EXIGENȚE CURRICULARE ALE DOMENIULUI ESTETIC

ȘI CREATIV

Principii generale care stau la baza elaborării curriculumului

Curriculum-ul -reprezintă un instrument de optimizare a experienței educaționale a copiilor.

Acest document stabilește cadrul pedagogic pentru sprijinirea dezvoltării copiilor într-un mod
holistic, prin practici educaționale și de îngrijire care permit copiilor să-și atingă întregul
potențial, permițând totodată educatorilor să-și personalizeze abordarea în funcție de
interesele, necesitățile și potențialul fiecărui copil. În acest sens, o serie de documente
europene accentuează că există un impact important al curriculum-ului predat asupra
dezvoltării copiilor (Comisia Europeană, EACEA și Eurydice, 2014). Prin urmare, educația și
îngrijirea timpurie a copiilor trebuie considerate drept baza sistemelor de educație și de
formare, fapt care se traduce prin asigurarea condițiilor optime de dezvoltare în perspectivă a
competențelor cheie. O educație timpurie coerentă în toate mediile implicate (familie,
grădiniță, comunitate etc.) reprezintă contextul necesar unui echilibru între aspectele socio-
emoționale, învățare și starea de bine. Pornind de la bunele practici naționale și europene în
elaborarea curriculum-ului pentru educația timpurie, documentul de față susține:

 un curriculum bazat pe o declarație de principii și valori care recunosc drepturile copilului

ca ființă umană și respectul față de părinți, ca primii educatori ai copilului;

 un curriculum cu un cadru pedagogic larg, care stabilește principiile pentru susținerea

dezvoltării copiilor prin practici educaționale și de îngrijire care răspund nevoilor și
potențialului copiilor.

 un curriculum care abordează dezvoltarea holistică a copiilor în domenii largi pentru

dezvoltare și susține relizarea unui echilibrul adecvat între învățare și dezvoltarea armonioasă
a personalității.

 un curriculum cu un accent puternic pe comunicare, interacțiune și dialog ca factori-cheie

care susțin învățarea și starea de bine a copiilor, prin crearea de mesaje semnificative/
relevante pentru copil și pe sentimentul apartenenței la grup;
 un curriculum care încurajează personalul să lucreze în mod colegial și să-și evalueze în
permanență practicile, prin observare și documentarea experiențelor de învățare ale copiilor
(prin implicarea părinților ca parteneri egali), astfel încât să răspundă nevoilor și potențialului
tuturor copiilor;

 un curriculum care include cooperarea cu părinții și promovează valori democratice, într-un

cadru de diversitate socio-culturală.

Ne dorim să insuflăm copiilor dragostea de frumos şi artă, de la cele mai fragede vîrste. Prin
activităţile artistico-plastice din grădiniţă, formăm deprinderile şi abilităţile de utilizare
corectă a instrumentelor de lucru, să creeze spaţii plastice, conform cerinţelor date şi să-şi
educe spiritul estetic şi creativ.

Motto: „Talentul vine de la Dumnezeu.”

Copiii preşcolari, de la cea mai fragedă vârstă, sunt deprinşi să utilizeze pensula şi paleta de
culori. Încercăm să transmitem dragostea de frumos, sensibilitatea şi plăcerea de-a” se simţi
artişti”.

Copilul are nevoie de pedagog cu dăruire, ca să poată deprinde tainele culorilor şi a

pensonului, valoare liniilor trasate în neştire, care într-un final devin frumosul mult visat, are
nevoie de încurajare pentru a obţine spaţii plastice unice. Punând pe hârtie culoarea, în contur
sau liber, întinde acuarela cu drag şi tinde spre magia ce doar din mâna lui poate ieşi, combină
culorile, obţine fumosul pe care apoi se bucură să-l prezinte adultului.

În curriculum pentru educaţia preșcolară este prevăzut ca, la  fiecare nivel de vârstă, adică
nivelul I, cu copiii de la 3-4 ani, şi nivel II, cel care cuprinde copii de 5-6 ani, să se desfăşoare
săptămânal câte o activitate în cadrul Domeniului estetic şi creativ, la Educatie plastică şi,
prin alternanţă, Educaţie muzicală, ocazie cu care le sunt modelate copiilor înclinaţiile către
artă, către creaţie.

