Prostia vs.

Inteligența
de Setnius Horeb

Proştii sunt cei care, De zăvoi, căci cei *inteligenţi*

Fără frică, tac. Ştiu a critica.
Şi cu o anumită onoare, Şi dându-se *studenţi*
Tac și fac. Iţi fac inima-n nimica.

Ei sunt cei care Cei *inteligenţi*

Când vrei ascultă. Ştiu multe.
Şi cu o anumită onoare, Şi dându-se *studenţi*
Stau şi ajută. Nu vor să mai asculte.

Ei sunt cei care S-asculte natura sau dragostea

Cu credinţă, vor. Mirifice fiind ele.
Şi cu o anumită onoare, Şi astfel nu vor vedea
Descoperă de zor. Că-s bune, ci rele.

Ei sunt cei care Astfel în lume

Nu au multe-n cap. Descrierile sunt inventate.
Şi cu o anumită onoare Căci sufletul e cel cu nume
Fug, scap’. Nu organul din cetate.

Fug de, cum le zicem noi Om e cel ce vede

*Inteligenţi*, Simplu şi concis,
Oameni de zăvoi Nu cel ce vede
Care se dau *studenţi*. Complicat şi imprecis.