Explorați Cărți electronice
Categorii
Explorați Cărți audio
Categorii
Explorați Reviste
Categorii
Explorați Documente
Categorii
Scopul: prevenirea acțiunii microorganismelor patogene și a produselor toxice ale activității lor vitale asupra
țesuturilor periodonțiului prin ermetizare (etanșare), sterilizare a endospațiului dentar.
Criteriile ce favorizează reușita: Diagnostic clinic precis, asigurarea condițiilor de maximă asepsie,
determinarea lungimii exacte a dintelui sau a canalului rad., pasajul intrumental, extinderea și formarea
canalului rad.
Diagnosticul clinic al afecțiunilor pulpei si periodonțiului include: anamneza, inspecția, evaluarea culorii dinților si mucoasei
orale, verificarea cu sonda, percuția, se determină gradul de mobilitate al dintelui, palpare, termometre, electroodontometre.
culoarea dinților – dinții cu pulpa necrotizată sau cei depulpați au culoare modificată deoarece se
pierde luciul natural al smalțului si capătă nuanțe gri
sondarea– permite să depistăm comunicarea cu cavitatea dintelui, starea pulpei, situarea ostiumurilor
canalare si prezența pulpei în ele
4. Noțiuni despre camera pulpară.
Reprezintă spațiul amplasat central în raport cu toate țesuturile dentare dure (smalț, dentină, cement). Ea este înconjurată de
dentină și doar apical contactează cu cementul, periodonțiul.
Cavitatea coronară reprezintă un spațiu larg în partea coronară a dintelui, repetînd ca formă configurația coroanei.
Fundul - cav. coronară a incisivilor, caninilor și premolari (excepție primii superiori) nu au fund și continuă nemijlocit în canalul
rădăcinii dintelui. În ceilalți sunt dispuse orif. de intrare în canale. Fundul cav. dintelui se proiectează aprx. în reg coletului
dentar.
Tavanul - este dispus deasupra cav. coronare a dintelui, paralel în suprafața lui masticatorie. Sunt prezente coarnele pulpare
corespunzătoare vîrfurilor cuspizilor dentari.
Pereții laterali - sunt dispuși între plafon și planșeu și poartă denumirea acelei suprafețe dentare, cu care cav. e învecinată
(vestib, lingual, mezial, distal.)
Canalul rad. principal, menținîndu-și poziția centrală, formează la niv. orif. apical un întreg sistem de ramificații. Canalele rad.
pot fi: drepte, radiare, ovalare, deltoide.
În secțiune transversală canal. rad. poate fi tubular sau lamelar, iar în cea long. drept sau unghiular.
7. Date topografice ale zonei apicale: apex radiologic, apex anatomic, constricție apicală (diametru apical minor), foramen
apical (diametru apical major), joncțiune cemento-dentinară.
Apexul anatomic: se afla la nivelul zonei de trecere a dentinei canalului radicular in cimentul
radicular unde se termina canalul. Poate fi nu la apex dar lateral , mezial, vestibular, lingual.
Apexul radiologic: cel mai indepartat punct care poate fi vazut pe radiografie.
Apexul fiziologic (constricție apicală):localizat în regiunea îngust ării (constric ției) apicale
interioare la o distanta de 1-1,5 mm de la cel radiologic
A- constricție trapezoidă
C- constricție multiplă
D- îngustare paralelă.
9. Clasificarea morfotipurilor canalare după Ingle (1976), Weine (1989).
Ingle 1976 - 4 clase
II - particularități anatomice, cum ar fi curbura canalului rad, partea apicală complexă, canale sinuoase sau divizate, citeva
foramene apicale.
1: un canal singular
4: 2 canale separate
11. Factori ce generează modificări în structura cavității dintelui, inclusiv cei de vârstă
*La oamenii în etate partea coronară prezintă o reducere a dimensiunilor, iar uneori dispare total
12. Particularitățile topografiei cavității pulpare a incisivilor centrali maxilari. Puncte de elecție pentru trepanare și
forma cavității de acces la incisivii maxilarului superior.
Cavit. coronară este formată din pereții labial, lingual și 2 laterali, este alungit în sens mezio-distal, iar in sens vestibular
palatinal este comprimat și are formă triunghiulară.
Puncte de elecție : centrul feței palatinale supracingular.
Forma cavității de acces : formă de triunghi cu vîrful orientat cingular cu baza triunghiului spre incizal.
1 rădăcină - 1 canal
13. Particularitățile topografiei cavității pulpare a incisivilor centrali mandibulari. Puncte de elecție pentru trepanare și
forma cavității de acces la incisivii maxilarului inferior.
