Amfibienii

Amfibienii reprezintă vertebrate anamniote și tetrapode, ce prezintă o piele nudă, netedă

sau verucoasă. Etimologia cuvântului amfibieni provine din limba greaca : „ amphibios” care se
traduce ca „ trăind o viață dubla”, corelare cu capacitatea lor de a popula atât mediile acvatice, cât
și cele terestre. În ziua de astăzi, s-au identificat aproximativ 8100 de specii de amfibieni.„Prima
apartitie a fost acum 340 de milioane de an în timpul Perioadei Mississippiene mijlocii” (W.E.
Duellman și G.R. Zug, 2020), unde Perioada Mississippiana mai este cunoscută și ca Perioada
Carbonifer. Clasa Amphibia este este împărțită în trei ordine : Gymnophiona care cuprinde apodele,
Urodela sau Caudata care cuprinde tritonii și salamandrele, Anura care cuprinde broaștele.
Speciile acestei clase prezintă o morfologie externă diferita în funcție de ordinul din care
fac parte, astfel încât indivizii ordinului Gymnophiona au un aspect asemănător cu al viermilor, dar
sunt amfibieni care nu prezintă picioare, aceștia putând varia în lungime de la 9 centimetrii (
Idiocranium russell ) până la 153 de centimetrii ( Caecilia thompsoni ). Reprezentanții ordinului
Caudata prezintă un corp fuziform și alungit, unde coada persista și în stadiul de adult. Prezintă
doua perechi de picioare care sunt aproape egale, iar câteodată prezintă o singura pereche, aceea
fiind perechea anterioară. Ordinul Anura se caracterizează prin specii cu un corp îndesat și scurt. La
acești amfibieni, gâtul nu este distinct, iar odată ajunși la maturitate se identifică prin lipsa cozii.
Prezintă doua perechi de membre, dar de această dată, inegale în comparație cu ordinul precedent.
Membrele anterioare sunt scurte și se termină cu patru degete libere, în timp ce membrele
posterioare sunt mai lungi, adaptate la funcția de sărire și se termină cu cinci degete. O
particularitate a membrelor inferioare este prezența membranei interdigitale.
Amfibienii s-au răspândit larg pe întreg globul, excepție făcând Antarctica, unele insule
oceanice izolate și deșerturile foarte uscate. Cea mai mare diversitate o au broaștele care prefera
mediile tropicale,umede. În ceea ce privește salamandrele, acestea au populat emisfera de nord, în
principal pădurile montane, umede și reci. Apodele trăiesc în mare parte în mediile subterane și
umede ale zonelor tropicale și neotropicale, precum America Centrală și de Sud și Africa Centrală.
Pe teritoriul României, distribuția speciile începe de la nivelul mării și poate ajunge pana la o
altitudine de 2007 metrii ca de exemplu Ichtyosaura alpestris și Rana temporaria. Câteva specii se
întâlnesc pe întreg teritoriul țării, precum Lissotriton vulgaris, Bufo viridis,iar altele doar într-o
anumită zonă: la nivelul pantelor mai înalte, Lissotriton montandoni, Ichtyosaura alpestris,
Salamandra salamandra, la nivelul câmpiilor, Pelobates syriacus și la nivelul luncilor inundate,
Triturus dobrogicus.
Din punct de vedere al reproducerii, cele trei ordine de amfibieni prezintă stagii evolutive
diferite. Reproducerea este sexuată ,iar fecundația poate fi externă cum este la Anure și la unele
Caudate, sau internă, realizându-se prin intermediul unui spermatofor, cum este la majoritatea
Caudatelor. Dezvoltarea embrionară are loc în mediul extern, de obicei în apele liniștite, iar
dezvoltarea postembrionară presupune apariția metamorfozei ou-larvă-adult. Ordinul Caudata
cuprinde unele specii ce prezintă fenomenul de neotenie. Acest fenomen presupune accelerarea
maturității sexuale. Larva salamandrelor păstrează pană la metamorfoză trei perechi de branhii
externe care au rol în respirație, ulterior în stadiul de adult trecând la respirația pulmonara. În timpul
evoluției larvare la salamandre, membrele anterioare apar primele. Ordinul Anura prezintă
reprezentanți ce depun ouăle fie în cordoane, fie în grămăjoare. Din ouă eclozează stadiile larvare
care se vor dezvolta în apă. Acestea rămân în apă între 2 și 5 luni, timp în care ajung de la stadiul de
larvă la cel de adult. În comparație cu salamandrele, larvelor de broaște le apar mai întâi membrele
posterioare și ulterior cele anterioare, la finalul metamorfozei ajungând să piardă și coada.
