Endodonție. Noțiuni Generale. Scopul Endodonției

1. Endodonție. Noțiuni generale. Scopul endodonției.
Reprezintă un compartiment al stomatologiei terapeutice, care studiază structura și funcția endodontului,

metodele și tehnica manipulărilor în cavitatea pulpară ( preponderent în canalul radicular).
Scopul: prevenirea acțiunii microorganismelor patogene și a produselor toxice ale activității lor vitale asupra
țesuturilor periodonțiului prin ermetizare (etanșare), sterilizare a endospațiului dentar.
2. Endodonție. Sarcinile endodonției. Criteriile ce favorizează reușita terapiei endodontice.

1. Elaborarea metodelor de diagnostic și tratament al canalelor radiculare în caz de
pulpite/periodontite.
2. Elaborarea metodelor și mijloacelor de sterilizare a macro și microcanalelor, a instrumentarului
special pentru prelucrarea și obturarea canalelor.
3. Studierea acțiunii focarelor cronice, odontogene, infecțioase asupra reactivității organismului.
Criteriile ce favorizează reușita: Diagnostic clinic precis, asigurarea condițiilor de maximă asepsie,
determinarea lungimii exacte a dintelui sau a canalului rad., pasajul intrumental, extinderea și formarea
canalului rad.
3. Endodonție. Metode de diagnostic în endodonție. Criteriile ce favorizează reușita terapiei

endodontice.
1) Metodele clinice de dagnostic.
Diagnosticul clinic al afecțiunilor pulpei si periodonțiului include: anamneza, inspecția, evaluarea culorii dinților si mucoasei
orale, verificarea cu sonda, percuția, se determină gradul de mobilitate al dintelui, palpare, termometre, electroodontometre.

 culoarea dinților – dinții cu pulpa necrotizată sau cei depulpați au culoare modificată deoarece se
pierde luciul natural al smalțului si capătă nuanțe gri
 sondarea– permite să depistăm comunicarea cu cavitatea dintelui, starea pulpei, situarea ostiumurilor
canalare si prezența pulpei în ele
Prepararea cavității dentare fără anestezie ne permite să apreciem starea pulpei.

 palparea – se palpează mucoasa orală si osul alveolar pentru a depista edemul , senzații de durere
fistule.
 mobilitatea dintelui – si modificarea poziției acetuia, pot însemna o patologie în interiorul osului.
 percuția – permite să depistăm focarul infecției din periodont. La prezența focarului în timpul
percuției acestuia apare durere.
2) Metodele roentgen de diagnostic.
Reușita terapiei endodontice depinde de:

 cunoasterea anatomo-topografică a cavității dentare
 îndemnarea si folosirea corectă a instrumentelor endodontice
 cunoasterea metodelor de preparare a cavităților
 aplicarea tehnicilor de prelucrare mecanică/medicamentoasă si de obturare a canalelor radiculare

4. Noțiuni despre camera pulpară.
Reprezintă spațiul amplasat central în raport cu toate țesuturile dentare dure (smalț, dentină, cement). Ea este înconjurată de
dentină și doar apical contactează cu cementul, periodonțiul.
5. Date topografice ale cavității coronare a dintelui (fundul, tavanul și pereții).
Cavitatea coronară reprezintă un spațiu larg în partea coronară a dintelui, repetînd ca formă configurația coroanei.
Fundul - cav. coronară a incisivilor, caninilor și premolari (excepție primii superiori) nu au fund și continuă nemijlocit în canalul
rădăcinii dintelui. În ceilalți sunt dispuse orif. de intrare în canale. Fundul cav. dintelui se proiectează aprx. în reg coletului
dentar.
Tavanul - este dispus deasupra cav. coronare a dintelui, paralel în suprafața lui masticatorie. Sunt prezente coarnele pulpare
corespunzătoare vîrfurilor cuspizilor dentari.
Pereții laterali - sunt dispuși între plafon și planșeu și poartă denumirea acelei suprafețe dentare, cu care cav. e învecinată
(vestib, lingual, mezial, distal.)
6. Date topografice ale canalelor radiculare (canalul principal, ramificații).
Canalul radicular se împarte în (treimea) coronară, medie și apicală.
Canalul rad. principal, menținîndu-și poziția centrală, formează la niv. orif. apical un întreg sistem de ramificații. Canalele rad.
pot fi: drepte, radiare, ovalare, deltoide.
În secțiune transversală canal. rad. poate fi tubular sau lamelar, iar în cea long. drept sau unghiular.
7. Date topografice ale zonei apicale: apex radiologic, apex anatomic, constricție apicală (diametru apical minor), foramen
apical (diametru apical major), joncțiune cemento-dentinară.
Apexul anatomic: se afla la nivelul zonei de trecere a dentinei canalului radicular in cimentul
radicular unde se termina canalul. Poate fi nu la apex dar lateral , mezial, vestibular, lingual.
Apexul radiologic: cel mai indepartat punct care poate fi vazut pe radiografie.
Apexul fiziologic (constricție apicală):localizat în regiunea îngust ării (constric ției) apicale
interioare la o distanta de 1-1,5 mm de la cel radiologic
8. Tipuri de constricții apicale după Петрикас și Овсепян (1997).
A- constricție trapezoidă
B- constricție în formă de con
C- constricție multiplă
D- îngustare paralelă.

9. Clasificarea morfotipurilor canalare după Ingle (1976), Weine (1989).
Ingle 1976 - 4 clase
I - canal rad. ușor curbat
II - particularități anatomice, cum ar fi curbura canalului rad, partea apicală complexă, canale sinuoase sau divizate, citeva
foramene apicale.
III - apex deschis, rădăcina needificată.
IV - dinți deciduali, resorbție a apex. rad.
Weine: I - un canal, un foramen apical
II - 2 canale, 1 foramen apical
III - 2 canale separate, 2 foramene apicale separate
IV - 1 canal se divide, 2 foramene.
10. Clasificarea morfotipurilor canalare după Vertucci (1984).
1: un canal singular
2: 2 canale confluente în treimea apicală
3: un canal care se desparte, reunindu-se către apex
4: 2 canale separate
5: 1 canal care se desparte în apropierea apexului
6: 2 canale care se unesc de-a lungul rădăcinii, apoi se despart
7: 1 canal care se desparte, se unește și iar se desparte
8. 3 canale separate într-o singură rădăcină.
11. Factori ce generează modificări în structura cavității dintelui, inclusiv cei de vârstă
*La oamenii în etate partea coronară prezintă o reducere a dimensiunilor, iar uneori dispare total
*Obliterarea canalului rad. poate fi parțială sau totală
*În pulpă se produc schimbări (mineralizarea pulpei).
12. Particularitățile topografiei cavității pulpare a incisivilor centrali maxilari. Puncte de elecție pentru trepanare și
forma cavității de acces la incisivii maxilarului superior.
Cavit. coronară este formată din pereții labial, lingual și 2 laterali, este alungit în sens mezio-distal, iar in sens vestibular
palatinal este comprimat și are formă triunghiulară.
Puncte de elecție : centrul feței palatinale supracingular.
Forma cavității de acces : formă de triunghi cu vîrful orientat cingular cu baza triunghiului spre incizal.
1 rădăcină - 1 canal
Lungimea medie 25mm
13. Particularitățile topografiei cavității pulpare a incisivilor centrali mandibulari. Puncte de elecție pentru trepanare și
forma cavității de acces la incisivii maxilarului inferior.
Incisivul central inf. au o cameră pulpară mică. Canalul rad. al incisiv. inf. este foarte turtit in sens mezio-distal
1 rădăcină - 1 canal 60%, 2 canale 40%
Punct de elecție - mijlocul feței linguale.
Lungimea medie 21mm
Forma cavității de acces - ovalară
14. Particularitățile topografiei cavității pulpare a incisivilor laterali maxilari. Puncte de elecție pentru trepanare și forma
cavității de acces la incisivii maxilarului superior.
Camera pulpară - asemănătoare ca și la incisiv. centr. sup. doar că are dimensiuni mai mici. Canalul rad. mai strîmt și aplatizat in
sens mezio distal.
1 răd - 1 canal
Punct de elecție - mijlocul feței palatinale, supracingular.
Lungimea medie 23 mm.
Forma cavității de acces - similar incisiv. central (triunghiulară)
15. Particularitățile topografiei cavității pulpare a incisivilor laterali mandibulari. Puncte de elecție pentru trepanare și
forma cavității de acces la incisivii maxilarului inferior.
Incisivii laterali inf. asemeni celor centrali au camera pulpară mică. Canalul rad. este aplatizat in sens mezio-distal.
1 rădăcina - 1 canal
Punct de elecție - mijlocul feței linguale
Lungimea medie - 22 mm.
Forma cavității de acces - ovalară
16. Particularitățile topografiei cavității pulpare caninului maxilar. Puncte de elecție pentru trepanare și forma cavității
de acces la caninii maxilarului superior.
Camera pulpară este mare și are o formă asemănătoare cu cea a coroanei, avînd un corn central în direcția cuspidului și două
coarne mici în directia unghiurilor, ea se continuă cu un canal mare și drept. Canalul caninului sup. este cel mai mare canal din
toate canalele rad. Poate fi aplatizat ușor mezio-distal.
1 rădăcina - 1 canal
Punct de elecție - 1/3 medie a feței palatinale, supracingular.
Lungimea medie - 27mm
Forma cavității de acces - ovală
17. Particularitățile topografiei cavității pulpare caninului mandibular. Puncte de elecție pentru trepanare și forma
cavității de acces la caninii maxilarului inferior.
Camera pulpară și canalul radicular sunt de dimensiuni mai mici decît la caninul superior. Canalul rad. relativ strîmt este turtit în
sens mezio- distal și se îngustează mult în reg. apicală.
Punct de elecție - mijlocul feței linguale
Lungimea medie - 26mm.
18. Particularitățile topografiei camerii pulpare la primii premolarii maxilari. Puncte de elecție pentru trepanare și forma
cavității de acces la primii premolari ai maxilarului superior.
Camera pulpară are forma coroanei și prezintă 2 coarne dintre care cel corespunzător cuspidului vestib. este mai mare. Pe
planșeul camerei pulpare se află cele 2 canale radiculare: unul vestibular și altul palatinal unite între ele printr-un mic șanț cu
direcție vestibulo-palatinală. Canalul vestibular este mai conic și mai mare decît cel palatinal.
2 rădăcini - 2 canale.
Puncte de elecție - mijlocul feței ocluzale.
Lungimea medie - 21 mm
19. Particularitățile topografiei camerii pulpare la primii premolarii mandibulari. Puncte de elecție pentru trepanare și
forma cavității de acces la primii premolari ai maxilarului inferior.
Camera pulpară - turtită mezio- distal, prezintă 2 coarne, cornul vestib. fiind mai dezvoltat. Pereții ușor convergenți înspre
rădăcină se continuă cu canalul radicular care este aplatizat în sens mezio dist. și se strîmtează între mijlocul și treimea cerv. a
rădăcinii unde capătă o formă circulară.
Punct de elecție - mijlocul feței ocluzale
Lungimea medie - 22mm
Forma cavității de acces - ovală între vîrfurile cuspizilor.

20. Particularitățile topografiei camerii pulpare la premolarii II maxilari. Puncte de elecție pentru trepanare și forma
cavității de acces la premolari II ai maxilarului superior.
Camera pulpară are forma coroanei. Cornul pulpar vestibular este mai lung și mai subțiat către vârf decât cel palatinal. Orificiul
canalului situal la mijloc.
1rădăcină - 1 canal
Forma cavității de acces - ovală.
21. Particularitățile topografiei camerii pulpare la premolarii II mandibulari. Puncte de elecție pentru trepanare și forma
cavității de acces la primii premolari ai maxilarului inferior.
1 canal - 1 rădăcină
Punct de elecție - mijlocul feței ocluzale.
22. Particularitățile topografiei camerii pulpare la molarii I maxilari. Puncte de elecție pentru trepanare și forma cavității
de acces la molarii I ai maxilarului superior.
Are 3 rădăcini, Rădăcina palatinală este cea mai lungă
număr canale - 3 (10-60) 4 ( 40-90)
Punct de elecție - 1/2 mezial al feței ocluzale.
Forma cavității de acces - triunghiulară cu baza catre vestib. si virful palatinal
23. Particularitățile topografiei camerii pulpare la molarii I mandibulari. Puncte de elecție pentru trepanare și forma
cavității de acces la molarii I si maxilarului inferior.
Număr rădăcini 2 - canale 3
24. Particularitățile topografiei camerii pulpare la molarii II maxilari. Puncte de elecție pentru trepanare și forma
cavității de acces la molarii II ai maxilarului superior.
Număr rădăcini 3 - canale 3
Punct de elecție - 1/2 meziale a feței ocluzale.
Forma cavității de acces - triunghiulară cu baza catre vestib. si virful palatinal

25. Particularitățile topografiei camerii pulpare la molarii II mandibulari. Puncte de elecție pentru trepanare și forma
cavității de acces la molarii II ai maxilarului inferior.
Număr rădăcini 2 - număr canale 3
26. Particularitățile topografiei camerii pulpare la molarii III maxilari și mandibulari. Puncte de elecție pentru trepanare
și forma cavității de acces la molarii III ai maxilarului superior și inferior.
Molarul III maxilar - mijlocul feței ocluzale
Molarul III mand - 1/3 meziale a feței ocluzale.
27. Instrumentarul utilizat pentru realizarea accesului endodontic.
Realizarea accesului catre camera pulpara necesita fie instrumentar

manual, fie intrumentar rotativ, dar de cele mai multe ori, un acces corect
impune utilizarea ambelor tipuri de instrumente.
Instrumentarul manual este reprezentat de:
 linguri Black;
 excavatoare uzuale si/sau endodontice
Instrumentarul rotativ actionat mecanic este reprezentat de:
 freze
 pietre diamantate
Diferenta dintre aceste tipuri de instrumente consta in aspectul extremitatii

partii active si modul acestora de actiune.
28. Deosebiri în topografia camerei pulpare la incisivii maxilari și mandibulari.
-Incisivul central superior :

Are un volum de 3-4 ori mai mic decit al coroanei
Forma este asemanatoare cu cea a coroanei dar turtita V-P
Pe peretele incizal sunt prezente 3 coroane pulpare corespunzatoare celor 3 lobi de crestere
-Incisivul lateral superior :

Forma asemanatoare cu cea a coroanei dar cu un volum de 3-4 ori mai redus
Prezinta 3 coarne pulpare corespunzatoare celor 3 lobi de crestere
-Incisivul central inferior

Reproduce forma coroanei si are dimensiuni foarte reduse
-Incisivul lateral inferior

Seamana cu cea a incisivului central,dar e ceva mai mare decit acesta
29.Deosebiri în topografia camerei pulpare la caninii maxilari și caninii mandibulari.

