1.

Partea pregătitoare a şedinţei de judecată

2. Examinarea cauzei în fond
3. Susţinerile orale şi replicile
4. Procesul verbal al şedinţei de judecată
5. Formele trecerii procesului într-o altă şedinţă de judecată
6. Terminarea procesului fără adoptarea hotărîrii

1. Partea pregătitoare a şedinţei de judecat ă

Pricinile civile se judecă în primă instanţă în termen rezonabil. Criteriile de
determinare a termenului rezonabil sunt:

 complexitatea pricinii
 comportamentul participanţilor la proces
 conduita instanţei judecătoreşti şi a autorităţilor relevante
 importanţa procesului pentru cel interesat.

Conform C. P. C., judecarea procesului civil are loc în şedinţă de judecat ă,

participanţii la proces fiind înştiinţaţi despre aceasta în mod obligatoriu.

La ora fixată pentru judecarea pricinii, preşedintele deschide şedin ţa de

judecată şi anunţă ce proces urmează să fie examinat. Grefierul raporteaz ă
instanţei, cine din cei citaţi nu s-au prezentat la şedinţă şi ce se ştie despre
motivele neprezentării lor. Dacă instanţei judecătoreşti nu i s-a comunicat
motivul neprezentării în şedinţă de judecată a participantului la proces citat
legal sau dacă instanţa consideră neîntemeiat motivul neprezentării, pricina
se examinează în lipsa acestuia.

Părăsirea şedinţei de judecată de către o parte sau de un alt participant la

proces înainte de încheierea dezbaterilor precum şi prezen ţa în sala de
şedinţă fără a lua parte la dezbateri, echivalează cu neprezentarea
neîntemeiată în şedinţa de judecată.

Martorul, interpretul, expertul, specialistul, citaţi legal care nu s-au prezentat

în instanţă din motive neîntemeiate, pot fi supuşi unei amenzi de pîn ă la 10
unităţi convenţionale. În cazul neprezentării repetate a martorului din motive
neîntemeiate, instanţa poate ordona aducerea lui forţată şi, la cererea p ăr ţii
interesate îl poate obliga la reparaţia prejudiciului cauzat prin amînarea
şedinţei de judecată. Cînd expertul citat legal nu se prezint ă nejustificat, pe
seama lui se vor pune cheltuielile suportate de persoanele interesate, cu
posibila aplicare concomitentă a unei amenzi de 15 u. c.

În caz de neprezentare a reclamantului înştiinţat legal, dac ă el nu a adus la

cunoştinţă instanţei motivele neprezentării sale sau dacă aceste motive sunt
considerate de instanţă neîntemeiate sau dacă el nu a solicitat examinarea
cauzei în lipsa sa, iar pîrîtul nu cere examinarea cauzei, instan ţa va  scoate
cererea de pe rol, dacă nu se încalcă drepturile altor participanţi,regulă care
se aplică şi în cazul intervenientului principal sau coreclamantului facultativ.

Iar în caz de neprezentare a pîrîtului (sau copîrîtului) înştiin ţat în modul

cuvenit despre şedinţa de judecată, dacă el nu a adus la cunoştinţa instanţei
motivele neprezentării sale sau dacă aceste motive  sunt considerate
neîntemeiate sau dacă nu a solicitat examinarea cauzei în lipsa sa, instan ţa
va dispune examinarea cauzei în lipsa pîrîtului.

Dacă ambele părţi nu s-au prezentat în judecată din motive neîntemeiate şi

dacă nici una din părţi nu a cerut examinarea pricinii în absenţa sa, instan ţa
amînă  procesul. Neprezentarea repetată duce la scoaterea cererii de pe rol.

Neprezentarea în şedinţă de judecată a procurorului, împuternicitului

autorităţii publice, organizaţiei şi persoanei fizice care acţionează în interesul
reclamantului, precum şi a reprezentantului nu împiedică examinarea pricinii.
La solicitarea întemeiată a participantului la proces, instanţa poate amîna o
singură dată judecarea pricinii din cauza neprezentării motivate a
reprezentantului acestuia.