Incisivul central inf. au o cameră pulpară mică. Canalul rad. al incisiv. inf. este foarte turtit in sens mezio-distal
14. Particularitățile topografiei cavității pulpare a incisivilor laterali maxilari. Puncte de elecție pentru trepanare și forma
cavității de acces la incisivii maxilarului superior.
Camera pulpară - asemănătoare ca și la incisiv. centr. sup. doar că are dimensiuni mai mici. Canalul rad. mai strîmt și aplatizat in
sens mezio distal.
1 răd - 1 canal
15. Particularitățile topografiei cavității pulpare a incisivilor laterali mandibulari. Puncte de elecție pentru trepanare și
forma cavității de acces la incisivii maxilarului inferior.
Incisivii laterali inf. asemeni celor centrali au camera pulpară mică. Canalul rad. este aplatizat in sens mezio-distal.
1 rădăcina - 1 canal
16. Particularitățile topografiei cavității pulpare caninului maxilar. Puncte de elecție pentru trepanare și forma cavității
de acces la caninii maxilarului superior.
Camera pulpară este mare și are o formă asemănătoare cu cea a coroanei, avînd un corn central în direcția cuspidului și două
coarne mici în directia unghiurilor, ea se continuă cu un canal mare și drept. Canalul caninului sup. este cel mai mare canal din
toate canalele rad. Poate fi aplatizat ușor mezio-distal.
1 rădăcina - 1 canal
17. Particularitățile topografiei cavității pulpare caninului mandibular. Puncte de elecție pentru trepanare și forma
cavității de acces la caninii maxilarului inferior.
Camera pulpară și canalul radicular sunt de dimensiuni mai mici decît la caninul superior. Canalul rad. relativ strîmt este turtit în
sens mezio- distal și se îngustează mult în reg. apicală.
1 rădăcină - 1 canal
18. Particularitățile topografiei camerii pulpare la primii premolarii maxilari. Puncte de elecție pentru trepanare și forma
cavității de acces la primii premolari ai maxilarului superior.
Camera pulpară are forma coroanei și prezintă 2 coarne dintre care cel corespunzător cuspidului vestib. este mai mare. Pe
planșeul camerei pulpare se află cele 2 canale radiculare: unul vestibular și altul palatinal unite între ele printr-un mic șanț cu
direcție vestibulo-palatinală. Canalul vestibular este mai conic și mai mare decît cel palatinal.
2 rădăcini - 2 canale.
19. Particularitățile topografiei camerii pulpare la primii premolarii mandibulari. Puncte de elecție pentru trepanare și
forma cavității de acces la primii premolari ai maxilarului inferior.
Camera pulpară - turtită mezio- distal, prezintă 2 coarne, cornul vestib. fiind mai dezvoltat. Pereții ușor convergenți înspre
rădăcină se continuă cu canalul radicular care este aplatizat în sens mezio dist. și se strîmtează între mijlocul și treimea cerv. a
rădăcinii unde capătă o formă circulară.
1 rădăcină - 1 canal
20. Particularitățile topografiei camerii pulpare la premolarii II maxilari. Puncte de elecție pentru trepanare și forma
cavității de acces la premolari II ai maxilarului superior.
Camera pulpară are forma coroanei. Cornul pulpar vestibular este mai lung și mai subțiat către vârf decât cel palatinal. Orificiul
canalului situal la mijloc.
1rădăcină - 1 canal
21. Particularitățile topografiei camerii pulpare la premolarii II mandibulari. Puncte de elecție pentru trepanare și forma
cavității de acces la primii premolari ai maxilarului inferior.
1 canal - 1 rădăcină
22. Particularitățile topografiei camerii pulpare la molarii I maxilari. Puncte de elecție pentru trepanare și forma cavității
de acces la molarii I ai maxilarului superior.
23. Particularitățile topografiei camerii pulpare la molarii I mandibulari. Puncte de elecție pentru trepanare și forma
cavității de acces la molarii I si maxilarului inferior.
24. Particularitățile topografiei camerii pulpare la molarii II maxilari. Puncte de elecție pentru trepanare și forma
cavității de acces la molarii II ai maxilarului superior.
25. Particularitățile topografiei camerii pulpare la molarii II mandibulari. Puncte de elecție pentru trepanare și forma
cavității de acces la molarii II ai maxilarului inferior.
26. Particularitățile topografiei camerii pulpare la molarii III maxilari și mandibulari. Puncte de elecție pentru trepanare
și forma cavității de acces la molarii III ai maxilarului superior și inferior.
linguri Black;
excavatoare uzuale si/sau endodontice
freze
pietre diamantate
32.Teste de vitalitate.
