Unitatea de învățare nr. 3.

Gândirea economică modernă

Mercantilismul – primul curent de gândire economică modernă (sec. XVI-XVII)

Lista de subiecte ce vor fi tratate :

1.Contextualizarea curentului de gândire

2. Definire și caracterizare
3.Principiile esenţiale ale mercantilismului
4.Etapele în gândirea economică mercantilistă

Cerințe privind cunoștințe anterioare

Elemente fundamentale de micro și macroeconomie

Elemente esențiale de istorie modernă
Un minim limbaj de specialitate specific științelor economice
Cel puțin 70 p obținute la testul autoevaluativ anterior

Obiectivele unității de învățare

- Folosirea corectă în contexte diferite a conceptelor și categoriilor economice:
mercantilism,avuție, profit, pragmatism economic,comerț;
Înțelegerea fenomenelor economice de:
- originare, motivare, obținere și folosire a profitului,
- formare a prețului bunurilor pe piață
- rolul și funcțiile banilor
- eficiența comerțului internațional
- randament și profitabilitate economică în afaceri
- Realizarea de studii comparative cu alte curente de gândire anterior învățate
- Realizarea de judecăți științifice și de valoare referitoare la contribuția curentului mercantilist
la dezvoltarea gândirii economice

Lista echipamentelor necesare studiului

a) Suport de curs printat și în format electronic
b) Calculator
c) CD

Bibliografie recomandată pentru unitatea de învățare

Creţoiu Gh., Cornescu V., Bucur I. – Economie, Editura ALL BECK, Bucureşti, 2003
Popescu Silvia, Doctrine economice, Editura Renaissance, Bucureşti, 2010
Ştefan Victor – Doctrine economice, Editura Sitech, Craiova, 2002
Virgil Madgearu – Curs de economie politica
Encyclopedie alphabetiques Larousse , Omnis, Librairie Larousse – pag. 1202).

Texte explicative
Contextualizarea curentului de gândire

Începuturile ştiinţei economice pot fi identificate cu apariţia şi evoluţia curentului de gândire

mercantilist. Curentul de gândire mercantilist este specific secolelor XVI-XVII şi a dominat viaţa
economică, sub aspect teoretico-practic, până la mijlocul sec. al- XVIII-lea. El a apărut şi s-a
dezvoltat sub impulsul economiei de schimb în cadrul căreia, capitalul comercial a jucat cu rol
esenţial. Evolutia mercantilismului este influentata de cateva evenimente importante ale istoriei
universale:

1. Marile descoperiri geografice ce au dat Europei imense resurse de materii prime si chiar
forta de munca.
2. S-a produs o mare acumulare de capital, fie prin cresterea veniturilor agricole, fie prin
cresterea veniturilor comerciantilor, bani care au fost investiti nu in lux ci la crearea si
dezvoltarea manufacturilor, sau a altor activitati comerciale.
3. Reforma religioasa care a modificat modul de gandire a oamenilor;
4. Aparitia primelor statelor moderne Anglia, Franta, Spania. Politica lor nu mai urmarea
supravietuirea individului ci extinderea proprietatii statului.

Definire și caracterizare

În accepţiune lingvistică, termenul de mercantilism îşi are originea în:

- limba italiană unde, substantivul “mercante” înseamnă comerciant sau negustor,
- aşa cum în limba franceză, adjectivul “mercantile” se identifică cu noţiunea de negustoresc.
Termenul a fost folosit cu precadere de criticii ganditorilor din secolele XV – XVII care
s-au ocupat de caile sporirii avutiei statelor nationale ce se constituiau pe atunci, deci la mult
timp dupa geneza acestei literaturi atat de diverse in forma, dar subordonata castigului din
afaceri, mai ales din comert si convingerii ca sporirea acestuia depinde foarte mult de sprijinul
dat de stat oamenilor de afaceri.
Termenul de mercantilism are o dubla semnificatie. Pe de o parte, el indica un ansamblu
coerent de idei privind natura avutiei individuale si sociale (nationale) si caile sporirii ei, adica
reprezinta gandire economica, mai ales o doctrina economica. Pe de alta parte, termenul
respectiv arata un ansamblu de masuri practice care trebuie adoptate pentru atingerea scopului
economic urmarit, adica o politica economica interna si externa adaptata acelei doctrine. Insa
pentru M. A. Dupois el este „ Teoria imbogatirii natiunilor prin acumularea metalelor pretioase ”
dupa Ingram el este de conceptia dupa care „ bogatia se identifica cu banii”, iar dupa Rene
Gonnard este „ sistemul de gandire economica si politica al reprezentantilor Renasterii, ci un
ansamblu de teorii si practici care pune accent pe metalele pretioase”. ( Virgil Madgearu – Curs
de economie politica, pag. 48-49).
Astfel prin mercantilism intelegem „acea doctrina economica, elaborata astfel in sec.
XVI-XVII, indeosebi in urma descoperirii, in America a minelor de aur si argint, care considera
ca pentru un stat, bogatia consista in posedarea metalelor pretioase si indica masurile
(companiile de comert, protectionistul, interventionismul de stat) de a le procura ti de a le face
sa fructifice”. (Encyclopedie alphabetiques Larousse , Omnis, Librairie Larousse – pag. 1202).
Cu toate că, prin excelenţă, acest curent de gândire economică manifestă un empirism
accentuat, totuşi, ideile şi preceptele emise au vizat găsirea unor soluţii de politică economică
menite să ducă la sporirea veniturilor statului şi la consolidarea poziţiilor burgheziei (la început
cea comercială) aflată în plină ascensiune în peisajul economic general, caracterizat iniţial de
cooperaţia capitalistă simplă şi ulterior, de către manufacturi. Spre deosebire de spiritul
moderator ce a caracterizat gândirea economică a scolasticilor medievali, mercantilismul
gravitează în jurul ideii de acumulare, prin orice mijloace, a unui stoc cât mai mare de metal
preţios şi bani, pentru sporirea veniturilor statului şi ale naţiunii, şi implicit, a puterii acestora.

