Sunteți pe pagina 1din 15

Contract de intermediere

Prin contract de intermediere, o parte (intermediar) se obligă faţă de cealaltă parte


(client) să acţioneze în calitate de mijlocitor la încheierea unui sau mai multor
contracte între aceasta şi terţ.Caractere-consensual,cu titlu
oneros,sinalagmatic,comutativ si cu executare succesiva.Elementele:partile-
clientul si intermediarulObiect-totalitatea actiunilor intermediarului indreptate
spre facilitarea inkeierii contractului dorit de client cu tertul.Intermediarul nu are
imputerniciri de reprezentare a partilor si de a inkeia contracte in numele sip e
seama lor.Misiunea intermed se considera realizata atunci cind tertul a fost
determinat sa inkeie contract cu clientul.Prêt-se numeste remuneratie.Ea poate fi
akitata intr-o suma fixa,procentual de la valoarea obiectului contract sau in frma
mixta potrivit intelegerilor partilor.Termenul-determinat sau nedeterminat.In cazul
intermedierii exclusive ,termenul urmeaza sa fie determinat de fiecare
data.Stabilirea termenului are importanta si pt determinarea limitelor dr partilor de
a-l rezilia.Astfeel ,contractual inkeiat pe un termen nedeterminat poate fi reziliat
de ambele parti di orice motiv,in orice moment si fara preaviz,pe cind daca e
determinat poate fi reziliat doar din motive temeinicesi cu respectarea unui preaviz
de 2 saptamini.Forma este scrisa doar in cazul intermedierii exclusive.Forma
scrisa nu constituie o conditie de valabilitate a contractului.Continutul
contractului-intermediarul este liber sa utilizeze toate mijloacele
legale,considerate necesare pt a atinge scopul contractului;-intermediarul nu are
imputerniciri de reprezentare,actioneaza in numele sau sip e cont propriu,isi asuma
toate riscurile legate de neinkierea contractului;-este obligat sa asigure
reprezentarea intereselor clientului evitind conflictul de interese;-nu are dreptuyl de
a cere un avansClientul:-este obligat sa akite remuneratia pt activitatea prestata de
intermediary;-este obligat de a compensa suplimentar keltuielile suportate de
intermediary I procesul executarii contract-este obligat sa-I furnizeze informatia
necesara-in cadrul intermed exclusive,clientul este obligat de a nu angaja alt
intermediary pt toata perioada de valabilitate a contract.Particularitatile
intermedierii sunt:1)intermedierea inkirierii de lokuinte Contractului prin care
o parte (intermediar locativ) se obligă să intermedieze ori să indice celeilalte părţi
ocazia de a încheia un contract de închiriere a unei locuinţe se aplică dispoziţiile
generale în măsura în care din normele prezentei secţiuni nu rezultă altfel. Acest
contract nu se poate inkeia in cazul inkirierii spatiului locative in fondul locative
de stat si obstesc de lokuinte,inkirierii camerelor de hotel,a altor inkaperi care nu
sunt destinate pt lokuit si nici kkiar inkirierea de lokuinte pt turisti.Intermediarul va
putea pretinde sa I se akite:a)remuneratia pt intermediere,in kazul inkeierii
contractului datorita actiunilor si indicatiilor sale si b)remuneratia pt alte
servicii,care desi nu sunt raportate la activitatea de intermediere.Intermediarul
lokativ nu poate conveni asupra altor retributii banesti decit cele mentionate ,sub
sanctiunea nulitatii unor astfel de clause.2)intermedierea
imprumutului Contractului prin care o parte (intermediar al împrumutului) se
obligă să intermedieze celeilalte părţi (client) un împrumut sau să-i indice ocazia
de a încheia un contract de împrumut se aplică dispoziţiile generale în măsura în
care din normele prezentei secţiuni nu rezultă altfel. Forma şi conţinutul
contractului de intermediere a împrumutului Contractul de intermediere a
împrumutului se încheie în scris. În contractul de intermediere a împrumutului se
indică remuneraţia pentru intermediarul împrumutului într-un raport procentual din
valoarea împrumutului. Trebuie să se menţioneze, de asemenea, mărimea,
termenul, dobînda şi amortizarea împrumutului, durata efectuării plăţii, cursul
acesteia, durata încărcării cu dobînzi, costurile accesorii ale împrumutului, precum
şi dobînda anuală efectivă, suma totală ce urmează a fi plătită de comisionar,
numele sau denumirea, adresa împrumutătorului. 
Contractul nu trebuie să aibă legătură cu oferta de remitere a
împrumutului .Remuneraţia intermediarului împrumutului
Clientul este obligat la remunerarea intermediarului doar dacă, în urma
intermedierii ori a indicaţiei acestuia, clientului i se acordă împrumut. Convenţia
încheiată prin derogare în defavoarea clientului este nulă.
Intermediarul împrumutului nu poate conveni, în afara remuneraţiei prevăzute la
alin.(1), asupra vreunei retribuţii în bani pentru prestaţiile făcute în legătură cu
intermedierea sau cu indicarea ocaziei de închiriere a unui contract de
împrumut.3)Intermedierea comerciala Este titular de drepturi şi obligaţii de
intermediar comercial persoana care desfăşoară activitate profesională pentru alte
persoane, fără împuterniciri permanente în bază de contract, de intermediere a
contractelor de achiziţionare sau vînzare de bunuri sau de titluri de valoare, de
asigurări, de operaţiuni bancare, de transport de bunuri, de închiriere de bunuri ale
circuitului comercial. Cu excepţia cazurilor cînd este exonerat de către părţi sau
prin efectul uzanţelor locale, intermediarul comercial este obligat, imediat după
perfectarea contractului, să pună la dispoziţia fiecărei părţi textul final al acestuia,
semnat de el, în care să fie indicate părţile contractante, obiectul şi condiţiile
contractului, iar pentru cazul vînzării mărfurilor sau titlurilor de valoare, tipul şi
cantitatea lor, preţul şi termenul de livrare. Angajamentul specificatDacă o parte
primeşte textul final al contractului, în a cărui privinţă intermediarul comercial îşi
rezervă dreptul de a indica cealaltă parte contractantă, atunci prima va fi obligată,
în baza convenţiei, faţă de partea indicată ulterior dacă împotriva acesteia din urmă
nu se pot ridica obiecţii întemeiate.
    Desemnarea celeilalte părţi se efectuează în termenele uzuale la locul emiterii
textului final al contractului, iar în lipsa acestora, într-un termen rezonabil. 