-Caninul superior
Camera foarte voluminoasa(depaseste in dimenisuni celelalte camere pulpare ale dintilor frontali)
Forma este asemanatoare cu cea a coroanei
Prezinta trei corne pulpare(cornul central este cel mai mare)
-Caninul inferior
Dimensiuni reduse
30.Deosebiri în topografia camerei pulpare la premolarii maxilari și premolarii mandibulari.

-Primul premolar superior
Are dimensiuni relativ mari
Prezinta doua coarne pulpare corespunzatoare cuspizilor vestibular si palatinal
-Premolarul secund superior
Are dimensiuni destul de mari.Prezinta doua coarne pulpare corespunzatoare celor doi cuspizi
-Primul premolar inferior

Are dimensiuni mai reduse,prezinta doua coarne pulpare corespunzatoare celor doi cuspizi(cel V este
mult mai mare decit cel L)
-Premolarul secund inferior

In sectiune transversala are o forma rotunda.Sunt prezente doua coarne pulpare corespunzatoare celor
doi cuspizi(cel V este mult mai mare decit cel L)
31. Deosebiri în topografia camerei pulpare la molarii maxilari și molarii mandibulari.
-Primul molar superior

Are forma coroanei,cu 4 coarne pulpare corespunzatoare celor 4 cuspizi
Este voluminoasa
-Al doilea molar superior

Camera pulpara este mai aplatizata M-D,prezinta patru coarne pulpare si se continua cu cele trei canale
radiculare care respecta forma pe sectiune a radacinilor
-Primul molar inferior

Camera pulpara este mare si prezinta 5 coarne pulpare corespunzatoare celor cinci cuspize ocluzali
Camera pulpara se continua cu trei canale radiculare(2 in radacina meziala :mezio-lingual si mezio-
vestibular,1 canal mai mare si mai larg in radacina distala)
-Al doilea molar inferior

Camera pulapara are forma coroanei si prezinta 4 coarne pulpare
Camera pulpara se continua cu trei sau doua canale radiculare
32.Teste de vitalitate.
Testele de vitalitate pot orienta diagnosticarea corecta a afectiunilor dentare

si pot orienta atitudinea terapeutica.
Aceste teste constau in aplicarea la nivelul coroanei dentare a unor stimuli
care sa determine un raspuns dureros din partea pulpei dentare.
Indicatiile testelor de vitalitate:
 Caria dentara si complicatiile ei

 Parodontite cu pungi parodontale adanci
 Fracturi sau luxatii dentare
 boli ale maxilarelor care intereseaza pulpa dentara
 Dinti suspectati ca prezinta focare de infectie
 Pt aprecierea in timp a eficacitatii unor tratamente de conservare
totala sau partiala a pulpei vii
Clasificare:
 TESTE TERMICE – la cald - la rece
 TESTE ELECTRICE
 TESTUL CAVITATII = FORAJUL EXPLORATOR
 BARAJUL ANESTEZIC
Reguli de aplicare a testelor de vitalitate
Pacientul va fi instruit in ce consta testul, si cum va trebui sa reactioneze:

ridicarea miinii
Testele se realizeaza pe dinti uscati sub izolare
Testarea se incepe cu un dinte omolog indemn sau cu un dinte cu o

morfologie asemanatoare, pentru a determina pragul intensitatii individuale,
la care un dinte normal genereaza un raspuns pozitiv
33.Teste de vitalitate termice. Testul la cald. Testul la rece.
 TESTE LA CALD- Testul cu gutaperca incalzita
- Testul cu fuloarul incalzit
- Testul caldurii frictionale
 TESTE LA RECE – Testul cu gheata
- Testul cu freon sau cu clorura de etil
 Testele de vitalitate la cald: Temperatura recomandata este de 65,5°C
1)Testul cu gutaperca incalzita :

- Se incalzeste un baton de gutaperca in pensa pana ce capata un aspect sticlos (nu trebuie sa
iasa fum)
- Gutaperca se aplica in 1/3 cervicala a dintelui pana la aparitia unui raspuns pozitiv
2)Testul cu fuloarul inzalzit : - Un fuloar de ciment se incalzeste pina ingalbeneste hartia;
-Se aplica in 1/3 cervicala a dintelui si se mentine pina la aparitia durerii
3)Testul caldurii frictionale : -Este indicat la dintii cu PPF metalice;

-Se actioneaza cu un polipant lenticular la turatie mare pe fata orala a coroanei metalice,
dezvoltandu-se caldura;
-Durata de actiune este diferita in funcie de raspunsul obtinut la dintele martor
-
4)Testul cu gheta: Batoanele de gheata se obtin umpland tecile acelor atraumatice cu apa, apoi se
introduc in congelator. Se taie capetele acestora dupa inghetare, iar extremitatea batonului de gheata
se aplica pe dinte in zona cervicala;
-Se mentine cateva secunde pana la obtinerea unui raspuns.
-
5)Testul cu freon sau clorura de etil: Se proiecteaza un jet de freon sau clorura de etil pe o buleta
de vata tinuta in pensa pina la aparitia cristalelor de gheata e fibrele acesteia;
-Buleta se aplica in 1/3 cervicala a dintelui si se mentine cateva secunde

-Daca dintii sunt vitali, raspunsul apare in 1-3 secunde de la aplicare.
 Este o metoda eficienta si pentru dintii acoperiti cu coroane metalice;
 Stimularea cu clorura de etil da frecvent raspunsuri negative, desi dintele este vital,
mai ales la molari, datorita grosimii mari a tesuturilor dentare, a hipercalcificarii sau la
dintii cu pulpa atrofica ai persoanelor in varsta
 Freonul coboara la -29,8 °C, fiind indicat in special in cazurile in care celelalte teste de
vitalitate nu au dat raspunsuri pozitive desi dintele pare vital.
Interpretarea testelor de vitalitate
 Raspuns dureros ce se mentine- pulpita ireversibila
 Raspuns dureros care cedeaza rapid – pulpita reversibila
 Raspuns moderat tranzitoriu – dinte normal
 Raspuns negativ – dinte devital
 Raspuns fals negativ:
- Dinte cu calcificare accentuata
- Dinte cu apex larg (imatur)
- Dinte cu traumatism recent
- Premedicatie sedativa a pacientului
34. Teste de vitalitate electrice.
 stimuleaza fibrele nervoase de tip A-delta
 utilizeaza curentul alternativ la frecventa retelei, instrumentul de testare este atasat la
aparat;
 Sunt contraindicate la purtatorii de peacemaker cardiac;
 Se recomanda a fi unul din utimele teste efectuate;
 In cazul testarii dintilor cu obturatii metalice sau coroane metalice care vin in contact cu
parodontiul marginal, se recomanda precautie sau indepartarea restaurarii metalice;
 Necesita pentru aplicare un camp uscat.
Metoda:
-Electrodul se introduce initial in pasta de dinti si apoi se plaseaza la nivelul 1/3 medii a fetei
vestibulare;
-Cresterea intensitatii curentului se face treptat pina la aparitia durerii;
-Testarea se repeta de cateva ori pt fiecare dinte si se face media rezultatelor obtinute;
-Variatiile mici ale rezultatelor sunt normale dar variatiile mari indica raspunsuri fals-pozitiv sau
fals-negativ.
35.Testul de masticație.
36.Testul frezajului explorator

37. Testul anesteziei selective.
38.Examenul radiologic.
Examenul radiologic in stomatologie este metoda diagnostica de baza si se foloseste in permanenta in

stomatologia terapeutica-cu scop diagnostic si in procesul tratamentului.In pulpite si periodontite el este
folosit pentru determinarea caracterului si raspindirii leziunii tesuturilor periapicale,fiind necesar pentru
alegerea justificata a metodei de tratament si prevenirea complicatiilor.Radiografia este un document
necesar nu doar in situatia clinica respectiva,ci si pentru viitor.Radiografia intraorala(de contact)este
folosita in majoritatea afectiunilor dentare.
39. Anestezia locală în endodonție.
Anestezia locala se realizeaza cu substante locale care suprima temporar durerea,prin actiunea directa
asupra receptorilorsenzitivi periferici si actioneaza doar intr-o zona specifica a cavitatii bucale.Reprezinta
tipul de anestezie cel mai des utilizat in cabinetele stomatologice.
Anestezicul local reprezinta un grup de compusi care,in concetratii adecvate in tesutul nervos,blocheaza
reversibil conducerea influxului.
Exista doua tipuri de anestezie locala:
-Anestezia topica(de suprafata)-se realizeaza cu substante anestezice care se aplica direct pe

mucoasa,acestea sunt sub forma de lichide,paste,puberi,gel,unguente,spray
-Anestezia prin injectare(prin infiltratie locala)-se realizeaza prin injectarea solutiei de anestezic local in
tesuturile pe care se intervine chirurgical sau in jurul acestora,sau prin injectarea anestezicului local la
distanta(anestezie de baraj) de locul unde se intervine chirurgical.
40.Tehnici, materiale și substanțe folosite în menținerea vitalității pulpare

A. Metode biologice de conservare în totalitate a pulpei dentare
1. Coafajul indirect
2. Coafajul direct
B. Metode biologice de conservare parţială a pulpei dentare

1.Amputaţia vitală (pulpotomia vitală)
2.Amputaţia devitală (pulpotomia devitală)
Protectia pulpodentinara
Atitudinea terapeutica in terapia plagii dentinare, variaza in functie de profunzimea cavitatilor si

de aspectul dentinei ramase la nivelul peretelui pulpar. In acest context, protectia pulpo-
dentinara poate fi:
Primara, efectuata cu:
– varnishurile rasinoase (lacuri dentare);
– linerii in forma de suspensie de hidroxid de calciu;
– linerii de eugenolat de zinc;
– linerii cu cimenturi ionomeri de sticla.
Secundara, efectuata cu:
Baze intermediare (pentru coafaj indirect):
– cimentul cu eugenolat de zinc;
– cimenturi pe baza de Ca(OH)2;
– cimenturi ionomeri de sticla;
– adezivi dentinari.
Obturatii de baza propriu-zise:
– ciment oxifosfat de Zn;
– cimenturi ZOE fortificate;
– ciment policarboxilat de zinc;
– cimenturi non-eugenate;
– compozite fluide;
– ciment ionomer de sticla.
Cateva materiale de protectie pulpodentinara
Lacurile dentare (Varnishurile)
Linerii
41.Coafaj indirect. Obiective.

Coafajul indirect este un act terapeutic complex prin care se asigura dezinfectarea plagii
dentinare, obturarea canaliculelor dentinare, protectia pulpei fata de agentii fizici si chimici si
stimularea de neodentinogeneza.
Obiective
Mentinerea vitalitatii dentare in cazul leziunilor carioase profunde, ne impune aplicarea unui
tratament atent al plagii dentinare, ca o masura de protectie in plus a organului pulpar. In acest
context, tratamentul plagii dentinare prin coafaj indirect trebuie sa urmeze doua directii
majore:
– asigurarea unei protectii active (biologica), constand in stimularea medicamentoasa a

mecanismelor defensive locale pulpo-dentinare, sa aiba actiune antimicrobiana, analgezica si
neodentinogenetica;
– asigurarea unei protectii pasive (bariera inerta), constand in izolarea pulpei fata de agentii fizici
(termici, presiune, electrici) si chimici.
42.Materialele de coafaj indirect. (Calcimol,Life,Dycal,Alkaliner MiniTRIP,Calcium Hydroxide,Septo-

calcine Ultra)
-Cimentul hidroxid de calciu
- Cimentul eugenolat de zinc cunoscut sub denumirea de ZOE
- Cimentul ionomer de sticlă sau CIS
43. Tehnica coafajului indirect.
Pe fundul cavitatii carioase este lasata o cantitate oarecare de dentina patologic schimbata,care este
acoperita cu hidroxid de calciu.
El este aplicat cu ajutorul unei sonde butonate pe portiunea cea mai profunda a planseului cavitatii dupa
uscarea ei cu un jet de aer.
Apoi fundul cavitatii este acoperit cu adeziv,ulterior fiind aplicata o obturatie permanenta
47. Indicatiile si Contraindicatiile pulpotomiei vitale .

Indicatii:
- pulpita acuta/cronica
- deschiderea accidentala a cornului pulpar
- complicatii ale metodei conservative
- hiperestezia ( in neeficienta metodei)
- abrazia patologica de gradul 3/4
- pierderi considerabile ale tesuturilor dentare ( in cazul imposibilitatii de a
retine/fixa materialul de obturare- se creaza retentivitate in contul extensiei
cavitatii dentare)
- fracturarea partii coronare a dintelui cu deschiderea cavitatii dintelui
Contraindicatii:
-pacientii cu patologie generala, cind este contraindicata folosirea anestezicelor si
vasoconstrictoarelor ( afectiuni cardio-vasculare, HTA, sensibilitatea la lidocaina,
epilepsie)
- graviditate ( in primele 3 luni si ultimele 2)
- perioada menstruala ( posibila hemoragia canalara in timpul lucrului )
48. Avantajele si Dezavantajele pulpotomiei vitale .

