Comportamentul alimentar.Comportamentul alimentar normal.

Tulburări ale comportamentului alimentar:

anorexia nervoasă. Bulimia nervoasă, alte tulburări ale comportamentului alimentar..
COMPORTAMENTUL ALIMENTAR & TULBURĂRILE SALE
Definiţie
Comportamentul alimentar = ansamblul conduitelor unui individ în ceea ce priveşte consumul
alimentelor.
Principala funcţie a comportamentului alimentar este asigurarea aportului de substraturi energetice şi
compuşi biochimici necesari metabolismului celular
Comportamentul alimentar este o succesiune de 3 faze:
1. Faza pre-ingestivă
2. Faza ingestivă
3. Faza post-ingestivă
1.Faza pre-ingestivă presupune ca individul să se afle în stare de veghe şi cuprinde mai multe
comportamente: de căutare a hranei, de stocaj şi de preparare a alimentelor. Senzaţiile care guvernează
această etapă sunt:
 Foamea = nevoia de a mânca
 Apetitul = dorinţa de a mânca
2. Faza ingestivă cuprinde drept comportamente debutul ingestiei de alimente, alegerea alimentelor şi
încetarea ingestiei.
• Senzaţiile caracteristice sunt cele de plăcere, de estimare a cantităţilor şi cea de saţietate.
3. Faza post-ingestivă se caracterizează prin starea de bine, cu senzaţii precum saţietatea, plenitudinea,
satisfacţia şi somnolenţa.
Tulburările comportamentului alimentar
1. Tulburări cantitative
2. Tulburări calitative
1.Tulburări cantitative
1.1. Hipofagia (gr, hipo = puţin, phagein =a înghiţi) (inapetenţa, anorexia, din gr, an = fără, orexe = apetit)
1.2. Hiperfagia (polifagia, hiperorexia, bulimia)
1.1. Anorexia
Etiologie: pierderea apetitului poate fi:
1.1.1. Involuntară, datorată
 Unei boli organice
 Unei boli psihice
1.1.2. Voluntară (în anorexia mintală).
1.1.1. Anorexia involuntară
 Cauze organice:
– Cancerul, indiferent de localizare
– Boli digestive (bolile inflamatorii ale colonului)
– Insuficienţa cardiacă congestivă
– Insuficienţa renală cronică
– Boli endocrine (hipotiroidia, hiperparatiroidismul, boala Addison)
– Boala acută de iradiere

1
 – Tratamente cu psihostimulante (amfetamine, fenetilamine, PEA)
– Addicţia de narcotice (cocaină, heroină).
Anorexia involuntară de cauză organică poate fi
 Neselectivă, pentru toate alimentele
 Selectivă: ex: în gastrita atrofică şi cancerul gastric, aclorhidria determină anorexie selectivă
pentru carne, faţă de care pacientul capătă un adevărat dezgust.
 Cauze psihice:
Depresia
Demenţa.
1.1.2. Anorexia voluntară
Anorexia nervoasă = sindrom psihic caracterizat prin refuzul de a se alimenta suficient pentru a-şi
menţine o greutate corporală minimă, datorită fricii de a nu se îngrăşa şi perturbării percepţiei
dimensiunilor propriului corp, la care, la femeile în post-menarhă, se adaugă obligatoriu amenoreea
(absenţa ≥ 3 cicluri menstruale consecutive).
Anorexia nervoasă este o falsă anorexie (nu există o pierdere propriu-zisă a apetitului, ci un refuz al
alimentaţiei)!
Atenţie! Anorecticele nu au conştiinţa bolii (îşi neagă boala). De aceea informaţiile anamnestice trebuie
privite cu suspiciune şi completate cu date furnizate de anturaj.
 Examenul fizic:
 BMI < 17,5 kg/m²
 Semne cutaneo-faneriene
 Semne cardio-vasculare
 Semne digestive
 Amenoree (criteriu diagnostic!)
 Semne cutaneo-faneriene:
Piele uscată, adesea cu turgor întârziat (deshidratare) şi descuamare furfuracee, colorată în
galben (carotinemie)
Acrocianoză
Lanugo la nivelul feţei şi antebraţelor
Părul scalpului uscat, friabil, rar
Edeme hipoproteice
Unghii friabile.
 Semne cardio-vasculare:
Bradicardie (în contrast cu starea de deshidratare) cu hipotensiune arterială
Sindrom de prolaps a valvei mitrale.
 Semne digestive:
Dureri epigastrice
Senzaţie de balonare şi plenitudine după cantităţi mici de mâncare
Constipaţie.
Examene de laborator:
• anemie şi leucopenie;
• hipoalbuminemie;

