RIVALITATILE RUSO-AUSTRO-OTOMANE SI CONSECINTELE LOR PENTRU PRINCIPATELE ROMANE

,, Toate pretextele aduse nu sunt decit pentru a intuneca adevarul istoric – acesta: toti se bateau pentru
noi, ori mai explicit de la noi, care sa ne cotropeasca… ‘’ (Constantin Ebriceanu)
Pe parcursul epocii moderne teritoriul Principatelor Romane a fost locul de desfasurare a unui sir de
ostilitati militare ruso-austro-turcesti , fiind nevoit in permanenta de a servi intereselor straine, mai putin
antrenandu-se in investirea propriei fiinte statale.
Pe fondul agravarii ,,problemei orientale” , aceasta caracterizindu-se prin încercările de rezolvare a
problemelor diplomatice și politice determinate de decăderea Imperiului Otoman, care generau instabilitate
în regiunile europene aflate sub dominația turcilor, Principatele au devenit cadrul confruntarilor dintre cele 3
imperii rivale: otoman , rus si habsburgic. Celelalte mari puteri, precum Prusia, Anglia, Franta s-au implicat
putin in problema orientala.
Atitudinea romanilor fata de aceste evenimente era prorusa , ce se explica prin speranta ca solidaritatea
ortodoxa va ajuta la eliberarea de sub dominatia otomana, insa dupa mai multe perioade de ocupatie rusa,
care au scos in evidenta rautatea comandantilor si trupelor ruse, atitudinea romanilor s-a schimbat, acum ei
intreptindu-si spernatele de eliberare catre vest, in special catre Franta.
Respingerea otomanilor sub zidurile Vienei in 1683 de catre austrieci, ajutate de cele polone ce erau sub
conducerea lui Ioan Sobieski, regele Poloniei, au deschis seria cuceririlor teritoriale pe seama otomanilor,
acestia suferind mai multe infringeri : in 1686 la Buda, in 1687 la Mohacs, in 1697 la Zenta. Cucerirea
Ungariei i-a adus pe austrieci la hotarele Transilvaniei, mare principat aflat sub suzeranitatea Imperiului
Otoman. Pozitia Transilvaniei, vecinatatea ei cu T.Romaneasca si Moldova, precum si resursele naturale ii
confereau o importanta deosebita in planurile strategice ale habsburgilor, mai ales ca si Polonia, si Rusia erau
la fel de interesate de aceste teritorii. Maghiarii isi impun stapinirea asupra Transilvaniei. Pacea de la
Karlowitz, din 1699 a consfintit in mod evident ruperea echilibrului de forte in sud-estul Europei si inceputul
regresului Imperiului Otoman in favoarea Imperiului Habsburgic si Rusiei. De la supunerea otomana ,
Transilvania trece in alta supunere, habsburgica. Se recunostea existenta doar a 3 natiuni: maghiarii, sasii si
secuii. Romanii care reprezentau majoritatea populatiei, erau in continuare private de drepturile lor , exclusi
din viata polititca, erau supusi ofenselor.
In vara anului 1711 are loc Compania de la Stalinesti, pornita de trupele moldo-ruse. Pacea de la Prut va
modifica balanta in favoarea otomanilor, rusii fiind impusi sa paraseasca teritoriile Moldovei.
Dupa actiunile antiotomane intreprinse de domnii munteni si moldoveni, cum a fost alianta lui
D.Cantemir cu tarul rus Petru I, Poarta decide sa nu mai incredinteze tronurile Moldovei si Munteniei
domnilor paminteni, instituind domniile fanariote, aceasta a insemnat intensificarea controlului in toate
sferele asupra Principatelor, cu implicarea in politica interna, diplomatia politicii externe, transformarea
Principatelor in instrumentele de satisfacere a oricaror interese militare.
In urma razboiului ruso-turc din 1716-1718 , Tarile Romane au avut de suferit, fiind deposedate de Banat
si Oltenia, care le revin Imperiului Habsburgic. Razboiul din 1736-1739 a atirnat in favoarea otomanilor. Prin
pacea de la Belgrad , habsburgii au retrocedat Oltenia, iar rusii Azovul. In urma razboiului ruso-turc din 1768-
1774, care a fost o lovitura umilitoare primita de Imperiul Otoman, a avut loc pacea de la Kuciuk-Kainargi.
Acestia pierd o serie de teritorii de la nordul Marii Negre, dar mai ales Hanatul Crimeii. Intre 1787-1792 are
loc razboiul ruso-austro-turc. E semnata pacea de la Iasi prin care Rusia ocupa tinuturile dintre Bug si Nistru,
devenind vecina Moldovei.
Etapa de cotitura in istoria Tarilor Romane a fost razboiul de la 1806-1812. Conform pacii de la Bucuresti,
din mai 1812, teritoriul dintre Prut, Nistru si Dunare , cca 48 % din teritoriul Moldovei a fost anexat la
Rusia. ,,Planurile noastre initiale au fost mai ample: in anul 1806 intentionam sa cucerim ambele Principate si
sa formam din ele 4 gubernii rusesti, dar in cele din urma am fost nevoiti sa ne limitam la o achizitie mult mai
modesta, la regiunea Basarabiei… Aceasta extindere ne apropia de Peninsula Balcanica, ne dadea
posibilitatea de a ne pregati de expansiunile ulterioare pe seama Imperiului Otoman ‘’ (Leon Casso)
In timpul epocii moderne teritoriul Principatelor Romane au fost locul de desfasurare a unui sir de ostilitati
militare ruso-austro-otomane. Tarilor romane permanent li se cerea sa serveasca actiunilor si intereselor
,,protectoare”, ceea ce a dus la modificarea statutului lor juridic si la rupturi teritoriale.
Tind sa mentionez ca razboaiele si ocupatiile straine au stagnat dezvoltarea si au fost cauza principala a
cresterii decalajului economic si social-politic al principatelor fata de alte zone europene. In timp ce alte
state cunosteau modernizarea politica, sociala si progresul economic, Principatele Romane indurau
necontenit scene de lupte istovitoare si obligatii economice dictate de fortele posesoare.