Avantajele:
- efectuarea tehnicii intro sedinta sub influeanta anesteziei locale
- are un caracter biologic ca urmare a cicatrizarii plagii pulpare si conservarii pulpei
radiculare vii
- permite dezvoltarea radacinii dintelui si eruptia finala a dintelui
Dezavantajele:
- necesita conditii absolute de asepsie si antisepsie
- complicatie cu o hemoragie din canalele radiculare
- formarea unui hematom in regiunea periapicala ( in cazul cind actinea
vasoconstrictoare a anstezicului se termina iar canalul la acel moment de regula
este obturat, vasele se dilata, incepind singerarea) ducind la disconfort, dureri
dupa obturare, periodontita
- rotirea excesiva a instrumentelor duce la ruperea pulpei radiculare
- ruperea prin smulgere a pulpei aflate dupa orificiul apical provoaca intotdeauna
afectarea vaselor periodontiului cu hemoragie ulterioara si produce periodontita
traumatica
- daca pacientul este hipersensibil la anestezice , nu este permisa aceasta
manopera
49. Tehnica Pulpotomiei vitale

- tualeta cimpului operator ( prelucrarea antiseptica , clatirea gurii prin: sol
permanganat de potasiu 1:5000- calda , soda de bucatarie 1-2%, sol Stomatidina,
sol, Tantum verde, sol furacelina 0,1%
- pregatirea cimpului operator ( antiseptice slabe prelucrarea mecanica a dintelui
cauza plus 2-3 adiacenti , rulou de vata, diga/coferdam,)
- anestezia locala (infiltrativa, tronculara sol. Septanest - xilina 2% Articaina )
- prelucrarea cavitatii carioase ( deschidere larga plus extensie a cav carioase cu
freza fisurala , sferica , con invers)
- deschiderea cavitatii dintelui ( crearea unei comunicari punctiforme a cav
carioase, cu cav dintelui , prin miscare in virgula )
- extensia cavitatii dintelui ( indepartarea plafonului cav dintelui pentru crearea
accesului la cav dintelui si ostiumurile can rad)
- amputarea pulpei coronare inflamate
( lent, fara presiune cu un excavator ascutit / freza sferica ; in ostiumuri pulpa este
taiata cu traumatizare minima; irigarea cu antiseptice calde : furacelina, iodinol,
apa oxigenata) pulpextractorul, K-files, H-files, K-reamere
- largirea orificiilor de intrare a canalelor radiculare , masurarea lungimii can
radicular - apex locatorul
- prelucrarea suprafetei plaga a bontului radicular
- stoparea hemoragiei - (diatermocuagolatorul, sau se introduce un bulete de vata
cu sol acid aminocaproic 5%, apa oxigenata 0,5%- 1,5%, sol adrenalina , vicasol,
burete hemostatic)
- prelucrarea medicamentoasa a cavitatii dentare
- desicarea dintelui ( cu tamponare de vata sterila sau cu jet de are cald ,
contraindicat eterul)
- aplicarea pastei curative apoi obturatiei de durata
- izolarea pastei curative cu dentina artificiala
- aplicarea cimentului glasionomer plus obturatie de durata
50. Metode de extripatie vitala a pulpei

Prin extirpare:
- cu pulpextractorul 360 grade doar dintii cu canale largi ( apucat cu degetul mare
si indicator este inserat in canalul radicular pina la o proptire usoara , senzatie de
rezistenta din partea peretilor canalari , apoi instrumentul se retrage cu 1-2 mm
inapoi )
- K-files sau K-reamere ascutite , trecind ulterior la H-files 180 grade( indepartarea
fractionara a pulpei radiculare gratie fatetelor taietoare ale acesteor instrumente)
insotita cu diatermocoagularea pentru a stopa hemoragia
51. Notiunea de devitalizare a pulpei

Devitalizarea- este distructia practic a tuturor structurilor ale tesutului pulpar cu
perturbarea totala a functiilor pulpei , inclusiv a sensibilitatii ei nociceptive.
Devitalizarea se utilizeaza in cazurile cind este imposibil de a recurge la metoda
vitala de tratament :
- sensibilizarea (alergizarea) organismului fata de anestetice
- fobia pacientului fata de diferite injectii
- ineficienta metodelor neinjectante de anestezice
- esecul metodei vitale
- la persoanele cu starea agravata de maladii generale grave
Metoda Devitalizanta este realizata din punct de vedere tehnic la fel ca sub
anestezia locala, doar ca diferenta fiind in extinderea etapelor in cadrul a doua
sedinte.
Clasificarea conform USMF metode:
- devit cu pastea, ce exercita o actiune necrozanta asupra pulpei dentare
- devit cu pasta, ce exercita o actiune sclerozanta/metaplazica asupra pulpei
dentare , transformarea tesutului inflamat al pulpei rad in tesut sclerotic osteoid
- necroza electrochimica a pulpei dentare
52. Remediile utilizate pentru devitalizarea pulpara

Remediile devializante folosite pot fi divizate in doua grupuri:
- preparate pe baza de trioxid si pentoxid de arsenic
- pasta pe baza de formaldehida
I - Preparate pe baza de acid arsenios :
- pulbere de tirioxid de arsenic ( culoare alba , o pulbere putin solubila cu in apa cu
reactie slab acida, se dizolva usor in acid clorhidric , actiune rapida, dureri
puternice provoaca daca nu este luat in cmbinatie cu un anestezic sol xilina )24
ore d nomoradiculari 48 pluriradiculari
- paste arsenicale ( contine: anhidrida arsenioasa, sub med cu prop anestezice plus
sol antiseptice ) comercializata sub forma de granule de diferite culori , verde
albastra 24 ore
- fibre ( continut: fibre de celuloza, clorhidrat de cocaina, trioxid de arsenic,
clorfenol, oxizi de metale ) provoaca necroza in decurs de 24 de ore
- granule (in dependenta de culoare este si doza de necroza de la 24-72 ore ) ex.
Pulparsen , Caustica, Devitars
II - Preparate pe baza de arsenicul cobaltic :
actioneaza mai genitl , nu provoaca complicatii, devitalizarea instalata la 6-10 zile
III - Preparate pe baza de pasta paraformaldehida ( caracteristici mai putin toxice
bazat pe coagularea proteinelor)
Prepararea pastei se efectuiaza: pulberea de paraformaldehida si cocaina
( anestezina) 2:1, amestecata cu eugenol sau fenol :mai intra in componetna:
clorfen.
Devitalizarea se instaleaza in 6-8 zile mono , 10-14 pluri radiculari. Exemple:
Parapasta Chema, Depulpin VOCO, Devipulp, Toxovit, Necronerv.
53. Mecanismul actiunii acidului arsenical si pastelor pe baza

de formaldehida
Acidul arsenical - o pulbere putin solubila cu reactie slab acida , la aplicarea locala
provoaca necroza tesuturilor, la monoradiculari 24 h , pluri 48h.
Mecanismul de actiune:
- denaturarea proteinelor, tesutului pulpar se necrotizeaza actionind citotoxic direct
- vasele sangvine se dilata , se mareste tenstiunea intratisulara , se produce
hemoragia in tesutul pulpar inconjurator
- Blocheaza sinapsele neurofibrelor simpatice , dereglarea tonicitatii si dilatarea
vaselor sangvine si capilare . Se dezvolta staza sangvina cu tromboza si se
stopeaza circuitul sangvin in pulpa
- necroza / liza neurofibrelor
- la locul aplicarii ac arsenical ( hipoxie celulara, carioliza, moartea tuturor
elementelor pulpei coronare in spatiul odontoblastilor)
- are loc tumefierea marirea in dimensiunea 3/4 ori , celulele conjunctive mai ales
histocitele
- actiunea indelungata a acidului arsenios poate provoca schimbari toxice in
periodontiu si necroza tesutului inconjurator
Pasta de formaldehida- destinata pentru deshidratarea si mumifierea pulpei ,

poseda caracteristici mai putin toxice , necroza monoradiculari 6-8 zile plurirad 10-
14 zile
Componenta: paraformaldehida (agentul activ), trioximetilen, anestetice
( trimecaina, dicaina), clorfenol, efedrina, oxizi de metal pentru culoare, aditive
( ulei de cuisoare, eugenol)
Mecanismul de actiune:
-efect mumefiant asupra tes pulpar, ce se transforma treptat intr-un cordon uscat
cenusiu
-dilatarea vaselor sanguine
-staza sangvina in vase
-mai putin toxica, mai blinda fata de prep cu arsenical ( nu irita periodontiul)
54. Etapele de aplicare a pastei devitalizante
- Cu excavatorul se inlatura ( se efectuiaza necrotomia / exereza) dentinei ramolite
si infectata
- se deschide cornul pulpar intr-un punct cu excavatorul sau sonda
- cu sonda sau excavatorul se ia o cantitate mici de pasta devitala ( pasta
arsenioasa ca firul de mac; pasta paraformaldehida de 2 ori mai mare)
- se pune pe planseu in apropierea cornului pulpar sau pe cornul pulpar deschis ,
fara presiune intrun punct
- deasupra se pune o buleta de vata ca sa absoarba exudatul din pulpa
- aplicarea oturatiei provizorii ( dentin pasta , ciment ionomer , pasta uleioasa ,
obturatie fotopolimerica )
55. Metode de extirpare devitala a pulpei . Esenta.

Metode:
- in doua sedinte - metoda de amputatie
- in trei sedinte - metoda de extirpare
Scopul extirparii devitale e pulpei este lichidarea procesului inflamator si profilaxia
afectiunii parodontale. Esenta metodei este similara cu cea a extirpatiei vitale
diferenta fiind indepartarea pulpei efectuata dupa devitalizarea ei prealabila -
necrotizarea ei , incluzind mai multe sedinte la stomatolog.
56. Etapele extirparii devitale a pulpei

- Prima vizita : extirpatia pulpei devitale radiculare ( acid arsenios,
paraformaldehida)
- A doua vizita , indepartarea obturatiei temporare
- verificarea sensibilitatii dureroase ( sondarea superficiala a cavitatii carioase )
- prelucrarea medicamentoasa a canalului radicular
- prelucrarea mecanica ( largirea) canalelor radiculare
- amputarea coronara a pulpei ( cu excavatorul /freza sferica se indeparteaza pulpa
devitalizanta), fragmentele sunt evacuate prin spalarea cu apa calda sau fluide
antiseptice
- extensia ostiumurilor canalelor radiculare cu freze lancerata, sferica, para, tip
Gates-Glidder
- mumefierea pulpei radiculare cu sol pe baza de rezorcin formalina
- obturarea izolatorie a canalelor radiculare
- obturarea cavitatii carioase si restabilirea formei anatomice a dintelui
57. Clasificare instrumentelor endodontice dupa ISO-FDI

Clasificare:
- File-urile manuale (K si H) , reamere K, pulpoextractoare, pluggere si spreadere
( pentru condensarea verticala si laterala a gutapercii)
- H-file-uri si K-reamere mecanice cu coada pentru piesa de mina , ace Lentulo
- Freze Gate-Glidden (tip G), Peeso ( tip P), reamere de tip A, D, O, KO, T, M;
- Conuri - de gutaperca, argint, hirtie
58. Clasificarea instrumentelor endodontice dupa menirea
instrumentului si dupa metoda de confectionare.
a) menirea instrumentului
-Intrumente pt largirea orificiilor de intrare a canelelor radiculare
-Intrumente pt permeabilizarea canalului radicular
-Instrumente pt largirea si planarea canalului radicular
-Instrumente pt determinarea marimii canalului radicular
-Intrumente pt inlaturarea continutului canalului radicular
-Instrumente pt obturarea canalului radicular
I.instrumente care asigura accesul catre canalul radicular : freze,

endofreze ,excavatore endodontice manual(explorers) de diferite forme.
II. instrumente sau aparate pt examinarea sau diagnosticul canalelor rad.
Instrumente:
ace radiculare,reamere si file-uri. Aparate: instalatii roentgen,viziografe,
apex locatore
III.intrumente pt inlaturarea tesuturilor moi dentare sau
necrotizate: pulpextractorul, raspa radiculare(rat-tail)
IV.instrumente pt inlaturarea orificiului de intrare a canalului
radicular: freze de tip Gates-Glidden, reamere de tip Peeso(largo), orificer
opener, reamere de tipu lBeutelrok
V. intstrumente pt prelucrarea mecanica a canalului radicular: K-
reamere; K-file-uri; H-file-uri si modificatiile acestora (K si H- Kerr,
Hedstrom)
VI. piesele folosite la prelucrarea canalelor radiculare: piese endodontice
speciale, care functioneaza in regimuri diferite( cu viteza mica, cu miscari de
dute-vino; in sus-jos, in sensul acelor ceasornicului si impotriva lor) si pt
prelucrarea vibratorie(sonica si ultrasonic) a canalului radicular
VII. instrumente folosite pt obturarea canalelor radiculare:a ce de canal,
ace Lentullo,spreader, plugger, guta-compactor,termoplugger ( pentru
condensarea la cald a gutapercii),seringi, fuloare pt obturarea retrograde cu
amalgam in caz de rezectie apicala a radacinii.
VIII. Alte intrumente si accesorii, folosite la prelucarea canalelor
radiculare: conuri standarte de hirtie absorbanta, piese endodontice pt
fixarea acelor si conurilor, lantisoare cu inel si fire desiguranta pt fixarea
intrumentelu de degetul medicului, limitatoare( stopper) pt instrumente
endododntice,dispenser(limitatoare, fixate pe intrumente), rigle pt masurarea
sistabilirea lungimii de lucru a instrumentului, instrumente pt irigarea si
aspirarea canalului radicular, boxe pt pastrarea si sterilizarea instrumentelor
b) metoda de confectionare:
-Instrument K-stil-prin rasucirea semifabricatului metallic
-Instrument H-stil, prin strunjirea (frezarea) semifabricatului metalic
59. Clasificarea instrumentelor endodontice dupa materialul din
care sunt confectionate , flexibilitatea instrumentului , lungimea
instrumentului .
c) materialul din care sunt confectionate

Aliaje de otel antiacid(inox)
Aliaje de otel carbon (suedez)
Aliaje de titan
Aliaje de titan- nichel
d)flexibilitatea instrumentului
Aliaje de otel antiacid(inox)-cele mai flexibile
Aliaje de otel carbon(suedez)-cele mai fragile
Aliaje de titan-cele mai elastic
Aliaje de titan-nichel cele mai plastice
e) lungimea instrumentului
lungimea partii active- 16 mm
lung totala- 19,21,25,28,31 mm
60. Codificarea instrumentelor endodontice conform marimii
-Dupa Culoarea minerului