Principiile esenţiale ale mercantilismului

- principiul chrysohedonic este dorinţa de a deţine cât mai mult aur, putere şi implicit bogăţie,
pentru că, potrivit spuselor lui William Petty: “aurul,argintul, bijuteriile nu pier; ele sunt
bogăţii în toate timpurile şi locurile”;
- principiul antagonismului de interese dintre naţiuni, bazat pe stocul monetar, unde banul
constituie “nervul războiului”.
Esenta doctrinei economice mercantiliste
Constă în trei caracteristici reprezentative ale acesteia:
a) Conceptia despre bogatie sau avutie (individuala sau nationala)
b)Conceptia despre originalitatea si rolul profitului
c)Conceptia despre bani si relatiile lor cu produsele aduse pe piata spre vanzare
Forma ideala a bogatiei consta, in viziunea mercantilistilor, in bani, respectiv in metale
pretioase din care erau confectionati acestia. Sporirea bogatiei sub aceasta forma a fost
considerata de ei preocuparea centrala atat pentru indivizi cat si pentru stat, prezentat ca
exponent al binelui public. Fascinatia acestui deziderat a fost asa de mare incat orice mijloc era
considerat acceptabil pentru atingerea lui, mergand pana la jefuirea unor tezaure apartinand
altor popoare. Preocupati de imbogatirea imediata, mercantilistii nu si-au pus intrebarea care
ar putea sa fie consecintele pe termen lung ale acestei avutii.
Izvorul profitului si deci al cumularii de bogatie, de capital, era, dupa aceeasi apreciere,
comertul, circulatia marfurilor, mijlocite de bani si in mod deosebit, comertul exterior.
Mercantilistii au considerat ca sporul de bani pe care-l incasa negustorul, comparativ cu
cheltuielile facute pentru a aduce produsele respective pe piata, rezulta din diferenta de pret ,
din faptul ca acestea erau vandute la un preț mai mare decat pretul la care au fost achizitionate.
In aceste conditii, mercantilistii au cercetat atat natura pretului marfurilor, cat mai ales relatia
cantitativa dintre volumul marfurilor aduse pe piata si volumul banilor care mijloceau
tranzactiile de pe piata. In acest context gasim una dintre cele mai vechi formulari a teoriei
cantitative asupra banilor ,respectiv ideea ca puterea de cumpararea a fiecarei unitati monetare
depinde, la un moment dat, de cantitatea de moneda care circula pe piata in momentul respectiv.
Mercantilistii au fost ganditori pragmatici. In centrul atentiei lor au stat problemele economice
practice, cu precadere masurile de politica economica pe care trebuia sa le ia statul pentru
desfasurarea eficienta a afacerilor, cresterea profitului oamenilor de afaceri si sporirea avutiei
nationale. Temelia politicii economice mercantiliste este ideea prezentei si interventiei active a
statului in economie, atat ca agent economic de sine statator, cat si, mai ales, pe plan extern,
printr-o minutioasa si severa politica protectionista in favoarea intreprinzatorilor nationali,
limitand concurenta intreprinzatorilor straini.Natiunea „mercantilista” se administreaza ca si
afacerile negustoresti. Ea este formata dintr-o suma de indivizi pe care, mai mult ca orice, il
leaga solidaritatea economica. Daca Machiavelli era de parere ca bogatia statului se intemeia pe
saracia cetatenilor, mercantilistii socoteau, dimpotriva, ca un stat nu se poate fortifica decat prin
inavutirea cetatenilor; sigur, nu a tuturor si nu in mod egal. Cei vizati erau, in principal,
negustorii, camatarii, industriasii. Intreaga reteta de masuri va viza acest obiectiv.

Etape in gandirea economica mercantilista

Mercantilismul timpuriu
Este caracteristic sec. al XVI-lea şi unor decenii din prima jumătate a sec. al XVII-lea. Acestei
perioade îi este caracteristică preocuparea pentru realizarea unor balanţe comerciale active, a
unui excedent al intrării de monedă faţă de ieşiri. Mercantilismul timpuriu îşi găseşte expresia
cea mai elocventă în modul de conducere şi administrare a oraşelor-cetate italiene: Veneţia,
Genova, Florenţa. Sub impulsul său, se înregistrează o creştere a libertăţilor economice şi
politice, opresiunea feudală este atenuată în favoarea dezvoltării agriculturii, a comerţului şi a
activităţilor bancare, meşteşugăreşti şi manufacturiere din oraşe. Corporaţiile constituite i-au
parte la conducerea vieţii publice. Mercantilismul timpuriu sau sistemul monetar urmarea
sporirea rezervei de bani a tarii respective pe orice cale, recurgand la masuri foarte drastice,
incepand cu restrictii severe impotriva negustorilor din alte tari pe care ii obligau sa lase o
parte din banii incasati din vanzarea marfurilor lor in tara gazda (sub forma de taxe sau
obligandu-i sa achizitioneze unele marfuri autohtone ) si terminand cu jaful direct al unor
tezaure din tarile celor doua Americi cotropite de conchistadorii spanioli si portughezi, mai ales
in secolul XVI. Specificul mercantilismului timpuriu este atragerea si retragerea unei cantitati
cat mai mari de bani, respectiv de metale pretioase in tara respectiva.

