OMUL UNIVERSAL

Renasterea este o miscare culturala care s- a manifestat intre secolele XIV- XV- XVI, avandu- si originile in
centrul Italiei. La inceput italiana, aceasta a devenit repede franceza si mai apoi, europeana. Intre Evul
Mediu si Epoca Clasica, Renasterea se remarca prin repunerea in scena a ideii « mostenirii inetelectuale,
culturale, si, artistice a secolelor precedente, si in special, a Antichitatii. ». Se disting diferite perioade
succesive ale Renasterii, cum ar fi : Trecento ( secolul al XIV- lea, ca reprezentant avandu- l pe Botticelli ),
Quattrocento ( secolul al XV- lea ), si Cinquecento ( secolul al XVI- lea ).

La nivel artistic, se observa o preferinta spre reprezentarile destinate unei profunde « intelegeri a naturii
». Aceasta epoca semnifica/ reprezinta: „ O redescoperire, in tarile occidentale, a ideilor, a cunostintelor,
a vechii filozofii, adica, a civilizatiei antice a grecilor, si a romanilor. Este o perioada de entuziasm, de
speranta, de incredere imensa in dorinta/ avantul si in puterea ratiunii umane.

Pe parcursul Evului Mediu, religia crestina ii impingea pe oameni sa creada ca viata lor tereastra/
pamanteana, nu este altceva decat o pregatire pentru viata eterna.In timpul Renasterii, studiind textele
grecesti si latine, care dadeau o mare importanta vietii terestre, naturii, lucrurilor acestei lumi, viziunea
umanitatii se schimba din acest punct de vedere. Principiul autoritatii ( se accepta autoritatea
Stapanilor ), este inlocuit de catre examenul individual, de libera gandire.

Deviza intregului umanism grecesc si punctul de plecare pentru realizarea Kalokagathiei : „cunoaste-te
pe tine insuti” (inscriptie gravata pe templul din Delphi) . Kalokagathia este expresia suprema a
umanismului vechlor greci, construita de mintea prin excelenta speculativa a filosofilor. Umanismul
grecesc este o sinteza a unor traditii de cultura si civilizatie foarte adanci din bazinul Mediteranei.
Renasterile nu sunt atat rupturi de nivel, ci mai degraba momente de sinteza suprema, de confluente
multiple si variate care se echilibreaza in incercari de constructii rationale.

Pe de alta parte, Terentio a formulat in „Heautontimorumenos” („Sie insusi calau”) una din generoasele
idei conducatoare ale umanismului latin: „homo sum e nihil umani a me alienum esse prito” („sunt om si
socotesc ca nimic din ceea ce este omenesc nu mi-e strain”). Asadar, umanismul latin ajunge la un grad
de universalitate mai mare decat splendid construitul umanism grecesc. Prin ideile inaltate si constituite
de umanismul antic (cel grecesc si cel latin), prin intermediul marilor filozofi antici se formeaza astfel
treptat, nuantat, cei doi piloni ai spiritului european.

Curentul umanist ramificat a incercat stabilirea unei noi ordini de repere, de modele, care sa trezeasca
amintiri legate de un tip anumit de constiinta apartinand unei vremi apuse. Astfel au inceput a fi puse in
valoare relatiile om – om, om – natura, om – divinitate.

Omul este el insusi o lume, o lume in care pune ordine in consonanta cu o imagine ratioanalizata a
cosmosului mare. In acest cosmos geometrizat, omul sta in mijloc, el singur scop siesi, independent
privit, apt sa devina un „suflet frumos”, produs al educatiei fizice, al filozofiei si artei. „Sufletul frumos”
este innobilat, supus influentelor gandirii si creatiei artistice care temperau lumea pasiunilor altfel
violente si oarbe; eroarea si excesul, adica hybrisul, aducator de nenorocire, dispareau din sufletul
frumos care se inteleptea.

In alti termeni, valoarea mare a curentului umanist sta in realizarea unitatii de constiinta a intelectualilor
europeni.

Astfel, conditia umana este implicata de o conceptie si de un tip de sensibilitate care exprima epoca.
Instabil, modelul ( uman ) se rectifica succesiv, isi schimba esenta si echilibrul. Dialectica modelelor
coincide unui prooces de corectare a imaginii. Astfel se poate vorbi de:

1. in Antichitatea clasica, de imaginea omului ca proportie divina

2. in literatura Evului Mediu, de imaginea omului damnat: imperfect, vinovat prizonier

3. in literatura Renasterii, de imaginea omului „forta”

4. in literatura clasicismului, de imaginea omului ca ratiune si echilibru

5. in literatura romanticilor, de imaginea omului ca realitate duala, antagonica

6. in literatura realismului, de imaginea omului ca entitate complexa

7. in literatura de avangarda, de imaginea omului ca inertie.

Leonardo da Vinci face parte din marea familie occidentala fondata de Platon, familie a carei semn
characteristic este simtul generalitatii, dorinta de a cunoaste, de a instrui, de a uni, de a sluji. A ceasta
intelegere a fratiilor a solidaritatatii fiintelor si lucrurilor va face din Leonardo un precursor in toate
domeniile artistice si stiintifice.