Ulterior preşedintele şedinţei constată identitatea celor ce s-au prezentat şi

verifică împuternicirile persoanelor oficiale. Participanţii la proces, celelalte
persoane prezente în sala de şedinţe au obligaţia de a respecta ordinea
stabilită pentru judecarea pricinii. Depoziţiile se fac cu adresarea „Onorat ă
instanţă”, stînd în picioare (excepţiile le poate încuviinţa doar preşedintele
şedinţei).

Persoana care încalcă ordinea în şedinţă de judecată este avertizat ă de

preşedintele şedinţei în numele instanţei. Dacă încalcă repetat ordinea,
participantul avertizat poate fi îndepărtat din sală pentru tot timpul
dezbaterilor sau a unei părţi din şedinţă. După reîntoarcerea lui în sal ă
comunicîndu-i-se toate actele procedurale efectuate în lipsa lui. Instan ţa este
în drept să aplice acestora o amendă de pînă la 10 unităţi convenţionale sau
să transmită materialele respective procurorului cînd în acţiunile persoanei se
conţin elemente constitutive ale infracţiunii.

Dacă procurorul sau avocatul încalcă ordinea, instanţa comunică acest fapt
procurorului ierarhic superior  sau organului de conducere al avocaţilor.

Persoanele care nu posedă limba desfăşurării procesului au dreptul de a lua

cunoştinţă de materialele dosarului şi de a vorbi în instanţă prin interpret,
preşedintele explicîndu-i obligaţia acestuia de a traduce actele procesuale ale
instanţei şi participanţilor la proces, avertizîndu-l de răspunderea penal ă ce o
va purta în caz de traducere intenţionat falsă. În caz de refuz de a se prezenta
în instanţă şi de a-şi îndeplini obligaţiile sale i se poate aplica o amendă pîn ă
la 10 unităţi convenţionale.

În cazurile cînd este necesară dovada cu martori şi aceştia sau prezentat,

preşedintele şedinţei îi va îndepărta din sala de şedinţe pînă la începerea
audierii lor, luînd măsuri ca martorii audiaţi de către instanţă să nu comunice
cu cei neaudiaţi. După soluţionarea cererilor de recuzare, participan ţilor la
proces li se explică drepturile şi obligaţiile lor procedurale, iar p ărţilor dreptul
de a deduce soluţionarea litigiului judecăţii arbitrilor aleşi şi efectele acestui
act.

Partea care, din motive întemeiate nu a prezentat în termenul stabilit de

judecător în cadrul pregătirii pricinii pentru dezbateri probele necesare, poate
cere judecătorului acceptarea de a le prezenta în prima şedin ţă de judecat ă.
În cazul în care costată că una din părţi a depus în şedinţă probe
nejustificative sau false în scopul tergiversării procesului, instanţa este
obligată, la cererea părţii interesate, să soluţioneze problema reparaţiei
prejudiciului cauzat prin tergiversare. După soluţionarea cererilor,
preşedintele anunţă că partea pregătitoare a şedinţei de judecat ă a luat sfîrşit
şi se trece la examinarea cauzei în fond.

2. Examinarea cauzei în fond

Examinarea cauzei în fond începe cu un raport asupra cauzei, în baza cererii
de chemare în judecată, prezentat către preşedintele şedinţei sau judec ător,
după care preşedintele îl întreabă pe reclamant dacă îşi susţine preten ţiile
sau dacă nu vrea să renunţe la ele, întreabă pîrîtul dacă recunoaşte pretenţiile
reclamantului şi ambele părţi dacă nu vor să încheie o tranzacţie de împăcare,
explicîndu-le efectele acestor acte de dispoziţie. Instanţa ascult ă mai întîi
explicaţiile reclamantului şi ale intervenientului care participă de partea lui,
apoi ale pîrîtului şi ale intervenientului care participă de partea lui şi ale
celorlalţi participanţi.

Procurorul şi organele autorităţii publice, organizaţiile şi persoanele fizice

care au intentat procesul în apărarea drepturilor şi intereselor altor persoane
dau explicaţii primii. După ce o parte dă explicaţii ceilalţi participanţi au
dreptul să-i pună întrebări de concretizare, constatare. Judec ătorul are
dreptul să pună întrebări în orişice moment.