Mercantilismul dezvoltat sau sistemul balantei comerciale (mijlocul sec. al XVII-lea, începutul
sec. al XVIII-lea) a exprimat o concepţie mult evoluată cu privire la modul de conducere şi
dezvoltare a societăţii din acea perioadă. Mercantilismul dezvoltat sau sistemul balantei
comerciale a fost o forma mai evoluata a politicii mercantiliste in sensul ca a relaxat
considerabil comertul international, a renuntat la masurile rigide de atragere unilaterala a
metalelor pretioase intr-o anumita tara, admitand fluxuri multidirectionale ale acestora
acestora pentru a stimula dezvoltarea tranzactiilor comerciale intre tarile lumii, cu conditia ca
soldul operatiunilor de import si export ale unei tari sa fie activ, adica, in favoarea tarii
respective (valoarea exportului sa fia mai mare decat valoarea importului). Principalul
instrument analitic si de politica economica preconizat si folosit de catre mercantilismul
dezvoltat a fost balanta comerciala care arata raportul dintre importul si exportul unei tari,
inclusiv daca soldul operatiunilor de comert international era in favoarea (activ) sau in
detrimentul (pasiv) tarii respective. In aceasta situatie nu se mai punea problema retinerii cu
orice pret a metalelor pretioase intrate in tara respectiva, ci problema mai complexa a
impulsionarii comertului exterior al acestuia, astfel incat soldul balantei comerciale sa fie activ,
adica exportul tarii date sp fie mult mai mare decat importul ei, ceea ce asigura in final,
sporirea in continuare a rezervei de bani, de metale pretioase a tarii date.

Alte clasificari ale mercantilismului

Mercantilismul metalist - o doctrina laicizata care trata fenomenele economice, nu numai din
punct de vedere strict economic, ci politic, prin prisma aducerii in granitele statului respectiv de
cat mai mult aur si argint; aceasta forma de mercantilism a existat in toate tarile, sub diferite
forme. (...).Mercantilismul metalist descurajează exportul de materii prime pentru manufactură
şi al uneltelor de muncă, pentru a acorda muncitorilor noştri un avantaj şi a-i face capabili să
vândă pe pieţe străine mai ieftin decât muncitorii altor naţii (...). El încurajează importul de
materii prime pentru manufacturi, pentru ca să poată fi prelucrate de muncitorii noştri mai ieftin
şi să înlăture astfel un import mai mare şi de o valoare mai mare de bunuri manufacturate”. Prin
urmare, este evident că, mercantilismul de factură metalistă conţinea în sine, germenii trecerii
spre cel industrialist.
Mercantilismul industrialist, fondat în Franţa de Jean Bodin, Montchretien şi Colbert, a avut
drept obiectiv esenţial, achiziţia de metale preţioase prin practicarea unei politici de dezvoltare
industrială, pe baza reglementărilor şi interdicţiilor statului. Ideea de bază a mercantilismul
industrialist constă în faptul că, puterea politică nu poate fi legată decât de expansiunea
comercială. Dezvoltarea industrială este privită în cadrul acestui proces, ca un instrument, rolul
decisiv revenind statului prin aplicarea unor subvenţii pentru dezvoltarea manufacturilor, paralel
cu aplicarea unor politici protecţioniste riguroase.
Mercantilismul industrialist îşi va găsi expresia cea mai elocventă în concepţia
economică a lui Jean Baptiste Colbert (1619-1683). “Colbertismul va fi expresia cea mai
franceză a mercantilismului industrialist.
Mercantilismul comercialist a fost practicat îndeosebi în Marea Britanie, deoarece sursele cele
mai mari de bogăţie le constituiau comerţul şi navigaţia, efectuate sub reglementări stricte
îndreptate spre protecţia şi favorizarea expansiunii acestora. Mercantilismul comercialist englez
a fost practicat şi teoretizat cu precădere de: Thomas Mun (1571-1641), Josias Child (1639-
1690), William Petty (1623-1687), acest din urmă gânditor englez făcând deschiderea spre
doctrina economică a liberalismului clasic.
Thomas Mun şi-a formulat concepţia mercantilistă prin intermediul a două lucrări mai
cunoscute: “Consideraţiuni asupra comerţului Angliei cu Indiile Orientale” (1609) şi “Tezaurul
Angliei în comerţul exterior” (1664-post mortem).
El face distincţia netă între bani, bogăţie şi metale preţioase, considerând banii drept
mijloc de îmbogăţire şi nu de bogăţie ca atare deoarece, afirma Mun, “cu cât sunt mai intens şi
mai raţional folosiţi, cu atât bogăţia poate spori mai repede, iar tezaurul ţării se umple mai
mult”.Thomas Mun recomanda statului englez intensificarea importurilor de mărfuri deoarece,
ieşirea banilor peste graniţă poate aduce o bogăţie mult mai mare Angliei concretizată într-un
stoc monetar şi de metale preţioase mai ridicat, la care se pot adăuga şi noi pământuri care prin
rodul lor îi vor spori avuţia. Prin urmare, avem de-a face cu o viziune dinamică de abordare a
operaţiunilor economice, la care se adaugă o analiză, chiar dacă simplificată, a riscului
economic, a necesităţii realizării unor cheltuieli privite ca moment în strategia economică de
obţinere a unui profit ridicat .
 A rămas celebră în acest sens comparaţia pe care Mun o face între rolul banilor şi rolul
seminţelor : “Dacă noi l-am judeca pe agricultor numai prin prisma momentului semănatului
am putea să-l considerăm nebun. Dar dacă ne amintim în acel moment şi de secerat, care este
scopul activităţii sale, atunci am putea judeca cum se cuvine munca lui şi belşugul care decurge
din ea”.