    Dacă nu se nominalizează persoana sau dacă împotriva acesteia există obiecţii
motivate, partea are dreptul să înainteze intermediarului comercial pretenţii cu
privire la executarea contractului. Acest drept nu există dacă partea nu declară
imediat intermediarului comercial, la cererea acestuia, că solicită realizarea
contractului.
    Păstrarea mostrelor
    În măsura în care părţile sau uzanţele locului şi natura bunului permit,
intermediarul comercial va păstra mostrele bunului vîndut prin intermedierea sa
pînă ce bunul va fi recepţionat fără obiecţii sau pînă ce actul este finalizat într-un
alt mod.Intermediarul comercial va marca mostra pentru ca ea să poată fi
recunoscută. 
    Lipsa împuternicirilor de acceptare a plăţilor
    Intermediarul comercial nu se consideră împuternicit să accepte o plată sau o
altă formă de remunerare prevăzută în contrac Intermediarul comercial răspunde
faţă de ambele părţi pentru daunele cauzate cu vinovăţie.    Dacă între părţi nu
există un acord privind plata remuneraţiei intermediarului comercial, fiecare dintre
părţi va fi obligată, în absenţa unor uzanţe locale care ar stipula altceva, să achite
jumătate din suma remuneraţiei.
Intermediarul comercial este obligat să ţină un registru în care să înscrie zilnic
toate actele încheiate. Înregistrările se fac în ordine cronologică. Intermediarul
comercial semnează pentru fiecare înregistrare efectuată.
Contract de asigurare
Hotărîre de guvern - cu privire la măsurile de perfecționare și reglementare a
activității de asigurare.
Raportul juridic de asigurare – raportul dintre două părți – participanți la circuitul
civil – asigurator – asigurat. Raportul de asigurare se naște prin efectul legii
(asigurarea obligatorie) sau prin acordul părților (asigurare facultativă).Raporturile
de asigurare facultativă se naște ca urmare a faptul că asiguratorul se obligă în
schimbul unei sume de bani, primă de asigurare, să plătească asiguratului o sumă
de bani, suma asigurată sau îndemnizația de asigurare. În aceste raporturi, subiecți
– creditor (titularul dreptului) .Art. 1307 – riscul asigurat – primejdia în cazul
survenirii căreia se stabilește raportul juridic de asigurare. Cazul asigurat – cazul
survenirii riscului asigurat în realitate.La survenirea cazului asigurat se naște
obligația de bază a asiguratorului – de a achita suma asigurată sau depăgubirile
respective.Suma asigurată – o sumă de bani maximă a raportului respectiv (în baza
contractului de asigurare încheiat). În cazul survenirii cazului asigurat, suma
maximă nu se achită, dar se achită după o formă specială în proporție cu suma
maximă. Legea stabilește două forme: obligatorie și benevolă; În toate cazurile
activează subiecți de drept speciali – 11 companii de asigurare în RM –
asiguratori;Destinația raporturilor: protecția intereselor materiale a persoanelor
fizice și juridice în situații expres prevăzute de lege;În acete raporturi juridice se
aplică categorii juridice speciale, fiind caracteristice doar pentru aceste raporturi
(suma asigurată, cazul asigurat, riscul asigurat, brokerul de asigurare ș.a.
LEGE);Temeiul nașterii obligațiilor de asigurare – asigurare obligatorie și
facultativă;Obligatorie – ia naștere în virtutea legii; facltativă – voința
subiectului;Drepturile și obligațiile părților, termenele sunt specifice;Forma
contractului de asigurare – scrisă, cu respectarea prevederilor legale;Se manifestă
permanent concurența dintre asiguratori;Companiile de asigurare pentru a activa
trebuie să aibă licență de activitate. În prezent pentru primirea unei astfel de
licențe, toți doritorii, fondatori, trebuie să dispună de un fond statutar de 15 mil.
Lei.-asigurator – persoane fizice, juridice, terțe persoane;
În raporturile de asigurare participă și intermediarii în baza mandatului de
asigurare, brokerul de asigurare sau agentul de asigurare;Obiectul contractului –
achitarea primei de asigurareAsiguratorul – achită suma de asigurare sau
despăgubirile de asigurareArt.3 al legii. Art. 1308 stipulează că acest contract
urmează să fie încheiat în formă scrisă.
În afară de contract, asiguratorul este obligat să elibereze polița de asigurare –
document specific, unilateral, semnat doar de asigurator și specificul se manifestă
prin faptul că și conținutul poliției este stabilit de lege.
Contractul de franchising
Franchisingul reprezintă un sistem de raporturi contractuale între întreprinderi în
care partea denumită franchiser acordă părţii denumite franchisee dreptul de a
produce şi/sau a comercializa anumite produse (mărfuri), de a presta anumite
servicii în numele şi cu marca franchiserului, precum şi dreptul de a beneficia de
asistenţa tehnică şi organizatorică a acestuia. Franchising – o permisiune sau un
privilegiu. În doctrina rusă – denumit concesiune comercială.
Franchisingul poate fi corporativ sau comercial.Particularități: +reglementat de
lege și Cod Civil;+aria de aplicare a acestor raporturi se extinde.
Franchising de producție, de distribuție, de servicii, complex.
(1)Franchisingul se aplică în toate domeniile economiei, cu excepţia celor
interzise de legislaţie, şi cuprinde toate tipurile de activităţi de întreprinzător,
pentru unele genuri de activitate fiind obligatorie licenţa de stat.(2) Obiectul
franchisingului îl constituie producerea şi/sau comercializarea de produse
(mărfuri), prestarea de servicii, efectuate de franchisee conform standardelor şi
cerinţelor privind calitatea stabilite de franchiser. Articolul 11. Plăţile acordate
franchiserului (1) Plăţile prevăzute de contract care se acordă franchiserului se
stabilesc în expresie bănească sau naturală în formă de plată iniţială unică şi de
royalty.(2) Plata iniţială unică se acordă pentru dreptul de folosire a mărcii pe
teritoriul determinat, precum şi pentru compensarea cheltuielilor efectuate de
franchiser, inclusiv pentru instruirea personalului şi consultaţii.(3) Royalty
reprezintă recompense periodice proporţionale indicilor de activitate, convenite
între părţile la contract.(4) Cuantumul şi formele plăţilor, modul şi termenele
achitării lor se stabilesc în contractul de franchising.

