“O scrisoare pierduta” de I.L.

Caragiale
Reprezentata de scena in 1884, comedia „O scrisoare pierduta” de I.L. Caragiale este a treia piesa dintre
cele patru scrise de autor, o capodopera. Este o comedie de moravuri, in care sunt satirizate aspecte ale
societatii contemporane autorului, fiind inspirata din farsa alegerilor electorale din anul 1883.
Tema acestei comedii o constituie prezentarea vietii social-politice a unor politicieni corupti intr-un
orasel din provincie aflat un febra alegerilor pentru Camera, santajul, falsificarea listelor electorale, si de
familie, triunghiul conjugal Zoe-Trahanache-Tipatescu.
Titlul, element paratextual, reprezinta continutul de idei al textului si este constituit din grupul nominal
„O scrisoare pierduta”, care pune in evidenta contrastul comic dintre aparenta si esenta: pretinsa lupta
pentru puterea politica se realizeaza, de fapt, prin lupta de culise, avand ca instrument de santaj politic
„o scrisoare pierduta” – pretextul dramatic al poeziei. Acest titlu anticipeaza drumul ciclic al scrisorii si
prefigureaza conflictul operei, bazat pe o eroare, respectiv pierderea scrisorii de catre Zoe.
Comedia este o specie a genului dramatic, care starneste rasul prin surprinderea unor moravuri, a unor
tipuri umane sau a unor situatii neastepate, avand un final fericit. Conflictul comic este realizat prin
contrastul dintre esenta si aparenta.
Ca specie a genului dramatic, comedia este destinata reprezentarii scenice, dovada fiind lista cu
personajele de la inceputul piesei si didascaliile, singurele interventii directe ale autorului in piesa.
Naratiunea, ca mod de expunere, lipseste, actiunea fiind redata numai prinn dialog si monolog dramatic.
Fiind destinata reprezentarii scenice, creatia dramatica impune anumite limite in ceea ce priveste
amploarea timpului si a spatiului de desfasurare al actiunii. Actiunea comediei este plasata “in capitala
unui judet de munte, in zilele noastre”, adica la sfarsitul secolului al XIX-lea, in perioada campaniei
electorale , intr-un interval de 3 zile.
Textul dramatic este structurat in 4 acte alcatuite dintr-un numar variabil de scene, fiind construit sub
forma schimbului de replici intre personaje si care dezvolta toate momentele subiectului.
Actiunea este cronologica si se desfasoara Scena initiala din Actul I contine intriga si expozitiunea,
prezinta personajele Stefan Tipatescu si Pristanda, care citesc ziarul lui Nae Catavencu, “Racnetul
Carpatilor”, si numara steagurile. Trahanache soseste cu vestea detinerii unei scrisori de catre adversarul
politic, scisoare care ii poate asigura reusita in alegeri. Zoe Trahanache, sotia lui Zaharia, pierduse
scrisoarea de amor pe care amantul ei, Stefan Tipatescu i-o adresase . Catavencu ii ameninta pe sotii
Trahanache cu publicarea scrisorii. Farfuridi si Branzovenescu trimit o telegrama la Bucuresti in care isi
acuza aliatii politici de tradare, in special pe prefect. Zoe se intalneste cu Nae Catavencu si ii promite
spijinul in alegeri, incercand sa-l determine si pe Tipatescu sa faca acelasi lucru. Prefectul refuza initial,
dar in final cedeaza presiunilor Zoei.
In Actul II este prezentata incercarea lui Tipatescu de a recupera scrisoarea, solicitandu-i lui Pristanda
sa-l aresteze si sa il perchezitioneze pe Catavencu, dar si incercarile lui Trahanache de a gasi o dovada a
plastografierii scrisorii.
In Actul al III-lea actiunea atinge punctul culminant: Farfuridi si Catavencu isi rostesc discursurile, prin
care fiecare incearca sa-i atraga pe alegatori. Intre timp, Trahanache gaseste o polita falsificata de
Catavencu, pe care intentioneaza s-o foloseasca pentru contra-santaj. Incercarea lui Catavencu de a
vorbi in public despre scrisoare esueaza din cauza scandalului iscat de Pristanda, dar si de anuntarea
numeui candidatului: Agamemnon Dandanache. In incaierare, Catavencu isi pierde palaria, unde tinea
scrisoarea, care este gasita pentru a doua oara de Cetateanul turmentat.