Sarcina de lucru nr. 1

Comenteaza textul lui Mun

............................................................................................................................................................
........................................................
Josias Child, continuator al ideilor lui Thomas Mun, aduce însă unele modificări în
modul de realizare a balanţei comerciale active propunând în acest sens, dezvoltarea comerţului
maritim cu Anglia în vederea asigurării supremaţiei în acest domeniu, a creşterii capitalului
comercial, care concomitent cu încurajarea acelor ramuri ce vând produsele ţării şi asigură
materiile prime atât de necesare pentru propriile industrii. Child este de părere că prosperitatea
Angliei nu se poate realiza decât prin simplificarea şi liberalizarea operaţiunilor comerciale şi
scăderea ratei dobânzii la banii împrumutaţi pentru desfăşurarea activităţilor comerciale. De
altfel, Child, considera nivelul scăzut al ratei dobânzilor, semnul prosperităţii şi nu al decăderii
economiei. “Ca să ştii dacă o ţară este bogată sau săracă, menţiona el, nu trebuie să faci
altceva decât să vezi care este preţul (dobânda) banilor”.

Sarcina de lucru nr. 2

Comenteaza textul lui Child :
………………………………………………………………………………………………………
……………………………………………
Constatăm că mercantilismul comercialist specific acestei perioade se deosebeşte fundamental de
forma precedentă, mercantilismul industrialist, prin faptul că, sporirea stocului de metal preţios
şi de bani se realizează prin aportul comerţului, şi nu al industriei.
Activitatea comercială trebuie şi ea susţinută de către stat printr-o serie de căi economice şi
extraeconomice şi anume prin crearea de monopoluri în comerţ şi transporturi; prin activităţi
coloniale şi printr-o serie de reglementări cu caracter special în raporturile cu alte state
exportatoare sau importatoare de bunuri şi servicii.
Mercantilismul fiduciar, răspândit în Europa primei jumătăţi a sec. Al XVIII-lea, a fost
conceput de renumitul bancher de origine scoţiană John Law. El a fost experimentat în Franţa.
Ideea lui de bază este următoarea: pentru ca o naţiune să prospere este necesar ca numerarul să
fie abundent, iar atunci producţia creşte, populaţia se dezvoltă, însă moneda trebuie să circule în
mod activ şi cât mai rapid. Ori, numerarul nu-i necesar să fie reprezentat de metalul preţios. El
(metalul) poate fi substituit cu o monedă de hârtie al cărui volum va fi proporţionat nevoilor
comerţului. Banca centrală este cea care emite bancnote înlocuitoare de metal preţios. Ele
(bancnotele) vor servi la plata impozitelor în avans, vor fi considerate că alimentează producţia şi
schimbul, că reprezintă adevărată cheie a dezvoltării.
Indiferent de forma pe care o îmbracă, de soluţiile propuse şi de spaţiul geografic în care se
manifestă, mercantilismul prezintă câteva trăsături esenţiale:
a) este primul curent de gândire economică care încearcă să analizeze, sub aspect teoretico-
practic, modul de producţie bazat pe schimbul de mărfuri şi relaţii salariale, în condiţiile în care,
intensificarea schimburilor comerciale externe se desfăşoară în proporţii considerabile şi sunt
cele care stau la baza creării de bogăţie, a plusprodusului.
b) promovează intervenţia statului în economie deoarece, schimbul de mărfuri şi acumularea
primitivă de capital aveau nevoie de cadrul normativ propice desfăşurării lor;
c) mercantilismul se leagă strâns de politica economică (comercială) a timpului, ceea ce va
justifica şi sub aspect teoretic, nu numai practic, formarea marilor imperii coloniale adunătoare
de metale preţioase, materii prime şi bani;
d) nevoia crescândă de stoc monetar este alimentată şi de necesitatea satisfacerii unor cerinţe cât
mai variate şi numeroase din partea puterii regale şi a acoliţilor ei: de la războaie la o viaţă bazată
pe lux şi consum rafinat;
e) banii sunt consideraţi drept: “un factor de producţie cu acelaşi titlu ca şi pământul”, idee
sesizată şi interpretată ulterior de economistul suedez Eli Heckscher astfel: “banii erau priviţi
uneori ca avuţie “artificială”, distinctă de avuţia “naturală”, unde dobânda de capital era
considerată drept plată pentru închirierea banilor, analogă cu renta funciară. Fondul comun al
ideilor mercantiliste s-au particularizat însă pe zone geografice şi ţări în funcţie de politicile
economice elaborate şi de soluţiile propuse la un moment dat pentru creşterea avuţiei.
În Spania şi Portugalia, economiştii s-au preocupat de conservarea metalelor preţioase
provenite din noile continente cucerite şi de interzicerea scoaterii din ţară a acestora. Prin
excelenţă, avem de-a face cu un mercantilism metalist, în cadrul căruia se întreprind o serie de
măsuri prohibitive în domeniul importului de mărfuri străine, măsuri care au condus la ruinarea
economiei

Rezumatul unității de învățare

Context istoric, conditii premergatoare si cauze:

Marile descoperiri geografice
Renasterea
Reforma
Apusul feudalismului si stabilitatea politica

