de dezvoltare a acestuia, mediul de
proveniență, condițiile în care crește și se educă copilul, alte infor-
mații relevante. De exemplu, în procesul de documentare a cauzei
de injurie adusă în public, vorbe sau fapte care înjosesc onoarea și
demnitatea persoanei, agentul constatator poate solicita efectuarea
unei evaluări psihologice, precum și caracteristica psihopedagogică,
pentru a constata dacă nivelul de dezvoltare a copilului îi permite
înțelegerea semnificației cuvintelor adresate.
Dacă în cursul documentării cazului se constată că copilul prezin-
tă nevoi speciale generate de starea de sănătate, dizabilitate, gradul
de maturitate cognitivă, stare psihologică precară, angajatul poliției
va consulta opinia specialistului (medicul curator, psihologul etc.) cu
referire la locul, timpul și necesitatea asigurării prezenței unui speci-
alist care ar putea facilita efectuarea acțiunilor procesuale.
În procesul de documentare a contravențiilor prevăzute de art.
85, 87, art. 88 alin. (1), art. 89, art. 91 alin. (1), art. 104, 105 Cod contra-
vențional săvârșite de copii, se recomandă angajaților poliției să so-
licite autorității tutelare evaluarea situației copilului ce se reflectă în
formularul de evaluare inițială care cuprinde informații despre copil
și despre familie. După caz, în solicitarea expediată angajatul poliției
poate solicita autorității tutelare să faciliteze admiterea copilului în
serviciul de care are necesitate și să monitorizeze prestarea serviciilor
către beneficiar.
În procesul de documentare a contravențiilor indicate, angajații
poliției pot solicita evaluarea psihologică primară a copilului de la
Serviciul raional de asistență psihopedagocică prin depunerea unui
demers/cereri scrise la care se anexează originalul acordului scris al
părintelui sau reprezentantului legal al copilului pentru efectuarea
evaluării psihologice și prezentarea acesteia angajatului poliției.
Caracteristica psihopedagogică poate fi solicitată de la administrația
instituției de învățământ în care învață copilul.
În situația documentării contravenției prevăzute în art. 85 Cod
contravențional este necesar a fi efectuată expertiza toxicologică
64
în vederea stabilirii consumului de droguri. În situația descrisă, an-

gajatul poliției va însoți copilul și reprezentantul legal al acestuia la
instituția medicală în vederea prelevării probelor biologice necesare
pentru efectuarea expertizei. Angajatul poliției va anexa la materia-
lele cauzei contravenționale înscrisul ce confirmă calitatea de repre-
zentant legal – de ex., certificatul de naștere, dispoziția de instituire
a curatelei. În situația în care părinții copilului sau curatorul nu pot fi
identificați, angajatul poliției va solicita telefonic (iar în termen de 24
ore va trimite prin fax, e-mail o solicitare scrisă) în prezența reprezen-
tantului legal al autorității tutelare care va participa ca reprezentant
legal al copilului.
La materialele cauzei contravenționale angajatul poliției va ane-
xa solicitarea scrisă expediată autorității tutelare în vederea delegării
reprezentantului legal, copia procurii/delegației în care sunt indica-
te împuternicirile reprezentantului și copia ordinului/dispoziției de
angajare. Dacă prezența reprezentantului autorității tutelare a fost
solicitată în afara orelor de program, angajatul poliției va solicita și
anexa la materialele cauzei contravenționale dispoziția angajatoru-
lui care autorizează angajatul să participe la acțiuni procesuale în
afara programului (de ex. în mun. Chișinău este instituit un serviciu
de urgență, respectiv în fiecare sector prin ordinul Șefului DMPDC a
fost delegată câte o persoană care este împuternicită să participe ca
reprezentant legal în afara programului de activitate a direcției de
protecție a copilului).
În cadrul acțiunilor de documentare, angajații poliției vor trata
copilul cu respect și vor folosi un ton cordial. Mesajele expuse de an-
gajații poliției vor fi orientate către problema/cauza pusă în discuție,
și nu către persoanele care o abordează.
Angajații poliției vor comunica pe înțelesul copilului și repre-
zentantului său legal drepturile și obligațiile acestuia, acțiunile ce
urmează să aibă loc sau să fie întreprinse de polițist cu participarea
copilului, ce trebuie să facă copilul și, după caz, părinții acestuia sau
alte persoane și de la ce acțiuni trebuie să se abțină.
În procesul de documentare a contravențiilor angajații poliției se
vor asigura că copilul înțelege caracterul acțiunilor procesuale ce se
efectuează cu participarea sa, precum și că minorul înțelege semnifi-
cația termenilor folosiți de participanții la proces.
Dacă apar dubii în privința înțelegerii copilului despre ceea ce are
loc, angajații poliției vor întrerupe acțiunea și vor încerca să ofere co-
pilului o explicație adecvată. În situația când dificultatea de înțelege-
65
re nu dispare, angajații poliției vor solicita implicarea unui specialist