Actul al IV-lea (deznodamantul) aduce rezolvarea conflictului initial, pentru ca scrisoarea ajunge la Zoe,
iar Catavencu se supune conditiilor ei. Intervine un alt personaj, Dandanache, care intrece prostia si lipsa
de onestitate a candidatilor locali. Propulsarea lui politica este cauzata de o poveste asemanatoare: si el
gaseste o scrisoare compromitatoare. Este ales in unanimitate si totul se incheie cu festivitatea condusa
de Catavencu, unde adversarii se impaca.
Fiind o comedie, conflictul dramatic principal consta, aparent, in confruntarea pentru puterea politica a
doua forte opuse: reprezentantii partidului aflat la putere, respectiv Stefan Tipatescu, Zaharia si Zoe
Trahanache, si gruparea independenta constituita in jurul lui Nae Catavencu, ambitios avocat si
proprietarul ziarului “Racnetul Carpatilor”. Conflictul are la baza contrastul dintre ceea ce sunt si ceea ce
vor sa para ca sunt personajele. Conflictul secundar este reprezentat de grupul Farfuridi-Branzovenescu,
care se teme de tradarea prefectului.
O alta trasatura a comediei o constituie prezenta comicului, foarte variat ca mod de manifestare:
comicul de situaţie , de caracter, comicul de nume, de limbaj, de moravuri, de intenţie.
In primul rand, se evidentiaza comicul de situatie, provocat de pierderea scrisorii, de intamplarile
neasteptate, de confuzia totala a Cetateanului turmentat. Drumul ciclic al scrisorii este el insusi ridicol:
este piersuta de Zoe, gasita de Cetateanul turmentat, subtilizata si folosita ca arma politica de
Catavencu, regasita de Cetateanul turmentat care o returneaza Zoei.
Un rol important il are si comicul de nume. Numele lui Catavencu este derivat de la substantivul ‘cata’ si
sugereaza faptul ca personajul are in el ceva latrator. Numele Farfuridi si Branzovenescu sugereaza
inferioritate, prostie. Prenumele Agamemnon trimite la eroul din “Iliada” care a declansat Razboiul
Troian, dar diminutivul ‘Agamita’ sau ‘Gagamita’ sugereaza mediocritatea personajului, mai ales ca
numele sau, Dandanache, inseamna incurcatura. Pristanda este numele unui dans popular in care se
bate pasul pe loc. Numele lui Trahanache vine de la “trahana”, o coca moale si sugereaza capacitatea
acestuia de a se adapta oricarei situatii. Contastul dintre numele ‘Zoe’ si diminutivul familiar al
prenumelui, coana Joitica, starneste rasul si pune accentul pe diferenta dintre ceea ce vrea pesonajul sa
para, o dama din inalta societate, si ce este ea in realitate, o mahalagioaica.
O alta trasatura a comediei o reprezinta conflictul superfluu, bazat pe o neglijenta, care declanseaza
santajul. Finalul este vesel, constand in impacarea taberelor politice si a personajelor. Ironia este ca
manifestatia data in cinstea alegerii lui Dandanache este organizata de insusi Catavencu. Mai mult, in
urma discursului care concluzioneaza ca alegerile s-au desfasurat in mod ‘constitutional’, Pristanda
subliniaza grosolan aceasta idee prin ultima replica a textului: ‘Curat constitutional!’. Astfel, se constata
prezenta comicului de intentie care se manifesta prin atitudinea pe care autorul o manifesta fata de
personaje si fata de moravurile societatii. Acesta isi manifesta dispretul fata de arivism, adulter,
incultura, demagogie, prostie pe care le trateaza cu ironie, chiar sarcasm.
Prin aceste mijloace, piesa provoaca rasul, dar, in acelasi timp, atrage atentia cititorilor/spectatorilor, in
mod critic, asupra “comediei umane”. Lumea eroilor lui Caragiale este alcatuita dintr-o galerie de arivisti,
care actioneaza dupa principiul “scopul scuza mijloacele”, urmarind dobandirea sau mentinerea unor
functii politice/statut social nemeritat.
In concluzie, opera literara O scrisoare pierduta de I. L. Caragiale ocupa un loc aparte in literatura
română prin complexitatea ei şi a personajelor principale. Comedia se constituie intr-o capodopera a
scriitorului prin originalitatea şi prin capacitatea acestuia de a contura destine. Pentru acesta viata
politica este o scena pe care evolueaza reprezentari grotesti ale celor mai decazute moravuri umane:
ipocrizia, interesul personal, prostia, incultura, demagogia.