Contractul de fidejusiune
(1) Prin contract de fidejusiune, o parte (fidejusor) se obligă faţă de cealaltă
parte (creditor) să execute integral sau parţial, gratuit sau oneros obligaţia
debitorului. (2) Prin fidejusiune se poate garanta şi o obligaţie viitoare sau
afectată de modalităţi.1. Fidejusiunea este o garanţie personală şi constă în
angajamentul pe care şi-l ia o persoană (fidejusor) faţă de creditor de a executa
obligaţia debitorului principal în cazul că acela nu o va executa. Creditorul are
astfel certitudinea că în caz de nevoie creanţa sa va fi realizată prin două gajuri
generale: patrimoniul debitorului şi patrimoniul fidejusorului. Astfel, efectivitatea
fidejusiunii depinde atît de calităţile personale ale fidejusorului, cît şi de situaţia
materială a acestuia. Din aceste considerente, fidejusiunea îndeplineşte funcţia de
garanţie Fidejusiunea poate fi de trei feluri: convenţională, legală şi judiciară.
Contractul de fidejusiune este bilateral şi este încheiat între creditorul obligaţiei
principale şi fidejusor. De regulă, debitorul obligaţiei de bază este cel ce se
adresează fidejusorului pentru ca acesta să-i ofere o garanţie, în acest sens,
încheindu-se între ei un acord privind prestarea serviciilor de fidejusiune. În mod
practic pot fi întîlnite contracte semnate de trei părţi: fidejusor, creditor şi debitor.
Acestea nu contravin legislaţiei, nu ştirbesc caracterul relaţiilor de fidejusiune şi
vor fi calificate drept contracte complexe, cu elemente ale contractului de
fidejusiune şi a celui de prestare a serviciilor de fidejusiune. Contractul de
fidejusiune poate fi încheiat anterior sau odată cu încheierea contractului de bază,
fie ulterior, de pildă la cererea creditorului care, reieşind din circumstanţele
concrete consideră în mod rezonabil că va exista o neexecutare esenţială din partea
debitorului şi insistă asupra prestării unei garanţii suficiente (art.736). Caracterele
juridice ale contractului de fidejusiune sînt:

- este consensual, adică va produce efecte după ce părţile au ajuns la un acord de


voinţă (în forma cerută de lege) asupra clauzelor esenţiale ale contractului.
Important este faptul ca în contract să fie stabilite cu certitudine obligaţiile
fidejusorului, căci orice interpretare a clauzelor contractului va fi făcută în
favoarea acestuia;

-este accesoriu, deoarece fidejusiunea nu poate exista în afara unei obligaţii


principale şi va urma tot timpul soarta acesteia cît priveşte cauzele de valabilitate şi
cele de stingere.

Prin fidejusiune nu se poate garanta decît o obligaţie valabilă. Dacă obligaţia


principală este nulă (nulitate absolută), fidejusorul nu va avea ce garanta.
Fidejusorul nu poartă răspundere pentru nevalabilitatea obligaţiei principale, el
fiind ţinut să răspundă doar pentru neexecutarea totală sau parţială a acesteia. Cît
priveşte obligaţiile anulabile, trebuie să ţinem cont că acestea îşi produs totuşi
efectele pînă în momentul în care intervine constatarea încetării lor. Din moment
ce atare obligaţie a fost desfiinţată, fidejusiunea va fi desfiinţată de drept. Nu
poate fi garantată prin fidejusiune o obligaţie naturală, deoarece acestea sînt lipsite
de sancţiune şi fidejusorul nu ar putea valorifica dreptul său de regres contra
debitorului.
Caracterul accesoriu al fidejusiunii se dovedeşte prin aceea că fidejusiunea nu
poate întrece datoria debitorului şi nu poate fi făcută în condiţii mai oneroase (art.
1152 alin.(2)); în absenţa unei clauze contrare, fidejusorul răspunde în toate
cazurile doar pînă la suma maximă menţionată în contract (art. 1153 alin. 2);
fidejusiunea încetează o dată cu stingerea obligaţiei garantate (art. 1167 alin. 1),
precum şi prin alte norme.

- este un contract unilateral, deoarece doar creditorul este investit cu drepturi,


fidejusorul fiind cel ce se obligă să execute în locul debitorului în tot ori în parte
obligaţia neexecutată. Cu toate că şi creditorul poartă obligaţia, în baza art. 1161
să remită fidejusorului toate documentele, ce atestă creanţa împotriva
debitorului, după ce fidejusorul execută obligaţia garantată, iar fidejusorul are
dreptul corelativ, investit cu forţă de constrîngere, în caz de necesitate, aceasta nu
face să schimbe caracterul unilateral al contractului de fidejusiune. Această
obligaţie rămîne în afara limitelor obligaţiei de fidejusiune.

- este gratuit, deoarece în schimbul prestaţiei fidejusorului, creditorul nu se


obligă la o contraprestaţie.