- Inele colore pe miner sau tija : - inel culoare alba inel , culoare galbena
( Marcarea se efectuiaza prin aplicarea unor figuri geometrice pe partea
terminala a instrumentului )
zmeuriu/roz- 006
sur- 008
violet- 010
alb- 015,045, 090
galben- 020,050,100
rosu- 025,055,110
albastru- 030,060,120
verde- 035,070,130
negru- 040,080,140
- Lungimea partii active: 16 mm
- Lungimea de lucru de la virf la baza 21, 25, 28, 31 mm
- diamentrul la virful intrumentului d1
- diamentrul la baza partii active a instrumentului
61. Clasificarea instrumentelor endodontice dupa forma
partii active si a virfului instrumentului, conicitatea , modul
de a actiona instrumentele .
Dupa forma sectiunii transversale:

- K triunghi
- K patrat
- H ondulat intro parte
- H ondulat in centru
- V trei laturi in mijloc
- V doua laturi in mijloc
Dupa diametrul virfului instrumentului:
- Reamere si File-uri de la 0,06-1,40 mm ( marcate cu cifre 06-140)
Dupa virful instrumentului:
- virf agresiv , ascutit ; marcaj AR
- virf neagresiv , marcaj BTT-TIP
Dupa conicitatea instrumentului:
- cele mai des au conicitatea 2% 002
2% 4% 6%
D3 41 47 53
D1 35 35 35
- altele au 004, 006, 008, 010, 012

Dupa modul de actionare:
1) digitale ( miner mic pe deget)
2) manuale ( miner lung)
3) mecanice ( picior stander p/u piesa unghi )
62.Marimile instrumentelor endodontice dupa ISO

Codificarea prin culori:
zmeuriu/roz- 006
sur- 008
violet- 010
alb- 015,045, 090
galben- 020,050,100
rosu- 025,055,110
albastru- 030,060,120
verde- 035,070,130
negru- 040,080,140
Marimea dupa ISO :

- Lungimea partii active: 16 mm
- Lungimea de lucru de la virf la baza 21, 25, 28, 31 mm
- diamentrul la virful intrumentului d1
- diamentrul la baza partii active a instrumentului
63. Codificarea colora a instrumentelor endodontice

Codificarea prin culori: ISO
zmeuriu/roz- 006
sur- 008
violet- 010
alb- 015,045, 090
galben- 020,050,100
rosu- 025,055,110
albastru- 030,060,120
verde- 035,070,130
negru- 040,080,140
64. Standardizarea instrumentelor endodontice dupa ISO .

Simboluri dupa ISO
Standartul ISO 3630 stabileste principalii paramentri ai instrumentului pentru
prelucrarea canalului radicular: forma, profilul , lungimea, codificarea,
codificarea cu simboluri geometrice, sisteme mondiale de numerotare pentru
comandarea instrumentelor
65./66 Instrumentarul rotativ din
otel , nichel-titan
67Piese
endodontice*
-Piese endodontice mecanice de tipul 1-rotative,asigura rotirea instrumentului in sensul
acelor ceasornicului cu o viteza 100-300 rot/minut.Prepararea rotativa este aplicata
pentru largirea si formarea canalului radicular.Neajunsul prepararii rotative este
posibilitatea de suprainstrumentare-avansarea instrumentului dupa apex.
-Piesa endodontica mecanica de tipul 2 asigura miscari ‘’in sus in jos ‘’ ale instrumentului
in canal.La actionarea acestei piese file-ul efectueaza miscari de avansare-rotire,care
amintesc de miscarile file-ului la prelucrarea manuala a canalului :miscarile verticale’’in
sus in jos’’ si miscarile rotative de ‘’du-te-vino’’ in sensul si contra-sensului rotirii acelor-
ceasornicului la 30 grade.Amplitudinea miscarilor instrumentului este reglata automat si
depinde de rezistenta peretilor canalului radicular
-Piesa endodontica mecanica de tipul 3 asigura miscarile rotative a instrumentului
‘’inainte-inapoi’’ in limite de 90 de grade.Drept exemple ale acestui tip de piese pot servi
‘’Giromatic’’(MicroMega) ‘’EndoLift’’(kerr).La etapa actuala gratie aparitiei sistemelor
endodontice mult mai moderne si eficiente piesele ce fac parte din acest grup sunt
utilizate rar.
Trebuie de subliniat,ca in piesele stomatologice traditionale (simple) nu trebuie folosite
piesele endodontice (cu exceptia acului Lentullo)
Instrumentele mecanice sunt intotdeuna operate cu delicatete,fara o presiune
oarecare,ci doar ghidati de o usoara senzatie de rezistenta a tesuturilor preparate,Nci
intr-un caz nu se aplica eforturi excesive.
68Definiția lungimii de lucru în canalul radicular, lungimii de

lucru a dintelui***.
Distanta de la constrictia fiziologica pana la intrarea a canalului radicular poarta denumirea de lungimea de
lucru a radacinii.
Distanta lungimii de lucru a dintelui-de la constrictia fiziologica a canalului radicular pana la marginea incizala
sau masticatorie
(ODONTOMETRIE – Gafar)
Aceasta este foarte importanta pentru ca:

1-permite prepararea canalului pe toata lungimea de lucru.
2-previne traumatizarea parodontiului apical in timpul actionari 949g64j i cu acele pentru largirea canalelor.
3-permite obturarea canalelor pana la constructia apicala, fara depasiri sau obturatii incomplete.
Metodele de realizare sunt:
A-clinica
B-clinico – radiologice
C-electronice.
Metoda conurilor de hartie
69Metode de determinare a lungimii de lucru a canalului radicular.***

Metodele de realizare sunt:
A-clinica
B-clinico – radiologice
C-electronice.
A. Metoda clinica
Intrucat se bazeaza pe senzatia de stramtorare a canalului la atingerea zonei de constructie apicala ( jonctiunea
cemento-dentinara), este cea mai veche si oarecum inexacta ca metoda tactila.
Aceasta are la baza 4 criterii de determinare:
1-cunoasterea lungimii medii a dintelui din Tabelul 2.
2-senzatia de stramtorare pe care o simtim la varful acului, cand ajungem la constictia apicala.
3-senzatia de intepare acuzata de pacient cand varful acului depaseste apexul si atinge osul alveolar ( 2-3 mm
dincolo de apex). Nu este indicat a folosi acest semn.
4-radiografia dentara.
Tehnica
Se introduce un ac Kerr 10,15, 20 (in functie de marimea canalului ) avansandu-se usor fara presiune pana
simtim in varful acului rezistenta datorita constructiei apicale.
Se stabileste pe ac un punct de reper de pe suprafata ocluzata (varful cuspidului) la pluriradiculari sau

marginea incizala la incisivi, care se marcheaza cu o rondela sau cu pensa cu care scoatem acul din canal.
Aceasta lungime se a cu lungimea medie cunoscuta a dintelui sau cu cea din imaginea radiologica si in cazul in
care corespunde cu una din ele, este indiciul corectitudinii determinarii lungimii canalului.
B. Metode clinico – radiologice
a.)- Metoda radiografiei cu ac pe canal (Yngle ) – se scade 1 mm din lungimea acului masurata pe filmul
dentar initial, care reprezinta eroarea datorita expunerii filmului si se repeta radiografia cu acul pe canal, care va inregistra
aceasta noua dimensiune.
A doua radiografie cu acul pe canal va arata cu exactitate zona de constrictie apicala, care dupa ce va fi
masurata, reprezinta lungimea de lucru in pulpite si gangrene simple, (unde trebuie sa se pastreze bontul apical si sa se
evite lezarea lui).

Spre deosebire de acestea, in parodontitele apicale cronice, in care au loc rezorbtii patologice la nivel
periapical cu desfiintarea constrictiei apicale, varful acului depaseste aceasta zona si se stabileste lungimea acului in raport
cu „apexul radiologic” de pe radiografia pe gol.
A doua radiografie cu ac pe canal va arata sediul real al zonei apicale.
b.)- Metoda Dick – foloseste o singura radiografie si o formula:

in care D = lungimea reala a dintelui
A = lungimea acului introdus pe canal
d = lungimea dintelui pe Rx
a = lungimea acului pe Rx
c.)- Metoda cu sonda bimetalica (Kuralt), sonda care este confectionata din inele de 1 mm latime,
confectionate din 2 metale diferite cu opacitate diferita, care prin numarare pe Rx determina lungimea reala a canalului.
d.)- Metoda Zipperer – foloseste acele cu cursor. . 62,
. 62. Ace tip Zipperer (CHERLEA)
Acest tip de ace au un maner micrometric care se fixeaza in contact cu fata ocluzala sau marginea incizala a
dintelui si va forma un stop foarte stabil.
In lipsa acelor Zipperer se pot aranja pe acele tip burghiu o rondela de cauciuc sau silicon, pe locul care
corespunde lungimii prestabilite. Contactul acestui stop cu fata ocluzala va indica cand dancimea dorita a fost atinsa. . 63,
. Cutie cu stopuri de silicon (CHERLEA)
Indiferent de mijlocul de reperaj folosit, este important sa se noteze pe langa lungimea masurata si locul de pe
fata ocluzala unde se propteste instrumentul. . 64,
.. Instrumente pentru masurat lungimea acelor (CHERLEA)
C. Metodele electronice
Acete metode masoara lungimea canalelor cu o precizie de 95-98% si au ca principiu corelatia dintre valoarea
rezistentei electrice intre un instrument introdus in canalul radicular si un electrod aplicat pe mucoasa orala, valoare care
este constanta de 6500 ohmi, indiferent de dinte si pacient.
Aparatul Sono-Explorer, folosind acest principiu, poate efectua chiar determinarea audiometrica a lungimii

canalului radicular, datorita unui avertizor sonor cu care este dotat.
La ora actuala, aparatele de masura electronice pentru uz stomatologic, fiind numeroase si diverse, pot

fi clasificate astfel:
-aparate analogice: Endometer, Dentometer.
-aparate audiometrice: Sono Explorer, Neosono D, Odontometer, care emit semnal sonor cand acul atinge
zona apicala.
-aparate digitale: Neoson D, care au sistem digital de citire.
-aparate de inalta frecventa, ultrasonice, care necesita sonde speciale endocanalare – Endocater.
-aparate de vizualizarea endodontiului, radio-viziograful – care ofera posibilitatea de a genera imagini ale

endodontiului, prin captarea, analizarea si crearea de imagini, astfel incat se poate controla direct tratamentul
endocanalar, cu localizarea precisa a apexului.
Clasificarea metodelor de determinare a lungimii de lucru. ***mai sus este
71.Metoda tactilă de determinare a lungimii de lucru. ***
Intrucat se bazeaza pe senzatia de stramtorare a canalului la atingerea zonei de constructie apicala ( jonctiunea
cemento-dentinara), este cea mai veche si oarecum inexacta ca metoda tactila.
Aceasta are la baza 4 criterii de determinare:
1-cunoasterea lungimii medii a dintelui din Tabelul 2.
2-senzatia de stramtorare pe care o simtim la varful acului, cand ajungem la constictia apicala.
3-senzatia de intepare acuzata de pacient cand varful acului depaseste apexul si atinge osul alveolar ( 2-3 mm
dincolo de apex). Nu este indicat a folosi acest semn.
4-radiografia dentara.
Tehnica
Se introduce un ac Kerr 10,15, 20 (in functie de marimea canalului ) avansandu-se usor fara presiune pana
simtim in varful acului rezistenta datorita constructiei apicale.
Se stabileste pe ac un punct de reper de pe suprafata ocluzata (varful cuspidului) la pluriradiculari sau

marginea incizala la incisivi, care se marcheaza cu o rondela sau cu pensa cu care scoatem acul din canal.
Aceasta lungime se a cu lungimea medie cunoscuta a dintelui sau cu cea din imaginea radiologica si in cazul in
care corespunde cu una din ele, este indiciul corectitudinii determinarii lungimii canalului.
72.Metoda radiologică de determinare a lungimii de lucru.
evite lezarea lui).
73.Metoda clinico-radiologică de determinare a lungimii de lucru a canalului radicular. Tehnică.

Instrumentar.

evite lezarea lui).
b.)- Metoda Dick – foloseste o singura radiografie si o formula:

in care D = lungimea reala a dintelui
A = lungimea acului introdus pe canal
d = lungimea dintelui pe Rx
a = lungimea acului pe Rx
c.)- Metoda cu sonda bimetalica (Kuralt), sonda care este confectionata din inele de 1 mm latime,
confectionate din 2 metale diferite cu opacitate diferita, care prin numarare pe Rx determina lungimea reala a canalului.
d.)- Metoda Zipperer – foloseste acele cu cursor. . 62,

Ace tip Zipperer (CHERLEA)
Acest tip de ace au un maner micrometric care se fixeaza in contact cu fata ocluzala sau marginea incizala a
dintelui si va forma un stop foarte stabil.
In lipsa acelor Zipperer se pot aranja pe acele tip burghiu o rondela de cauciuc sau silicon, pe locul care
corespunde lungimii prestabilite. Contactul acestui stop cu fata ocluzala va indica cand dancimea dorita a fost atinsa. . 63,
. 63. Cutie cu stopuri de silicon (CHERLEA)
Indiferent de mijlocul de reperaj folosit, este important sa se noteze pe langa lungimea masurata si locul de pe
fata ocluzala unde se propteste instrumentul. . 64,
. 64. Instrumente pentru masurat lungimea acelor (CHERLEA)
74.Procedeul Dieck de determinare a lungimii de lucru.
75.Metode electronice de determinare a lungimii de lucru. Avantaje, dezavantaje. Indicații.
Metodele electronice
Acete metode masoara lungimea canalelor cu o precizie de 95-98% si au ca principiu corelatia dintre valoarea
rezistentei electrice intre un instrument introdus in canalul radicular si un electrod aplicat pe mucoasa orala, valoare care
este constanta de 6500 ohmi, indiferent de dinte si pacient.
Aparatul Sono-Explorer, folosind acest principiu, poate efectua chiar determinarea audiometrica a lungimii

canalului radicular, datorita unui avertizor sonor cu care este dotat.
La ora actuala, aparatele de masura electronice pentru uz stomatologic, fiind numeroase si diverse, pot

fi clasificate astfel:
-aparate analogice: Endometer, Dentometer.
-aparate audiometrice: Sono Explorer, Neosono D, Odontometer, care emit semnal sonor cand acul atinge
zona apicala.
-aparate digitale: Neoson D, care au sistem digital de citire.
-aparate de inalta frecventa, ultrasonice, care necesita sonde speciale endocanalare – Endocater.
-aparate de vizualizarea endodontiului, radio-viziograful – care ofera posibilitatea de a genera imagini ale

endodontiului, prin captarea, analizarea si crearea de imagini, astfel incat se poate controla direct tratamentul
endocanalar, cu localizarea precisa a apexului.
. 65. Aparate sonice citate de STOCK C.J.R.