(psiholog, pedagog, interpret etc.) care va facilita comunicarea și va
acorda suport copilului pentru a înțelege caracterul acțiunilor proce-
suale ce se efectuează cu participarea sa. În cazul copilului cu dizabi-
lități mintale, auditive sau vizuale, angajații poliției vor asigura pre-
zența unui interpret al limbajului mimico-gestual, psiholog sau unui
alt specialist care va facilita înțelegerea naturii și motivelor acuzației
aduse copilului.
În cazul documentării contravențiilor cu implicarea copiilor, anga-
jații poliției vor aplica abordarea holistică, prin oferirea unui suport
multiaspectual orientat spre reintegrarea copilului în mediul firesc și
prevenirea săvârșirii repetate a contravențiilor, înlăturând, pe cât de
mult posibil, cauzele care au dus la intrarea sa în contact cu sistemul
de justiție.
La un nivel minim, angajații poliției în cadrul abordării holistice
vor referi copilul către alte servicii de asistență psihosocială dispo-
nibile în comunitate (de ex., în cazul documentării contravenției de
vătămare a integrității corporale, copilul poate fi referit către serviciul
de asistență psihopedagogică, pentru a fi evaluat și, după caz, impli-
cat într-un program de reducere a agresivității).
•• Aduce la cunoștință autorităților administrației publice (autorității tute-

lare etc.) informațiile cu referire la copiii aflați în conflict cu legea și cere o
reacționare promptă pentru asistarea copilului (vezi modelul de acțiune
descris în secțiunea Prevenția primară).
2.3 Prevenția terțiară

Rolul principal în prevenirea terțiară este pus pe seama organului de
probațiune. Organul de probațiune poate preveni delincvența juvenilă prin
intermediul supravegherii în cadrul probațiunii. Supravegherea asigură con-
textul necesar pentru a „dirija” comportamentul infractorului în termenul de
probă. În cadrul supravegherii este necesar a întocmi un plan de probațiune,
care va include, de regulă, măsurile îndreptate nemijlocit spre prevenirea re-
cidivei având următoarele componente15:
a. analiza situațiilor de risc;
b. relevarea situațiilor alternative situațiilor de risc;
Recomandarea privind măsurile de prevenire a delincvenței juvenile, aprobată prin Dispoziția

15
OCP nr. 17 din 15.10.2014.

66
c. elaborarea unui program de măsuri și/sau activități, din cadrul unui

program de prevenire a delincvenței, ce are drept scop evitarea situ-
ațiilor de risc.
În derularea activităților de control, consilierii de probațiune conlucrează
cu angajații poliției, autoritățile publice locale și alte instituții guvernamenta-
le în scopul exercitării măsurilor comune de supraveghere și în scopul schim-
bului de informații, pentru exercitarea supravegherii respectării măsurilor și
obligațiilor impuse subiecților probațiunii și diminuării riscului de săvârșire a
unor noi infracțiuni.
Organul de probațiune, în scopul prevenirii delicvenței juvenile, colabo-
rează cu inspectoratele de poliție prin desfășurarea unui complex de acțiuni
preventiv-profilactice asupra minorilor cu comportament deviat și a familiilor
dezorganizate.
Totuși, implicarea poliției este văzută în măsura în care va fi conturată în
planul de probațiune, iar acțiunile delegate polițistului se vor înscrie în atri-
buțiile funcționale ale poliției.
III. INSTITUȚII ȘI PROFESIONIȘTI IMPLICAȚI ÎN