Amfibienii, ajunși la maturitate, dispun de o nutriție diversificată. Apodele prezintă o
cavitate bucala plină de dinți asemănători acelor, cu toate acestea, nu prezintă un pericol pentru
oameni. Rândurile de dinți de are dispun apodele ajuta în capturarea viermilor, pe care ulterior îi va
înghiții complet. Apodele mai mănâncă și insecte și nevertebrate. Reprezentanții ordinelor Caudata
și Anura mănâncă în general insecte și artropode. Cu toate aceste, unele specii de salamandre și
broaște de dimensiuni mai mari pot mânca și vertebrate de dimensiuni mai mici, precum păsări și
mamifere. Majoritatea anurelor și caudatelor localizează prada prin văz, deși unele specii folosesc și
simțul olfactiv.
Amfibienii se consideră a fi un bun indicator ecologic, deoarece pielea lor este foarte
permeabilă, sunt distribuiți pe tot globul într-o varietate de ecosisteme, hrana lor este compusa atât
din plante, cât și din animale, iar din punct de vedere al reproducerii cauta apele cât mai curate.
Speciile vulnerabile de amfibieni au ajuns în acest stadiu din diferite cauze. Studiile europene au
arătat ca prima cauza a declinului acestui taxon este, în principal, cauzat de pierderea habitatului
afectând 17 din 19 specii amenințate și 76 de specii în total, iar pe locul doi se clasează poluarea
mediului, având impact asupra a 62 de specii. Pe locul trei se clasează speciile invazive, precum
prădători, precum unele specii de pești.
Printre speciile de amfibieni care au primit statutul de vulnerabile se număra și Rana
latastei ( broasca italiană agilă ). Aceasta se regăsește pe teritoriul Italiei în zona alpină și
continentală. Habitatul acestei broaște este reprezentant de pădurile semi-hidrofile. Cauzele care au
condus la vulnerabilitatea acestei specii sunt reprezentate de dezvoltarea urbană care conduce la
defrișări și prin plan secundar la poluare, afectând habitatul acestei specii.
Un alt exemplu de specie cu statut de vulnerabilă este Salamandra lanzai. Aceasta este
întâlnită în Franța și Italia . Habitatele sale naturale sunt reprezentate de pajiști și pășuni din zona
temperată. Printre cauzele care au adus salamandra mare alpină în acest stadiu se numără
dezvoltările comerciale și rezidențiale, construirea de autostrăzi și activitățile de recreere ale
oamenilor.
Alytes muletensis (Broasca moașei mallorchești ) se regăsește în Insula Baleare de Majorca
din Marea Mediterană, fiind specie endemică. Habitatele sale sunt zonele umede interioare, terestre
și marine, unele naturale, iar altele artificiale. Multe cauze au contribuit la declinul acestei specii
printre care secetele, introducerea unor specii invazive, formarea de baraje pe parcursul unor ape,
fapt ce a condus la degenerarea habitatului natural. Creșterea forței economice din zona a condus la
construirea de noi zone urbane și comerciale, fiind un factor major legat de starea actuala.