Clasificare:
TESTE ELECTRICE
TESTUL CAVITATII = FORAJUL EXPLORATOR
BARAJUL ANESTEZIC
- Gutaperca se aplica in 1/3 cervicala a dintelui pana la aparitia unui raspuns pozitiv
-
4)Testul cu gheta: Batoanele de gheata se obtin umpland tecile acelor atraumatice cu apa, apoi se
introduc in congelator. Se taie capetele acestora dupa inghetare, iar extremitatea batonului de gheata
se aplica pe dinte in zona cervicala;
-
5)Testul cu freon sau clorura de etil: Se proiecteaza un jet de freon sau clorura de etil pe o buleta
de vata tinuta in pensa pina la aparitia cristalelor de gheata e fibrele acesteia;
35.Testul de masticație.
38.Examenul radiologic.
Anestezia locala se realizeaza cu substante locale care suprima temporar durerea,prin actiunea directa
asupra receptorilorsenzitivi periferici si actioneaza doar intr-o zona specifica a cavitatii bucale.Reprezinta
tipul de anestezie cel mai des utilizat in cabinetele stomatologice.
Anestezicul local reprezinta un grup de compusi care,in concetratii adecvate in tesutul nervos,blocheaza
reversibil conducerea influxului.
-Anestezia prin injectare(prin infiltratie locala)-se realizeaza prin injectarea solutiei de anestezic local in
tesuturile pe care se intervine chirurgical sau in jurul acestora,sau prin injectarea anestezicului local la
distanta(anestezie de baraj) de locul unde se intervine chirurgical.
Protectia pulpodentinara
– adezivi dentinari.
– cimenturi non-eugenate;
– compozite fluide;
Linerii
Obiective
Mentinerea vitalitatii dentare in cazul leziunilor carioase profunde, ne impune aplicarea unui
tratament atent al plagii dentinare, ca o masura de protectie in plus a organului pulpar. In acest
context, tratamentul plagii dentinare prin coafaj indirect trebuie sa urmeze doua directii
majore:
– asigurarea unei protectii pasive (bariera inerta), constand in izolarea pulpei fata de agentii fizici
(termici, presiune, electrici) si chimici.
Pe fundul cavitatii carioase este lasata o cantitate oarecare de dentina patologic schimbata,care este
acoperita cu hidroxid de calciu.
El este aplicat cu ajutorul unei sonde butonate pe portiunea cea mai profunda a planseului cavitatii dupa
uscarea ei cu un jet de aer.
Apoi fundul cavitatii este acoperit cu adeziv,ulterior fiind aplicata o obturatie permanenta
b) metoda de confectionare:
-Instrument K-stil-prin rasucirea semifabricatului metallic
-Instrument H-stil, prin strunjirea (frezarea) semifabricatului metalic
59. Clasificarea instrumentelor endodontice dupa materialul din
care sunt confectionate , flexibilitatea instrumentului , lungimea
instrumentului .
d)flexibilitatea instrumentului
Aliaje de otel antiacid(inox)-cele mai flexibile
Aliaje de otel carbon(suedez)-cele mai fragile
Aliaje de titan-cele mai elastic
Aliaje de titan-nichel cele mai plastice
e) lungimea instrumentului
lungimea partii active- 16 mm
lung totala- 19,21,25,28,31 mm
D3 41 47 53
D1 35 35 35
(ODONTOMETRIE – Gafar)
2-previne traumatizarea parodontiului apical in timpul actionari 949g64j i cu acele pentru largirea canalelor.
3-permite obturarea canalelor pana la constructia apicala, fara depasiri sau obturatii incomplete.
Metodele de realizare sunt:
A-clinica
B-clinico – radiologice
C-electronice.
A-clinica
B-clinico – radiologice
C-electronice.
A. Metoda clinica
Intrucat se bazeaza pe senzatia de stramtorare a canalului la atingerea zonei de constructie apicala ( jonctiunea
cemento-dentinara), este cea mai veche si oarecum inexacta ca metoda tactila.
Aceasta are la baza 4 criterii de determinare:
2-senzatia de stramtorare pe care o simtim la varful acului, cand ajungem la constictia apicala.
3-senzatia de intepare acuzata de pacient cand varful acului depaseste apexul si atinge osul alveolar ( 2-3 mm
dincolo de apex). Nu este indicat a folosi acest semn.
4-radiografia dentara.
Tehnica
Se introduce un ac Kerr 10,15, 20 (in functie de marimea canalului ) avansandu-se usor fara presiune pana
simtim in varful acului rezistenta datorita constructiei apicale.