. 66. Apex locatoare diverse, citate de STOCK C.J.R.
STOCK C.J.R. a demonstrat ca determinarea lungimii canalelor radiculare inregistreaza aproximativ aceleasi
valori pe aceeasi dinti, indiferent de felul aparatului apex locator sau a tipului de ac aplicat in spatiul endodontic, conform
tehnicii de utilizare. . 67, . 68,
. Valorile inregistrate la cele 3 apex locatoare utilizate de catre STOCK pe

acelasi dinte.
. Diversele ace amplasate endodontic la nivelul constrictiei apicale
marcheaza tot „zero” la apex locator (STOCK C.J.R.)
Toate aceste aparate impun in timpul utilizarii lor cateva masuri de precautie precum:
-uscarea canalului
-acul introdus in canal sa nu vina in contact cu un material metalic de restaurare coronara
-acul sa aiba un diametru corespunzator canalului radacinii.

76.Metode electronice de determinare a lungimii de lucru. Instrumentar. Intrebarea 75 este
77.Modalitatea de manevrare a instrumentelor de canal.

Pentru largirea canalelor radiculare (shaping) se folosesc mai multe tehnici prin care instrumentarul
endodontic destinat acestui scop terapeutic,acele de canal este manevrat de o anumita maniera.
De regula,in cursul tratamentului miomecanic de canal instrumentarul manual indeparteaza prin
razuire dentina din peretii canalelor gratie unor miscari fie de reaming,fie de pilire circumferentiala
78.Modalitatea de lărgire manuală a canalelor.
Metodele moderne manuale utilizeaza:
-ace Flexofile,
-Kerr flex,
-Micro Mega Cathetherisme (MMC),
-Micro Mega Elargisment (MME),
-Unifile,
-Helifile,
-Heliapical, etc.
80.Regulile pentru prelucrarea instrumentală a canalului radicular.

Pentru efectuarea unui tratament endodontic de succes este necesar sa respectam urmatoarele
reguli :
-set de instrumente endo calitative
- inainte de prelucrarea instrumentalatrebuie largit orificiul de intrare,atrinuindu-i o forma
infudibulara
-este important de creat corect accesul catre orificiul de intrare a canalului radicular :regula
‘’4F’’ :instrumentul endo trebuie introdus in canal fara fortare si fara flexare
-inainte de prelucrarea mecanica a canalului radicular este obligatoriu de stabilit lungimea de lucru
-dupa determinarea lungimii de lucru a dintelui toate instr.trebuie folosite inlimitele ei.Prelucrarea
excesiva sau scoaterea instrumentului dupa foramenul apical reprezinta principala cauza a durerii
postobturatorii
-pe de alta parte,daca in regiunea apexului vor ramane resturi pulpare sau rumegus dentinar dupa
prelucrarea cu instrumente endo,nu se va forma dentina in jurul obturatiei radiculare.
-fiecare instrument endo trbeuie studiat inainte de a fi inserat in canalul radicular.Daca se remarca
rasucirea spirelor de pe partea activa,instrumentul endo trebuie inlocuit spre evitarea fracturii
-instrumentele trebuie folosite intr-o consecutivitate stricta,respectand ordinea
manipulatiilor,prevazuta de tehnica de largire a canalului radicular aleasa
-in timpul efectuarii manipularilor endodontice nu trebuie aplicata o forta excesiva,fiindca aceasta
poate duce la deformarea si fracturarea instrum
-daca instrumentul s-a blocat totusi in canalul radicular,trebuie sa-l descarceram fara
eforturi,rotindu-l contrar acelor ceasornicului si sa-l extragem.
-in timpul largirii canalului cu ajutorul instrum manuale nu se folosesc multe rotiri.Miscarile se
bazeaza pe du-te-vino si de pilire
-in prelucrarea mecanica a canalelor radiculare se folosesc instrumente endo in asociere cu
preparate pentru lubrifierea si largirea chimica a canalului radicular (pe baza de EDTA)in forma de
fluide si gelur,ceea ce scade riscul blocarii si fracturarii instrum in canal radicular,precum si
accelreaza lucrul
-Este categoric interzis de a lucra intr-un canal uscat!!!!
-pentru optimizarea curatirii sistemului de canale radiculare trebuie frecvent in procesul prelucrarii
mecance de irigat acesta cu solutii antiseptice,preferabil dupa folosirea fiecarui instrument
81Reaming.
O operare succesiva cu reamere si H-fileuri in canalele radiculare prin introducerea,lor succesiva.In
momentul rotirii dentina de pe peretii radiculari e e retizata cu lamelele ascutite ale instrumentului
si in acest fel un d mai ingust decat cel al instrumentului.
Repetarea acesteia atrbibuie canalului o forma conica.Cu ajutorul reamingului se efectuiaza
scaderea permeabilizarea,formarea canalului radicular precum si calibrarea lui ppentru viitoarea
obturare.
Variante de reaming
Varianta clasica-rotire completa,se aplica rar.Acest procedeu e folosit doar la ultimele stadii de
formare a can, radicularr.
Tehnica „intoarcerea ceasornicului”-rotire reciproca in sensul si contrat acelui ceasornicului.Pe
masura largirii canalului,instrum e deplasat tot mai apical.
Tehnica fortei echilibrate-introducerea instrumentului in can.rad. iar apoi rotirea contra acelor
ceasornicului de la 170 grade cu mentinerea presiunii apicale.
Tehnica fortei echilibrate cel mai eficient procedeu la permeabilitatea canalului radicular.
Complicatii:fracturarea instrumentului,formarea pragurilor.
82Pilirea circumferențială.
Pilirea circumferentiala consta in miscari de du-te-vino de amplitudine 2-3 mm,apasand circularpe
toti peretii canalului radicular si indepartand uniform din stratul de dentina.Se utilizeaza in special
ace Kerr tip pila (file) sau ace Hedstrom.
De retinut ca:
-introducerea acului in canal se face pasiv,numai retragerea fiind activa(timp in care se produce
largirea propriu zisa)
-reintroducerea acului in canal se face de fiecare data in alt punct al circumferintei acestuia pentru
realizarea actului de largirecirculara;
-conformarea canalului (preparatia) va fi uniforma,cu o conicitate continua
83Recapitularea.
Prelucrarea de control cu ultmul file apical (nr.25),pentru a netezi pragurile formate si a preveni
obstruarea apexului cu rumegus de dentina.Primul file,care a ajuns la apex,se numeste initial apical
file(LAF),ultimul file care,ajuns la apex,formeaza ‚’stopul apical’’ se numeste apical master file
(AMF),si ultimul file folosit cu diametrul maxim la prelucrarea canalului –final file (FF)
Toate procedeele de preparare manuala a canalelor radiculare se utilizeaza aparte sau prin
combinare la diferite etape de tratamnet endodotic.
84Metoda lărgirii chimice a canalelor radiculare.

Introducerea in lumenul canalar a unei solutii de acid oarecare.Ca urmare are loc
decalcifierea si ramolirea dentinei parietale,ceea ce faciliteaza precsul nstrumentarii
ulterioare.Inainte de largirea chimica a canalului radicular se recomanda de a neutraliza
continutul acestuia:de indepartat,pe masura posibilitatii,resturile pulpare si produsele
alcaline(de ex. Hipocloridul de sodiu)Dupa uscarea cavitatii dintelui,cu ajutorul pipetei sau a
branselor pensei pe ostiumurile canalare se aplica o cantitate mica de solutie a unui preparat
oarecare,care este propulsat in canalul radicular cu ajutorul unui K-reamer sau K-file pe
parcursul a 2-3 minute,Apoi se trece la largirea mecanica a canalelor radiculare cu ajutorul
instrumentelor endodontice.Actiunea chimica este alternata cu cea mecanica pana cand nu se
obtine rezultatul necesar
85Preparate pentru lărgirea chimică a canalelor radiculare.

-Solutie EDTA
‘’Largal Ultra’’(septodont)
‘’Edetat solution’’(Pierre Roland)
‘’Root Canal Enlarger ‘’(produits Dentaries S.A.)
‘’Chela-jen liquid’’(Alpha-beta medical supply Inc.)
‘’Endofree’’(dencare)
‘’R/K fluid pentru largirea chimica a canalelor radiculare’’(Denstal)
‘’Fluid pentru larfirea chimica a canalelor radiculare’’(Omega)
‘’Canal E”(Raduga P)
-Geluri pe baza de EDTA

‘’Canal+’’(Septodont)
‘’File-Eze’’ (ultradent)
‘’Rc-prep » »(premier)
‘’Glyde’’(dentsply)
‘’Chela-jen Gel’’(Alpha-beta medical supply Inc.
‘’R/K pentru largirea mecanica a canalelor radiculare’’(Dentstal)
‘’Channel-Dent.Gel pentru prelucrarea canalelor radiculare”
‘’Chanel Glyde’’(Raduga P)
86.Tehnicile de lărgire manuală: tehnica clasică.
Mijloace mecanice de prelucrare a canalelor radiculare:

-Manuale;
-Mecanice propriu zisa;
Prepararea mecanica reprezinta prelucrarea canalului radicular cu ajutorul unor instrumente taietoare
de diferite astepte,diametru,forma.
Prepararea manuala a canalului radicular e mai anevoios si necesita mult timp si effort.In acest caz se
folosesc instrumente endodontice manuale- K-reamers ,K –files, H-files,raspa.
Miscarile instrumentului in canalul radicular la prepararea manuala constau din:
-penetratie(introducere);
-rotatie(invirtire);
-retractie(evacuare).
La prelucrarea instrumentala a canalelor sunt folosite urmatoarele procedee:
1)Reaming- reprezinta o operare succesiva cu reamere si cu K-file in canalele radiculare .In procesul
reaming-ului in momentul rotirii dentina de pe peretii canalului radicular este retezata cu lamele
ascutite ale instrumentului.Repetarea aceste manopere confera canalului o forma conica.Cu ajutorul
reaming-ului se efectuaiaza sondarea,permeabilizarea ,formarea canalului radicular,precum si calibrarea
lui pentru obturare.
Variante de reaming:
-Varianta clasica-rotirea complecta si se efectuiaza relativ rar.
-Tehnica ,,intoarcerea ceasornicului’’ sta rotirea reciproca in sensul si contrar sensului acelor
ceasornicului intr-un sector aproximativ 90-180 grade cu o avansare concomitenta usoara a
instrumentului spre apex radicular.Pe masura largirii canalului instrumentul e deplasat tot mai apical.
-Tehnica ,,fortei echilibrate’’ prevede introducerea intrumentului in canalul radicular,avansarea lui cu
rotirea in limita a 60-90 grade spre apex radicular,iar apoi rotirea contra sensului acelor ceasornicului la
120 grade cu mentinerea presiunii apicale.
2)Fileing- presupune instrumentarea cu ajutorul K – si H-file ce include miscari longitudinale in canalul
radicular,raclarea dentinei de pe peretii canalului radicular fiind realizata prin miscari ,,in sus-in jos’’.
Variante de fileing:
-Varianta clasica presupune raclarea tesutului de pe peretii canalului radicular prin miscari longitudinale
fara rotire.Retezarea dentinei se produce doar la retractia instrumentului.
Fileing-ul asigura largirea si formarea canalului radicular
-Tehnica ,,in circumferinta’’ include introducerea instrumentului pina la momentul blocarii de catre
peretii canalari si rotirea cu 1/4 -1/2 rotatie cu avansare spre apical.
3)Recapitulare-prelucrare de control cu ultimul file apical (N.25 ) pentru a netezi pragurile formate si a
preveni obstruarea apexului cu rumegus de dentina.Primul file care a ajuns la apex-initial apex
file(LAF),ultimul care a ajuns la apex –apical master file(AMF) si ultimul file utilizat la prelucrarea
canalului-final file(FF).
Prepararea mecanica prevede utilizarea sistemelor endodontice mecanice.Sunt folosite instrumente

universale sau special adaptate pentru aceasta –K –reamer,K-file,H-file.
In dependenta de regimul de lucru sunt evidentiate 3 tipuri de sisteme endodontice:
-Piese endodontice mecanice tip I (rotative)-asigura rotirea instrumentului in sensul acelor ceasornicului
cu o viteza de 100/300 rot./min.Prepararea rotativa e aplicata pe larg pentru largirea si formarea
canalului radicular.Neajuns- avansarea instrumentului dupa apex.
-Piesa endodontica mecanica tip II asigura miscari ,,in sus-in jos’’.La actionarea acestei piese file-ul
efectuiaza miscari de avansare-rotire care amintesc de miscarile file-ului de prelucrare manuala a
canalului.
-Piesa endodontica tip III asigura miscari de rotatie a instrumentului ,,inainte-inapoi’’ in limitele a 90
grade.
87.Tehnicile de lărgire manuală: tehnica step-back.
Metoda Step-Back –esenta ei consta in efectuarea prepararii de la virful canalului radicular catre partea
ostiala si corespunzator in succesiunea utilizarii instrumentelor endodontice de la marimea mica-la una
mai mare.
Particularitatea acestei metode este prepararea conica a canalului radicular cu folosirea miscarilor de
dute-vino.
Etapele:
-Determinarea ultimii marimi de instrument (reamer) care trece liber pe toata lungimea canalului
radicular pina la orificiul apical si instalarea pe acesta a unui limitator pe lungimea de lucru a dintelui.
-Prelucrarea peretilor canalari cu alte tipuri de instrumente endodontice(K-file,H-file) de aceeasi
marime.
-Irigarea canalului radicular.
-Repetarea etapelor de mai sus cu utilizarea instrumentelor cu o marime mai mare de cele anterioare.
-Revenirea la instrumentul de marimea anterioara.
-Trecerea la prelucrarea canalului radicular cu urmatoarea marime a instrumentelor si cu lungimea de
lucru fiind cu 2-3 mm mai mica decit cea anterioara.
-Irigarea canalului radicular
-Revenirea la intrumentul care ultimul a ajuns pina la orificiul apical,curatirea cu acesta de rumegusul
dentinar prezent in el.
88.Tehnicile de lărgire manuală: tehnica balanced force.
89.Tehnicile de lărgire manuală: tehnica step-down/crown-down.
Tehnica ,,Crow-Down’’ de largire a canalelor radiculare.

