Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
INTRODUCERE
Ceea ce experienĠiem ca mulĠumire, tristeĠe, îngrijorare, bucurie, furie, frică sau regret
rezultă din combinaĠia inedită dintre felul în care gândim, modul în care ne comportăm úi
modificările biofiziologice care au loc în corpul nostru atunci când ne confruntăm cu o situaĠie
de viaĠă. EmoĠiile reprezintă aúadar variabile dependente sau etichete cu care noi descriem o
suită de modificări survenite la mai multe nivele (David, Holdevici, Szamoskozi, úi Băban,
2000). În procesul apariĠiei unei emoĠii, intensitatea acesteia va fi determinată de nivelul
activării fiziologice, pe când calitatea ei (ex., faptul că o numim „frică” úi nu „tristeĠe”) va
rezulta din specificul componentelor cognitive implicate (Singer úi Schachter, 1962; David úi
colab., 2000).
Deúi la nivelul simĠului comun afectivitatea este resimĠită ca un conglomerat de trăiri
aflate într-o complexă interacĠiune, cercetătorii au arătat că întreaga varietate de emoĠii
resimĠite se reduce la câteva dimensiuni de bază. Astfel, în urma mai multor studii, Watson úi
Tellegen (1985) au concluzionat că afectul are o structură ce cuprinde două dimensiuni
necorelate între ele: emoĠiile pozitive úi emoĠiile negative. EmoĠiile pozitive sunt indicate de
măsura în care o persoană experienĠiază plăcere úi mulĠumire, în timp ce emoĠiile negative
sunt indicate de gradul de neplăcere experienĠiată (distresul psihologic).
Pe baza unei vaste experienĠe clinice, Albert Ellis (1962, 1994) a formulat modelul
binar al distresului (David, Schnur úi Belloiu, 2002), împărĠind pentru prima dată emoĠiile
negative în două categorii – emoĠii negative funcĠionale úi emoĠii negative disfuncĠionale.
FuncĠionalitatea sau disfuncĠionalitatea unei emoĠii negative este dată de: 1) experienĠa
subiectivă asociată emoĠiei, (2) credinĠele asociate úi (3) consecinĠele comportamentale ale
emoĠiei respective (Ellis úi DiGiuseppe, 1993). Această categorizare se bazează pe
diferenĠele calitative care există între emoĠii cu aceeaúi valenĠă – diferenĠă dată în principal de
credinĠele subiacente acestora - úi nu pe variaĠiile în intensitate (Ellis 1994; Ellis úi Harper,
1975). Altfel spus, o intensitate mai mare a „tristeĠei” nu se numeúte „deprimare”, diferenĠa
dintre cele două trăiri emoĠionale fiind dată de credinĠele specifice care le determină (ex.,
credinĠe raĠionale pentru emoĠiile negative funcĠionale úi credinĠe iraĠionale pentru emoĠiile
negative disfuncĠionale).
DiferenĠele la nivel subiectiv între emoĠiile negative funcĠionale úi emoĠiile negative
disfuncĠionale au fost investigate în mai multe studii; rezultatele indică existenĠa unor
diferenĠe cantitative úi calitative între cele două tipuri de emoĠii (Kassinove, Eckhardt úi
Endes, 1993; David, Schnur úi Birk, 2004; Opriú úi Macavei, 2005).
Profilul Distresului EmoĠional (PDE) este un instrument elaborat pentru a servi la
evaluarea dimensiunii subiective a emoĠiilor negative funcĠionale úi disfuncĠionale.
1
PROFILUL DISTRESULUI EMO ğIONAL (PDE)
CE MĂSOARĂ SCALA?
Profilul Distresului EmoĠional (PDE) este o scală cu 26 de itemi care măsoară emoĠiile
negative disfuncĠionale úi emoĠiile negative funcĠionale din categoriile „frică” úi
„tristeĠe/deprimare”.
Scala permite atât calcularea unui scor general de distres, cât úi a scorurilor separate
pentru „frică funcĠională”, „frică disfuncĠională”, „tristeĠe/deprimare funcĠională” úi
„tristeĠe/deprimare disfuncĠională”.