Consecinte:
- extinderea orizontului comercial
- apariţia unui aflux de produse exotice
- deplasarea centrului de gravitaţie economică a lumii
- bulversare completă a averilor şi a ierarhiilor sociale
- stimulare a spiritului de aventură şi de câştig
- lumea rurală şi artizanală este înlocuită de lumea comercianţilor şi
manufacturierilor
Caracteristicile generale ale mercantilismului
- Credinţa în superioritatea bogăţiei monetare Achiziţionarea aurului şi
argintului, prin edict regal, constituia, în acelaşi timp, calea de îmbogăţire a statului şi
scopul esenţial al activităţii economice;
- Mijoacele de acţiune erau adecvate celor două situaţii posibile:
- conservarea, atunci când ţara are metale preţioase,
- achiziţionarea, atunci când ţara nu dispune de metalepreţioase.
- o balanţă comercială excedentară.
- Reglementarea comerţului trebuia să restrângă importurile şi să
favorizeze exporturile
- Deşi au existat unele diferenţe între ţări totuşi politicile economice inspirate de
mercantilism s-au caracterizat prin:
- chrysohedonism,
- etatism,
- reglementarea balanţei comerciale,
- organizarea industriei şi a comerţului,
- protecţionism,
- exclusivism maritim şi colonial,
- invidii internaţionale,
- naţionalism,
- intervenţionism.
Tipuri de politici mercantiliste

- Mercantilismul metalist (spaniol şi italian),

- Mercantilismul industrialist (francez),
- Mercantilismul comercial (britanic şi olandez).
Considerăm mercantilismul ca un pas important în dezvoltarea economico-socială a epocii. El a
fost o primă încercare de descifrare a scopului mişcării capitalului, de analiză a circulaţiei
mărfurilor şi a economiei de schimb, pregătind în bună măsură terenul pentru afirmarea
fiziocratismului şi ulterior, a doctrinei liberalismului clasic.
Mercantilismul n-a insemnat, in primul rand, un efort stiintific, de cunoastere propriu-zisa, ci un
efort de rezolvare a unor probleme practice. Si, daca practica ramane un criteriu esential de
validare a unei doctrine, atunci mercantilismul a adus mult tarilor care l-au practicat. Pe
parcursul celor tei secole de existenta mercantilismul a evoluat teoretic si practic; din ambele
puncte de vedere, sensul a fost spre liberalism. Mercantilistii au meritul de a fi abordat pentru
prima oara categoria economica de profit, insa o priveau ca un surplus de bani care aparea in
procesul circulatiei, adica numai ca profit normal.

Teste de autoevaluare

I.Răspunde la următoarele întrebări:

a) Ce este principiul chrysohedonic ? .....................................10p
b) Care sunt cele două semnificații ale conceptului
mercantilism .............................................................................................10p
c) În ce constă esența doctrinei economice
mercantiliste ? ..............................................................................................10p

d) De ce mercantilistii au fost considerați ganditori

pragmatici ? .............................................................................................10p
II.Interpretează următoarea apreciere a mercantiliștilor ”un stat nu se poate fortifica decat
prin inavutirea
cetatenilor”. ....................................................................................................20p
III.Prezintă deosebirea între mercantilismul comercial și mercantilismul
industrial............................................ .........10p

IV.Alege varianta corectă : .......................................................10p

Sunt tipuri de politici mercantiliste :

a Mercantilismul metalist (spaniol şi francez)

b Mercantilismul industrialist (italian),
c Mercantilismul comercial (britanic şi olandez).

V.Completează spațiile libere

a)Scrierile mercantiliste pot fi încadrate în ceea ce astăzi numim ......................................şi se
leagă mai puţin de ............................ .10p

b) Ideea de bază a mercantilismului industrialist constă în faptul că, ................................nu

poate fi legată decât de.....................................................................................................10p

Dacă ai întrunit 70 p din cele 100 p afectate răspunsurilor corecte treci la tema următoare ;
în caz contrar , repetă secvențele de lecție unde ai greșit!

Adresează aici întrebări referitoare la anumite probleme , dificultăți întâmpinate în această

lecție
...........................................................................................................................................................
.........................................................................................

Propune aici alte modalități de a aborda subiectele

propuse..............................................................................................................................................
.........................................................................................

Propune aici alte forme de

evaluare ............................................................................................................................................
........................................................................................................

Ce elemente de noutate consideri că a prezentat această unitate de studiu din perspectivă

Metodologică
..................................................................................................................................
............................................................
A conținutului informațional

Unitatea de învățare nr. 4.

Gândirea economică a fiziocraților- sec. Al XVIII/lea

Lista de subiecte ce vor fi tratate :

1.Contextualizarea curentului de gândire
2. Definire și caracterizare
3.Principiile esenţiale ale fiziocratismului
4.Fiziocratii au in vedere trei clase sociale
5.Teoria ordinii naturale
6.Proprietatea, in conceptia fiziocrata
7.Conceptia fiziocratilor despre bogatie
8.Teoria produsului net

Cerințe privind cunoștințe anterioare

 elemente fundamentale de micro și macroeconomie
 un minim limbaj de specialitate specific științelor economice: cunoașterea aparatului
conceptual și categorial cu care s-a operat în unitățile de studiu anterioare (de la 1-3)
 competențe de analiză, sinteză, interpretare de text economic
 realizarea și interpretarea datelor statistice și a graficelor cu conținut economic
 cel puțin 70 p obținute la testul autoevaluativ anterior