1. Audierea martorilor. Fiecare martor se audiază separat. Preşedintele,

înainte de a lua depoziţia va cere martorului să arate numele, domiciliul,
vîrsta, profesia, dacă se află în serviciul uneia din părţi şi dacă este în
judecată în duşmănie sau în legături de interes cu vreuna din păr ţi, iar
apoi îi va explica obligaţia de a spune sincer tot ce ştie cu privire la
pricină şi-l previne sub semnătură că va purta răspundere penală pentru
refuzul de a depune mărturii şi pentru depunerea intenţionat ă de m ărturii
false. Partea care a solicitat citarea martorului, poate renunţa la audierea
lui, însă partea adversă poate cere audierea martorului prezent.

Mărturia se face oral, dar ea se consemnează în scris de către grefier şi va fi

semnată pe fiecare pagină şi la sfîrşitul ei de judecător, grefier şi de martor,
după ce acesta a luat cunoştinţă de cuprins. Dacă martorul nu doreşte sau nu
poate să semneze, se face despre aceasta o menţiune. Orice adăugiri,
modificări şi ştersături în cuprinsul declaraţiei trebuie acceptate şi semnate
de preşedintele şedinţei, de grefier şi martor, sub pedeapsa de a nu se ţine
cont de ele.

1. Cercetarea înscrisurilor. Înscrisul se depune în original sau în copie

autentificată, se citesc în şedinţa de judecată, apoi ele se prezint ă
participanţilor la proces, iar în cazurile necesare – de asemenea
martorilor, experţilor şi specialiştilor.

Autenticitatea unui act sau altui înscris poate fi demonstrat ă prin confruntare.
Persoana interesată trebuie să prezinte instanţei alte acte utile pentru
compararea scrisului şi semnăturii ori să solicite obţinerea lor prin concursul
instanţei.

Dacă persoana care a semnat actul, contestă autenticitatea acestuia,

instanţa poate să-i solicite un model pentru cercetare comparativă, iar refuzul
de a prezenta modelul poate fi calificat ca recunoaşterea scrisului sau
semnăturii. În caz de necesitate, la verificarea veridicităţii înscrisului de c ătre
instanţă poate participa un specialist sau expert.

1. Dovezile materiale se examinează de instanţă şi se prezintă spre

examinare participanţilor la proces, iar în cazurile necesare – de
asemenea experţilor, specialiştilor şi martorilor.

În cazurile cînd înscrisurile sau dovezile materiale nu pot fi aduse în sala de

şedinţă, ele se examinează la faţa locului. Examinarea la faţa locului se face
de întreg completul instanţei. Locul şi data examinării se comunică
participanţilor la proces, dar neprezentarea acestora nu împiedic ă efectuarea
examinării. În cazurile necesare sunt citaţi de asemenea exper ţii, specialiştii
şi martorii.

Probele perisabile, supuse alterării rapide, deteriorării sau distrugerii sunt

examinate de urgenţă la locul de aflare, iar specialiştii pot efectua m ăsur ări,
fotografieri, filmări, înregistrări audio-video, pot elabora planuri şi alte acte
necesare.

Rezultatele examinării se consemnează în procesul – verbal al şedinţei de

judecată, la care se pot anexa planurile, desenele tehnice, fotografiile
înregistrările audio – video, copiile de pe documente făcute în timpul
examinării, precum şi raportul de expertiză şi explicaţiile scrise ale
specialistului.

1. Reproducerea înregistrărilor audio–video are loc în sala de şedinţe sau

într-o altă încăpere special amenajată, consemnîndu-se în procesul –
verbal al şedinţei de judecată semnele distinctive ale surselor de probă
reproductivă şi data reproducerii. Reproducerea înregistr ărilor audio –
video ce conţin date personale se face în şedinţă închisă.

Înregistrările care nu pot fi prezentate în judecată se cercetează la locul

aflării lor şi se consemnează în procesul verbal încheiat la faţa locului,
notificîndu-se semnele distinctive ale sursei şi data reproducerii, dup ă care
suporturile sunt sigilate. Cercetarea la faţa locului se face cu înştiinţarea
participanţilor la proces, în prezenţa martorilor, experţilor şi a specialiştilor, în
caz de necesitate. Procesul verbal se anexează la dosar. Suporturile
electronice, magnetice sau de alt tip conţinînd înregistr ări audio-video se
păstrează în instanţă sau la locul aflării lor, după cercetare fiind sigilate.