Orice obligaţie este susceptibilă de a fi garantată prin fidejusiune, deoarece


legea nu stabileşte excepţii în această privinţă. Articolul comentat stabileşte că
fidejusorul se obligă faţă de creditor să execute obligaţia debitorului. De fapt
legiuitorul impune fidejusorul să răspundă, de rînd cu debitorul, în caz că ultimul
nu execută obligaţia. Dacă fidejusorul va purta obligaţia să execute în natură ceea
ce n-a executat debitorul, ponderea fidejusiunii ca garanţie va fi foarte
neînsemnată, deoarece în primul rînd deseori obligaţiile asumate de debitor sînt
personale, adică în mare parte executarea lor ţine de calităţile personale ale
debitorului, iar în rîndul al doilea, obligaţia de a executa în natură l-ar impune pe
fidejusor ori de cîte ori să aducă argumente pentru a proba incapacitatea sa de
executare. Iată de ce fidejusorul va executa obligaţia debitorului în natură, atunci
cînd obiectul acesteia este, de regulă, o sumă de bani, deşi în contractul de
fidejusiune se poate specifica şi o modalitate concretă de executare în natură a
obligaţiei, de exemplu, predarea unei anumite cantităţi de bunuri de gen de către
fidejusor creditorului. Dacă este vorba de obligaţii de a executa o lucrare, presta
un serviciu sau de obligaţii de a nu face, fidejusorul garantează plata daunelor la
care ar putea fi obligat debitorul atunci cînd nu execută obligaţia. Prin fidejusiune
se poate garanta obligaţia debitorului integral sau parţial (art. 1153), gratuit sau
oneros. Codul civil reglementează dreptul de regres al fidejusorului către debitor,
pentru a percepe de la acesta tot ceea ce a fost plătit creditorului. . Însă
fidejusorul poate renunţa la acest drept, gratificîndu-l astfel pe debitor. Dacă
fidejusorul şi debitorul sînt persoane juridice cu scop lucrativ, asemenea acte de
„donaţie” nu vor fi valabile (art. 832).Fidejusiunea poate avea şi caracter oneros
atunci, cînd pentru serviciile sale fidejusorul beneficiază de o remuneraţie,plătită
de debitor.
. Jocuri și Pariuri
Contractul privind jocurile de noroc și pariul reprezintă contractual care are loc
între jucător și organizatorul jocului, în termenul stipulate sau rezumat din
circumstanțe. Însuși jocul de noroc, reprezintă acel joc care se desfășoară conform
regulilor și participarea la el permite cîștigul banilor sau altor bunuru sau drepturi
patrimoniale, însă acest joc este riscant sau aleatoriu deoarece rezultatul lui este
urmare a unor evenimente întîmplătoare și imprevizibile. Codul civil al Republicii
Moldova nu conţine o dispoziţie similară celor prezentate mai sus. Pe cale de
consecinţă, în dreptul civil moldovenesc contractul de joc sau pariu se prezintă,
din punctul acesta de vedere ca oricare alt contract, adică este înzestrat cu acţiune
în justiţie pentru realizarea drepturilor şi obligaţiilor corelative ce decurg din el.
Unica diferenţă faţă de celelalte contracte o reprezintă necesitatea prevederii
printr-o lege specială a valabilităţii lui Contractul de loterie şi alte contracte de joc
similare produc efecte juridice numai daca loteria sau jocul sînt autorizate de stat.

(2) Relaţiile dintre organizatorii de loterii totalizatoare (pariuri mutuale) şi alte


jocuri de risc ce au obţinut licenţa în modul stabilit de legislaţie şi participanţii la
jocuri se stabilesc în contractul respectiv.
În cazurile prevăzute în regulile de organizare a jocurilor, contractul dintre
organizatorul jocului şi participantul la joc se încheie prin transmiterea de către
organizator către participant a biletului de loterie, a chitanţei sau a unui alt
document.
(4) Propunerea de încheiere a contractului prevăzut la alin.(1) trebuie sa conţină
clauze privind termenul de desfăşurare a jocurilor, modul de determinare a
cîştigului şi a mărimii acestuia.
(5) Daca organizatorul refuză să desfăşoare jocul în termenul stabilit,
participanţii la joc sînt în drept să-i ceară recuperarea prejudiciului real cauzat de
contramandarea sau anularea jocului.
(6) Cîştigul obţinut de persoana care, potrivit condiţiilor de desfăşurare a
jocului, este recunoscută drept cîştigătoare trebuie să-i fie acordat de organizatorul
jocului în mărimea, în forma şi în termenele prevăzute în condiţiile jocului, iar
daca nu este prevăzut un termen de plată a cîştigului, nu mai tîrziu de 12 zile de la
anunţarea rezultatelor jocului.
Fiducia
Notiunea Noul Cod civil defineste fiducia ca fiind operatiunea juridica, stabilita
prin lege sau act autentic, prin care unul sau mai multi constituitori transfera
drepturi reale, drepturi de creanta, garantii ori alte drepturi patrimoniale sau un
ansamblu de asemenea drepturi, prezente si viitoare, catre unul sau mai multi
fiduciari care le administreaza cu un scop determinat, în folosul unuia sau mai
multor beneficiari.
Aceste drepturi fiduciare alcatuiesc o masa patrimoniala autonoma, distincta de
celelalte drepturi si obligatii din patrimoniile fiduciarilor. Izvoarele fiduciei
Fiducia este stabilită prin lege sau prin contract încheiat în formă autentică. Ea
trebuie să fie expresă. Legea în temeiul căreia este stabilită fiducia se completează
cu dispoziţiile prezentului titlu, în măsura în care nu cuprinde dispoziţii contrare.
Interdicţia liberalităţii indirecte

Contractul de fiducie este lovit de nulitate absolută dacă prin el se realizează o


liberalitate indirectă în folosul beneficiarului.Părţile contractului de fiducie

Orice persoană fizică sau juridică poate fi constituitor în contractul de fiducie. Pot
avea calitatea de fiduciari în acest contract numai instituţiile de credit, societăţile
de investiţii şi de administrare a investiţiilor, societăţile de servicii de investiţii
financiare, societăţile de asigurare şi de reasigurare legal înfiinţate. De asemenea,
pot avea calitatea de fiduciari notarii publici şi avocaţii, indiferent de forma de
exercitare a profesiei. Beneficiarul fiduciei poate fi constituitorul, fiduciarul sau o
terţă persoană. Reprezentarea intereselor constituitorului