Aceasta lungime se a cu lungimea medie cunoscuta a dintelui sau cu cea din imaginea radiologica si in cazul in
care corespunde cu una din ele, este indiciul corectitudinii determinarii lungimii canalului.
a.)- Metoda radiografiei cu ac pe canal (Yngle ) – se scade 1 mm din lungimea acului masurata pe filmul
dentar initial, care reprezinta eroarea datorita expunerii filmului si se repeta radiografia cu acul pe canal, care va inregistra
aceasta noua dimensiune.
A doua radiografie cu acul pe canal va arata cu exactitate zona de constrictie apicala, care dupa ce va fi
masurata, reprezinta lungimea de lucru in pulpite si gangrene simple, (unde trebuie sa se pastreze bontul apical si sa se
evite lezarea lui).
Spre deosebire de acestea, in parodontitele apicale cronice, in care au loc rezorbtii patologice la nivel
periapical cu desfiintarea constrictiei apicale, varful acului depaseste aceasta zona si se stabileste lungimea acului in raport
cu „apexul radiologic” de pe radiografia pe gol.
d = lungimea dintelui pe Rx
a = lungimea acului pe Rx
c.)- Metoda cu sonda bimetalica (Kuralt), sonda care este confectionata din inele de 1 mm latime,
confectionate din 2 metale diferite cu opacitate diferita, care prin numarare pe Rx determina lungimea reala a canalului.
Acest tip de ace au un maner micrometric care se fixeaza in contact cu fata ocluzala sau marginea incizala a
dintelui si va forma un stop foarte stabil.
In lipsa acelor Zipperer se pot aranja pe acele tip burghiu o rondela de cauciuc sau silicon, pe locul care
corespunde lungimii prestabilite. Contactul acestui stop cu fata ocluzala va indica cand dancimea dorita a fost atinsa. . 63,
Indiferent de mijlocul de reperaj folosit, este important sa se noteze pe langa lungimea masurata si locul de pe
fata ocluzala unde se propteste instrumentul. . 64,
C. Metodele electronice
Acete metode masoara lungimea canalelor cu o precizie de 95-98% si au ca principiu corelatia dintre valoarea
rezistentei electrice intre un instrument introdus in canalul radicular si un electrod aplicat pe mucoasa orala, valoare care
este constanta de 6500 ohmi, indiferent de dinte si pacient.
-aparate audiometrice: Sono Explorer, Neosono D, Odontometer, care emit semnal sonor cand acul atinge
zona apicala.
Intrucat se bazeaza pe senzatia de stramtorare a canalului la atingerea zonei de constructie apicala ( jonctiunea
cemento-dentinara), este cea mai veche si oarecum inexacta ca metoda tactila.
2-senzatia de stramtorare pe care o simtim la varful acului, cand ajungem la constictia apicala.
3-senzatia de intepare acuzata de pacient cand varful acului depaseste apexul si atinge osul alveolar ( 2-3 mm
dincolo de apex). Nu este indicat a folosi acest semn.
4-radiografia dentara.
Tehnica
Se introduce un ac Kerr 10,15, 20 (in functie de marimea canalului ) avansandu-se usor fara presiune pana
simtim in varful acului rezistenta datorita constructiei apicale.
Aceasta lungime se a cu lungimea medie cunoscuta a dintelui sau cu cea din imaginea radiologica si in cazul in
care corespunde cu una din ele, este indiciul corectitudinii determinarii lungimii canalului.
a.)- Metoda radiografiei cu ac pe canal (Yngle ) – se scade 1 mm din lungimea acului masurata pe filmul
dentar initial, care reprezinta eroarea datorita expunerii filmului si se repeta radiografia cu acul pe canal, care va inregistra
aceasta noua dimensiune.
A doua radiografie cu acul pe canal va arata cu exactitate zona de constrictie apicala, care dupa ce va fi
masurata, reprezinta lungimea de lucru in pulpite si gangrene simple, (unde trebuie sa se pastreze bontul apical si sa se
evite lezarea lui).
Spre deosebire de acestea, in parodontitele apicale cronice, in care au loc rezorbtii patologice la nivel
periapical cu desfiintarea constrictiei apicale, varful acului depaseste aceasta zona si se stabileste lungimea acului in raport
cu „apexul radiologic” de pe radiografia pe gol.
A doua radiografie cu acul pe canal va arata cu exactitate zona de constrictie apicala, care dupa ce va fi
masurata, reprezinta lungimea de lucru in pulpite si gangrene simple, (unde trebuie sa se pastreze bontul apical si sa se
evite lezarea lui).
Spre deosebire de acestea, in parodontitele apicale cronice, in care au loc rezorbtii patologice la nivel
periapical cu desfiintarea constrictiei apicale, varful acului depaseste aceasta zona si se stabileste lungimea acului in raport
cu „apexul radiologic” de pe radiografia pe gol.
d = lungimea dintelui pe Rx
a = lungimea acului pe Rx
c.)- Metoda cu sonda bimetalica (Kuralt), sonda care este confectionata din inele de 1 mm latime,
confectionate din 2 metale diferite cu opacitate diferita, care prin numarare pe Rx determina lungimea reala a canalului.
