Potrivit cercetatorului si psihologului Calvin.

Taylor există mai multe niveluri de

structurare a creativităţii, El propune o abordare pe verticală a creativităţii, distingând
următoarele niveluri:

- creativitatea expresivă, poate fi prezenta de la cele mai fragede varste, important fiind
comportamentul şi nu abilitatea sau calitatea produsului; se manifestă liber şi spontan mai ales în
construcţiile şi desenele copiilor, find o modalitate de dezvoltare a aptitudinilor creatoare;

- creativitatea productiva manifestata printr-o serie de priceperi si deprinderi, pentru

crearea de obiecte, materiale aproape de perfectiune; elementele spontaneitate expresiva sunt
extrem de reduse la acest nivel, fiind utilizate tehnicile consacrate deja;

- creativitatea inventivă se refera la o utilizare ingenioasa a diverselor materiale sau la

utilizarea unor deja existente in maniere cu totul noi si utile insa nu reprezinta contributii noi la
idei teoretice sau practice de baza;

- creativitatea inovativă, există doar la un număr restrâns de persoane, şi care implică

găsirea unor soluţii noi, originale cu importanţă teoretică sau practică; este nivelul specific
talentelor;

- creativitatea emergenta, specifică geniilor, care pot duce la revoluţionarea unor domenii
ale ştiinţei, tehnicii sau artei, fiind nivelul accesibil geniului.

Dacă luăm în considerare nivelul de originalitate al produsului prin raportare la dimensiunile

comunităţii sociale faţă de care produsul este nou şi util, putem identifica următoarele nivele:

- creativitatea individuală sau psihologică, caz în care originalitatea este raportată la

individul care a realizat actul;

- creativitatea colectivă sau de grup, raportată la grupuri de diferite dimensiuni, din

diferite instituţii;

- creativitatea larg socială, când originalitatea este raportată la scara umanităţii.