În absenţa unei stipulaţii contrare, constituitorul poate, în orice moment, să


desemneze un terţ care să îi reprezinte interesele în executarea contractului şi care
să îi exercite drepturile născute din contractul de fiducie.Conţinutul contractului
de fiducie

Contractul de fiducie trebuie să menţioneze, sub sancţiunea nulităţii absolute:

a) drepturile reale, drepturile de creanţă, garanţiile şi orice alte drepturi


patrimoniale transferate;

b) durata transferului, care nu poate depăşi 33 de ani începând de la data


încheierii sale;

c) identitatea constituitorului sau a constituitorilor;

d) identitatea fiduciarului sau a fiduciarilor;


e) identitatea beneficiarului sau a beneficiarilor ori cel puţin regulile care permit
determinarea acestora;

f) scopul fiduciei şi întinderea puterilor de administrare şi de dispoziţie ale


fiduciarului ori ale fiduciarilor.Înregistrarea fiscal Sub sancţiunea nulităţii
absolute, contractul de fiducie şi modificările sale trebuie să fie înregistrate la
cererea fiduciarului, în termen de o lună de la data încheierii acestora, la organul
fiscal competent să administreze sumele datorate de fiduciar bugetului general
consolidat al statului.Când masa patrimonială fiduciară cuprinde drepturi reale
imobiliare, acestea sunt înregistrate, în condiţiile prevăzute de lege, sub aceeaşi
sancţiune, la compartimentul de specialitate al autorităţii administraţiei publice
locale competent pentru administrarea sumelor datorate bugetelor locale ale
unităţilor administrativ-teritoriale în raza cărora se află imobilul, dispoziţiile de
carte funciară rămânând aplicabile.

Desemnarea ulterioară a beneficiarului, în cazul în care acesta nu este precizat


chiar în contractul de fiducie, trebuie să fie făcută, sub aceeaşi sancţiune, printr-un
act scris înregistrat în aceleaşi condiţii.

Dacă pentru transmiterea unor drepturi este necesară îndeplinirea unor cerinţe
speciale de formă, se va încheia un act separat cu respectarea cerinţelor legale. În
aceste cazuri, lipsa înregistrării fiscale atrage aplicarea sancţiunilor administrative
prevăzute de lege.

Opozabilitatea fiduciei

Fiducia este opozabilă terţilor de la data menţionării sale în Arhiva Electronică


de Garanţii Reale Mobiliare. Înscrierea drepturilor reale imobiliare, inclusiv a
garanţiilor reale imobiliare, care fac obiectul contractului de fiducie se face şi în
cartea funciară, pentru fiecare drept în parte.

Precizarea calităţii fiduciarului

Când fiduciarul acţionează în contul masei patrimoniale fiduciare, el poate să


facă menţiune expresă în acest sens, cu excepţia cazurilor în care acest lucru este
interzis prin contractul de fiducie.

De asemenea, când masa patrimonială fiduciară cuprinde drepturi a căror


transmitere este supusă publicităţii, în registrul de publicitate fiduciarul poate
solicita să se menţioneze denumirea fiduciarului şi calitatea în care acţionează.

În toate cazurile în care constituitorul sau beneficiarul solicită acest lucru în


conformitate cu contractul de fiducie, fiduciarul va trebui să îşi precizeze calitatea
în care acţionează. În caz contrar, dacă actul este păgubitor pentru constituitor, se
va considera că actul a fost încheiat de fiduciar în nume propriu.

Obligaţia de a da socoteală

Contractul de fiducie trebuie să cuprindă condiţiile în care fiduciarul dă socoteală


constituitorului cu privire la îndeplinirea obligaţiilor sale. De asemenea, fiduciarul
trebuie să dea socoteală, la intervale precizate în contractul de fiducie,
beneficiarului şi reprezentantului constituitorului, la cererea acestora.

Puterile şi remunerarea fiduciarului

In raporturile cu terţii, se consideră că fiduciarul are puteri depline asupra masei


patrimoniale fiduciare, acţionând ca un veritabil şi unic titular al drepturilor în
cauză, cu excepţia cazului în care se dovedeşte că terţii aveau cunoştinţă de
limitarea acestor puteri. Fiduciarul va fi remunerat potrivit înţelegerii părţilor, iar
în lipsa acesteia, potrivit regulilor care cârmuiesc administrarea bunurilor altuia.

Insolvenţa fiduciarului

Deschiderea procedurii insolvenţei împotriva fiduciarului nu afectează masa


patrimonială fiduciară.