1. Concluziile expertului. Concluziile expertului se citesc în şedinţa de

judecată. Expertului i se pot pune întrebări în scopul clarificării sau
completării concluziilor. Mai întîi pune întrebări persoana la cererea
căreia a fost numită expertiza şi reprezentantul ei, iar după aceasta –
 ceilalţi participanţi la proces. Judecătorii au dreptul să pună întreb ări
expertului în orice moment al audierii lui.

Raportul de expertiză se apreciază de instanţă deopotrivă cu celelalte probe

şi nu are pentru aceasta forţă probantă prestabilită. Respingerea raportului de
expertiză trebuie să fie motivată.

1. Concluziile specialistului. La cercetarea înscrisurilor sau a probelor

materiale, la audierea şi vizionarea înregistrărilor audio – video, la
dispunerea unei expertize, la audierea martorilor, la adoptarea de m ăsuri
privind asigurarea probelor, precum şi în probleme de drept litigios,
instanţa judecătorească poate atrage printr-o încheiere adoptată din
oficiul sau la cererea oricărui participant la proces, specialişti în
domeniul respectiv pentru consultaţii, explicaţii şi ajutor tehnic (la
fotografieri, la elaborare de planuri şi scheme, etc.). Specialistul d ă în
judecată explicaţii scrise sau orale în funcţie de cunoştinţele
profesionale şi de genul activităţii sale, pentru a efectua investigaţii
speciale, care se anexează la dosar sau se consemnează în procesul
verbal al şedinţei. Specialistului i se pot adresa întrebări pentru
clarificarea şi completarea consultaţiei.

După examinarea tuturor dovezilor în legătură cu pricina, preşedintele şedin ţei

întreabă pe participanţii la proces dacă doresc să completeze materialele
privitoare la pricină. Dacă nu se fac asemenea cereri, preşedintele şedin ţei
declară că examinarea cauzei în fond a luat sfîrşit şi trece la ascultarea
susţinerilor orale.

3. Susţinerile orale. Replicile

Susţinerile orale constau din cuvîntările participanţilor la proces care vor
cuprinde pe scurt numai rezultatele cercetării probelor, referindu-se la faptele
şi împrejurările care au importanţă pentru soluţionarea pricinii. Se vor indica
şi dovezile pe care părţile şi-au întemeiat cererea, care confirmă sau infirm ă
circumstanţele de fapt. Şi în final fiecare participant expune soluţia care ar
trebui să fie dată de instanţă în hotărîre.

Mai întîi au cuvîntul reclamantul şi reprezentantul lui. Intervenientul principal

are cuvîntul după ce au vorbit părţile, iar intervenienţii accesorii au cuvîntul
după ce au vorbit reclamantul sau pîrîtul de partea căruia au intervenit în
proces. Procurorul şi reprezentanţii autorităţilor publice, organiza ţiilor şi
persoanele fizice care au pornit procesul în apărarea drepturilor şi intereselor
altor persoane au primii cuvîntul.

Împuterniciţii organelor autorităţilor publice care participă în proces pentru a

depune concluzii, au cuvîntul după ce au vorbit părţile şi intervenienţii. Dac ă
este necesar să se prezinte noi dovezi, participanţii la proces pot cere
reluarea examinării cauzei în fond după care iarăşi vor urma susţinerile orale.

După ce au vorbit toţi participanţii la dezbateri, fiecare din ei poate lua

cuvîntul a doua oară avînd dreptul la replică în legătură cu cele expuse în
susţinerile orale, dreptul la ultima replică revenindu-i totdeauna pîrîtului şi
reprezentantului lui. În replică, participantul la proces poate face scurte
concluzii sau poate expune contraargumente dacă acestea au fost omise din
propriile susţineri orale.

4. Procesul    verbal al şedinţei de judecată

Procesul verbal al şedinţei de judecată reprezintă unul dintre cele mai
importante documente procesuale, care oglindeşte desfăşurarea şedin ţei pas
cu pas. Lipsa procesului verbal duce la casarea hotărîrii.