Obiectivele unității de învățare

- Folosirea corectă în contexte diferite a conceptelor și categoriilor economice:
fiziocratism ,clasa productiva sau fermierii –„produsul net” , proprietarilor funciari, clasa
sterila, sau stipendiata
- Înțelegerea fenomenelor: filosofie umanista si liberala,liberschimbismul,conceptia
mondoeconomică statică, libertatea schimbului si in general, libera circulatie a bogatiei,
funcțiile statului minimalist,
- Realizarea de studii comparative cu alte curente de gândire anterior învățate
- Realizarea de judecăți științifice și de valoare referitoare la contribuția curentului fizipocrat la
dezvoltarea gândirii economice

Lista echipamentelor necesare studiului

a) Suport de curs printat și în format electronic

b) Calculator
c) CD
d) videoproiector

Bibliografie recomandată pentru unitatea de învățare

Creţoiu Gh., Cornescu V., Bucur I. – Economie, Editura ALL BECK, Bucureşti, 2003
Popescu Silvia, Doctrine economice, Editura Renaissance, Bucureşti, 2010
Ştefan Victor – Doctrine economice, Editura Sitech, Craiova, 2002
Encyclopedie alphabetiques Larousse , Omnis, Librairie Larousse – pag. 1202)

Cuvinte cheie : fiziocratism, ordine naturală, proprietari funciari,produs net,politica liberului

schimb, libera concurență, proprietatea, drepturile de proprietate,capitalul, reproducția simplă

Texte explicative
Etimologie și caracterizare generală

Etapa importanta a liberalismului economic clasic Cuvantul „fiziocratie” provine din doua
cuvinte grecesti: physio care inseamna natura si chratos care inseamna autoritate, putere, adica
puterea naturii.„Fiziocratismul este o doctrina economica burgheza din secolul al XVIII-lea,
avand o aparenta feudala care admite existenta unei ordini naturale in societate si a unor legi
economice independente de vointa oamenilor.” (John Nou – Studies in the Development of
Agricultural Economics in Europe, pag. 317). El pune bazele analizei stiintifice a economiei
capitaliste si a politicii economice liberschimbiste. Se spune - si pe buna dreptate – ca
fiziocratismul a fost o doctrina burgheza in invelis feudal. Acest lucru se datora faptului ca, atat
terminologia folosita („avansuri” in loc de „capital” si „venituri ” in loc de „valori”, „renta”
in loc de „profit” , cit si situatia lui Fr. Quesnay de slujitor al celui mai mare feudal francez au
facut ca acest ganditor genial sa-si depaseasca pozitia sociala si intocmai cum „monsieur
Jourdaine facea proza fara sa stie” tot astfel Quesnay a abordat problemele reproductiei din
perimetrul burghez.Reactiile la unele consecinte ale politicii economice .Ordinea economica
gandita exclusiv prin vointa suveranului, atotputernicia statului cu inabusirea liberei initiative,
imoralismul economic ridicat la rangul de principiu, exacerbarea rolului comertului si
sacrificarea agriculturii nu puteau ramane fara contrareactii.
O noua filosofie sociala, cu valori fundamentale in ordinea naturala, liberalism si dreptul de
proprietatea, se instaleaza si se impune la finele secolului XVII si inceputul secolului XVIII.
„Fiziocratii dau forma cea mai slefuita noii paradigme
Ei fauresc o noua doctrina, in esenta liberala.
Punerea ei in practica are nevoie de o noua conceptie despre mecanismul economic de
ansamblu.
Statul fiziocratilor avea urmatoarele functii:
- sa apere ordinea naturala si, in principal, atributul sau fundamental: proprietatea
- ordinea naturala este „evidenta”. Accentul este pus pe proprietatea in forma personala privita
ca „dreptul de posesiune asigurat si garantat de forta unei autoritati titulare” (Dupont de
Nemours – Phzsiocratie, pag. 22).
- A fi proprietar, personal, desemna calitatea de a dispune, dupa propria vointa, de propriile
posibilitati si „facultati”, de a urmari propriul interes si de a uza de roadele muncii;
Fiziocratii au criticat si respins voluntarismul mercantilistilor manifestat in ideea
interventiilor statului in economie, inclusiv protectionismul vamal, deoarece erau convinsi ca
mai presus de dorintele si vointa oamenilor exista in societate , deci si in economie, o ordine
fireasca sau naturala care se impunea cu forta lucrurilor implacabile si care , daca era cunoscuta
si respectata, asigura buna functionare a economiei si armonia dintre toate componentele
societatii.
Reacția la apariția noului curent.
Ostilitatea fiziocratilor fata de mercantilisti i-a determinat sa respinga conceptia despre bogatie si
sursa ei.
Spre deosebire de mercantilisti, care au pus accentul pe comert, bani, preturi fiziocratii,
preocupati de productie, pun accentul pe fluxurile economice, incepand cu repartitia produsului
social, continuand cu circulatia premiselor pentru reluarea procesului de productie la aceeasi
scara, adica reproductia simpla.
Clasele sociale in perspectiva fiziocraților
 clasa proprietarilor – care incaseaza renta funciara, respectiv „produsul net”(surplus de
produse si implicit de valoare peste cheltuielile de productie), clasa in care intra si
guvernantii si clerul,;
 clasa productiva sau fermierii – care organizeaza productia, obtin „produsul net” pe care
sunt obligati sa-l cedeze proprietarilor funciari pentru permisiunea de a folosi pamantul;
 clasa sterila sau stipendiata in care intra toate celelalte categorii de oameni, inclusiv cei
care lucreaza in industrie, despre care fiziocratii cred ca nu produc „produsul net”.
Ideea de baza a fiziocratilor in legatura cu repartitia produsului social consta in faptul ca
procesul este declansat de plat arendei de catre fermierii proprietarilor de pamant, astfel incat
intregul „produs net” ajunge in proprietatea acestora din urma.
In Tabloul economic a lui Francois Quesnay ne este prezentata o schita a modului cum
functioneaza economia moderna de piata in vederea reluarii continue a reproductiei capitalului
social la aceiasi scara.
„Tabloul economic” este o simpla foaie de hartie in care se arta, cu ajutorul unor linii
punctate in zig-zag, cum circula diferite componente ale produsului social intre cele trei clase
sociale si cum se restabilesc conditiile pentru reinceperea productiei (reproductia). Tabloul
marcheaza fluxurile economice din momentul in care fermierii a platit deja arenda proprietarilor
(2 miliarde livre), aratand cum cheltuiesc ei banii primiti (ce cumpara) si apoi cum sunt folositi
acesti bani de catre fermieri si industriasii pentru a-si procura avansurile anuale necesare
(industriasii) si mijloacele pentru inlocuirea anuala a uneltelor uzate (fermierii).
Doctrina economica fiziocrata are la baza urmatoarele trei aspecte majore:
 conceptia despre ordinea naturala si politica economica optima,
 conceptia despre bogatie si rolul primordial al agriculturii in crearea ei si
 teoria “produsului net”, inclusiv conceptia despre crearea si repartitia produsului intre
clasele sociale, respectiv reproductia simpla la scara macroeconomica analizata prin “
Tabloul economic”.