Aceasta tehnica prevede prelucrarea pe etape a canalului –de la intrare in canal- spre apex cu o
schimbare succesiva a instrumntelor de la o marime mai mare la una mai mica.
La inceput se determina profunzimea patrunderii in canalul radicular a K-file Nr 35.Daca adincimea e mai
mare de 16mm atunci partea coronara trebuie mai intii preparata.In caz ca adincimea e mai mica de
16mm se solicita o imagine radiologica.Daca cauza e ingustarea canalului radicular atunci trebuie sa
efectuam prepararea pina la 16mm cu ajutorul instrumentelor intraradiculare de marimi mici pina cind
instrumentul Nr 35 nu va putea ajunge la o adincime de 16 mm.In caz daca prezenta ingustarii canalului
radicular se datoreaza curburii canalului radicular atunci trebuie sa efectuam initial prepararea canalului
pina la punctul de rezistenta.Apoi e necesar de a determina lungimea provizorie de lucru cu 3mm pina la
apexul radiologic.Dupa aceasta se introduce un K-file Nr 35 pina la prima rezistenta se efectueaza 2
miscari de rotatie deplina fara presiune apicala.Aceeasi manipulatie se repeta cu un instrument de
marime mai mica pina la atingerea lungimii provizorii de lucru a canalului.
Lungimea de lucru definitiva se determina dupa radiografie.Dupa acesta se repeta etapele descrise mai
sus cu K-file Nr 40 apoi cu K-file Nr 50 pina la atingerea lungimii de lucru a canalului radicular si a
diametrului dorit.Peretii canalului in caz de necesitate se planeaza cu ajutorul unui H-file.
90.Regulile lărgirii rotative.
91.Sisteme de freze rotative Ni-Ti.
Caracteristicile instrumentelor rotative NiTi:
1) Conicitate stabilă(toate instrumentele)- Margini tăietoare sau netăietoare
2) Conicitate modificată(ProTaper)- Margini tăietoare
Avantajele instrumentelor rotative NiTi: - Șanse mai reduse de modificare a traiectului canalului;
-Șanse mai reduse de împingere periapicală a resturilor de dentină (↓ durerii post-tratament);
-Metodă mai rapidă
-Rezultate mai previzibile.
92.Tipuri de mișcări de lărgire rotativă: mișcare de rotație continuă.
93.Sistemul ProTaper universal.
94.Sistemul Profile.
95.Sistemul ProTaper Next.
96.Sistemul WaveOne.
97.Soluții de lavaj: hipocloritul de sodiu.

98.Soluții de lavaj: EDTA, soluții iodurate, digluconatul de clorhexidină, acidul citric. Tehnici și protocoale
de lavaj.
99.Tehnici și protocoale de lavaj.

100.Cerințele și funcțiile iriganților.
101.Alegerea soluțiilor de lavaj.
102.Irigare ultrasonică.
103.Metode de irigare.
104.Medicamente intracanalare.
105.Materiale de obturație.
106.Clasificarea și cerințele către materialele de obturație radiculară.
Pentru a efectua o obturatie calitativa a canalelor radiculare, materialele de obturatzie trebuie sa

corespunda urmatoarelor cerinte:
Materialele trebuie sa fie simple in preparare, malaxare si sa se introduca usor in canal.
Materialele trebuie sa fie usor evacuate, in caz de necesitate din canalul radicular.
Materialul trebuie sa inchida ermetic canalul radicular, el trebuie sa fie:
1.Lichide pentru patrunderea in toate ramificatiile canalare.
2.Sa nu-si modifice cu timpul volumul
3.Sa nu se dizolve in saliva si alte lichide
4.Sa fie rezistente fata de microorganism
5.Sa nu se resoarba in timp din canalul radicular
Materialul trebuie sa fie radioopac, ca sa fie posibil de a controla calitatea obturatziei canalului
radicular.
Materialul trebuie sa aiba o culoare care va permite deosebirea ei de culoarea dentinei fapt care va
usura in caz de necesitate dezobturarea canalului radicular.
Materialul sa nu coloreze tesuturile dentare.
Materialul trebuie sa fie biologic compatibile si sa nu irite tesuturile periapicale
Materialul trebuie sa aiba actiune bactericida
Materialul trebuie sa se sterilizeze usor si sa se mentzina sterile sa fie rezistente chimic
Materialul trebuie sa aiba timpul de priza destul de indelungat pentru a asigura o actiune normala a
medicului.
Trebuie sa aiba un pret redus.
Nu trebuie sa produca o reactie imunologica de raspuns(sa nu exercite o actiune de sensibilizare).
Nu trebuie sa aiba proprietati mutagene, cancerigene.
Sa fie aderente la peretii canalului
Sa posede calitati antiseptice de durata
Sa aiba miros agreabil
Sa nu se descompuna in canal
105. Clasificarea materialelor de obturatie pentru obturarea canalelor radiculare
1.Paste plastice,care fac priza in canal:
 Materiale din grupa cimenturilor de baza pe oxid de zinc eugenol:EUGENDENT V,ENDOBTUR, CARIOSAN
 Paste pe baza de oxid de zinc eugenol:Eugedent, Endometazona
 Cimenturi axifosfat de zinc:Fosfat ciment, Ciment hidrofosfat
 Bachelite(pe baza de rezorcin-formalina:paracina, fluorodent, resodent)
 Paste ermetice pe baza de rasini epoxide:AH-26, Termasil, AH+
 Paste cu hidroxid de Ca: Biocalex, Endocal, Apexid
2.Paste care nu fac priza in canal:
 Paste cu actiune biologica(pe baza de hidroxid de calciu)

 Paste cu actiune antiseptica de durata:Iodoform, ROCKLE'S, Gizi
3.Materiale de duritate:
 Conuri de gutaperca
 Conuri de argint
 Conuri din rasini sintetice
CLASIFICAREA DUPA BOROVSCHI E.V.
1.Cimenturi fosfate de zinc:Ciment Fosfat, Adghesor,
ciment hidrofosfat
2.Cimenturi oxid de zinc eugenol: Endobtur, Cariosan,
3.Pasta pe baza de oxid de zinc eugenol:Oxizinc+Eugenol, Pasta Grossman, Endometazona, Propilor, Merpazan.
4.Pasta pe baza de hidroxid de Ca: Biocalex, Endocal,
5.Pasta pe baza de rasini epoxide:AH-26,Termasil, AH+
6.Cimenturi din glassionomeri:Ketak- Endo
7.Materiale pe baza de rezorcina-formalina:pasta de rezorcina-formalina, Foredent, Forferan, Rezodent
Materiale pentru obturarea provizorie a canalelor radiculare
Paste pe baza de antibiotice si preparate corticosteroidiene:
De obicei in componenta pastelor nesolidifiante sunt incluse 2-3 antibiotice cu un diapazon larg de actiune
antibacteriana si antifungica. Uneori se adauga inca un component-corticosteroidul(dexametazona). Inca un
component adausul de radioopacitate, pentru a permite aprecierea obiectiva a calitatii obturarii canalului. Aceste
preparate poseda o actiune drastica dar de scurta durata, se introduc in canal pe opoerioada de 2-3 zile
"Septomixina Forte"(septodont) reprezinta o pasta nesolidificanta, resorbabila, antibacteriana cu un spectru larg

de actiune. Antibioticele ce intra in componenta sa, practic nu provoaca sensibilizarea organismului.
Dexametazona in doza utilizata micsoreaza manifestarile alergice si inflamatorii, fara a actiona in acelasi timp
asupra reactiilor de aparare a organismuluiu. Compozitia este absolut inofensiva, neagresiva pentru tesuturile
periapicale. Se utilizeaza in cazul tratamentului periodontitelor granulante si granulomatoase, si periodontita
arsenicala.
Paste pe baza de metranidazol
Metranidazolul suprima eficient flora anaeroba a canalelor radiculare, stopeaza distructia tesuturilor, blocind
semnele inflamatorii la nivel biochimic. Practic nu provoaca reactii alergice sau semne de deprindere la acest
preparat. Pastele pe baza de metranidazol sunt indicate pentru obturarea provizorie a canalelor puternic infectate
a radacinelor dentare, mai ales cind se poate astepta in ele predominarea florei anaerobe. Pasta in canal trebuie
schimbata in fiecare zi, pina la disparitia tuturor semnelor de boala
Paste pe baza de hidroxid de Ca:

Datorita reactiei puternic alcaline, hidroxidul de calciu umplind canalul radicular, exercita actiune bactericida,
distruge tesuturile necrotice, stimuleaza osteo-, dentino- si cementogeneza. Se folosesc in calitate de medicament
intracanalar pentru tratarea formelor distructive de periodontita chistogranulom si a chisturilor radiculare
Pastele se introduc in canal pe 6 saptamini, apoi aceasta se schimba cu o portie noua, si apoi o data in doua luni
pina la realizarea rezultatului dorit. Dupa aceasta canalul se umple cu material de durata
MATERIALE PENTRU OBTURAREA DE DURATA A CANALELOR RADICULARE:
Cimenturi zinc fosfate:
Fosfat cimentul era apreciat gratie proprietatilor lui pozitive:usurinta introducerii in canal, solubilitatea redusa in
fluidul tisular, adezivitatea buna la peretii canalului, radioopacitate, actiunea antimicrobiana in primele 2 zile.
Dezavantajele:
1.Se intareste repede (4-6min), fapt care duce la imposibilitatea obturarii suplimentare a canalului in caz de
necesitate;
2.probabilitatea inalta de iritare a tesuturilor periapicale din cauza continutului sporit in amsa de ciment a
acidului fosforic liber
3.Materialul nu se resoarbe in cazul refularii accidentale du pa apex
4.Resorbarea cimenturilor in treimea apicala
5.Imposibilitatea dezobturarii canalului in caz de necesitate
Cimentul oxid de zinc fosfat in timpul de azi practic nu se foloseste din cauza caracteristicilor negative
Preparate pe baza de oxid de zinc-eugenol-ciment
Pasta se intareste in canal timp de 12-24 ore
Caracteristicele pozitive :
1.Usor se introduce in canalul radicular si in caz de necesitatea se poate inlatura din canal
2.Radioopacitate
3.Timp optim de priza in canalul radicular
4.Adeziunea buna a peretilor canalului radicular
5.Formarea in canal a unei mase insolubile si care nu se taseaza
6.Pasta, refulata dupa apex se resoarbe
7.Actiune antiseptica , antiinflamatoare care scade cite putin si inceteaza dupa priza pastei, pasta intarita in
canalul radicular este neutra biologic
Proprietati negative:
1.Posibilitatea unei actiuni toxice si alergice asupra tesuturilor din cauza componentei pastei: eugenol,
formaldehida, paraformaldehidei, mai ales in cazul refularii materialului dupa apexul radicular
2.Posibilitatea resorbtiei pastei in canalul radicular
3.Posibilitatea colorarii coroanei dintelui

4.posibilitatea perturbarii procesului de priza a compozitului la obturarea ce urmeaza
110.Rășini epoxide pentru obturația canalelor radiculare.
Materialele acestui grup sunt preparate pe baza de polimeri epoxido-aminici cu adaugarea umpluturilor
radioopace. Ele reprezinta un sistem de tip praf-pasta sau pasta-pasta, se intaresc dupa amestecarea
componentelor, priza se produce la temperatura corpului in timp de 8-36 ore. Trebuie deasemenea de luat in
consideratie ca oxigenul inhiba reactia de polimerizare, perturbeaza procesul de priza a acestor materiale.
Materialele acestui grup sunt endoermetice si trebuie folosite doar in combinatie cu materiale solide- conuri de
gutaperca , thermafile.
Avantaje:
1.proprietai bune de manipulare
2.timp indelungat de priza;
3.sunt inerte fata de tesuturile periodontiului;
4.sunt stabile in canal, rezistente la umiditate;
5. sunt termorezistente fapt ce ofera posibilitatea utilizarii acestui material impreuna cu gutaperca fierbinte;
6.sunt radioopace;
Dezavantaje:
1.tasarea depolimerizare;
2.posibilitatea perturbarii aderentei marginale si a caracterului ermetic al obturatiei in cazul uscarii insuficiente
a canalului.
Materilae polimere care contin hidroxid de calciu:
Materialele acestui grup deasemenea trebuie folosite cu materiale solide- conuri de gutaperca, thermafile.
Particularitati:
1.capacitatea stimularii proceselor de regenerare in tesuturile parodontiului pe baza actiunii curative a

hidroxidului de Ca ;
2.solubilitate ceva mai mare si prin urmare probabilitatea mai mare de resorbtie a materialului din canalele
radiculare.
Materialele sunt:
 Sealapex;
 Apexit.
Cimenturi glassionomere:
1.timpul indelungat de intarire(1.5-3ore);
2.radioopacitate mai inalta;
3.compatibilitate mai inalta.
Avantaje:
1.adeziune chimica fata de dentina, ceea ce permite efectuarea unei obturari strinse , de durata;
2.manipulare buna;
3.absorbtie minima aumiditatii;
4.biocompatibilitate inalta;
5.absenta tasarii.
Dezavantaje:
1.dificultatea dezobturarii in caz de necesitate.
Materiale ce fac parte din acest grup:Endion, Ketak, EndoJen, Stiodent.
Preparate pe baza de rasina de rezorcina-formaldehida:
Caracteristicile preparatelor:
-actiune antiseptica permanenet;
-dezinfectarea continutului canaliculeleor dentinali, ramificatiilor deltoide, pulpei in partea nepermiabilizata

a canalului;
-proprietai de manipulare bune;
-radioopacitate;
-neutralitatea biologica dupa intarire.
Dezavantaje:
-toxicitate inalta a componenteloe;
-actiune iritanta asupra tesutului periodontiului;
-modificari de culoare a tesuturilor dentare.
106. Clasificarea și cerințele către materialele de obturație radiculară.