Scala a fost concepută în 2005 (Opriú úi Macavei, 2005) pornind de la itemii Profilului
Distresului EmoĠional, varianta scurtă (Profile of Mood Disorders, Short Version - DiLorenzo,
Bovbjerg, Montgomery, Valdimarsdottir, úi Jacobsen, 1999). Acestor itemi li s-au adăugat
cuvinte care descriu emoĠii identificate cu ajutorul unui dicĠionar de sinonime. Cei 26 de itemi
care formează varianta finală a scalei au rezultat în urma unei validări cu experĠi úi a mai
multor studii experimentale menite să stabilească relevanĠa lor úi subscalele în care se
încadrează.
EficienĠa instrumentului este sporită de faptul că permite atât estimarea unei valori
globale a distresului, cât úi calcularea unor scoruri separate pentru emoĠiile negative
funcĠionale úi disfuncĠionale, precum úi pentru „frică funcĠională”, „frică disfuncĠională”,
„tristeĠe/deprimare funcĠională” úi „tristeĠe/deprimare disfuncĠională”. Comparativ cu alte scale,
PDE conĠine un număr relativ mic de itemi formulaĠi într-un limbaj accesibil, fiind uúor de
administrat úi cotat.
DESCRIEREA ITEMILOR
PDE conĠine 26 de adjective care descriu emoĠii negative (Anexă). Cei 26 de itemi se
grupează în úase subscale:
(1) 6 itemi reprezintă emoĠii negative funcĠionale din categoria „tristeĠe/deprimare”.
(2) 8 itemi reprezintă emoĠii negative disfuncĠionale din categoria „tristeĠe/deprimare”.
(3) 6 itemi reprezintă emoĠii negative funcĠionale din categoria „frică”.
(4) 6 itemi reprezintă emoĠii negative disfuncĠionale din categoria „frică”.
(5) 12 itemi reprezintă emoĠii negative funcĠionale (categoriile „tristeĠe/deprimare” úi
„frică”).
(6) 14 itemi reprezintă emoĠii negative disfuncĠionale (categoriile „tristeĠe/deprimare” úi
„frică”).
2
PROFILUL DISTRESULUI EMOğIONAL (PDE)
Nici itemii scalei úi nici variantele de răspuns nu sunt numerotate, eliminând astfel
posibilitatea de biasare a răspunsurilor ca urmare a valorii numerice ataúate.
ADMINISTRARE ùI COTARE
Scala se administrează în varianta creion-hârtie, atât individual (úi în varianta
autoadministrare), cât úi în grup. Se preferă administrarea individuală, ori de câte ori este
posibil. În cazul administrării în grup, este indicat ca grupurile să nu fie mai mari de 15
persoane. Când grupul este mai mare de 15 persoane, numărul examinatorilor trebuie să
crească, păstrându-se raportul de un examinator la maximum 15 persoane evaluate.
Materiale necesare
Scala cu instrucĠiunile de completare úi itemii;
Instrument de scris.
CondiĠii de administrare
Mediu securizant úi ferit de zgomote;
Persoana examinată să fie motivată pentru completarea scalei úi odihnită;
Mobilier úi iluminare adecvate, care să permită subiectului examinat
completarea în condiĠii bune a scalei;
În cazul aplicării în grup, sala trebuie să fie suficient de mare pentru a oferi
confort persoanelor examinate.
InstrucĠiuni de aplicare
Scala se administrează fără limită de timp.
3
PROFILUL DISTRESULUI EMOğIONAL (PDE)
Cotarea răspunsurilor
Cotarea pentru cei 26 de itemi se face direct, însumând răspunsurile la fiecare item,
alocându-se de la 1 la 5 puncte după cum urmează: Deloc = 1, Foarte puĠin = 2, Mediu = 3,
Mult = 4, Foarte mult = 5.
4
PROFILUL DISTRESULUI EMOğIONAL (PDE)
FIDELITATE ùI VALIDITATE
Fidelitate
Fidelitatea unui test psihologic se referă la acordul sau stabilitatea aúteptată a
măsurilor analoge. Dacă un instrument este fidel, atunci rezultatele obĠinute în condiĠii
similare prezintă o anumită stabilitate în timp (Dempster úi Brainerd, 1995).