a) Teoria ordinii naturale

Fiziocratii promoveaza libertatea de miscare a agentilor economici si a individului, in general,
condamnand restrictiile de ordin feudal, si pe cele mercantiliste. Ei considera ca libertatea
individului este compatibila cu ordinea in societate, deoarece aceasta functioneaza dupa anumite
legi “naturale”, decurgand din vointa divina. In temeiul acestor principii, celebrul dicton “laissez
faire, laissez passer, le monde va de lui meme” (in traducere: lasati lucrurile sa-si urmeze cursul
lor firesc), atribuit lui J.V. de Gournay, nu este un indemnn la pasivitate sau fatalitate, ci catre
initiativa si munca.
Fiziocratii resping interventia statutlui in economie si sustin politica economica a liberului
schimb sau a liberei concurente. Statul este redus la functii minime, cum ar fi: apararea
proprietatii private, ca sursa a libertatii individuale si fundament al ordinii naturale; asigurarea
instruirii cetatenilor pentru a putea recunoaste si reapecta ordinea naturala; efectuarea lucrarilor
publice. Acesta este insa un stat autoritar, condus de un despot, considerat a fi reprezentantul
Divinitatii si garantul ordinii publice.
Proprietatea este considerate ca facand parte din natura umana, dreptul de proprietate fiind insa o
institutie divina.
Formele pe care le imbraca proprietatea, in conceptia fiziocrata sunt:
 proprietatea personala, sau dreptul fiecarei persoane de a dispune de sine.
 proprietatea mobiliara, considerate o prelungire a proprietatii personale, care consta in
dreptul fiecaruia de a poseda si utiliza produsele muncii sale.
 proprietatea funciara, ca rezultat al utilizarii celorlalte doua forme, in vederea atragerii si
mentinerii in cultura a unor terenuri agricole.
Concurenta este integrata ordinii naturale, indeplinind functia de asigurare a echilibrului intre
cerere si oferta, intre productie si consum.
Ordinea naturala poate fi privita si ca ordine sociala. Fr. Quesnay imparte indivizii in trei clase
sociale:
clasa proprietarilor funciari, cuprinzand regele, proprietarii funciari, functionarii de stat si
biserica,
clasa productiva sau clasa fermierilor, alcatuita din arendasi si muncitori agricoli,
clasa sterila, cuprinzand persoanele ocupate in comert, industrie, etc.

b) Conceptia fiziocratilor despre bogatie

Aceasta conceptie este opusa celei mercantiliste in dublu sens: pe de o parte, fiziocratii sustin ca
bogatia consta in bunuri utile pentru satisfacerea necesitatilor oamenilor, si nu din bani sau
metale pretioase si pe de alta parte, sustin ca aceasta este creata in productie, in primul rand in
agricultura, si nu in comert dupa cum arata conceptia mercantilista.
Una dintre cele mai reprezentative personalitati ale scolii fiziocrate, A.R.J.Turgot considera ca
agricultura este ramura economica cu productivitatea cea mai inalta, desi extinde sfera muncii
productive si la activitatea industriala, mestesuguri si comert. El intelege capitalul ca o
acumulare de economii, care poate creste pe masura ce veniturile depasesc cheltuielile.
Tezaurizarea nu mai este considerat ca “un dusman al productiei”, ci ca sursa a unor investitii
necesare nu numai in agricultura, dar si in toate ramurile economice.
A.R.J.Turgot, prin analizele pe care le-a intreprins, da expresie unui spirit larg, deschis si
neconventional, care depaseste canoanele scolii fiziocrate, careia ii este asociat.