Limitarea răspunderii în funcţie de separaţia maselor patrimoniale

Bunurile din masa patrimonială fiduciară pot fi urmărite, în condiţiile legii, de


titularii de creanţe născute în legătură cu aceste bunuri sau de acei creditori ai
constituitorului care au o garanţie reală asupra bunurilor acestuia şi a cărei
opozabilitate este dobândită, potrivit legii, anterior stabilirii fiduciei. Dreptul de
urmărire poate fi exercitat şi de ceilalţi creditori ai constituitorului, însă numai în
temeiul hotărârii judecătoreşti definitive de admitere a acţiunii prin care a fost
desfiinţat sau a devenit inopozabil, în orice mod, cu efect retroactiv, contractul de
fiducie.

Titularii creanţelor născute în legătură cu bunurile din masa patrimonială


fiduciară nu pot urmări decât aceste bunuri, cu excepţia cazului în care, prin
contractul de fiducie, s-a prevăzut obligaţia fiduciarului sau/şi a constituitorului de
a răspunde pentru o parte sau pentru tot pasivul fiduciei. În acest caz, va fi urmărit
mai întâi activul masei patrimoniale fiduciare, iar apoi, dacă este necesar, bunurile
fiduciarului sau/şi ale constituitorului, în limita şi în ordinea prevăzute în
contractul de fiducie. Răspunderea fiduciarului pentru prejudiciile cauzate
Pentru prejudiciile cauzate prin actele de conservare sau administrare a masei
patrimoniale fiduciare, fiduciarul răspunde numai cu celelalte drepturi cuprinse în
patrimoniul său.
Înlocuirea fiduciarului

Dacă fiduciarul nu îşi îndeplineşte obligaţiile sau pune în pericol interesele care i-
au fost încredinţate, constituitorul, reprezentantul său sau beneficiarul poate cere în
justiţie înlocuirea fiduciarului. Până la soluţionarea cererii de înlocuire,
constituitorul, reprezentantul său sau, în lipsa acestora, beneficiarul va numi un
administrator provizoriu al masei patrimoniale fiduciare. În cazul în care
constituitorul, reprezentantul său sau beneficiarul desemnează concomitent un
administrator provizoriu, va prevala desemnarea făcută de constituitor ori de
reprezentantul său legal. Mandatul administratorului provizoriu încetează în
momentul înlocuirii fiduciarului sau în momentul respingerii definitive a cererii de
înlocuire. Soluţionarea cererii de înlocuire a fiduciarului se realizează de urgenţă şi
cu precădere. Numirea noului fiduciar şi a administratorului provizoriu poate fi
dispusă de instanţa de judecată numai cu acordul acestora. În cazul în care instanţa
de judecată a numit un nou fiduciar, acesta va avea toate drepturile şi obligaţiile
prevăzute în contractul de fiducie.

Constituitorul, reprezentantul acestuia, noul fiduciar sau administratorul


provizoriu poate să înregistreze această modificare a fiduciei. Înlocuirea
fiduciarului se produce numai după această înregistrare. Denunţarea, modificarea
şi revocarea contractului de fiducie

Cât timp nu a fost acceptat de către beneficiar, contractul de fiducie poate fi


denunţat unilateral de către constituitor. După acceptarea de către beneficiar,
contractul nu poate fi modificat sau revocat de către părţi ori denunţat unilateral de
către constituitor decât cu acordul beneficiarului sau, în absenţa acestuia, cu
autorizarea instanţei judecătoreşti.

Încetarea contractului de fiducie

Contractul de fiducie încetează prin împlinirea termenului sau prin realizarea


scopului urmărit când aceasta intervine înainte de împlinirea termenului.

El încetează, de asemenea, în cazul în care toţi beneficiarii renunţă la fiducie, iar în


contract nu s-a precizat cum vor continua raporturile fiduciare într-o asemenea
situaţie. Declaraţiile de renunţare sunt supuse aceloraşi formalităţi de înregistrare
ca şi contractul de fiducie. Încetarea se produce la data finalizării formalităţilor de
înregistrare pentru ultima declaraţie de renunţare.
Contractul de fiducie încetează şi în momentul în care s-a dispus deschiderea
procedurii insolvenţei împotriva fiduciarului sau în momentul în care se produc,
potrivit legii, efectele reorganizării persoanei juridice. Efectele încetării
contractului de fiducie

Când contractul de fiducie încetează, masa patrimonială fiduciară existentă în


acel moment se transferă la beneficiar, iar în absenţa acestuia, la constituitor.
Contopirea masei patrimoniale fiduciare în patrimoniul beneficiarului sau al
constituitorului se va produce numai după plata datoriilor fiduciare.