IMPLEMENTAREA ACTIVITĂȚILOR DE PREVENIRE A
DELINCVENȚEI JUVENILE
3.1 Autoritățile de nivel central (conform competențelor legale)
1. Ministerul Afacerilor Interne;

2. Ministerul Educației, Culturii și Cercetării;
3. Ministerul Sănătății, Muncii și Protecției Sociale;
4. Inspectoratul Național de Probațiune;
5. Procuratura;
6. Avocatul poporului pentru drepturile copilului.
67
3.2 Instituțiile de nivel local (nivelul I, II) și profesioniștii care vin în con-
tact cu copiii
Instituțiile Profesioniștii
1. Autoritatea tutelară Primarul, secțiile/direcțiile raionale/
municipale de asistență socială și pro-
tecție a familiei
2. Asistența socială Asistentul social comunitar, specialistul
în protecția drepturilor copilului
3. Școala Managerii instituțiilor de învățământ,
dirigintele, profesorii, psihologul școlar
4. Inspectoratul General al Angajații poliției (polițistul de sector,
Poliției specialiștii Biroului Siguranță Copii)
5. Instituțiile medicale la nivel Medicii de familie, medicii specialiști
raional/municipal
6. Centrul de Medicină Legală/ Medicii legiști
Secțiile medico-legale raio-
nale/municipale
7. Instituțiile extrașcolare/soci- Angajații calificați ai instituțiilor, în
ale special, educatorul, învățătorul, peda-
gogul, pedagogul social, antrenorul,
conducătorul de cerc, asistentul social,
psihologul etc.
8. Serviciul de Asistență Specialiștii din cadrul Serviciului de
Psihopedagogică Asistență Psihopedagogică
Consilierii de probațiune
9. Inspectoratul Național de
Probațiune, inspectoratele
regionale de probațiune, bi-
rourile de probațiune
3.3 Actori nestatali implicați în prevenire

•• Organizațiile non-guvernamentale care activează în domeniul protecți-
ei drepturilor copilului;
•• Mass-media;
•• Organizațiile religioase.
68
3.4 Subiecți implicați în prevenția primară

•• Angajații poliției (polițistul de sector, inspectorii Biroului Siguranță
Copii);
•• Primarul;
•• Specialiștii din cadrul Secțiilor/Direcțiilor asistență socială și protecție
a familiei;
•• Asistentul social comunitar;
•• Specialistul în protecția drepturilor copilului;
•• Psihologul;
•• Managerii instituțiilor de învățământ, dirigintele;
•• Medicul de familie, conducătorii instituțiilor medico-sanitare, alți lucră-
tori medicali;
•• Avocatul poporului pentru drepturile copilului.
3.5 Subiecți implicați în prevenția secundară
•• Angajații poliției (polițistul de sector, specialiștii Biroului Siguranță
Copii);
•• Secțiile/Direcțiile asistență socială și protecție a familiei;
•• Asistentul social comunitar;
•• Specialistul în protecția drepturilor copilului;
•• Psihologul;
•• Managerii instituțiilor de învățământ;
•• Avocatul poporului pentru drepturile copilului.
3.6 Subiecți implicați în prevenția terțiară
•• Consilierul de probațiune;
•• Psihologul;
•• Cadrele didactice;
•• Autoritatea publică locală;
•• Angajații poliției (polițistul de sector, specialiștii Biroului Siguranță
Copii).
69
IV. ACTIVITĂȚI DE PREVENIRE A DELINCVENȚEI JUVENILE