c) Teoria produsului net

Aceasta teorie a marcat gandirea stiintifica, reprezentand un real progres in domeniul economiei,
referindu-se in principal la mobilul activitatii economice. Fiziocratii recunosc ca profitul poate
lua nastere si in comert, dar considerau ca numai in agricultura (in principal) si in industriile
extractive se poate produce o cantitate mai mare de bunuri decat cea care se consuma in procesul
productiei. Izvorul bogatiei il reprezinta numai pamantul, deoarece numai natura poate crea si
“inmulti” prin gratie divina. Din punct de vedere cantitativ, asadar, produsul net reprezinta
diferenta dintre bogatia creata si cea consumata in agricultura.
Pentru fiziocrati, singura forma de existenta a plusvalorii este renta funciara. Munca ce nu are ca
obiect pamantul este considerate sterile, deoarece omul nu poate fi creator, ci numai Natura sau
Dumnezeu creaza valoare prin intermediul pamantului.
Facand analiza produsului net, fiziocratii delimiteaza munca, activitatile si clasele sociale
productive de cele neproductive.
Astfel, munca productiva este numai cea creatoare de produs net, deci munca din agricultura si
cei ce lucreaza pamantul. Toate celelalte categorii de munci sunt considerate neproductive.
Un alt concept important introdus de catre fiziocrati, este capitalul, pentru prima data in gandirea
economica fiind definite si analizate originea si structura acestuia.
Capitalul reprezinta o serie de avansuri mobilizate in scopul productiei viitoare, avansuri care
sunt de trei categorii:

 Avansurile funciare, reprezinta cheltuieli pentru amenajarea si introducerea in cultura a

pamantului.
Acestea se realizeaza o singura data, la inceputul lucrarilor si deci nu presupun amortizarea.
 Avansurile initiale sau capitalul fix, reprezinta cheltuieli suportate de proprietar pentru
achizitionarea de utilaje, echipamente, animale de munca, etc. Avand in vedere uzura
acestora, se prevad “dobanzi”, care sunt de fapt cote de amortizare, al caror mecanism
este descries si inteles corect pantru prima data de fiziocrati.
 Avansurile anuale sau capitalul circulant, reprezinta cheltuieli facute de fermieri
(producatorii agricoli) pentru: seminte, ingrasaminte, lucrari agricole etc., care se
recupereaza integral din productia anului respective.
Astfel, Fr. Quenay a elaborat in anul 1758 “Tabloul economic”, care reprezinta sinteza teoriei
fiziocrate a reproductiei simple a produsului national si in acelasi timp apogeul gandirii
economice a scolii fiziocrate.
“Tabloul” lui Fr. Quesnay prezinta intr-o forma simpla realitatea economico-sociala si
formalizeaza principalele interdependente dintre participantii la viata economica, anticipand prin
aceasta modelul echilibrului general al lui Leon Walras si schemele reproductiei largite elaborate
de Karl Marx.

Rezumatul unității de învățare

Cuvantul „fiziocratie” provine din doua cuvinte grecesti: physio care inseamna natura si
chratos care inseamna autoritate, putere, adica puterea naturii.Se spune -ca fiziocratismul a fost
o doctrina burgheza in invelis feudal. Spre deosebire de mercantilisti, care au pus accentul pe
comert, bani, preturi fiziocratii, preocupati de productie, pun accentul pe fluxurile economice,
incepand cu repartitia produsului social, continuand cu circulatia premiselor pentru reluarea
procesului de productie la aceeasi scara, adica reproductia simpla.
Clasele sociale in perspectiva fiziocraților erau
- clasa proprietarilor
- clasa productiva sau fermierii
- clasa sterila sau stipendiata
Ideea de baza a fiziocratilor in legatura cu repartitia produsului social consta in faptul ca
procesul este declansat de plat arendei de catre fermierii proprietarilor de pamant, astfel incat
intregul „produs net” ajunge in proprietatea acestora din urma.

Formele pe care le imbraca proprietatea, in conceptia fiziocrata sunt:

  proprietatea personala,
 proprietatea mobiliara,
 proprietatea funciara, ca rezultat al utilizarii celorlalte doua forme, in vederea atragerii si
mentinerii in cultura a unor terenuri agricole.
Fr. Quenay a elaborat in anul 1758 “Tabloul economic”, care reprezinta sinteza teoriei fiziocrate
a reproductiei simple a produsului national si in acelasi timp apogeul gandirii economice a scolii
fiziocrate.
Teste de autoevaluare

I.Enumerați principalele trăsături ale paradigmei liberalismului clasic

.......................................................................................................10p

II.Încadrați din perspectivă istorică și științifică gândirea economica a fiziocratilor în teoria

general economică a liberalismului clasic
........................................................................................................ 30p

Prezentați succint conceptia fiziocratilor despre ordinea naturala, bogatie si produsul

net................................................................ ... 30p

Realizați un studiu comparativ între fiziocratism și mercantilism referitor la concepția despre

bogăție.............................................. 30p

Dacă ai întrunit 70 p din cele 100 p afectate răspunsurilor corecte treci la tema următoare ;
în caz contrar , repetă secvențele de lecție unde ai greșit!

Adresează aici întrebări referitoare la anumite probleme , dificultăți întâmpinate în această

unitate de studiu
...........................................................................................................................................................
.........................................................................................

Propune aici alte modalități de a aborda subiectele

propuse..............................................................................................................................................
.........................................................................................

Propune aici alte forme de

evaluare ............................................................................................................................................
........................................................................................................

Ce elemente de noutate consideri că a prezentat această unitate de studiu din perspectivă

Metodologică
..................................................................................................................................
............................................................
A conținutului informațional
 ..................................................................................................................................
............................................................

Unitatea de studiu ce urmează abordează ȘCOALA CLASICĂ ENGLEZĂ dar toate

clarificările noționale și conținuturile informaționale ce au făcut conținutul unităților de învățare
anterioare sunt necesare înțelegerii acesteia, în sensul că va trebui să realizezi comparații cu
concepțiile , curentele de gândire anterior învățate.