Acest tip de ace au un maner micrometric care se fixeaza in contact cu fata ocluzala sau marginea incizala a
dintelui si va forma un stop foarte stabil.
In lipsa acelor Zipperer se pot aranja pe acele tip burghiu o rondela de cauciuc sau silicon, pe locul care
corespunde lungimii prestabilite. Contactul acestui stop cu fata ocluzala va indica cand dancimea dorita a fost atinsa. . 63,
Indiferent de mijlocul de reperaj folosit, este important sa se noteze pe langa lungimea masurata si locul de pe
fata ocluzala unde se propteste instrumentul. . 64,
. 64. Instrumente pentru masurat lungimea acelor (CHERLEA)
Metodele electronice
Acete metode masoara lungimea canalelor cu o precizie de 95-98% si au ca principiu corelatia dintre valoarea
rezistentei electrice intre un instrument introdus in canalul radicular si un electrod aplicat pe mucoasa orala, valoare care
este constanta de 6500 ohmi, indiferent de dinte si pacient.
-aparate audiometrice: Sono Explorer, Neosono D, Odontometer, care emit semnal sonor cand acul atinge
zona apicala.
STOCK C.J.R. a demonstrat ca determinarea lungimii canalelor radiculare inregistreaza aproximativ aceleasi
valori pe aceeasi dinti, indiferent de felul aparatului apex locator sau a tipului de ac aplicat in spatiul endodontic, conform
tehnicii de utilizare. . 67, . 68,
-uscarea canalului
-ace Flexofile,
-Kerr flex,
-Unifile,
-Helifile,
-Heliapical, etc.
81Reaming.
O operare succesiva cu reamere si H-fileuri in canalele radiculare prin introducerea,lor succesiva.In
momentul rotirii dentina de pe peretii radiculari e e retizata cu lamelele ascutite ale instrumentului
si in acest fel un d mai ingust decat cel al instrumentului.
Repetarea acesteia atrbibuie canalului o forma conica.Cu ajutorul reamingului se efectuiaza
scaderea permeabilizarea,formarea canalului radicular precum si calibrarea lui ppentru viitoarea
obturare.
Variante de reaming
Varianta clasica-rotire completa,se aplica rar.Acest procedeu e folosit doar la ultimele stadii de
formare a can, radicularr.
Tehnica „intoarcerea ceasornicului”-rotire reciproca in sensul si contrat acelui ceasornicului.Pe
masura largirii canalului,instrum e deplasat tot mai apical.
Tehnica fortei echilibrate-introducerea instrumentului in can.rad. iar apoi rotirea contra acelor
ceasornicului de la 170 grade cu mentinerea presiunii apicale.
Tehnica fortei echilibrate cel mai eficient procedeu la permeabilitatea canalului radicular.
Complicatii:fracturarea instrumentului,formarea pragurilor.
82Pilirea circumferențială.
Pilirea circumferentiala consta in miscari de du-te-vino de amplitudine 2-3 mm,apasand circularpe
toti peretii canalului radicular si indepartand uniform din stratul de dentina.Se utilizeaza in special
ace Kerr tip pila (file) sau ace Hedstrom.
De retinut ca:
-introducerea acului in canal se face pasiv,numai retragerea fiind activa(timp in care se produce
largirea propriu zisa)
-reintroducerea acului in canal se face de fiecare data in alt punct al circumferintei acestuia pentru
realizarea actului de largirecirculara;
-conformarea canalului (preparatia) va fi uniforma,cu o conicitate continua
83Recapitularea.
Prelucrarea de control cu ultmul file apical (nr.25),pentru a netezi pragurile formate si a preveni
obstruarea apexului cu rumegus de dentina.Primul file,care a ajuns la apex,se numeste initial apical
file(LAF),ultimul file care,ajuns la apex,formeaza ‚’stopul apical’’ se numeste apical master file
(AMF),si ultimul file folosit cu diametrul maxim la prelucrarea canalului –final file (FF)
Toate procedeele de preparare manuala a canalelor radiculare se utilizeaza aparte sau prin
combinare la diferite etape de tratamnet endodotic.
Metoda Step-Back –esenta ei consta in efectuarea prepararii de la virful canalului radicular catre partea
ostiala si corespunzator in succesiunea utilizarii instrumentelor endodontice de la marimea mica-la una
mai mare.
Particularitatea acestei metode este prepararea conica a canalului radicular cu folosirea miscarilor de
dute-vino.