(COMPETENȚELE AUTORITĂȚILOR ȘI PROFESIONIȘTILOR)
4.1 Autoritatea tutelară (Primarul și Secțiile/Direcțiile asistență socială
și protecție a familiei)
4.1.1 Prevenția primară
Primarul
•• Asigură recepționarea și înregistrarea sesizărilor privind încălcarea
drepturilor copilului;
•• Coordonează examinarea sesizărilor privind încălcarea drepturilor co-
pilului;
•• Asigură evaluarea familiilor cu copii aflați în situație de risc;
•• Cooperează, la nivel local, cu instituțiile, structurile și serviciile cu atri-
buții în domeniul protecției copilului;
•• Coordonează procesul de analiză a situației la nivel local privind pro-
tecția copiilor aflați în situație de risc;
•• Planifică și decide realizarea măsurilor de informare a populației pri-
vind drepturile copilului.
Secțiile/Direcțiile asistență socială și protecție a familiei
•• Acordă sprijin autorităților tutelare locale în procesul de identificare,
evaluare și asistență a copiilor aflați în situație de risc și participă la
acest proces în caz de necesitate;
•• Ține evidența copiilor rămași temporar fără ocrotire părintească;
•• Recepționează/sistematizează datele privind copiii aflați în evidența
autorităților tutelare locale;
•• Asigură, la nivel teritorial, cooperarea dintre instituțiile, structurile și
serviciile cu atribuții în domeniul protecției copilului;
•• Determină necesitățile de formare profesională a specialiștilor implicați
în protecția copilului în domeniul respectării drepturilor copilului;
•• Întreprinde măsuri de informare a populației privind drepturile copi-
lului;
•• Colaborează cu autoritățile tutelare locale, teritoriale și centrale în ve-
derea protecției copiilor aflați în situație de risc, inclusiv prin informa-
rea reciprocă în problemele de interes comun.
4.1.2 Prevenția secundară
Secțiile/Direcțiile asistență socială și protecție a familiei
•• Participă în calitate de reprezentant legal al copilului cercetat penal,
în situația când nu sunt prezenți părinții copilului și există dispoziția
70
organului de urmărire penală sau a instanței de judecată în acest sens;

•• Colaborează cu autoritățile tutelare locale, teritoriale și centrale în ve-
derea protecției copiilor aflați în situație de pre-delincvență, inclusiv
prin informarea reciprocă în problemele de interes comun;
•• Oferă informații pentru întocmirea raportului de evaluare psihologică
a copilului.
4.2 Asistența socială (asistentul social comunitar, specialistul în protecția

drepturilor copilului)
Asistentul social comunitar
•• Identifică și evaluează situația copiilor aflați în dificultate și a familiei
lui, deplasându-se în teren în cadrul vizitelor la domiciliu;
•• Propune și pregătește cazul pentru referire spre serviciile sociale spe-
cializate;
•• Mobilizează comunitatea și stabilește parteneriate în scopul soluționă-
rii problemelor copiilor și familiilor aflate în dificultate;
•• Completează Registrul de evidență a copiilor aflați în situații de risc și
monitorizează situația lor (în lipsa specialistului în protecția copilului).
Specialistul în protecția drepturilor copilului
•• Identifică, ține evidența și determină situația copiilor aflați în situație
de risc, inclusiv a copiilor în conflict cu legea;
•• Formează baza de date și ține evidența copiilor și familiilor în dificultate
(neșcolarizați, cerșetori, vagabonzi, în conflict cu legea etc.);
•• Completează registrul de evidență a copiilor aflați în situație de risc;
•• Întocmește fișa de evaluare a riscului pentru copiii în situație de pre-de-
lincvență.

Asistentul social comunitar
•• Elaborează și implementează planuri individualizate de asistență cu
participarea copilului și a familiei lui;
a copilului.
Specialistul în protecția drepturilor copilului
•• Perfectează planuri individualizate pentru cazurile depistate de va-
gabondaj, cerșit, părăsirea domiciliului, comportament antisocial, abuz
etc.;
71
•• Redirecționează cazul unui serviciu specializat, sectorului sau autorită-

ților tutelare, conform competențelor delegate;
•• Propune cazurile pentru examinare echipei multidisciplinare sau la șe-
dința Consiliului pentru protecția drepturilor copilului;
•• Participă și prezintă la ședințele de lucru ale echipei multidisciplinare și
ale Consiliului pentru protecția drepturilor copilului informații analitice
privind nivelul de instrumentare a cazurilor asistate, identificând nece-
sitățile de soluționare;
a copilului.
4.3 Serviciul de Asistență Psihopedagogică (psihologul, psihopedagogul)