Pentru fiecare şedinţă de judecată în primă instanţă şi instanţa de apel,

precum şi pentru fiecare act procedural săvîrşit în afara şedin ţei se
întocmeşte în mod obligatoriu un proces verbal, care trebuie să cuprind ă
momentele esenţiale ale dezbaterilor judiciare sau ale efectuării actului de
procedură. Cerinţe de conţinut a procesul verbal:

 anul, luna, ziua şi locul desfăşurării şedinţei;

 ora începerii şi terminării şedinţei;
 denumirea instanţei şi componenţa completului de judecată şi numele
grefierului de şedinţă;
 cauza ce se examinează;
 menţiunea referitoare la participanţii şi persoanele auxiliare ale
procesului care s-au prezentat la şedinţă;
 orişice act procesual săvîrşit de către instanţă şi participanţii la proces
în legătură cu examinarea cauzei;
 data întocmirii definitive a procesului verbal.

Participanţii la proces au dreptul să ceară consemnarea în procesul verbal a

împrejurărilor considerate de ei ca esenţiale pentru soluşionarea pricinii, pot
solicita instanţei să dea citire unor părţi din procesul  verbal.

Procesul verbal se întocmeşte de către grefier în variantă electronic ă şi

trebuie să fie semnat în cel mult 5 zile după terminarea şedinţei de judecat ă
sau a doua zi de către grefier şi de preşedintele şedinţei, care–i obligat s ă
verifice corectitudinea întocmirii procesului verbal. Toate modific ările,
rectificările şi completările trebuie să fie menţionate în procesul verbal şi
certificate sub semnătura preşedintelui şi grefierului.

Preşedintele şedinţei de judecată în decursul a 5 zile lucrătoare de la data

semnării fixată expres în procesul verbal, înştiinţează în scris participanţii la
proces şi reprezentanţii lor despre întocmirea şi semnarea procesului verbal şi
asigură acestora posibilitatea de a lua cunoştinţă de procesul verbal al
şedinţei de judecată şi de a primi copii de pe acesta şi de pe înregistr ările
audio/video ale şedinţei de judecată. În cazul şedinţelor închise, participanţii
la proces au doar dreptul să ia cunoştinţă de procesul verbal şi de
înregistrările audio/video fără însă a li se elibera copii.

Participanţii la proces au dreptul să ia cunoştinţă de procesul verbal şi în curs

de 5 zile după semnarea lui să prezinte în scris observaţiile lor asupra
procesului verbal, indicînd inexactităţile şi motivele pentru care îl consider ă
incomplet.

Observaţiile trebuie să fie examinate în curs de 5 zile din momentul

prezentării lor, în urma căreia instanţa dă o încheiere prin care confirm ă
justeţea lor sau le respinge total sau parţial. Încheierea cît şi observaţiile
depuse se anexează la dosar.

5. Formele trecerii procesului într-o altă şedinţă

Cursul normal al judecăţii poate fi influenţat de apariţia unor incidente
procesuale, care ar determina întreruperea şedinţei, amînarea sau
suspendarea procesului.

Întreruperea procesului. În condiţiile în care şedinţa de judecată a fost

deschisă şi examinarea pricinii în fond a început, pot apărea incidente
procesuale care fac imposibilă continuarea examinării în aceeaşi zi şi
determină întreruperea şedinţei de judecată cu posibilitatea continu ării
acesteia la o altă dată şi oră, ce vor fi fixate de instanţa de judecat ă, în
funcţie de timpul necesar efectuării actului procedural. Întreruperea şedin ţei
de judecată se dispune printr-o încheiere protocolară şi nu afecteaz ă
integritatea procesului verbal.

Amînarea procesului. Amînarea procesului se dispune prin încheiere

judecătorească care nu poate fi atacată cu recurs. Amînarea procesului se
admite în cazurile în care instanţa judecătorească recunoaşte imposibilitatea
soluţionării pricinii în şedinţa respectivă din cauza neprezentării
participantului la proces sau martorului, expertului, specialistului,
interpretului, fie din cauza intentării unei acţiuni reconvenţionale, necesit ăţii
de a prezenta sau reclama probe suplimentare, de a atrage în proces alte
persoane sau de a efectua alte acte procedurale.

