Sunteți pe pagina 1din 3

Temă pentru acasă

Tema: Wheezing. Importanța clinică

Wheezing-ul (respirația șuierătoare)  este un zgomot expirator cu tonalitate inalta cu origine la


nivelul cailor aeriene (CR) mari (avand caracter monomorf) sau la nivelul cailor aeriene mici (cu
caracter polifonic, muzical). Sub aspectul fiziopatologic este expresia limitarii fluxului de aer datorat
reducerii calibrului cailor aeriene.

Incidenta wheezing-ului este foarte crescuta la varstele mici. Pana la 25-30% dintre sugari au un
episod de wheezing, respectiv 50% dintre copii prezinta cel putin un episod de wheezing inainte de
implinirea varstei de 6 ani.

Cauzele wheezing-ului

Wheezing-ul poate fi provocat de:  infectii toracice virale, astm, fumul de tigara

Frecventa este mai mare la copii decat la adulti din cauza urmatorilor factori: dimensiunea mai
redusa a cailor aeriene, cu o rezistenta la flux a cailor aeriene mai mare, complianta pulmonara si
elasticitate tisulara redusa si caile aeriene colaterale mai putine, ceea ce favorizeaza obstructia si
atelectazia.

Simptomele wheezing-ului

Wheezing-ul, asa cum spune si definitia, reprezinta respiratia suieratoare. Insa acest simptom se
poate agrava, respiratia putandu-se opri in timpul unui atac respirator sever.

 Copilul poate avea dificultati de respiratie;


 Respiratia devine rapida sau neregulata;
 Respiratia este zgomotoasa chiar și atunci cand nu plang;
 Pielea devine albastra sau foarte palida;
 Copiii par neobisnuit de obositi;
 temperatura de peste 37 °C;
 Refuza mancarea sau bautura;

Diagnosticarea wheezing-ului
Pentru formularea unui diagnostic de boala, anamneza trebuie sa cuprinda urmatoarele detalii: 

 Modificari cu pozitia (ex. accentuarea in pozitie decliva), asocierea cu tulburari de


alimentatie sau cu modificari ale vocii sau a calitatii plansului; 
 Asocierea tulburarilor de alimentatie prezente in > 90% cazuri de RGE (reflux gastro-
esofagian); 
 Prezenta unor simptome asociate ca: tuse, cianoza, apnee, febra; 
 Tulburari respiratorii perinatale;
 Anomalii asociate cunoscute: malformatii cardiovasculare, hemangioame, eczema,
dermatita atopica, CHARGE, VACTERL, Arnold-Chiari, hipotonie etc; 
 AHC: fibroza chistica, imunodeficienta, astm, RGE, atopie, expunere la fumat, poluanti,
iritanti.

Prezenta unor modificari sugestive la examenul obiectiv:

 obstructie nazala persistenta, modificari toracice, suflu sistolic, modificari cutanate


(eczema, hemangioame), degete hipocratice, wheezing fix monofonic/asimetric (in aspiratia
de corp strain), stridor asociat (in bronhomalacie, inel vascular, sindrom mediastinal, crup).

Hemograma (modificari persistente sau clinice):

 Hipereozinofilie;
 Neurotropie sau neutrofilie in infectii. 

Radiografie toracica:

 Hiperinflamatie generalizata/air trapping difuz in astm, F/C sau dischinezia ciliara


primara;
 Hiperinflamatie localizata in anomalii structurale, aspiratie corp strain;
 Alte modificari: atelectazie, bronsiectazie, tumori mediastinale, AP, cardiomegalie, edem
pulmonar.

Tratamentul wheezing-ului

1. In faza acuta:

Bronodilatoare: se administreaza in forme de severitate moderata, cu eficienta variabila:

 β2 agonist (Salbutamol) inhalator in nebulizare sau MDI cu spacer (tratament de


electie), rareori in administrare parentala, 
 Ipratropium Bromid inhalator.

Oxigen umidificat: singura metoda terapeutica cu eficienta dovedita.

Glucocorticoizi:  pe cale sistemica orala (prednisolon 1-2 mg/kg) sau parenterala (hidrocortizon) sau
inhalatorie (fluticasona propionat) cu beneficiu incert: raspunsul favorabil constituie un indiciu evolutiv spre
astm bronsic.
Combinatia glucocorticoizi inhalator si bronhodilatoare  este recomandata daca exista
suspiciunea de astm la pacienti cu simptome persistente.

Antibiotice:

-  Nu se recomanda decat in situatia demonstrarii unei infectii asociate;

- Azitromicina: are si efecte antiinflamatoare; reduce durata episodului de wheezing cu efect mai
bun decat este initiata precoce (inainte de a 6-a zi de boala).

2. Pe termen lung

Fara simptome intre episoadele de wheezing: doze mici de glucocorticoizi inhalatori zilnic, 4-8
saptamani. Doze mari de glucocorticoizi inhalator intermitent (la nevoie).

Wheezing episodic (viral): glucocorticoizi inhalatori pe durata scurta dupa un episod sever care a
impus spitalizare. Montelukast, eficienta discutabila.

Wheezing cu triggeri multipli:

- Doze mici de glucocorticoizi inahalatori zilnic.

Tipuri de glucococrticoizi recomandati pentru administrarea cu MDI cu ajutorul unui spacer (cu sau
fara masca in functie de varsta copilului): fluticasona propionat, budesonida , glucocorticoizi cu
particule extrafine (EF) cu diamentru de 2µm.

S-ar putea să vă placă și