Psihologul
•• Emite recomandări privind formele de incluziune (totală, parțială, oca-
zională) a copilului în activitățile educaționale la nivel de clasă/grupă,
instituție de învățământ și organizarea instruirii individuale a copiilor
la domiciliu;
•• Administrează baze de date și monitorizează la nivel raional/municipal
situația tuturor copiilor beneficiari ai serviciilor de asistență psihope-
dagogică;
•• Desfășoară programe de informare, educare, comunicare și sensibiliza-
re publică;
•• Participă în școli la activități curriculare privind prevenirea delincvenței
juvenile.
Psihologul
•• Implementează programe de incluziune educațională a copiilor în situ-
ație de risc;
•• Oferă consiliere psihologică copiilor în situații de risc;
•• Realizează cursul de reabilitare psihologică a minorului ca măsură de
constrângere cu caracter educativ potrivit art. 104 Cod penal.
Psihologul
•• Realizează cursul de reabilitare psihologică a minorului ca măsură de
constrângere cu caracter educativ potrivit art.104 Cod penal.
4.4 Școala (directorii, managerii instituțiilor de învățământ și dirigintele)

72
Directorii, managerii instituțiilor de învățământ

•• Desemnează o persoană din rândul membrilor administrației instituției
în calitate de coordonator al activităților de prevenire, identificare, ra-
portare, referire și asistență în cazurile copiilor aflați în situație de risc;
•• Desemnează, la solicitarea verbală sau scrisă a autorității tutelare, un
angajat al instituției pentru a participa la evaluarea sesizării, elaborarea
și/sau implementarea planului individualizat de asistență a copiilor în
situație de risc;
•• Pune la dispoziția angajaților formulare-tip, registre, precum și asigură
la nivelul fiecărei instituții de învățământ implementarea legislației cu
privire la protecția drepturilor copilului;
•• Acordă suport în organizarea activităților de informare a copiilor și pă-
rinților, persoanelor în grija cărora se află copiii, membrilor comunității
privind modul de sesizare a cazurilor suspecte de violență, neglijare,
exploatare și trafic al copiilor, precum și cadrul legal în domeniul drep-
turilor copilului;
•• Organizează activități de informare și instruire a copiilor despre cazuri-
le de violență fizică și psihologică între copii;
•• Pune la dispoziția copiilor informații, mijloace și instrumente specifice
vârstei și gradului de maturitate al acestora, pentru a raporta cazurile
de delincvență, violență, neglijare, exploatare și trafic din partea seme-
nilor și adulților.
Dirigintele
•• Organizează împreună cu psihologul școlar acțiuni de prevenire a com-
portamentelor deviante, orientare școlară și profesională;
•• Monitorizează comportamentul elevilor și aplică măsuri de remediere
comportamentală și/sau referă copilul către serviciile de suport;
•• Organizează ore de dirigenție pe teme privind prevenirea delincvenței
juvenile.
•• Raportează cazurile suspecte sau confirmate de abandon școlar, com-
portament deviant, violență sexuală, vătămări corporale, neglijare,
forme grave de exploatare a copilului din partea angajaților instituției,
părinților și altor persoane;
•• Soluționează în cadrul instituției cazurile de violență fizică, psihologică
între copii;
•• Desemnează, la solicitarea organelor de urmărire penală și de drept, o
73
persoană de încredere pentru copil care să-l asiste în cadrul procedu-