Suspendarea procesului. Prin suspendarea judecăţii se înţelege oprirea

cursului acesteia datorită unor împrejurări voite de părţi sau independente de
voinţa lor, cînd sunt în imposibilitate fizică sau juridică de a se prezenta la
judecată.

În cazurile suspendării procesului, circumstanţele care împiedică

desfăşurarea şedinţei de judecată nu pot fi înlăturate de către instan ţă sau
participanţi la proces şi nu se ştie cu certitudine cînd acestea vor dec ădea.
Prin urmare, termenele de suspendare nu sunt determinate, ci determinabile.

Suspendarea obligatorie CP civilă:

 dacă a decedat partea sau intervenientul principal la proces (în situa ţia
cînd este posibilă succesiunea în drepturi) sau cînd a încetat să existe
persoana juridică, care era parte la acest proces, acesta se suspend ă
pînă la determinarea succesorului în drepturi;
 dacă partea a pierdut capacitatea de exerciţiu pînă la numirea unui
reprezentant pentru persoana incapabilă. Se au în vedere cazurile cînd
incapacitatea a fost stabilită prin hotărîre judecătorească.
 dacă s-a dat delegaţie către o instanţă judecătorească străină, pînă la
prezentarea de către instanţa străină a delegaţiei de acordare a
asistenţei juridice;
 dacă s-a ridicat excepţia de neconstituţionalitate, procesul se suspendă
pînă la data adoptării de către Curtea Constituţională a hotărîrii pe
marginea excepţiei de neconstituţionalitate;
 a apărut un conflict de competenţă jurisdicţională
  părţile în litigiu au acceptat medierea.

Suspendarea procesului provoacă suspendarea curgerii tuturor termenelor de

procedură, precum şi încetarea temporară a actelor procedurale, cu excep ţia
celor de asigurare a acţiunii şi probelor.

Suspendarea voluntară (facultativă) intervine datorită manifestării de voinţă a

părţilor sau a instanţei de judecată. Astfel CPC stipulează că, la cererea
participanţilor la proces sau din oficiu instanţa poate suspenda procesul în
cazurile:

 cînd una din părţi sau intervenientul principal se află într-o unitate
activă a Forţelor Armate sau a altor trupe şi formaţiuni militare ale RM
pînă la eliberarea din rîndurile forţei armate.
 dacă partea se află într-o instituţie curativa profilactică, situaţie
adeverită de instituţia respectivă, pînă se va externa;
 cînd pîrîtul este căutat pînă la găsirea acestuia sau pînă la încetarea
căutării;
 cînd s-a dat o delegaţie judiciară unei alte instanţe judecătoreşti din
ţară pînă la prezentarea delegaţiei;
 dacă a dispus organului de tutelă şi curatelă efectuarea unui control al
condiţiilor de trai ale adoptatorilor în pricinile de adopţie şi în alte pricini
în care pot fi lezate drepturile şi interesele copilului pînă la prezentarea
raportului organului de tutelă şi curatelă;
 dacă au încetat împuternicirile tutorelui sau curatorului pînă la numirea
altui reprezentant legal.

După înlăturarea împrejurărilor care au provocat suspendarea, instanţa va

dispune, la cererea participanţilor la proces sau din oficiu reînceperea
procesului.

6. Terminarea procesului fără adoptarea hotărîrii

Pe lîngă regula generală, legiuitorul mai prevede două modalit ăţi de terminare
a procesului fără adoptarea unei hotărîri şi anume:

 încetarea procesului
 scoaterea cererii de pe rol.

Încetarea procesului se înţelege terminarea lui fără adoptarea unei hotărîri

privind fondul cauzei şi fără posibilitatea de a înainta o nouă cerere de
chemare în judecată între aceleaşi părţi, cu privire la acelaşi obiect şi avînd
aceleaşi temeiuri.

