Sunteți pe pagina 1din 2

21.04.

2020

Fiodorov Ilinca

Lucrare practică 4

Rescrieți textul de mai jos, eliminând greșelile de orișice tip.

Altfel spus, faceți revizia globală și locală a textului.

Casa se îneacă în murdărie

Zilele trecute, membrii comisiei administrative din cadrul Primăriei Ungheni la ședința
extraordinară pentru a examina petiția locatarei unui cămin din Ungheni. Aceasta o  învinuia pe
o vecină că ar fi „acaparat” ilegal o debara. După prânz membrii comisiei s-au deplasat la fața
locului și au examinat situația.

Odăile căminului în cauză sunt privatizate și de patru ani el are statut de condominiu.
Conform specialiștilor, problema principală constă în lipsa sistemului de canalizare pentru
toaletele, lavoarele și camerele de duș comune. Președintele comisiei administrative,
viceprimarul Eduard Balan, a spus că femeia învinuită are documentele respective de proprietate
asupra spațiului în cauză, destinația căruia a fost schimbată. 

Raisa Popovici, vicedirectorul Centrului Sănătate Publică Ungheni, a menționat că


planifică să expedieze o scrisoare la Direcția Situații Excepționale în legătură cu ieșirile de
rezervă care sunt închise și către Inspecția în Construcții despre legalitatea pereților construiți,
întrucât unele etaje nici nu au toalete comune. De asemenea, va aminti conducerii condominiului
de obligațiile pe care le are în soluționarea problemelelor acestui bloc, inclusiv de a stabili relații
de bună vecinătate.

Locatarii nu ar trebui să fie îngrijorați de faptul că cineva a cumpărat doi metri pătrați de
debara și acum ei nu au unde păstra o masă veche și căruciorul copilului, ci de faptul că această
casă se îneacă tot mai mult în murdărie și gunoi. Deși containerele se află la zece metri de casă,
deșeurile sunt împrăștiate peste tot, chiar și pe acoperișul de la intrarea în bloc. Într-o stare
deplorabilă sunt și țevile de canalizare care, ca niște șerpi grași, urcă pe scări de la etaj la etaj și
pot oricând să înghețe și să se spargă. Unele surse afirmă că aceste țevi ar avea ieșire direct în
subsolul care e plin pe jumătate cu lichid urât mirositor.
Cum nu se tem oamenii că într-o zi casa, surpată de produsele lichide ale activității
umane, se va nărui? De ce le place să-și consume viața clarificându-se cu vecina care nu e de
acord să trăiască în mizerie și încearcă să facă ceva? Desigur, ea are bani pentru schimbări, e clar
că e invidiată, doar acum are o cameră de duș. Poate ar fi mai bine să coopereze cu ea și în locul
numit toaletă să instaleze cel puțin o singură cabină pentru toți? 

Majoritatea absolută a unghenenilor are o atitudine nepăsătoare față de casa sa.


Îngrădindu-se cu uși scumpe de palierele, cu pereți coșcoviți, geamuri sparte, uși care nu se
închid, scările nemăturate, ei speră, contează și așteaptă... Ce?  Ceva, sau să ne îmbogățim toți,
sau să vină un unchi bun, sau să intrăm în Uniunea Europeană, sau să vină paștele calului.

Valentina Slotina