Fidelitatea unui instrument de măsurare este cel mai adesea exprimată pe baza
consistenĠei interne úi a stabilităĠii în timp a rezultatelor (Anastasi, 1988).
ConsistenĠa internă a unei scale se referă la măsura în care toĠi itemii scalei măsoară
aceeaúi variabilă. Stabilitatea rezultatelor testării ne indică în ce măsură la aplicări diferite în
timp un subiect obĠine rezultate similare la un test sau scală.
Fidelitatea PDE a fost estimată prin calculul coeficientului de consistenĠă internă Alfa
Cronbach. Eúantionul utilizat a fost de 745 subiecĠi, valorile Alfa pentru scorurile globale úi
scorurile pe scale fiind cuprinse între .75 úi .94 (Tabelul 2). Aceste valori indică o foarte bună
consistenĠă internă, ceea ce exprimă faptul că itemii testului evaluează acelaúi construct –
distresul emoĠional. Cei mai mici indici de consistenĠă internă se înregistrează în cazul scalei
de „frică” (între .75 úi .81), fiind totuúi suficient de mari pentru a indica o fidelitate acceptabilă.
Tabelul 2. Statistici descriptive úi indicii Alfa de consistenĠă internă pentru scalele PDE
5
PROFILUL DISTRESULUI EMOğIONAL (PDE)
Validitate
Validitatea este o caracteristică a unui test (sau scală) care arată măsura în care
acesta măsoară ceea ce se spune că măsoară. Altfel spus, validitatea se referă la măsura în
care inferenĠele pe care le facem pornind de la rezultatele obĠinute la un test sunt corecte
(Messick, 1995).
Validitatea de conĠinut se referă la examinarea sistematică a itemilor testului/scalei
pentru a vedea dacă ei acoperă un eúantion reprezentativ al domeniului pe care dorim să îl
măsurăm. În elaborarea PDE s-a pornit de la POMS-SV (Shacham, 1983), de unde au fost
extraúi itemi pentru subscalele de anxietate úi depresie. AlĠi itemi au fost selectaĠi din varianta
lungă a POMS (McNair, Lorr, úi Droppelman, 1971). Folosindu-se un dicĠionar de sinonime,
itemilor deja construiĠi li s-au adăugat alĠii astfel încât s-a ajuns la o listă de 41 de adjective
care descriu emoĠii. În selecĠia adjectivelor s-a Ġinut cont de principiile teoriei raĠional-emotive
úi comportamentale, care subliniază distincĠia dintre emoĠiile negative funcĠionale úi
disfuncĠionale. Cei 41 de itemi au fost ulterior clasificaĠi în cele două categorii (emoĠii
funcĠionale úi disfuncĠionale) de 3 experĠi în psihoterapie raĠional-emotivă úi comportamentală
de la AsociaĠia de Psihoterapii Cognitive úi Comportamentale din România. Cei 26 de itemi
care compun varianta finală a scalei sunt cei care au întrunit consensul interevaluatori.
Aúadar, PDE a fost astfel construit încât conĠinutul său reflectă principii teoriei
raĠional-emotive úi comportamentale, iar forma sa este asemănătoare altor teste similare deja
existente úi care úi-au dovedit utilitatea.
6
PROFILUL DISTRESULUI EMO ğIONAL (PDE)
7
PROFILUL DISTRESULUI EMOğIONAL (PDE)
8
PROFILUL DISTRESULUI EMOğIONAL (PDE)
itemi fiecare pentru măsurarea a două aspecte distincte privind anxietatea. Starea de
anxietate (A-stare) úi anxietatea ca trăsătură (A-trăsătură).