rilor legale;
•• Asigură realizarea cursului de învățământ obligatoriu în baza art. 104
Cod penal.
Dirigintele
•• Întocmește referate privind abaterile disciplinare ale elevilor, propuneri
de analiză a cazului la Consiliul pentru protecția drepturilor copilului;
•• Colaborează cu serviciile de suport ce asistă copilul.
4.4.3 Prevenția terțiară
•• Asigură incluziunea socială și educațională în mediul școlar a copilului
aflat în contact cu sistemul justiției penale.
4.5 Instituțiile medicale
Conducătorul instituției medico-sanitare
•• Soluționează în cadrul instituției cazurile de violență fizică, psihologică
între copii.
Medicul de familie/alți lucrători medicali
•• Informează imediat autoritatea tutelară locală, iar în decurs de 24 ore
expediază fișa de sesizare a cazului suspect de violență, neglijare, ex-
ploatare, trafic al copilului.
Medicul legist
•• Întocmește, după caz, raportul de expertiză în situațiile care implică un
anumit grad de violență fizică (Regulamentul Ministerului Sănătății nr.
199 din 27.06.2003, modificat prin Ordinul Ministerului Sănătății nr.654
din 16.08.2011).
4.6 Biroul de probațiune (consilierul de probațiune)

4.6.1 Prevenția terțiară
Conducătorul instituției medico-sanitare
•• Explică copilului supus probațiunii și reprezentantului său legal modul
și condițiile de executare a hotărârilor cu caracter penal, drepturile și
obligațiile lor;
•• Stabilește și menține relațiile cu serviciile de protecție a drepturilor co-
74
pilului;
•• Informează instituțiile abilitate la nivel local despre copiii supuși peri-
colului social;
•• Exercită controlul asupra obligațiilor aplicate de instanța de judecată
copilului supus probațiunii;
•• Conlucrează cu rudele apropiate și cu alte persoane care pot influența
pozitiv comportamentul copilului supus probațiunii;
•• Asigură procesul de evaluare inițială și de identificare a nevoilor psiho-
sociale ale copilului supus probațiunii;
•• Determină cauzele comportamentului infracțional prin discuții indivi-
duale cu copilul supus probațiunii;
•• Exercită controlul asupra aplicării măsurilor de constrângere cu carac-
ter educativ;
•• Estimează eficiența executării măsurii de constrângere cu caracter edu-
cativ în conformitate cu art. 104 Cod penal;
•• Informează autoritatea judiciară despre luarea în evidență și punerea în
executare a măsurilor de constrângere cu caracter educativ;
•• Implică, în programele de asistare sau de supraveghere, familia copilu-
lui supus probațiunii sau persoanele de suport pentru acesta;
•• Colaborează cu organizațiile guvernamentale și/sau non-guvernamen-
tale în vederea realizării programelor de asistare sau de supraveghere a
copilului supus probațiunii;
•• Întocmește referate presentențiale de evaluare psihosocială a persona-
lității copilului cercetat penal;
•• Stabilește întrevederi cu copilul pentru care s-a solicitat întocmirea re-
feratului, în prezența reprezentantului legal sau autorității tutelare;
•• Asigură asistența și consilierea la etapa presentențială (la cererea copi-
lului și a reprezentantului său legal);
•• Elaborează planul de probațiune pentru reabilitarea comportamentală
a copilului supus probațiunii și reducerea riscului de recidivă;
•• Stabilește planul de acțiuni pentru reintegrarea în comunitate a copilu-
lui supus probațiunii;
•• Aplică programe de resocializare și prevenire a recidivei în raport cu
copilul supus probațiunii;
•• Evaluează în permanență riscul de recidivă a copilului supus probațiu-
nii;
•• Asigură implicarea comunității pentru soluționarea problemelor psiho-
sociale ale copilului supus probațiunii (colaborează cu instituțiile pu-
blice și private, precum și cu persoanele fizice și juridice din raza de
competență în vederea identificării, după caz, a cursurilor profesionale,
75
celor de calificare și recalificare, de prestare a serviciilor de asistență și

consiliere);
•• Asigură realizarea interesului superior al copilului în dificultate, reinte-
grarea copilului supus probațiunii în familia biologică, extinsă sau ad-
optivă, precum și în comunitate;
•• Stabilește perspectivele de reintegrare în societate a copilului pentru
care s-a solicitat întocmirea referatului presentențial de evaluare psiho-
socială a personalității copilului.
***

Prevenire Delincv Juven - 26 Martie 2018 PDF

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Prevenire Delincv Juven - 26 Martie 2018 PDF

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

PROGRAM DE PREVENIRE

Augustina BOLOCAN-HOLBAN – doctor în drept, conferențiar universitar,

Ajustat de către Arina ŢURCAN conform rezultatelor procesului de pilotare

Coordonatori ai procesului de elaborare și ajustare:

Marin MAXIAN – șef al Direcției Generale Securitate Publică a Inspectoratului

Institutul de Reforme Penale (IRP)

3. INSTITUȚII ȘI PROFESIONIȘTI IMPLICAȚI ÎN IMPLEMENTAREA

4. ACTIVITĂȚI DE PREVENIRE A DELINCVENȚEI JUVENILE

1.2 Principii de urmat

1.3 Nivelurile prevenirii delincvenței

II. ACTIVITĂȚILE PTOLIȚIEI ÎN DOMENIUL

•• Abțineți-vă să vă jucați pe drumurile publice!

Sugestie: Pe parcursul anului școlar să organizeze, de comun cu administrația

Adresarea către directorul instituției școlare pentru a organiza expoziția

•• Organizează, de comun acord cu administrația instituției de

Planificarea temelor și a activităților de prevenire se efectuează în primele

Ce voi face? Precizarea și anticiparea rezultatelor

Cu cine și ce voi face? Analiza resurselor care se referă la:

Cum voi face? Alegerea metodelor, materialelor și

Cum voi ști dacă am Stabilirea tehnicilor de evaluare (de

În cursul activităților de informare a copiilor în școală propunem polițiștilor să

•• 65% prin acțiune •• 75% prin vizualizare

Activitățile în care trebuie integrate în școală subiectele ce țin de prevenirea

Profesorul scrie titlul lecției pe tablă sau îl postează cu ajutorul mijloacelor

Schema I. Dinamica personalității adolescentului.

Psihologul: Adolescentul trece prin conștientizarea de sine, versus

Psihologul: Capacitatea de a lua decizii este imatură și autonomia

Schema II. Conceptul despre sine.

Sistemul valoric al preadolescentului este în formare. Pe parcursul

Stadiul autonomiei morale

Stadiul realismului moral

Schema III. Percepția regulilor și normelor de către adolescenți

Polițistul: Atunci când nu se înțeleg cu părinții, unii copii recurg la

cu circumspecție și elevii să nu fie tentați să părăsească clasa, vă reco-

Profesorul scrie titlul lecției pe tablă și precizează scopul și obiectivele sta-

C. Comunicarea noilor cunoștințe

Exercițiul de reflecție. Întrebați elevii cum se explică sintagma „dacă va fi

Infracțiuni ușoare – faptele

Infracțiuni mai puțin grave

Infracțiuni grave – faptele

Schema IV. Tipurile de infracțiuni prevăzute de Codul

D. Evaluarea lecției. Cuvânt de salut.

Descrierea succintă a activităților

Brainstorming. Ce tipuri de pedepse cunoașteți? Cine aplică pedepsele?

influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum

Evitați monologul și termenii juridici!

Persoane prezente la activitate: profesor/diriginte, polițistul de sector.

Exercițiul de reflecție. Întrebați elevii ce cred ei despre ce este furtul?

Pentru ca să înțelegem mai bine acest aspect, vă propun următoarea

Polițistul: Copilul va putea fi tras la răspundere penală (pedepsit cu

În cursul realizării activității de prevenire vă recomandăm să țineți cont de

Activitatea de informare și formare a adolescenților se bazează pe

Când selectați metodele didactice, vă recomandăm să faceți uz de

Profesorul scrie titlul lecției pe tablă și precizează scopul și obiectivele

a modelat societatea și viața noastră. Fără îndoială că internetul este folosit

EXPLICAȚI elevilor că pe internet se pot întâlni următoarele riscuri:

SUBLINIAȚI că unele din acțiunile descrise constituie infracțiuni și se

ÎNTREBAȚI CE SPUNE LEGEA?

EXPLICAȚI elevilor că pot fi trași la răspundere penală pentru pornografie

Ați primit vreodată Răspunsurile vor varia. Cereți-le

Atunci când folosim rețele de socializare zilnic suntem tentați a distribui

Instigarea în CE SPUNE LEGEA?

ÎNTREBAȚI elevii dacă au văzut astfel de postări pe Internet? Cum au