Din cauza degradării habitatelor unele specii au ajuns să fie într-un deosebit pericol, fiind
considerate specii rare. Printre acestea se număra Pelophylax cerigensis ( Broasca Karpathos ) care
este considerată specia cu cele mai mari șanse sa dispară complet din faună. Aceasta este endemică
Insulei Karpathos din Grecia. Habitatul natural este reprezentat de un sigur rău din zona de nord a
insulei, iar pentru a prevenii dispariția sa, a fost introdusă și în habitate artificiale de tipul celor
acvatice și terestre. Unul din factorii care au cauzat starea actuala este reprezentat de secetele care
au avut loc la nivelul insulei, secete care au apărut care urmare a încălzirii globale. Incendiile
spontane și intervențiile umane asupra râului ca habitat au contribuit la descreșterea populației
acestei specii. În zilele de astăzi specia este încă în descreștere.
O altă specie rară din Europa este Calotriton arnoldi (Călărețul de pârâu Montseny ).
Aceasta este endemica Masivului Montseny din nord-estul Spaniei. Habitatul este reprezentat de
pârâuri din acest masiv, toate făcând parte din arealul Parcului Natural El Montseny. Specia aceasta
este în descreștere continuă din cauza barajelor care s-au construit pe cursul apelor ce ii confereau
habitatu, fiind nevoită să se restrângă la pârâuri, precum și din cauza secetelor care au condus la
alterări ale habitatului. Datele arata ca indivizii maturi ai acestei specii sunt intre 1000 și 1500,
având un declin de 15% în ultimii 10 ani.
Clasa Amphibia este larg răspândită pe glob, fiind sistematizată în trei ordine incluzând
broaștele, apodele, salamandrele, tritonii. Unele specii prezintă metamorfoza de-a lungul vieții, iar
din punct de vedere ecologic se consideră a fi buni indicatori ai ecosistemelor. Cu toate acestea,
declinul unor specii este mai mult sau mai puțin simțit, declin ce survine din cauze precum
poluarea, distrugerea habitatelor și chiar introducerea de noi specii care pot avea caracter distructiv
asupra speiilor endemice de amfibieni.
 Bibliografie

1. Lotus M. și Calin T., „Zoologia vertebratelor. Lucrări practice. Partea I-a”,1974, București
2. Temple, H.J. and Cox, N.A. 2009. European Red List of Amphibians. Luxembourg: Office
for
Official Publications of the European Communities
3. Cogălniceanu D, Szekely P, Samoilă C, Iosif R, Tudor M, Plăiaşu R, Stănescu F,
Rozylowicz L (2013) Diversity
and distribution of amphibians in Romania. ZooKeys 296: 35–57. doi:
10.3897/zookeys.296.4872
4. Peter Beerli, Thomas Uzzell, Petros Lymberakis 2009. Pelophylax cerigensis. The IUCN
Red List of Threatened Species 2009: e.T58567A11787309
5. Salvador Carranza, Iñigo Martínez-Solano 2009. Calotriton arnoldi. The IUCN Red List of
Threatened Species 2009: e.T136131A4246722
6. Peter Beerli, Thomas Uzzell, Petros Lymberakis 2009. Pelophylax cerigensis. The IUCN
Red List of Threatened Species 2009: e.T58567A11787309
7. Joan Mayol Serra, Richard Griffiths, Jaime Bosch, Trevor Beebee, Benedikt Schmidt,
Miguel Tejedo, Miguel Lizana, Iñigo Martínez-Solano, Alfredo Salvador, Mario García-
París, Ernesto Recuero Gil, Jan Willem Arntzen 2009. Alytes muletensis. The IUCN Red List
of Threatened Species 2009: e.T977A13099129
8. Roberto Sindaco, Antonio Romano, Franco Andreone, Trent Garner, Benedikt Schmidt,
Claudia Corti, Milan Vogrin 2009. Rana latastei. The IUCN Red List of Threatened Species
2009: e.T19156A8845034
9. https://www.britannica.com/animal/amphibian
10. https://www.nationalgeographic.com/animals/amphibians/group/caecilians/
11. https://www.fs.usda.gov/ccrc/topics/amphibians-and-climate-change