107. Materiale solide: gutaperca.
Materialele primar solide sunt fileri, se utilizeaza numai in combimare cu paste plastice solidifiante si servesc la
umplerea canalului radicular si la sporirea sigurantei obturatiei.
In dependenta de material se deosebesc:
1.Conuri solide
-metalice;
-plastice;
-din fibre de sticla;
-sistemul"termafil";
2.Conuri plastice semisolide
-gutaperca;
-plastice;
-din fibre.
Marimea conurilor dupa ISO: de la 010 pina la 140
Marcajul color al conurilor corespunde marcajului instrumentelor endodontice.
Conuri de gutaperca
Sunt folosite in stomatologie mai mult de 100 de ani.
Conurile de gutaperca se produc de 2 tipuri:

-de baza;
-auxiliare;
Conurile de baza se confectioneaza dupa standartele ISO forma virfului si marimii conului corespunde lungimii de
lucru a instrumentului endodontic
Avantajele:
-plasticitate;
-lipsa actiunii toxice si a celei iritante;
-inertie chimica;
-radioopacitate;
-conurile de gutaperca in canalul radicular nu se fisureaza si nu se taseaza;
-asigurarea unei obturatii sigure si indelungate a canalului radicular;
108. Sigilanții: pe bază de oxid de zinc și eugenol
109. Sigilanții pe bază de mineral trioxide agregate

110.Rășini epoxide pentru obturația canalelor radiculare.
111. Obturarea radiculară. Importanța obturației de canal.

112. Obturarea radiculară. Limita apicală a obturației de canal.
113.Tehnici de obturare radiculară. Clasificare.

Tehnici in obturarea canalelor radiculare
Pentru ca un dinte sa fie obturat endodontic, trebuie sa indeplineasca

urmatoarele conditii:
1.-dintele sa fie asimptomatic: in timpul masticatiei, percutiei in ax, si la palparea

mucoperiostului in dreptul apexului.
2.-obturatia provizorie anterior aplicata sa fie intacta
3.-canalul sa fie uscat, mesele scoase trebuie sa fie perfect uscate (fara secretii),
ne colorate, ne mirositoare, integre.
Tehnicile de obturare a canalelor pot fi :
1.Tehnica clasica de obturatie de canal mixta, cu paste asociate cu con de

gutaperca.
2.Tehnici de condensare a gutapercii:
-a) tehnica de condensare laterala ( la rece)
-b) tehnica de condensare verticala ( la cald)+ tehnica modificata
-c) tehnica de condensare termomecanica – termocompactare
-d) tehnica de condensare cu ajutorul ultrasunetelor.
3.Tehnici de injectare a gutapercii – prin modelarea gutapercii termo-plastifiate:
-a.)sistemul P.A.C.-l60,
-b.)sistemul Obtura,
-c.)sistemul Ultrafil.
4.Tehnica de obturatie de canal cu conuri de Ag.
114. Tehnica "conului central"
Tehnica de obturare a unui con unic calibrat la apex se bazeaza pe utilizarea unui con
confectionat dintr-un material solid care sa se potriveasca perfect la portiunea apicala a canalului de
3-4 mm de la constrictia apicala, care apoi sa poata fi cimentat.
Tehnica necesita canale largite care permit utilizarea conurilor standardizate corespunzator
calibrului canalului, conuri ce trebuiesc probate atat vizual, cat si tactil, prin senzatia de greutate la
fixarea (cu usoara presiune) si la indepartarea (cu usoara tractiune) conului din canal. . 117,
In canalele cu segmentul terminal aplatizat sau ovalar este necesara o individualizare a conului, prin
ramolirea portiunii terminale la cald sau cu cloroform si introducerea conului cu usoara presiune in
vederea amprentarii perfecte a zonei apicale.
Cimentarea ulterioara a conului se va face dupa intarirea lui, prin propulsarea lenta a conului,
care sa
115.Tehnica condensării laterale la rece. Timpii operatori. Instrumentar, materiale.
2.1. Condensarea laterala la rece
Aceasta tehnica de obturatie a canalelor radiculare, urmareste obturarea intregului spatiu

endodontic prin umplerea progresiva a spatiilor goale din jurul conului principal master, cu asa
numitele „conuri accesorii” de calibru mai mic, care vor fi condensate lateral pe peretii canalului.
Instrumentar necesar:
1.-conuri calibrate de gutaperca, master standardizat, iar cele accesorii, conicizate de grosimi
diferite: extra fine, fine, medii,
2.-sonde speciale denumite „spreader”, de mana sau digital, . 119, 120,
3.-paste sigilatoare: N2 Universal, AH26 , Canal Sealer, Sealapex.
Tehnica:
a)-alegerea conurilor: conul principal (master) trebuie sa aiba diametrul ultimului ac cu

care s-a largit canalul in regiunea apicala, se individualizeaza varful sau prin ramolire cu cloroform
precum in . 121, se face proba si se aplica in canal dupa aplicarea pastei sigilatoare.
b)-se introduce un spreader mai gros pe langa el si se exercita presiunea axiala cu o

usoara rotatie pentru a-l presa intim pe peretele canalului in directia concavitatii acestuia, . 122
c)-se controleaza radiologic daca s-a obturat regiune apicala,
d)-se alege alt con mai mic (accesoriu) care se trece prin pasta sigilatoare si se introduce
in canal
e)-cu un alt spreader mai mic prin presiuni axiale, transversale si usoare rotatii, se
asigura aplicarea lui cat mai intima la peretii canalului, . 124,
f)-se repeta aplicarea a 3-4 conuri accesorii pana la umplerea canalului, . 125,
g)-excesul conurilor din camera pulpara se sectioneaza cu fuloarul incalzit, . 126,
h)-se obtureaza provizoriu cavitatea coronara a dintelui,
i)-se face Rx de control.
116.Tehnica condensării verticale. Timpii operatori. Instrumentar, materiale.
2.2. Condensarea verticala la cald
Lipsa de omogenitate a gutapercii condensate lateral a fost ameliorata de condensarea

verticala care consta in compactarea in sens axial, vertical, a gutapercii adusa in stare plastica
prin incalzire.
Se folosesc niste sonde speciale denumite plugger (un fuloar de ciment mai lung de cca 30
mm, mai efilat, de diferite dimensiuni), care incalzite la rosu plastifiaza gutaperca introdusa in canal,
iar prin compactarea ei dinspre portiunea coronara spre apex, tot cu ajutorul pluggerului, se asigura
omogenizarea si etanseitatea obturatiei de canal. . 128, 129,
Spre deosebire de spreadere, pluggerele pot fi folosite atat la manevrele de condensare

verticala, cat si la cele de condensare laterala a gutapercii.
Aplicand o presiune suficient de mare asupra lor, pot forta gutaperca ramolita prin incalzire
sa patrunda in intregul sistem endodontic de canale, inclusiv in cele laterale si accesorii.
Avantaje, dezavantaje:
-tehnica excelenta
-obturatie omogena
-laborioasa
-necesita mult timp
-reclama o largire excesiva a canalului.
Tehnica:
-se alege si se adapteaza conul principal (master) la 1 mm de limita prepararii canalului,
-se aplica cimentul sigilator pe peretii canalului radicular, in strat pelicular,
-conul master aplicat prin frictiune in zona apicala se plastifieaza cu ajutorul sondelor
speciale incalzite, . 130,
-cu pluggerul cel mai mare se face compactarea gutapercii in sens axial spre apex,
-prin reincalziri repetate si compactari cu pluggere tot mai mici, se obtureaza complet zona
apicala, . 131,
-aceasta se va controla apoi radiologic,
-folosind fragmente din conul de gutaperca sectionat in 2-3 parti, acestea se incalzesc si
se compacteaza cu pluggerele adecvate ca marime, pana se contopesc cu stratul de gutaperca aplicat

anterior, umd lent tot canalul,
-acesta la sfarsit va fi controlat radiologic.
Se adapteaza in canal conul master + 2-3 conuri auxiliare, care se sectioneaza la nivelul
podelei camerei pulpare, dupa care se plastifiaza cu sondele speciale si se compacteaza cu pluggerele,
ca in condensarea verticala.
117. Obturaţia canalelor radiculare cu tehnica Thermafill, Gutacore. Timpii operatori.

Instrumentar.
1.Obturatori endodontici Thermafil
Inca din 1978 Johnson a introdus ideea unor obturatori endodontici, prin plasarea

gutapercii pe un ac din otel inoxidabil.
In acest context, la ora actuala este foarte cunoscut obturatorul endodontic Thermafil (Tulsa
Dental Products, Tulsa OK), care poate fi confectionat din otel inoxidabil, titan, sau suport de plastic,
fiind inconjurat sau „imbracat” cu o gutaperca speciala (faza alfa) pentru obturarea canalelor
radiculare, care atunci cand este incalzita intr-un dispozitiv special devine foarte vascoasa si lipicioasa.
In aceasta faza ea poate fi introdusa in canalul preparat corespunzator, iar manerul ramas
deasupra orificiului canalului radicular se sectioneaza cu un instrument incins, ramanand astfel ca
obturatie definitiva a canalului. .137,
Tehnica este simpla, rapida, usor de insusit, fiind considerata cea mai eficienta dintre
metodele moderne de obturare a canalelor radiculare, in conditiile unei preparari corecte a canalului si
a respectarii minutioase a timpilor de lucru din cadrul metodei. (CHERLEA)
Acestia vizeaza in principal urmatoarele aspecte:
-curatarea si prepararea analului,
-incalzirea gutapercii pe suportul sau in cuptorul ThermPrep trebuie sa fie corespunzatoare,

evitand desprinderea gutapercii de pe suportul ei, sau supra-incalzirea si arderea gutapercii,
-apexul trebuie sigilat cu o pasta fara eugenol (Sealer),
-obturatorul Thermafil se introduce cu presiune apicala, fara rotatie, pe lungimea canalului.
118. Retratament. Factorii decizionali.

119. Etapele retratamentului ortograd. Accesul.
120. Trepanarea sau îndepărtarea obturației coronare sau a coroanelor de înveliș.

121. Îndepărtarea dispozitivelor corono-radiculare.
122.Înlăturarea materialelor existente coronar și în canale.
123.Îndepărtarea materialelor de reconstituire coronară din camera pulpară.
124. Îndepărtarea materialului de obturație endodontică.
1. Preparate pentru ramolirea rasinii(pastei)
1. Endosolv
2. Resosolv
3. Slovadent-fluid
1. Preparate pentru ramolirea eugenatelor
1. Endosolv E
2. Eugenat
3. Desoclusol
-tamponul de vata umectat cu preparatul corespunzator pe aplicat pe ostiumurile canalelor ,fiind
apoi ermetic inchis cu pansament pe 2-3 zile.
1. Canalele obturate cu gutaperca se dezobtureaza in mod
1. Mecanic(cu instumente endo)
2. Fizic(incalzirea gutapercii si ramolirea ei)
3. Chimic (aplicarea solventilor)
125. Solvenții pentru sigilanți.
-Metoda chimica de dezobturare a can.radiculare

-solventi de gutaperca(Xilen,Cloroform),preparatele sunt introduse cu ajutorul seringii in
ostiumul canalar realabil eliberat si pe masura ce gutaperca se ramoleste,ea se indeparteaza
cu K-file de marimi corespunzatoare
126. Clasificarea erorilor și complicațiilor în tratamentul endodontic.
1.Erori si complicatii ce pot aparea in reg. Coronara a dintelui si paradontiului maginal in

timpul crearii accesului si largirii orificiilor de intrare in canal.
1. Erori si complicatii mecanice
-nedeschiderea camerei pulpare a dintelui

-camera pulpare prea larg deschisa
-deschiderea incompleta a camerei pulpare
-perforarea coroanei cu afectarea paradontiului marginal
-perforarie intraradiculara
-fracturarea frezei
2. Erori si complicatii chimice
-paradontita marginala arseniacala

-paradontita marginala aparuta in urma folosirii acidului tricloracetat,sulfuric
,clorhidiric
2.Erori si complicatii,ce pot aparea la nivelul radacinilor dintilor
3. Crearea pragurilor
4. Cai false
5. Fracturarea instrumentului in can. Radicular
6. Obturare partiala a canalului radicular
3.Erori si complicatii posibile in paradontiul apical
1. Hemoragii in can.radicular
2. Trauma mecanica a paradontiului apical
3. Afectarea paradontiului apical de origine chimica

-afectare arseniacala
-afectare cu alte subs.chimice
4. Impingerea maselor putride dupa apex
5. Afectarea formatiunilor anatomice inconjuratoare
4.Erori generale
1. Aspirarea corpilor straini
2. Inghitirea acelor endo
3. Lesin,colaps
127. Accidente în lărgirea canalelor radiculare.
128. Blocajele radiculare. Cauze. Conduita.
Blocare a canalului cu rumeguş de denti nă sau cu ţesuturi moi.
Cauzele acestor complicaţii cel mai des sunt utilizarea prea timpurie a instrumentului de mărime
mare şi nerespectarea regulii de revenire la un file mai mic pentru controlul permeabilităţii
canalului pe toata lungimea. La blocarea canalului poate aduce şi înlăturarea incompletă a
pulpei, şi irigarea insuficientă a canalelor în procesul de prelucrare instrumentală
Profilaxia. Pentru a exclude această complicaţie trebuie numaidecât de respectat regulile şi

etapele prelucrării instrumentale a canalelor radiculare, de irigat abundent canalele după
utilizarea fiecărui instrument endodontic.
Tactica medicului. In cazul blocării canalului acesta trebuie irigat bine, trecut pe întreaga
lungime de lucru cu un instrument subţire (K-reamer sau PassFinder), iar apoi - deblocat orificiul
apical cu K-reamer numărul 06 sau 08.
129. Pragurile. Cauze. Conduita.
"Zipping".
Cauza creării în canal a pragurilor sau a lărgirii apicale mai des este folosirea în timpul lucrului
în canalele curbe a unui file gros şi neflexibil, care nu a fost flexat preventiv după forma
canalului. In cazul rotirii brutale in canal a instrumentului flexat, canalului i se atribuie o formă de
clepsidră .
Profilaxia acestei complicaţii constă în prevenirea blocării canalului cu rumeguş de dentină. Este
deasemenea necesară flexarea preventivă a instrumentului conform curburii canalului, iar în
timpul lărgirii canalului cu file-ul trebuie efectuate mişcări de pilire şi nu - cele de rotaţie.
Reducerea vădită a riscului de creare în canal a pragurilor sau a lărgirii apicale permite lucrul cu
instrumentele ce au vârf neagresiv (Batt-tip).
130. Fenestrarea. Cauze. Conduita.
131. Transportarea apicală. Cauze. Conduita.