Dar în acelaşi mod, se poate face şi la Activităţile liber alese, când educatoarea cu tact
pedagogic şi multă răbdare poate îndruma copiii să creeze: să deseneze, să coloreze, să
picteze, să modeleze, în fucţie de tema zilei, ţinând cont de profilul psihologic al micuţului,
urmând ca apoi lucrări să paotă face obiectul unor exponate în cadrul unor concursuri, unor
competiţii de creaţie plastică sau chiar expozitii, pentru că sunt rezultatul muncii lor, prin care
şi-au exprimat propriile trăiri, propriile emoţii, îşi reliefează colţul lor de natură, mediul
înconjurător, iar, cum spunea Platon, „frumosul se educă prin frumos”.
În fiecare activitate de educaţie plastică, copiii sunt deprinşi cu diverse tehnici de lucru:
desenul cu creionul, cu culori de ceară, pictura cu pensula, cu degeţelul (dactilopictura), cu
ştampila sau amprentarea, cu ceară şi cerneală, cu pastă de dinţi, cu buretele, cu dopul de
plută sau paiul, prin toate obţinând „mici opere de artă”, unice, imposibil de reprodus. Prin
fiecare element din desen, pictură sau aplicaţie, exprimând ceva profund şi cert.

Sunt dirijaţi, coordonaţi cu răbdare, astfel ca la finalul activităţii de educaţie plastică, fie că
pictează, colorează, desenează, lucrările lor să fie sugestive, pline de mesaj educativ sau pur şi
simplu simple episoade din viaţa lor, aşa că obţin: familia în viziunea lor, vase cu flori, câmp
cu maci, iar mai recent imagini din activităţile cu ceilalţi copii: „cu bicicletele”, ”la cules
cireşe”, adeverindu-se cuvintele lui  Henry Ward Beecher: ”Fiecare artist îşi înmoaie pensula
în suflet şi îşi pictează natura proprie în picturile sale”.
Prin tot ce fac preşcolarii, scot în evidenţă spiritul întreprinzător, cooperant, confirmând încă
o dată rolul formativ al DEC-ului în formarea şi dezvoltarea personalităţii copilului, în
modelarea şi consolidarea răbdării, îndemânării, atenţiei şi, nu în ultimul rând, simţului
estetic.

Aşa că putem spune cu tărie că grădiniţa nu este doar locul în care copiii se joacă,
socializează, învaţă să se exprime şi să comunice verbal, ci şi locul în care copilul, prin joc,
creează, unde ne transmite mesaje şi prin creaţiile lui, iar nouă, educatorilor, rămânându-ne o
sarcină destul de grea, aceea de a desluşi mesajul lor şi de a deveni partenerii lor de de
comunicare – activităţile artistico-plastice fiind prilej de dezvoltare a capacităţilor şi
deprinderilor creatoare ale copiilor, cele care duc dezvoltarea încrederii de sine la copii, care
conduc la dezvoltarea spiritului creativ, dar şi a celui critic, copilul fiind capabil de a evalua,
aprecia lucrările sale sau a celorlaţi.

Educaţia artistico-plastică se prezintă ca fiind educaţia acelor simţuri pe care se bazează

conştiinţa artistică, inteligenţa şi gândirea creatoare12
1

2
.https://iteach.ro/experientedidactice/domeniul-estetic-si-creativ-si-valoarea-sa-formativa-in-activitatea-cu-
prescolarii

Curriculumul pentru învăţământul preşcolar prezintă o abordare sistemică, în vederea