Etapele:
-Determinarea ultimii marimi de instrument (reamer) care trece liber pe toata lungimea canalului
radicular pina la orificiul apical si instalarea pe acesta a unui limitator pe lungimea de lucru a dintelui.
-Prelucrarea peretilor canalari cu alte tipuri de instrumente endodontice(K-file,H-file) de aceeasi
marime.
-Irigarea canalului radicular.
-Repetarea etapelor de mai sus cu utilizarea instrumentelor cu o marime mai mare de cele anterioare.
-Revenirea la instrumentul de marimea anterioara.
-Trecerea la prelucrarea canalului radicular cu urmatoarea marime a instrumentelor si cu lungimea de
lucru fiind cu 2-3 mm mai mica decit cea anterioara.
-Irigarea canalului radicular
-Revenirea la intrumentul care ultimul a ajuns pina la orificiul apical,curatirea cu acesta de rumegusul
dentinar prezent in el.
88.Tehnicile de lărgire manuală: tehnica balanced force.
Avantajele instrumentelor rotative NiTi: - Șanse mai reduse de modificare a traiectului canalului;
94.Sistemul Profile.
96.Sistemul WaveOne.
102.Irigare ultrasonică.
103.Metode de irigare.
104.Medicamente intracanalare.
105.Materiale de obturație.
Materiale din grupa cimenturilor de baza pe oxid de zinc eugenol:EUGENDENT V,ENDOBTUR, CARIOSAN
Paste pe baza de oxid de zinc eugenol:Eugedent, Endometazona
Cimenturi axifosfat de zinc:Fosfat ciment, Ciment hidrofosfat
Bachelite(pe baza de rezorcin-formalina:paracina, fluorodent, resodent)
Paste ermetice pe baza de rasini epoxide:AH-26, Termasil, AH+
Paste cu hidroxid de Ca: Biocalex, Endocal, Apexid
2.Paste care nu fac priza in canal:
Conuri de gutaperca
Conuri de argint
Conuri din rasini sintetice
CLASIFICAREA DUPA BOROVSCHI E.V.
ciment hidrofosfat
3.Pasta pe baza de oxid de zinc eugenol:Oxizinc+Eugenol, Pasta Grossman, Endometazona, Propilor, Merpazan.
De obicei in componenta pastelor nesolidifiante sunt incluse 2-3 antibiotice cu un diapazon larg de actiune
antibacteriana si antifungica. Uneori se adauga inca un component-corticosteroidul(dexametazona). Inca un
component adausul de radioopacitate, pentru a permite aprecierea obiectiva a calitatii obturarii canalului. Aceste
preparate poseda o actiune drastica dar de scurta durata, se introduc in canal pe opoerioada de 2-3 zile
Metranidazolul suprima eficient flora anaeroba a canalelor radiculare, stopeaza distructia tesuturilor, blocind
semnele inflamatorii la nivel biochimic. Practic nu provoaca reactii alergice sau semne de deprindere la acest
preparat. Pastele pe baza de metranidazol sunt indicate pentru obturarea provizorie a canalelor puternic infectate
a radacinelor dentare, mai ales cind se poate astepta in ele predominarea florei anaerobe. Pasta in canal trebuie
schimbata in fiecare zi, pina la disparitia tuturor semnelor de boala
Pastele se introduc in canal pe 6 saptamini, apoi aceasta se schimba cu o portie noua, si apoi o data in doua luni
pina la realizarea rezultatului dorit. Dupa aceasta canalul se umple cu material de durata
Fosfat cimentul era apreciat gratie proprietatilor lui pozitive:usurinta introducerii in canal, solubilitatea redusa in
fluidul tisular, adezivitatea buna la peretii canalului, radioopacitate, actiunea antimicrobiana in primele 2 zile.
Dezavantajele:
1.Se intareste repede (4-6min), fapt care duce la imposibilitatea obturarii suplimentare a canalului in caz de
necesitate;
2.probabilitatea inalta de iritare a tesuturilor periapicale din cauza continutului sporit in amsa de ciment a
acidului fosforic liber
Cimentul oxid de zinc fosfat in timpul de azi practic nu se foloseste din cauza caracteristicilor negative
Caracteristicele pozitive :
1.Usor se introduce in canalul radicular si in caz de necesitatea se poate inlatura din canal
2.Radioopacitate
7.Actiune antiseptica , antiinflamatoare care scade cite putin si inceteaza dupa priza pastei, pasta intarita in
canalul radicular este neutra biologic
Proprietati negative:
1.Posibilitatea unei actiuni toxice si alergice asupra tesuturilor din cauza componentei pastei: eugenol,
formaldehida, paraformaldehidei, mai ales in cazul refularii materialului dupa apexul radicular
Materialele acestui grup sunt preparate pe baza de polimeri epoxido-aminici cu adaugarea umpluturilor
radioopace. Ele reprezinta un sistem de tip praf-pasta sau pasta-pasta, se intaresc dupa amestecarea
componentelor, priza se produce la temperatura corpului in timp de 8-36 ore. Trebuie deasemenea de luat in
consideratie ca oxigenul inhiba reactia de polimerizare, perturbeaza procesul de priza a acestor materiale.