2
 • hipokaliemie;
• creşterea beta-carotenului şi a azotului ureic;
• scăderea capacităţii de concentrare renală;
• alterarea testului de toleranţă orală la glucoza prin scăderea răspunsului muscular;
• scăderea zincului şi cuprului în plasmă;
• creşterea amilazemiei;
• scăderea hormonilor sexuali (estradiol, luteinizant-LH, foliculo-stimulant-FSH).
1.2. Hiperfagia
Hiperfagia (polifagia, hiperorexia) = ingestia unei mari cantităţi de alimente ca răspuns la senzaţia
exagerată de foame sau la dispariţia celei de saţietate.
Etiologie
1. Afecţiuni organice:
 Diabetul zaharat
 Hipertiroidia
2. Afecţiuni psihice:
 Bulimia nervoasă
 Tulburarea de ingestie alimentară crescută
 Demenţele.
Bulimia nervoasă
Bulimia nervoasă (gr, bous=taur, limos=foame)= sindrom psihic caracterizat prin paroxisme de ingestie
alimentară exagerată, necontrolată (binge eating), repetate ≥ 3 / săpt, 3 luni consecutiv şi urmate de
sentimente de ruşine şi vinovăţie care dau naştere unor comportamente compensatorii menite să
prevină creşterea în greutate.
Comportamentele compensatorii pot fi de tipul:
 Exerciţiu fizic exagerat
 Perioade de post sau dietă strictă
 Vărsături auto-provocate
 Abuz de laxative sau diuretice
 Utilizarea de medicamente anorexigene şi/sau care să inducă o stare hipermetabolică (ex:
hormoni tiroidieni)
 Ca şi anorecticele, bulimicele sunt nemulţumite de aspectul lor, de greutatea lor corporală sau
de ambele!
 Atunci când episoadele de bulimie nu sunt urmate de conduite compensatorii, diagnosticul este
cel de tulburare cu ingestie alimentară crescută (binge eating disorder).
 Anorexia nervoasă, bulimia nervoasă şi tulburarea alimentară cu ingestie alimentară crescută
alcătuiesc un grup distinct de boli psihice numite tulburări alimentare.
Episodul bulimic are adeseori caracter ritualic:
 se desfăşoară in stricta intimitate, pe ascuns
 are o durata de aproximativ 2 ore
 este însoţit de senzaţia de lipsă a controlului (nu se poate opri, nu poate controla ce şi cât
mănâncă) şi de o anumita îngustare a câmpului de conştiinţă de tip disociativ (percepţie redusă
a ceea ce se întâmpla in jur)

3
  este urmat de sentimentu de ruşine, care declanşează comportamentul compensator.
Examenul fizic:
 Pacienţii sunt rareori obezi, iar obezitatea morbidă este rară
 Aspectul general este îngrijit, îmbrăcămintea curată şi de bună calitate sugerând preocuparea
pentru propria înfăţişare
 Semne cutaneo-faneriene
 Semne pulmonare
 Semne digestive
 Amenoree la aprox 50% din paciente (ciclu menstrual neregulat la un procent mai mare)
 Semne cutaneo-faneriene:
Piele uscată (xerosis)
Semnul Russel: escoriaţii şi/sau calozităţi la nivelul articulaţiei metacarpo-falangiene a indexului
în urma tentativelor repetate de a-şi provoca vărsături
Unghii distrofice
Păr friabil, rar
Acnee.
 Semne pulmonare, consecinţă a vărsăturilor provocate:
Pneumomediastin (prin ruptura esofagului)
Pneumonie de aspiraţie (sindrom Mendelson).
 Semne digestive:
Eroziuni ale feţei linguale a dinţilor, carii frecvente şi leziuni gingivale datorită vărsăturilor acide
repetate
Hipertrofie parotidiană bilaterală prin stimulare non-inflamatorie
HDS prin rupturi ale mucoasei esofagiene (sindrom Mallory-Weiss)
2.Tulburări calitative
Tulburările calitative ale comportamentului alimentar (parorexii) sunt de fapt tulburări gustative
(disgeuzii), dintre care cele mai cunoscute sunt:
 Pica = apetitul pentru materiale necomestibile (var, nisip, pământ, cărbuni etc)
 Malacia = apetitul exagerat pentru condimente şi excitante (ex. boala Addison)
 Pagofagia = apetitul pentru gheaţă.
Sitofobia – anorexie conditionata pentru alimentele solide, din teama de a nu produce durere
(bucala, esofagiana, gastrica) → cauze:
Ø stomatita aftoasa/ulceroasa Ø diverticuli esofagieni inflamati
Ø cancer esofagian Ø cancer gastric
Fagofobia – anorexie impusa, in absenta unei patologii digestive
• la bolnavii care vor sa slabeasca cu orice pret
• insoteste teama de otravire – in ATS, deliruri alcoolice, delir de persecutie
• volitionala - greva foamei
Acoria – bolnavul mananca incontinuu
Ø ATS cerebrala Ø dementa senila
Ø lues cerebral Ø tumori cerebrale

4
5