Instanţa va dispune încetarea procesului în următoarelor cazuri:

 dacă pricina nu urmează a fi judecată în procedură civilă

 dacă într-un litigiu între aceleaşi părţi cu privire la acelaşi obiect şi
avînd aceleaşi temeiuri s-a dat o hotărîre rămasă irevocabilă încheiere
prin care s-a întărit renunţarea reclamantului la acţiune sau tranzac ţia de
împăcare a părţilor
  dacă în litigiul între aceleaşi părţi, cu privire la acelaşi obiect şi pe
aceleaşi temeiuri s-a emis o hotărîre a judecăţii arbitrale care a devenit
obligatorie pentru părţi, cu excepţia cazului cînd instanţa refuză
eliberarea titlului executoriu sau desfiinţează hotărîrea arbitrală;
 dacă reclamantul a renunţat la acţiune sau părţile au încheiat o
tranzacţie de împăcare ce au fost admise de către instanţă;
 dacă reclamantului şi/sau pîrîtului îi lipseşte capacitatea de folosin ţă;
 dacă după decesul părţii nu este posibilă succesiunea în drepturi;
 dacă cererea de chemare în judecată este depusă de un organ, o
organizaţie sau o persoană în vederea apărării drepturilor, libert ăţilor sau
intereselor legitime ale unei alte persoane fără ca legea să le confere
acest drept.

Depistînd unul din aceste temeiuri, instanţa de judecată va emite o încheiere

de încetare a procesului. În caz de încetare a procesului nu se mai poate face
o nouă cerere de chemare în judecată între aceleaşi părţi cu privire la acelaşi
obiect şi avînd aceleaşi temeiuri.

Scoaterea cererii de pe  rol reprezintă cea dea două modalitate de terminare

a procesului fără adoptarea unei hotărîri, dar cu rezervarea dreptului de a se
adresa din nou cu asemenea cerere instanţei judecătoreşti.

Pentru scoaterea cererii de pe rol servesc următoarele temeiuri:

 nu s-a respectat procedura prealabilă a cauzei, cînd aceasta este

cerută de lege sau contractul părţilor;
 cererea a fost depusă de către o persoană incapabilă, sau de către o
persoană care nu are împuterniciri de a duce procesul;
 dacă litigiul dintre aceleaşi părţi, cu privire la acelaşi obiect şi avînd
aceleaşi temeiuri, se află în curs de judecată la aceiaşi sau altă instanţă
 dacă părţile au încheiat un contract prin care litigiul urmează a fi
soluţionat pe cale arbitrală
 părţile citate legal nu s-au prezentat la şedinţa de judecată după a doua
citare şi nici nu au solicitat examinarea pricinii în absenţa lor
 în cazul neprezentării repetate reclamantului la şedinţa de judecat ă,
dacă el nu a adus la cunoştinţa instanţei motivele neprezentării sau dacă
instanţa le consideră neîntemeiate sau dacă el nu a solicitat examinarea
cauzei în lipsa sa şi pîrîtul nu solicită soluţionarea pricinii în fond
 soţul a înaintat acţiune de divorţ, fără consimţămîntul soţiei în timpul
sarcinii ei sau în decursul unui an de la naşterea copilului, iar cererea de
chemare în judecată nu i-a fost restituită;
 persoana în ale cărei interese este pornit procesul nu susţine preten ţiile
înaintate şi nu solicită să intervină în proces ca reclamant;
 persoanele care au pornit procesul în apărarea drepturilor şi intereselor
altor persoane au renunţat la acţiune, iar reclamantul care a preluat
acţiunea nu a plătit taxa de stat în termen;
 instanţa a amînat sau a eşalonat plata taxei de stat, iar reclamantul nu
a plătit-o în termenul stabilit de instanţă;
 se constată un litigiu de drept ce ţine de competenţa instanţelor
judecătoreşti;
În cazul scoaterii cererii de pe rol, procesul se termină printr-o încheiere a
instanţei, prin care este obligată să arate  cum urmează a fi înlăturate
împrejurările ce împiedică examinarea cauzei . După înlăturarea acestor
împrejurări persoana interesată are dreptul să  sesizeze instanţa cu o nouă
cerere de chemare în judecată în condiţii generale.

La cererea reclamantului sau a pîrîtului, instanţa poate anula încheierea

privind scoaterea cererii de pe rol, dacă aceştia depun probe care s ă confirme
imposibilitatea prezentării lor în şedinţă de judecată şi a înştiinţării instanţei.
Cererea se depune în termen de 15 zile de la data comunicării încheierii.