Materialele acestui grup sunt endoermetice si trebuie folosite doar in combinatie cu materiale solide- conuri de
gutaperca , thermafile.
Avantaje:
5. sunt termorezistente fapt ce ofera posibilitatea utilizarii acestui material impreuna cu gutaperca fierbinte;
6.sunt radioopace;
Dezavantaje:
1.tasarea depolimerizare;
2.posibilitatea perturbarii aderentei marginale si a caracterului ermetic al obturatiei in cazul uscarii insuficiente
a canalului.
Materialele acestui grup deasemenea trebuie folosite cu materiale solide- conuri de gutaperca, thermafile.
Particularitati:
2.solubilitate ceva mai mare si prin urmare probabilitatea mai mare de resorbtie a materialului din canalele
radiculare.
Materialele sunt:
Sealapex;
Apexit.
Cimenturi glassionomere:
Avantaje:
1.adeziune chimica fata de dentina, ceea ce permite efectuarea unei obturari strinse , de durata;
2.manipulare buna;
4.biocompatibilitate inalta;
5.absenta tasarii.
Dezavantaje:
Caracteristicile preparatelor:
-radioopacitate;
Dezavantaje:
Materialele primar solide sunt fileri, se utilizeaza numai in combimare cu paste plastice solidifiante si servesc la
umplerea canalului radicular si la sporirea sigurantei obturatiei.
1.Conuri solide
-metalice;
-plastice;
-sistemul"termafil";
-gutaperca;
-plastice;
-din fibre.
Conuri de gutaperca
-auxiliare;
Conurile de baza se confectioneaza dupa standartele ISO forma virfului si marimii conului corespunde lungimii de
lucru a instrumentului endodontic
Avantajele:
-plasticitate;
-inertie chimica;
-radioopacitate;
3.-canalul sa fie uscat, mesele scoase trebuie sa fie perfect uscate (fara secretii),
ne colorate, ne mirositoare, integre.
-a.)sistemul P.A.C.-l60,
-b.)sistemul Obtura,
-c.)sistemul Ultrafil.
Tehnica de obturare a unui con unic calibrat la apex se bazeaza pe utilizarea unui con
confectionat dintr-un material solid care sa se potriveasca perfect la portiunea apicala a canalului de
3-4 mm de la constrictia apicala, care apoi sa poata fi cimentat.
Tehnica necesita canale largite care permit utilizarea conurilor standardizate corespunzator
calibrului canalului, conuri ce trebuiesc probate atat vizual, cat si tactil, prin senzatia de greutate la
fixarea (cu usoara presiune) si la indepartarea (cu usoara tractiune) conului din canal. . 117,
In canalele cu segmentul terminal aplatizat sau ovalar este necesara o individualizare a conului, prin
ramolirea portiunii terminale la cald sau cu cloroform si introducerea conului cu usoara presiune in
vederea amprentarii perfecte a zonei apicale.
Cimentarea ulterioara a conului se va face dupa intarirea lui, prin propulsarea lenta a conului,
care sa
Instrumentar necesar:
1.-conuri calibrate de gutaperca, master standardizat, iar cele accesorii, conicizate de grosimi
diferite: extra fine, fine, medii,
Tehnica:
d)-se alege alt con mai mic (accesoriu) care se trece prin pasta sigilatoare si se introduce
in canal
e)-cu un alt spreader mai mic prin presiuni axiale, transversale si usoare rotatii, se
asigura aplicarea lui cat mai intima la peretii canalului, . 124,
Aplicand o presiune suficient de mare asupra lor, pot forta gutaperca ramolita prin incalzire
sa patrunda in intregul sistem endodontic de canale, inclusiv in cele laterale si accesorii.
Avantaje, dezavantaje:
-tehnica excelenta
-obturatie omogena
-laborioasa
Tehnica:
-conul master aplicat prin frictiune in zona apicala se plastifieaza cu ajutorul sondelor
speciale incalzite, . 130,
-cu pluggerul cel mai mare se face compactarea gutapercii in sens axial spre apex,
-prin reincalziri repetate si compactari cu pluggere tot mai mici, se obtureaza complet zona
apicala, . 131,
-folosind fragmente din conul de gutaperca sectionat in 2-3 parti, acestea se incalzesc si
Se adapteaza in canal conul master + 2-3 conuri auxiliare, care se sectioneaza la nivelul
podelei camerei pulpare, dupa care se plastifiaza cu sondele speciale si se compacteaza cu pluggerele,
ca in condensarea verticala.