132. Fracturarea instrumentarului în canale. Cauze. Conduita.
Fracturarea instrumentului în canal este una din cele mai neplăcute complicaţii pentru medic şi
pentru pacient. Lăsarea în canal a părţii fracturate a instrumentului înrăutăţeşte rapid
prognosticul tratamentului endodontic, iar uneori serveşte drept cauză a extracţiei dintelui.
Cauzele fracturării instrumentului:

1. lipsa accesului direct spre canalul radicular;
2. deschiderea incorectă a camerei pulpare;
3. utilizarea unui efort considerabil asupra instrumentului în timpul lucrului manual
sau mecanic;
4. încălcarea tehnicii de utilizare a instrumentului;
5. inserţia instrumentului la o adâncime considerabilă în timpul rotirii instrumentului
duce frecvent la blocare, iar apoi - şi la fracturarea instrumentului în canal;
6. instrumentul trebuie să se rotească nu mai mult de 120-180°;
7. încercarea de a lărgi canalele radiculare nu cu o piesă endodontică. In timpul
rotaţiei doar în direcţia acelor ceasornicului are loc introducerea profundă în
canalul radicular şi, în consecinţă, fracturarea;
8. încălcarea consecutivităţii utilizării instrumentarului endodontic;
9. lucrul cu instrumentele deformate, răsucite. Lipsa sau insuficienţa controlului faţă
de starea instrumentelor endodontice. La primele semne de schimbare a
structurii spirelor (sucire sau răsucire) instrumentul trebuie înlocuit;
10. lucrul în canalul uscat;
11. graba în lucru.
Profilaxia constă în înfăptuirea următoarelor reguli:
1.Lucrul atent, precaut cu respectarea regulilor şi a consecutivităţii de utilizare a instrumentelor.
2. Respectarea unghiurilor maxime a rotirii instrumentului în canal. K-reame-rele — 180°, K-file-

urile — 90°; în canalele înguste, curbate unghiul de rotire se recomandă a-1 micşora cu 20-30°.
De rotit H-file în canal nu se admite.
3.Utilizarea obligatorie a gerurilor pentru lărgirea canalelor radiculare.
4. Trierea la timp a instrumentelor în verderea excluderii celor neadecvate.
133. Tratamentul accidentelor.
Cel mai bun tratament->prevenirea accidentelor endo
1.determinarea corecta a curburii si a lungimii de lucru a canalului

2.utilizarea sopperului bine fixat
3.utlizarea apex locaturului in determinarea lungimii de lucru
4.orice neclaritate trebuie verificata radiologic
5.daca lunimea de lucru nu poate fi atinsa,se folosesc agenti chelatori si o irigare abundenta a
canalului
6.manipularea pasiva,cu grija a instumentelor fine,precurbate si evitarea celor cu diametru mare
si rigide.
134. Anestezie incompletă. Cauze. Conduita.
1. Cauze:
-alegerea incorecta a anestezicului

-alegerea incorecta a metodei de anestezie
-incalcarea tehnicii de afectuare a anesteziei
135. Acces endodontic incorect. Cauze. Conduita.
1. Perforaţie apicală a canalului radicular.

Perforaţia apicală se întâlneşte, conform unor date, în 9% cazuri din toate erorile. Pot fi câteva
cauze ale perforării peretelui apical al canalului radicular:
1. Incercarea de a trece canalul cu efort în cazul blocării accesului cu rumeguş de

dentina
2. Utilizare a instrumentelor cu vârf agresiv;
3. Utilizarea instrumentelor mecanice pentru prelucrarea canalelor curbe;
4. Deschiderea insuficientă a cavităţii dintelui sau incercarea de a prelucra canalul
radicular fară crearea accesului direct a instrumentului endodontic în canal.
5. Alegerea incorectă a instrumentarului endodontic . In cazul lărgirii canalelor
curbe este util de utilizat instrumente cu vârf bont din aliaj nichel-titan (ProFile-
uri)care dispun de flexibilitate sporită
Profilaxia acestei complicaţii constă în respectarea unor reguli:
1. în timpul lucrului trebuie folosite procedee tehnice îndreptate spre prevenirea blocării
canalului radicular cu rumeguş de dentină.
2. înainte de a introduce instrumentul în canal, el trebuie flexat corespunzător curburii canalului.
3. în timpul lărgirii canalului cu file-uri trebuie de efectuat mişcări de pilire, iar mişcările rotative
ale instrumentului trebuie să fie reduse la minim.
4. trebuie de acordat prioritate instrumentelor cu vârf neagresiv (batt-tip).
2. Perforaţie longitudinală a peretelui canalului radicular.
Această complicaţie este o variantă a cormplicatei precedente - supralargirii longitudinală a

canalului la treimea medie la "curbura mică" a rădacinii.
Cauzele cele mai frecvente sunt: subestimarea curburii canalului de către medic, lucrarea într-
un canal curbat cu instrumente flexate insuficient, supralărgirea unui canal îngust. In afară de
aceasta, apariţia acestor complicaţii pot fi provocate şi de particularităţile anatomice ale
rădăcinilor.
136. Posibile erori (perforaţia planşeului şi peretele camerei pulpare, fractura

peretelui). Perforaţia pereţilor canalului radicular.
Perforaţie a pereţilor şi a fundului camerei pulpare a dintelui.

Perforarea fundului camerei pulpare ca urmare a unei orientări şi acces vizual insuficient. Cel
mai des aceasta se remarcă din cauza înlăturării incomplete a tavanului deasupra camerei
pulpare a dintelui. Ca exemplu poate servi perforarea cervicală a coroanei molarului inferior ca
rezultat al preparării tară a fi luat în consideraţie înclinarea dintelui.
Perforarea la nivelul coletului dintelui (supra- sau subgingival) se întâlneşte în caz de vizualizare
insuficientă, şi în cazul preparării tară a ţine cont de poziţia dintelui.
Trebuie de subliniat, că diagnosticarea perforaţiilor nu prezintă mare greutate. Apariţia

sângerării în asociere cu durerea indică formarea perforaţiei. în acest caz este necesar de
efectuat un control radiologie. Concomitent este de dorit ca în orificiul suspectat a fi de
perforaţie să fie introdus material radioopac. Un material care ne convine este conul de
gutapercă. In majoritatea cazurilor medicul nu consideră necesar să înştienţeze despre acest
lucru pacientul şi să înscrie în fişa medicală, ceea ce este deasemenea o greşeală.
137. Subobturarea canalului radicular. Cauze. Consecinţe. Conduita.
-o obturare incompleta a canalului radicular

-metoda de preparare incorecta
-pozitie incorecta a conului
Cauze
1. Canal prea curb
2. Con de gutaperca prea mare
3. Forma necorespunzatoare a canalului in 1/3 apicala
138. Supraobturarea canalului radicular. Cauze. Consecinţe. Conduita.
Cauze:
1. Determinarea incorecta a lungimii de lucru
2. Introducerea excesiva a umpluturii in canal
3. Utilizarea metodei cu un singur con=>iesirea conului inafara orificiului apical
139. Fractura rădăcinii. Cauze. Conduita.
Conduita:
-rezectie apicala
-amputatia radiculara
-replantarea
140. Inhalarea de corpi străini. Conduita.
-Patrunderea instrumentelor in caile respiratorii
Cauze:
1. Pozitie incorecta a pacientului
2. Deschiderea incorecta a cav.dintelui
3. Neatentia medicului in timpul manoperelor endo
Profilaxie
2. Ultilizarea digii
3. Instrumentele endo trebuie tinute strins
4. Dupa fixarea frezei in piesa-proba extraorala!!!
5. Utilizarea aspiratorului de saliva p/u a preveni umectarea miinilor medicului cu

saliva si alunecarea instr.
Conduita:
1. Chemarea ambulantei;apel 112-achipa de urgenta
2. Efect.bronhoscopiei
3. Extragerea corupului strain
4. Efectuarea traheostomiei
141. Înghiţirea instrumentelor. Cauze. Conduita.
-patrunderea insteumentelor in timpul tratamentului endo in tractul gastro-intestinal
Cauze:
1. Pozitie incorecta a pacientului
4. Deschiderea incorecta a cav.dintelui
5. Neatentia medicului in timpul manoperelor endo
Profilaxie
6. Ultilizarea digii
7. Instrumentele endo trebuie tinute strins
8. Dupa fixarea frezei in piesa-proba extraorala!!!
9. Utilizarea aspiratorului de saliva p/u a preveni umectarea miinilor medicului cu

saliva si alunecarea instr.
Conduita
1. Efectuarea radiografiei
2. Adm.preparatelor sedative
3. Regim bogat in celuloza
4. In decurs de 3-4 zile instrumntul trebuie sa iasa din organism impreuna cu

scaunul
5. Daca nu=>extragere pe cale chirurgicala
142. Emfizemul părţilor moi. Cauze. Conduita.
Emfizem=prezenta aerului in tesuturi
Cauze:
1. Uscarea cu jet de aer a canalelor radiculare cu pusterul

2. Patrunderea bacteriilor ce pot forba in tesururi gaze oarecare
Conduita:
1. Calmarea pacientului
2. Adm.sedativelor
3. Aerul din tesuturi se absoarbe imediat ce accesul aerului catre tesuturi sau
formarea in tesuturi a gazelor inceteaza

Limbă

Endodonție. Noțiuni Generale. Scopul Endodonției

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Endodonție. Noțiuni Generale. Scopul Endodonției

Titlu original:

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

1. Endodonție. Noțiuni generale. Scopul endodonției.

Reprezintă un compartiment al stomatologiei terapeutice, care studiază structura și funcția endodontului,

2. Endodonție. Sarcinile endodonției. Criteriile ce favorizează reușita terapiei endodontice.

3. Endodonție. Metode de diagnostic în endodonție. Criteriile ce favorizează reușita terapiei

1) Metodele clinice de dagnostic.

Prepararea cavității dentare fără anestezie ne permite să apreciem starea pulpei.

2) Metodele roentgen de diagnostic.

Reușita terapiei endodontice depinde de:

5. Date topografice ale cavității coronare a dintelui (fundul, tavanul și pereții).

6. Date topografice ale canalelor radiculare (canalul principal, ramificații).

Canalul radicular se împarte în (treimea) coronară, medie și apicală.

8. Tipuri de constricții apicale după Петрикас și Овсепян (1997).

B- constricție în formă de con

I - canal rad. ușor curbat

III - apex deschis, rădăcina needificată.

IV - dinți deciduali, resorbție a apex. rad.

Weine: I - un canal, un foramen apical

II - 2 canale, 1 foramen apical

III - 2 canale separate, 2 foramene apicale separate

IV - 1 canal se divide, 2 foramene.

10. Clasificarea morfotipurilor canalare după Vertucci (1984).

2: 2 canale confluente în treimea apicală

3: un canal care se desparte, reunindu-se către apex

5: 1 canal care se desparte în apropierea apexului

6: 2 canale care se unesc de-a lungul rădăcinii, apoi se despart

7: 1 canal care se desparte, se unește și iar se desparte

8. 3 canale separate într-o singură rădăcină.

*Obliterarea canalului rad. poate fi parțială sau totală

*În pulpă se produc schimbări (mineralizarea pulpei).

Lungimea medie 25mm

1 rădăcină - 1 canal 60%, 2 canale 40%

Punct de elecție - mijlocul feței linguale.

Lungimea medie 21mm

Forma cavității de acces - ovalară

Punct de elecție - mijlocul feței palatinale, supracingular.

Lungimea medie 23 mm.

Forma cavității de acces - similar incisiv. central (triunghiulară)

Punct de elecție - mijlocul feței linguale

Lungimea medie - 22 mm.

Forma cavității de acces - ovalară

Punct de elecție - 1/3 medie a feței palatinale, supracingular.

Lungimea medie - 27mm

Forma cavității de acces - ovală

Punct de elecție - mijlocul feței linguale

Lungimea medie - 26mm.

Forma cavității de acces - ovală

Puncte de elecție - mijlocul feței ocluzale.

Lungimea medie - 21 mm

Forma cavității de acces - ovală

Punct de elecție - mijlocul feței ocluzale

Lungimea medie - 22mm

Forma cavității de acces - ovală între vîrfurile cuspizilor.

Punct de elecție - mijlocul feței ocluzale

Lungimea medie - 22 mm

Forma cavității de acces - ovală.

Punct de elecție - mijlocul feței ocluzale.

Lungimea medie - 22 mm

Are 3 rădăcini, Rădăcina palatinală este cea mai lungă

număr canale - 3 (10-60) 4 ( 40-90)

Punct de elecție - 1/2 mezial al feței ocluzale.

Forma cavității de acces - triunghiulară cu baza catre vestib. si virful palatinal