Apa ; stări de agregare; trecerea de la o stare la alta

I. Apa
Apa este un corp lichid, transparent, fără culoare, fără gut, fără miros. Ea este un bun
dizolvant .
Apa are o importanta covărșitoare pentru existența vieții. Fără apă nu ar putea exista
nici omul, nici animalele, nici plantele. În organism apa intră în compoziţia organelor,
ţesuturilor şi lichidelor biologice. Ea dizolvă şi transportă substanţele asimilate şi
dezasimilate; menţine constantă concentraţia sărurilor în organism şi, evaporându-se pe
suprafaţa corpului, ia parte la reglarea temperaturii.
Apa este cea mai raspândită substanţă compusă şi reprezintă trei sferturi din suprafaţa
globului terestru. Ca şi aerul, ea constituie factorul principal al menţinerii vieţii pe pământ.
Apa este o resursă naturală esenţială cu rol multiplu în viaţa economică: irigatii,
transportul naval, producerea energiei electrice (în hidrocentrale). Apele minerale sunt
benefice în tratarea unor boli sau afectiuni ale corpului uman.
În natură apa urmează un circuit. Se poate vorbi despre apă de ploaie, apa râurilor şi a
izvoarelor, apa mărilor și a oceanelor etc.
*Apa pură se obţine din apa naturală prin distilare repetată în condiţii în care să nu
poată dizolva gaze din aer sau substanţe solide din recipientele în care este conservată.

II. Stările de agregare ale apei

În natură, apa se află în stare lichidă, solidă și gazoasă. Apa, în funcţie de starea de
agregare în care se află are diferite proprietăţi:
-în stare lichidă –apa are volum propriu, nu are formă proprie (ia forma incintei în
care se află), curge; (formă în care acoperă 2/3 din suprafaţa pământului; sub formă de mări,
oceane, râuri, fluvii, ape subterane);
-în stare solidă are volum, are formă proprie, nu curge; (zăpadă şi gheţari);
-în stare gazoasă nu are volum propriu (este expansibilă), nu are formă proprie (ia
forma incintei în care se află), se împrăștie ușor (atmosfera conţine o cantitate considerabilă
de apă, sub formă de vapori de apă, invizibili).

III. Trecerea apei dintr-o stare în alta

1
 Schimbarea stării de agregare a apei are loc prin schimb de căldură(energie) între apă
şi mediul exterior.

Starea solidã a apei Starea lichidã a apei Starea gazoasa a apei

Când un solid se încãlzeste,
moleculele vibreazã tot mai tare, Când un lichid se încãlzeste, Pentru a transforma un gaz
pânã când nu-si mai mentin moleculele se miscã tot mai într-un lichid sau un lichid într-
pozitiile. Atunci solidul se repede, pânã când pãrãsesc un solid, trebuie sã-l rãcesti
topeste si devine lichid, iar lichidul, formând un gaz. pentru a-i lua din energie si a-i
moleculele alunecã unele peste Când un lichid este suficient încetini agitatia molecularã. Ca
altele. de cald, începe sã fiarbã. sã transformi apa în gheatã,
Bulele de gaz din lichid se trebuie s-o rãcesti în frigider
ridicã la suprafatã. pentru a-i micsora energia.

Trecerea apei din starea solidă în stare lichidă se numeşte topire (exemplu: topirea
gheţii). Pentru a se topi, corpurile absorb căldură.
Trecerea apei din starea lichidă în starea solidă se numeşte solidificare. Solidificarea
este fenomenul invers topirii. Pentru a se solidifica corpurile cedează căldură (exemplu:
trecerea apei din stare lichidă în stare solidă – inghețarea apei).
Temperatura la care se topeşte sau se solidifică apa se numeşte temperatură de topire
sau de solidificare şi este o caracteristică a apei:
- temperatura de topire (solidificare) a gheţii – 0o C.
În timpul topirii /solidificării volumul apei se modifică.
Dacă de regulă, volumul creşte prin topire şi se micşorează prin solidificare, în cazul
apei volumul creşte prin solidificare. Această mărire a volumului apei prin solidificare
provoacă spargerea ţevilor radiatoarelor şi a altor instalaţii dacă nu sunt golite înainte ca
temperatura să scadă sub 0o C.
Procesul de trecere a apei din stare lichidă în stare gazoasă (de vapori) se numeşte
vaporizare.
Vaporizarea care se produce la suprafaţa apei se numeşte evaporare. Vaporizarea în
toată masa apei se numeşte fierbere. Prin fierbere, apa trece în stare de vapori. Fiecare lichid
fierbe la o anumită temperatură (apa la 100o C).
Evaporarea se produce mai repede atunci când suprafaţa apei este mai mare (se
evaporă mai repede apa dintr-un vas întins faţă de apa dintr-o sticlă sau apa din mări/oceane
decât apa dintr-o găleată). Procesul de evaporare se produce mai repede atunci când există
deplasări ale aerului care înlătură vaporii formaţi (exemplu: vântul produce uscarea mai
rapidă a rufelor ude). Evaporarea este mai rapidă și dacă temperatura mediului înconjurător
2
este mai ridicată (evaporarea apei din lacuri, râuri, mări şi oceane este mai pronunţată în zilele
călduroase).
Vaporizarea este un proces ce are loc cu absorţie de căldură.
Procesul de trecere a apei din stare de vapori în stare lichidă se numeşte condensare.
Dacă în bucătărie fierbe apă într-un vas, pe geamul ferestrei se depune un strat subţire de
lichid. Suflând pe un geam rece, pe lentilele ochelarilor sau pe oglindă, acestea se aburesc.
Vaporii de apă din aerul expirat se condensează pe obiecte, transformându-se în lichid.
Condensarea se produce cu cedare de căldură.
În concluzie, prin absorţie sau cedare de căldură corpurile îşi pot schimba starea
de agregare.

Proiect didactic

3
Data :
Scoala
Clasa a III-a
Invătător:
Aria Curriculara: Matematica si stiinte
Disciplina: Stiinte ale naturii
Tema: Apa – stări de agregare ; trecerea dintr-o stare în alta.
Tipul lecţiei: mixtă

Obiective de referintă :
1.1. să indice asemănări şi deosebiri dintre corpuri pe baza unor observaţii proprii;
2.1. să deruleze experimente simple pe baza unui plan de lucru

Obiective operationale :

O1 – să enumere caracteristicile apei ;

O2 – să numească starile de agregare ale apei
O3 – să exemplifice stările de agregare ale apei, în natura;
O4 – să numeasca fenomenele care au loc în timpul trecerii apei dintr-o stare în alta ;
O5 – să realizeze experimentele propuse

Strategii de predare – invăţare :

Metode si procedee: conversaţia euristica, explicaţia, metoda stiu – vreau sa stiu – am

invatat, organizator de tip cauza-efect, experimnetul, observatia, dezbaterea, jocul didactic;

Mijloace de învăţământ: planșa cu rebus, plansa cu trecerea apei dintr-o stare în alta, fise de
lucru, vas cu apa.

Moduri de organizare a învățării: frontal, individual, pe grupe de elevi;

Bibliografie: "Ghid metodologic de aplicare a programei şcolare de ştiinţe ale naturii la

clasele a III-a şi a IV-a”, Bucureşti 2001, MEC

4
5