In aceasta faza ea poate fi introdusa in canalul preparat corespunzator, iar manerul ramas
deasupra orificiului canalului radicular se sectioneaza cu un instrument incins, ramanand astfel ca
obturatie definitiva a canalului. .137,
Tehnica este simpla, rapida, usor de insusit, fiind considerata cea mai eficienta dintre
metodele moderne de obturare a canalelor radiculare, in conditiile unei preparari corecte a canalului si
a respectarii minutioase a timpilor de lucru din cadrul metodei. (CHERLEA)
1. Endosolv
2. Resosolv
3. Slovadent-fluid
1. Endosolv E
2. Eugenat
3. Desoclusol
-tamponul de vata umectat cu preparatul corespunzator pe aplicat pe ostiumurile canalelor ,fiind
apoi ermetic inchis cu pansament pe 2-3 zile.
3. Crearea pragurilor
4. Cai false
1. Hemoragii in can.radicular
4.Erori generale
3. Lesin,colaps
Cauzele acestor complicaţii cel mai des sunt utilizarea prea timpurie a instrumentului de mărime
mare şi nerespectarea regulii de revenire la un file mai mic pentru controlul permeabilităţii
canalului pe toata lungimea. La blocarea canalului poate aduce şi înlăturarea incompletă a
pulpei, şi irigarea insuficientă a canalelor în procesul de prelucrare instrumentală
Tactica medicului. In cazul blocării canalului acesta trebuie irigat bine, trecut pe întreaga
lungime de lucru cu un instrument subţire (K-reamer sau PassFinder), iar apoi - deblocat orificiul
apical cu K-reamer numărul 06 sau 08.
"Zipping".
Cauza creării în canal a pragurilor sau a lărgirii apicale mai des este folosirea în timpul lucrului
în canalele curbe a unui file gros şi neflexibil, care nu a fost flexat preventiv după forma
canalului. In cazul rotirii brutale in canal a instrumentului flexat, canalului i se atribuie o formă de
clepsidră .
Profilaxia acestei complicaţii constă în prevenirea blocării canalului cu rumeguş de dentină. Este
deasemenea necesară flexarea preventivă a instrumentului conform curburii canalului, iar în
timpul lărgirii canalului cu file-ul trebuie efectuate mişcări de pilire şi nu - cele de rotaţie.
Reducerea vădită a riscului de creare în canal a pragurilor sau a lărgirii apicale permite lucrul cu
instrumentele ce au vârf neagresiv (Batt-tip).
130. Fenestrarea. Cauze. Conduita.
Fracturarea instrumentului în canal este una din cele mai neplăcute complicaţii pentru medic şi
pentru pacient. Lăsarea în canal a părţii fracturate a instrumentului înrăutăţeşte rapid
prognosticul tratamentului endodontic, iar uneori serveşte drept cauză a extracţiei dintelui.
1. Cauze:
1. în timpul lucrului trebuie folosite procedee tehnice îndreptate spre prevenirea blocării
canalului radicular cu rumeguş de dentină.
3. în timpul lărgirii canalului cu file-uri trebuie de efectuat mişcări de pilire, iar mişcările rotative
ale instrumentului trebuie să fie reduse la minim.
Cauzele cele mai frecvente sunt: subestimarea curburii canalului de către medic, lucrarea într-
un canal curbat cu instrumente flexate insuficient, supralărgirea unui canal îngust. In afară de
aceasta, apariţia acestor complicaţii pot fi provocate şi de particularităţile anatomice ale
rădăcinilor.
Perforarea la nivelul coletului dintelui (supra- sau subgingival) se întâlneşte în caz de vizualizare
insuficientă, şi în cazul preparării tară a ţine cont de poziţia dintelui.
Cauze
Cauze:
Conduita:
-rezectie apicala
-amputatia radiculara
-replantarea
Cauze:
Profilaxie
2. Ultilizarea digii
2. Efect.bronhoscopiei
4. Efectuarea traheostomiei
Cauze:
Profilaxie
6. Ultilizarea digii
Conduita
1. Efectuarea radiografiei
2. Adm.preparatelor sedative
Cauze:
Conduita:
1. Calmarea pacientului
2. Adm.sedativelor
3. Aerul din tesuturi se absoarbe imediat ce accesul aerului catre tesuturi sau
formarea in tesuturi a gazelor inceteaza