Povestitorul

În timpul Greciei antice au existat o serie de Zei și Zeițe care conduceau ținuturile mărilor,ale apelor
și întunecimile Infernului. Unul dintre cuplurile semnificative din Grecia care a marcat istoria a fost
cel format din Persefona,zeița fertilității și al întunericului și Hades,zeul tenebrelor. Infernul este
negativul terestrului, nu existã cãldurã, culoare,zgomot, limite precise,un loc în care totul stagnează
într-un abandon steril și lugubru.Palatul lui Hades isi avea originile într-o pădure deasă,înconjurat de
Acheron,râul durerii și de Styx,râul morții. În timp ce zeii, în Olimpul lor, cântau şi dănţuiau în râs şi
glume, posomorâtul Hades pe tronul lui de aur, din marele-i regat subpământean, nu avea altă grijă
decât să cerceteze şi să însemne bine fiece greşeală pe care-o săvârşeau acei de pe pământ.
Cu toate că preaputernicul Hades deținea întregul cuprins tenebros,lipsa unei zeițe era singurul
inconvenient și unicul regret al zeului astfel ca Hades a dat de știre ca-și caută o mireasă.. A aşteptat
un timp ... Însă degeaba!... Nici o zeiţă nu voia să plece de bună voie în regatul sumbru, pe care-l
stăpânea, cu fală, Hades. Nici o zeiţă n-ar fi vrut să vadă mereu, pe lângă ea, chipul lui Hades : bărbos,
posomorât şi rece. Şi, dându-şi seama zeul morţii c-aşteaptă – fără nici o speranţă – atâta vreme, s-a
hotărât să-şi fure o mireasă.Fară voia și știrea Demetrei,atotputernicul Zeus îi promisese mâna
propriei sale fiice zeului Hades,pentru a domni alături de ea peste întunecimea subteranului.

Astfel că într-o zi,zeul întunericului o zări pe Persefona,fiica Demetrei,zeița roadelor,și a lui Zeus și se
îndrăgosti numaidecât de dânsa.În timp ce tânăra neștiutoare culegea flori pe câmpia Nișei,pământul
s-a cutremurat și s-a deschis sub ea.. În tropot au ţâşnit afară caii cei negri ai lui Hades, târând un car
măreţ de aur. Din car, cu braţele-i vânjoase, a prins-o, ca-ntr-un cleşte, Hades. Şi carul, ocolind livada,
a pierit iarăşi în adâncuri. Se petrecuse totul iute, cât scăpărarea unui fulger,timp in care puternicul
zeu a reușit să o răpească pe Persefona.

Replica I

Persefona: -Săriţi!... Săriţi voi, zei sau oameni!...

Povestitorul: Şi ţipete... plâns cu suspine... Apoi un geamăt lung de groază... Pământu-şi închisese
bolta. Pierise carul ca năluca.

Persefona:-Tu,zeu al Infernului,ființă rea și ipocrită, rogu-te a-mi reda libertatea cuvenită fiindcă nu
voi putea nicicând sa-ți fiu consoartă. Știu ca tatăl meu mi te-a promis fară voia mea,dar nu pot
accepta acest lucru pentru că locul meu e pe pămant alături de mama mea și nu aici jos,în
angoasantul Infern.

Hades:- Preafrumosă zeiță,fiică a lui Zeus și a Demetrei,tu-mi vei deveni soață și vom domni
împreună peste regatul meu.Știu că nu mă iubești și că-ți dorești să sălăsluiești alături de mama
ta,dar tatăl tău,zeul fulgerului și al înaltului cer mi te-a promis drept sortită. Nu-ți face griji,zeița mea
întregul tărâm al morților se va închina în fața noastră.

Povestitor: În tot acest timp,Demetra străbătea lumea în lung și-n larg pentru a-și găsi preaiubita
fiică. Pentru că sacrificiile zeiței mamă nu au dat roade,ea a hotarât să-i pedepsească pe zei și pe
muritori.S-a mâniat atât de tare, încât a pustiit tot rodul ce-l dăruise pământului în acel an. Cădeau şi
grânele uscate, şi pomii îşi pierdeau belşugul ; şi tot ce se afla-n grădină, şi chiar păşunea vestejise, iar
turmele piereau, flămânde.
Văzând acest lucru,Zeus i-a permis Demetrei să-și recupereze fata,dar din păcate era mult prea
târziu.Înainte de a se reîntoarce la mama sa,zeița Persefona mușcă dintr-o jumatate de rodie(fructul
iubirii) dăruită de Hades,acest lucru legând-o pe vecie de lumea întunericului. Şiretul zeu ţinea s-o
aibă pe mândra Persefona, să n-o piardă în nici un chip, ca să-i însenineze viaţa în mult prea tristele-i
ţinuturi.
Hades:- Persefona,draga mea zeiță,țin prea mult la tine și am nevoie sa-mi fi alături indiferent de
consecințe,așa că nu mi-ai dat de ales. Îmi pare rău că trebuie să te iau de lângă mama ta,dar tu vei
domni alături de mine în Infern. Rodia este simbolul legămantului dintre sufletul tău gingaș și
întunecatul meu lăcaș,iar prin intermediul acestui vals vei deveni pe veci consoarta mea.

(Vom dansa un scurt vals care va reprezenta dansul mirilor și legământul dintre Hades și Persefona)

Notă: În timpul dansului Persefona plânge în hohote iar lui Hades i se citește bucuria pe chip)