asigurării:
• continuităţii în interiorul aceluiaşi ciclu curricular;
• interdependenţei dintre disciplinele şcolare (clasele I-II) şi tipurile de activităţi de învăţare
din învăţământul preşcolar;
• deschiderii spre module de instruire opţionale. Totodată, prezentul curriculum se remarcă
prin:
• extensie - angrenează preşcolarii, prin experienţe de învăţare, în cât mai multe domenii
experienţiale (Domeniul lingvistic şi literar, Domeniul ştiinţelor, Domeniul socio-uman,
Domeniul psiho-motric, Domeniul estetic şi creativ), din perspectiva tuturor tipurilor
semnificative de rezultate de învăţare;
• echilibru - asigură abordarea fiecărui domeniu experienţial atât în relaţie cu celelalte, cât şi
cu curriculum-ul ca întreg;
• relevanţă - este adecvat atât nevoilor prezente, cât şi celor de perspectivă ale copiilor
preşcolari, contribuind la optimizarea înţelegerii de către aceştia a lumii în care trăiesc şi a
propriei persoane, la ridicarea competenţei în controlul evenimentelor şi în confruntarea cu o
largă varietate de cerinţe şi aşteptări, la echiparea lor progresivă cu concepte, cunoştinţe
atitudini şi abilităţi necesare în viaţă;
• diferenţiere - permite dezvoltarea şi manifestarea unor caracteristici individuale, chiar la
copii preşcolari de aceeaşi vârstă (vezi ponderea jocurilor şi a activităţilor alese şi a
activităţilor de dezvoltare personală);
• progresie şi continuitate - permite trecerea optimă de la un nivel de studiu la altul şi de la un
ciclu de învăţământ la altul sau de la o instituţie de învăţământ la alta (consistenţa concepţiei
generale, asigurarea suportului individual pentru copii etc.). D’Hainaut atrăgea atenţia asupra
faptului că “punctul central al curricumurilor trebuie sa fie elevul, nu materia…. şi că atunci
când se vorbeşte de conţinutul curricumului trebuie să înţelegem ca nu este vorba de enunţări
de materii de învăţat, ci de scopuri exprimate în termeni de competenţe, moduri de a acţiona
sau de a şti în general ale elevului”. Structural, prezentul curriculum aduce în atenţia cadrelor
didactice următoarele componente: finalităţile, conţinuturile, timpul de instruire şi sugestii
privind strategiile de instruire şi de evaluare pe cele două niveluri de vârstă (3-5 ani şi 5-6/7
ani). Obiectivele cadru sunt formulate în termeni de generalitate şi exprimă competenţele care
trebuie dezvoltate pe durata învăţământului preşcolar pe cele cinci domenii experienţiale.
Obiectivele de referinţă, precum şi exemplele de comportament, ca exprimări explicite
rezultatelor învăţării (conceptelor, cunoştinţelor, abilităţilor şi atitudinilor, dar şi ale
competenţelor vizate) sunt fromulate pentru fiecare temă şi fiecare domeniu experienţial în
parte.
În formularea acestora s-a ţinut cont de:
• posibilităţile, interesele şi nevoile copilului preşcolar, precum şi respectarea ritmului propriu
al acestuia; • corelarea fiecărei noi experienţe de învăţare cu precedentele;
• încurajarea iniţiativei şi participarea copilului preşcolar la stabilirea obiectivelor, selecţia
conţinuturilor şi a modalităţilor de evaluare; 10
• încurajarea învăţării independente prin oferirea de ocazii pentru a-şi construi cunoaşterea
(atât în instituţia de învăţământ cât şi în afara acesteia), precum şi a lucrului în grupuri mici pe
centre de activitate (arii de stimulare) şi, pe cât posibil, în grupuri cu o componenţă eterogenă
• stimularea autoreflecţiei, autoevaluării, autoreglării comportamentului de învăţare.
Este bine să subliniem faptul că, obiectivele de referinţă, comportamentele selectate pentru
cele şase teme curriculare integratoare, precum şi sugestiile de conţinuturi sunt orientativ
aşezate şi constituie mai degrabă un suport pentru cadrele didactice aflate la început de drum.
Un cadru didactic veritabil ştie că adevărata muncă a educatoarei este în spatele acestui
document curricular, că au mai rămas o mulţime de lucruri de fineţe pe care urmează să le
conceapă şi să le evalueze singură şi că nimic nu poate fi mai provocator din punct de vedere
profesional decât să „te întreci” cu programa de studiu utilizată la grupă şi să-i găseşti, astfel,
noi înţelesuri, abordări, strategii de aplicare etc.. Domeniile experienţiale sunt adevărate
„câmpuri cognitive integrate” (L.Vlăsceanu) care transced graniţele dintre discipline şi care,
în contextul dat de prezentul curriculum, se întâlnesc cu domeniile tradiţionale de dezvoltare a
copilului, respectiv: domeniul psihomotric, domeniul limbajului, domeniul socio-emoţional,
domeniul cognitiv. În cele ce urmează, vom enumera şi detalia domeniile experienţiale cu
care vom opera în cadrul curriculumului pentru învăţământul preşcolar. ¨ Domeniul estetic şi
creativ - acoperă abilităţile de a răspunde emoţional şi intelectual la experienţe perceptive,
sensibilitatea faţă de diferitele niveluri de manifestare a calităţii, aprecierea frumosului şi a
adecvării la scop sau utilizare. Experienţele şi trăirile caracteristice presupun explorarea
trăirilor afective, ca şi a proceselor de a construi, compune sau inventa.