9
PROFILUL DISTRESULUI EMO ğIONAL (PDE)
N
STAI – .58* .55* .59* .60* .54* .55* .51*
X1 115 118 119 117 117 118 119
N
STAI- .47* .43* .42* .44* .48* .44* .48*
X2 98 101 102 100 100 101 102
N
USAQ -.19* -.15 -.20* -.18* -.18* -.14 -.20*
N 115 118 119 117 117 118 119
* corelaĠiile sunt semnificative la p.05
Etalonare
Pentru scorul total la PDE úi scorul la PDE - emoĠii negative disfuncĠionale nu există
diferenĠe semnificative în funcĠie de sex, etaloanele fiind valabile atât pentru femei, cât úi
pentru bărbaĠi (vezi Tabelul 5). Pentru scorul la PDE- emoĠii negative funcĠionale există
diferenĠe în funcĠie de sex, etaloanele separate reflectând această diferenĠă.
10
PROFILUL DISTRESULUI EMOğIONAL (PDE)
11
PROFILUL DISTRESULUI EMOğIONAL (PDE)
BIBLIOGRAFIE
Albu, M. (1998). Construirea úi utilizarea testelor psihologice. Cluj-Napoca: Editura Clusium.
Anastasi, A. (1988). Psychological Testing. 6th edition. New York: Macmillan.
Beck, A.T., Rush, A.J., Shaw, B.F. úi Emery, G. (1979). Cognitive therapy of depression.
Guilford Press: New York.
David, D., Holdevici, I., Szamoskozi, ù., úi Băban, A. (2000). Psihoterapie úi hipnoterapie
cognitiv-comportamentală. Editura Risoprin: Cluj-Napoca.
David, D., Schnur J., úi Belloiu A. (2002). Another search for the “hot” cognitions: Appraisal,
irrational beliefs, attributions, and their relation to emotion. Journal of Rational-
Emotive and Cognitive-Behavior Therapy, 2, 93-131.
David, D., Schnur, J., úi Birk, J. (2004). Functional and dysfunctional feelings in Ellis’ cognitive
theory of emotion; An empirical analysis. Cognition and Emotion, 18, 869-880.
Dempster, F.N., úi Brainerd, C.J. (1995). Inference and inhibition in cognition. San Diego, CA:
Academic Press.
DiGiuseppe, R., Leaf, R., Exner, T. úi Robin, M.W. (1988). The development of a measure of
rational/irrational thinking. Paper presented at the World Congress of Behavior
Therapy, Edinburgh, Scotland.
DiLorenzo, T., Bovbjerg, D., Montgomery, G., Valdimarsdottir, H., úi Jacobsen, P. (1999) The
application of a shortened version of the profile of mood states in a sample of breast
cancer chemotherapy patients. British Journal of Health Psychology, 4, 315–325.
DiLorenzo, T., Bovbjerg, D., Montgomery, G., Valdimarsdottir, H., úi Jacobsen, P. (1999) The
application of a shortened version of the profile of mood states in a sample of breast
cancer chemotherapy patients. British Journal of Health Psychology, 4, 315–325.
Ellis, A. (1962). Reason and emotion in psychotherapy. New York: Lyle Stuart.
Ellis, A. (1994). Reason and emotion in psychotherapy (re. ed.). Secaucus, NJ: Birscj Lane.
Ellis, A., úi Harper, R.A. (1975). A new guide to rational living (rev. ed.). Hollywood, CA:
Wilshire Books Company.
Ellis, A.. úi DiGiuseppe, R. (1993). Are inappropriate or dysfunctional feelings in rational-
emotive therapy qualitative or quantitative? Cognitive Therapy and Research, 17,
471-477.
Hollon, S.D., úi Kendall, P.C. (1980). Cognitive self-statements in depression: Development of
an automatic thoughts questionnaire. Cognitive Therapy and Research, 4, 383-395.
Kassinove, H., Eckhardt, C., úi Endes, R. (1993). Assessing the Intensity of “Appropriate” and
“Inappropriate” Emotions in Rational-Emotive Therapy. Journal of Cognitive
Psychotherapy: An International Quarterly, 7, 227-239.
Macavei, B. (2002). A Romania adaptation of the Attitudes and Beliefs Scale 2. Romanian
Journal of Cognitive and Behavioral Psychotherapies, 2, 105-122.
McNair, D.M., Lorr, M., úi Droppelman, L.F. (1971). EITS Manual for the Profile of Mood
States. San Diego: Educational and Industry Testing Service.
12
PROFILUL DISTRESULUI EMO ğIONAL (PDE)
13