Artistul este fiul acelei renasteri florentine, sinteza a Evului Mediu si a Antichitatii, care a redescoperit
sensul profund al omului, a reincercat sa reinoade firile ce-l legau de univers. Asemenea predecesorului
sau, Leon Battista Alberti, acesta a fost interesat de muzica, fizica, matematica, fiziologie, mecanica,
pictura, sculptura, arhitectura si filozofie. Totusi Leonardo s-a oprit mai ales asupra picturii, afirmand
universalitatea acestei arte : « Pictura este poezie, muzica, arhitectura, filozofie,…Este o arta atat de
profunda incat ea face din spiritul pictorului un fel de spirit al lui Dumnezeu…Pictura este o stiinta.

Leonardo a fost un adevarat sclav al umanitatii desi declarase „eu nu voi obosi niciodata slujind”.
Aprofundandu-si dragostea pentru mecanica, stiinta pe care o numea –paradis al matematicilor- el
inventeaza si construieste masini, pompe cu aburi, foale cu apa, presa de ulei, razboi de tesut panglici,
dospozitiv cu aer cald asigurand invartirea frigarilor. De asemenea cu 50 de ani inaintea lui Copernic el
scrie”..pamantul este o stea cam ca luna si astfel se va dovedi nobletea lumii in care traim”, cu un secol
inaintea lui Francis Bacon el socoteste ca experienta este singura cale de urmat pentru un savan, iar
inaintea lui Vesalius el creeaza o adevarata tehnica a anatomiei.
Ca artist renascentist-umanist , omul l-a preocupat indeajuns incat sa capete un profund respect pentru
el si viata sa . „ Gandeste-te ce crima este sa iei viata unui om, a carui plamaduire ti se pare asemenea
minune a artei, gandeste-te la respectul ce se cuvine sa-l dai sufletului ce salasluieste intr-o asemenea
arhitectura.’ Omul este modelul lumii iar cunoasterea constructiei sale este cel mai bun mijloc de a-l
cunoaste pe Creator.

Artistul a fost de asemenea fascinat de vechiul vis al lui Icar, acest lucru fiind dovedit de studiile sale
preliminare asupra zborului, ajungandu-se la concluzia unui helicopter sau avion.

Insa operele sale cele mai recunoscute vor ramane intodeauna cele din domeniul „artei pure”.
GIOCONDA”, Fecioara intre stanci”, „Cina cea de taina”, „Bunavestire”, „Botezul lui Christos”, picturi ce
fascineaza si astazi publicul, la care se adauga numeroase alte schite si sculpturi.

„Daca toti oamenii chiar si cei mai umili, sunt spartani sau atenieni, nu toti , insa sunt titani sau
olimpieni. Iar artistul care nu este nici titan, nici olimpian ne este un adevarat artist.” Acesta este una
dintre cele mai importante „legende” ale artei, care are meritul de a opune doua tipuri ce se confrunta
de cand lumea:titanii care refuza sa se opuna sortii si olimpienii care gasesc sensul existentei in
acceptarea cesteia.

Asfel, desi recunoscut alaturi de Leonardo da Vinci ca prototip al omului universal renascentis,
Michelangelo va ramane intodeauna un titan al artei, opunandu-se rivalului sau celebru, olimpianul
Leonardo.

Ce il caracterizeaza pe Michelangelo drept om renascentist, este indicutabilul sau talent in domeniul

artelor. Geniul sau universal fost deopotriva oglindit de pictura, desen, sculptura , arhitectura si
poezie.Bogat, admirat, inconjurat de prieteni si discipoli, inca din leagan a avut protectori puternici:
Lorenzo Magnificul, Iuliu al II-lea,, Clement al VII-lea, Pul al III-lea. El s-a valorificat mai ales in ceea ce
priveste pictura, sculptura si arhitectura. Capela Sixtina, Moise, David, Pieta, mormintele de Medicis,
fatada bisericii San Lorenzo, monumente impunatoare, mosteniri ale culturii universale atesteaza
valoarea artistului.

Aceasta figura controversata, se stinge la varsta de optzeci si noua de ani, dupa o viata tumultoasa,
zbuciumata, dupa ce si-a implantat sufletul in fiecare opera a sa.

„Traiesc din moartea mea si, daca inteleg bine, sunt fericit cu o soarta nefericita. Cel ce nu stie sa traiasca
din neliniste si moarte, sa vina in focul in care ard eu.”

MICHELANGELO BUONAROTII - TITANUL

Desi am exemplificat ideea de „ om universal ”, reprezentanti ai acestei epoci sunt mult mai multi, iar
importanta lor pentru posteritate este nemarginita, caci ei am lasat o imensa/ mare mostenire lumii
actuale. Meritele lor nu sunt doar de natura stiintifica, sau artistica, in functie de domeniul in care si- au
practicat cunostintele, ci mai degraba, trebuie sa le fie recunoscut efortul de a scoate la iveala
„ mostenirile Antichitatii uitate ”, promovarea ideilor acestora, si cultivarea lor. Dupa cum afirma si Pico
della Mirandola, in celebrul sau: „Discours sur la dignité de l'homme”, „omul este singura fiinta, a carei
libera alegere ii determina/ decide propriul destin ”, contrar credintei Evului Mediu, care sustinea ideea
unei ierarhizari a oamenilor, si a soartei lor, inca dinainte de a se naste acestia,facuta in prealabil, de
catre Dumnezeu. Tot Pico della Mirandola mai sustinea si ca omul trebuie sa fie doctor in toate stiintele si
in alte cateva pe deasupra', afirmandu- i astfel universalitatea. «L'homme est créé pour agir, l'utilité est
sa destinée.», credea si Leon-Battista Alberti. In cadrul Renasterii, omul nu mai este, ci el devine