Contractul de depozit

Prin contract de depozit o parte (depozitar) se obligă să păstreze bunul mobil,


predat de cealaltă parte (deponent), o perioadă determinată sau nedeterminată şi
să-l restituie la cerere. Acest contract este consensual, cu titlu oneros sau gratuit,
sinalagmatic(daca e cu titlu oneros) sau unilateral obligațional (gratuit, obligația
fiind din partea depozitarului), comutativ si in unele cazuri are un caracter intuito-
personae. Elementele contractului:

Părți pot fi atât din partea depozitarului cit si din partea deponentului orice
PF/PJ care au capacitate de a încheia contracte sau acte de administrare.

In calitate de deponent poate fi atât proprietarul bunului cit si orice alta


persoana interesata de a păstra bunul transmis spre depozitare.
In calitate de obiect material pot fi nu numai bunurile mobile dar si banii,
hârtiile de valoare si alte acte juridice care au menirea de a dovedi dreptul carorva
persoane nominalizate in acele acte juridice transmise.

forma atât scrisa cit si verbala cu privire la întocmirea actelor juridice cit si

chiar daca nu se prevede expres forma scrisa acest contract poate fi încheiat in
scris daca aceasta o doresc părțile.
Contractul de societate civilă
In cadrul contractului de societate civila, conform art.1339CC, in calitate de
părți pot fi doi sau mai mulți asociați sau participanți care se obliga reciproc si
urmăresc in comun scopuri economice sau alte scopuri care au ca rezultat
unor beneficii pentru sine însăși neconstituind o PJ si împărțind intre ei atât
veniturile cit si pierderile. Elementele contractului: In calitate de Părți sunt
participanții sau asociații care pot fi într-un număr nelimitat incepind de la
doua persoane. Aceste persoane trebuie sa fie inzestrate cu capacitatea de a
încheia acte de dispoziție însă se interzice participarea in calitate de părți
contractante chiar si prin intermediul reprezentanților, minorii sau persoanele
incapabile. Pot fi participanți si organizațiile necomerciale in dependenta de
scopul propus.
Obiectul contractului sunt totalitatea acțiunilor întreprinse de către asociați
sau participanți si desfășurate in comun pentru atingerea scopului propus, acest
scop poate fi economic, ceea ce înseamnă patrimonial sau lucrativ, adică atragerea
unor economii, obținerea unor beneficii patrimoniale, ridicarea unor edificii pentru
necesitățile unei asociații, cit si scopul de alta natura decât cel economic,
nepatrimonial, si anume susținerea diferitor concursuri, organizarea diferitor
expoziții cu sau fără obținerea cărorva beneficii materiale.
Forma contractului conform art.1341, alin.1 CC se accepta atât forma verbala cit si
forma scrisa, zata pentru sine însăși, nu putem spune că este vorba de prețul
contractului ci de Persoanele care se afla in capul administrării sunt obligate sa-si
prezinte darea de seama a asociațiilor si sa-si îndeplinească cu buna credința si
diligenta obligațiunile cu sau fără respectarea indicațiilor date de către asociați
asumându-și urmările si riscurile. Din considerentul ca acest contract are un
caracter personal, atragerea unor persoane terțe este acceptata doar cu acordul
celorlalți participanți cit si înlocuirea unui asociat cu o persoana terță.
Contractele bancare

In cadrul contractelor bancare banca are calitatea de subiect special deoarece ea


Este un contract de împrumut, doar că în cazul creditului bancar obligatoriu partea
care dă cu împrumut este Banca. (Art. 1236 CC al RM „faţă de contractul de credit
bancar se aplică regulile de la împrumut cu unele excepţii”)
În cazul creditului bancar, una din părţi în mod obligatoriu este o bancă, iar obiect
al împrumutului pot fi doar banii.
In cadrul contractului, banca sau o alta instituție financiara care are dreptul
conform prevederilor legale si deține autorizația necesara numita in continuare
banca, primește de la client numit in continuare deponent sau de la o persoana terță
in folosul clientului o anumita suma de bani pe care se obliga sa o restituie acestui
deponent după perioada stipulata in contract in cazul depozitului in termen sau la
cererea deponentului in cazul depozitului la vedere.
Drepturile si obligațiile părților: Banca este obligata sa primească sumele de la
deponent sau de la persoana indicata in contract pentru deponent, sumele de bani
in contul deschis pe numele deponentului. Este obligata banca sa achite in timpul
stabilit dobânda către client. Este obligata sa informeze clientul conf.art.1224
alin.2 CCRM într-un termen de preaviz in cel puțin de 15 zile in cazul reducerii
unilateral al mărimii dobânzii. Este obligata sa păstreze confidențialitatea cu
privire la informația clientului. Deponentul sau clientul este obligat sa informeze
banca cu privire la depozitul sau in ce privește schimbarea formei sau tipului si are
dreptul sa ceara de la banca suma depozitata integral sau parțial înainte de
încetarea termenului contractului, in cazul dar banca trebuie sa-l informeze despre
circumstanțele prejudiciabile pentru deponent. Rezilierea contractului conform
uzanțelor bancare sau contractuale.