Introducere

Din cauza intenselor activităţi economice, în unele regiuni ale Globului, aerul îşi
micşorează procentul de oxigen pe de o parte, iar pe de altă parte se încarcă cu substanţe
dăunatoare vieţii. Fenomenul este cunoscut sub numele de poluarea aerului şi constă în
purificarea atmosferei cu substanţe solide, lichide, vapori sau gaze dăunătoare
organismelor vii.
Pentu determinarea gradului de poluare a aerului se folosesc aparate speciale.
Poluanţii din aer pot fi substanţe străine de comoziţie normala a aerului sau substanţe
care intră în aceasta compoziţie şi care în funcţie de concentraţie şi timp de actiune
exercită un efect nociv asupra omului sau mediului.
Cele mai sensibile strategii de control ale poluării atmosferice implică metode ce
reduc, colectează, captează sau reţin poluanţi înainte ca ei să intre în atmosferă. Din punct
de vedere ecologic, reducând emisiile poluante cu o mărire a randamentului energetic şi
prin măsuri de conservare, precum arderea de mai puţin combustibil este strategia
preferată. Influenţând oamenii să folosească transportul în comun în locul autovehiculelor
personale, ajută de asemenea la îmbunătăţirea calităţii aerului urban.

1
CAPITOLUL I

Poluarea aerului

1.1. Poluarea - Generalităţi

Poluarea atmosferică implică emanarea de substanţe dăunătoare organismelor vii,

în atmosferă. Poluanţii precum oxizii de sulf şi azot, cloro-floro-carburiile, dioxidul de
carbon, monoxidul de carbon şi funinginea (cărbunele) sunt principalii contribuitori la
poluarea atmosferică.
Poluarea atmosferică poate afecta de asemenea ecosistemele acvatice şi terestre dacă
poluanţii se dizolvă în apă sau precipită sub formă de ploaie.
Se estimează că poluarea atmosferică contribuie anual la aproximativ 120.000 de
decese în S.U.A. În fiecare an dezvoltarea industriei generează miliarde de tone de
materiale poluante.

1.2. Tipuri de poluanţii ai aerului

Din punct de vedere al naturii acestor poluanţi,ei pot fi clasificaţi în

două grupe:
Suspensii: acest sistem dispers se clasifică în funcţie de dimensiune şi
comportarea în atmosferă,în trei categorii:
- suspensii mai mari de 10 mm. Acestea au stabilitate mică in aer,sediment ând în
atmosfera imobilă cu viteză uniform accelerate şi care au putere de difuziune mică;
- suspensii cu diametrul cuprins intre10 mm si 0,1 mm. Se caracerizează prin faptul
că in aer imobil sedimentează cu viteză uniformă conform legii Stokes,frecarea faţa de
moleculele de aer anulând acceleraţia;
Stabilitatea acestor suspensii este mai mare,ca si puterea lor de difuziune;
- suspensii de dimensiune mai mică de 0,1mm. Stabilitatea în atmosferă este foarte
mare, in atmosferă imobilă nu se depun, ci - fiind de dimensiune coloidală – se deplasează

2
cu mişcări browniene. Capacitatea de difuziune a acestor suspensii este foarte mare,
similara cu cea a gazelor.
Pe lângă semnificaţia de ordin fizico-chimic pe care o prezintă aceasta clasificare ,
este de menţionat ca importanţa sanitara au in special ultimele două categorii prin faptul că
particulele mai mari de 10 mm se reţin - în cursul respiraţiei – în căile respiratorii
superioare şi se elimina repede in plamani.
Particulele în suspensie mai mici de 5-10 mm putând ajunge in cursul respiraţiei până la
nivelul alveolei pulmonare constituind aşa numiţi “aerosoli respirabili” cu potenţial nociv
ridicat.

Aerosolii: poluanţi pot fi din punct de vedere al stării de agregare – solizi sau
lichizi. Cei lichizi sunt reprezentaţi de gaze si vapori condensati în atmosferă sau dizolvaţi
în aerosolii de apă atmosferică (ceaţă).
Un exemplu dintre cele mai cunoscute îl reprezintă ceaţa acidă care se formează în zone
intens poluate cu oxizi de sulf. Aerosolii solizi sunt
reprezentaţi de pulberi, constituind unul dintre cei mai raspândiţi poluanţi.
Foarte diferite ca dimensiuni şi natură chimică, aprecierea nocivităţii nu se face
complet decât determinând atât cantitatea, cât si natura chimica şi dimensiunile. Efectul
asupra sănătăţii este de asemenea foarte divers. Din acest punct de vedere se clasifica in
pulberi toxice (care determină manifestările patologige specifice substanţei toxice
componente) şi netoxice.Acestea din urmă , diferite şi ele ca natură şi în funcţie de acestea
pot exercita efecte iritante, cancerigene, alergizante, fotodinamice, infectante si fibrozante.
După acţiune lor asupra organismului , poluanţii pot fi:

Poluanţii iritanţi, realizează efecte iritative asupra mucoasei oculare şi îndeosebi

asupra aparatului respirator. în această grupă intră pulberile netoxice precum şi o sumă de
gaze şi vapori ca dioxidul de sulf, dioxidul de azot, ozonul si substanţele oxidante ,clorul,
amoniacul etc. Poluarea iritantă constituie cea mai răspandită dintre tipurile de poluare,
rezultând în primul rând din procesele de ardere a comustibilului, dar si de celelalte surse
de poluare.
Poluanţii fibrozanţi, produc modificări fibroase la nivelul aparatului respirator.
Printre cei mai râspandiţi sunt bioxidul de siliciu,azbestul si oxizii de fier la care se adaugă

3
compuşii de cobalt,bariu etc. Sunt mult mai agresivi în mediul industrial unde determină
îmbolnăviri specifice care sunt excepţionale în condiţii de poluare a aerului. Totuşi poluarea
intensă cu pulberi poate duce la modificări fibroase pulmonare.

Poluanţii toxici, asfixianţi sunt cei care împiedică asigurarea cu oxigen a ţesuturilor
organismului. Dintre poluanţii atmosferici cu efect asfixiant cel mai important este oxidul de
carbon, care formează cu hemoglobină un compus relativ stabil (carboxihemoglobină) şi
împiedică astfel oxigenarea sângelui şi transportul de oxigen către ţesături.
Intoxicaţia acută este relativ rară, apărând practic numai în spaţii închise în prezenţa unor
surse importante de CO (în încăperi în care sistemele de încălzit funcţionează
defectuos,garaje,pasaje subterane pentru autovehicule etc.).

Poluanţii alergici, din atmosferă sunt cunoscuţi de multă vreme.

Îndeosebi este cazul poluanţilor naturali(polen,fulgi, insecte) precum şi a prafului din casă,
responsabili de un număr mare de alergii respiratorii sau cutanate. Pe lângă acestea se
adaugă poluanţii proveniţi din surse artificiale,
în special industriale, care pot emite în atmosferă o sumă de alergeni
compleţi sau incompleţi. Pe primul loc din acest punct de vedere, se găseşte industria
chimică (industria maselor plastice, industria farmaceutica, fabricile de insecticide etc.)

Poluanţii cancerigeni, există foarte multe dificultăţi în estimarea rolului poluanţilor

atmosferici ca factori etiologici ai cancerului. Totuşi creşterea frecvenţei cancerului
îndeosebi în mediul urban, a impus luarea în considerare şi a poluanţilor atmosferici ca
agenţi cauzali posibili, cu atât mai mult cu cât în zonele poluate au fost identificate în aer
substanţe cert carcinogene.
Dintre poluanţi organici cancerigeni din aer, cei mai răspândiţi sunt hidrocarburile policiclice
aromatice ca: benzopiren, benzotracen, benzofluoranten etc. Cel mai răspândit este
benzopirenul, provenind din procese de combustie atât fixe cat si mobile, ia naştere în
timpul arderii, se volatizează la temperatură ridicată şi condensează rapid pe elementele în
suspensie.
Dintre poluanţii cancerigeni anorganici menţionam azbestul, arsenul, cromul, cobaltul,
beriliu, nichelul, şi seleniul.

4
 1.3. Surse de poluare a aerului

Sursele de poluare a aerului pot fi clasificate în două grupe: surse naturale si

surse artificiale.
Sursele naturale de poluare a aerului nu provoacă decât în mod excepţional poluări
importante ale atmosferei. Cea mai comună dintre poluările naturale este poluarea cu
pulberi provenite din erodarea straturilor superficiale ale solului, ridicate de vânt până la o
anumită altitudine. Furtunile de praf pot constitui uneori factori de poluare care pot influenţa
si asupra sănătăţii populaţiei, în apropierea unor zone aride sau de deşert. În anumite
condiţii meteorologice s-au semnalat transporturi masive de praf de sol până la distanţe
apreciabile de locul de producere,fenomen care s-a observat si în ţara noastră.
De asemenea între sursele naturale putem menţiona : erupţiile vulcanice,incendiile din
păduri,emanaţiile de gaze din sol etc.
Sursele artificiale sunt mult mai importante ,înmulţirea acestora constituind cauze
pentru care protecţia aerului reprezintă o problemă vitala a lumii contemporane. Aceste
surse sunt o urmare a activităţii omului,progresul societăţii,în primul rând procesul de
industrializare şi urbanizare,având drept fenomen de însoţire poluarea mediului – implicit şi
poluarea aerului .

Exemplu de surse de poluare naturală

Erupţiile vulcanice: generează produşi gazoşi, lichizi şi solizi care,schimbă local nu

numai micro şi mezorelieful zonei în care se manifestă,dar exercită influenţe negative şi
asupra purităţii atmosferice. Cenuşile vulcanice, împreună cu vaporii de apă, praful
vulcanic şi alte numeroase gaze, sunt suflate în atmosferă, unde formează nori groşi, care
pot pluti până la mari distanţe de locul de emitere. Timpul de remanenta în atmosferă a
acestor suspensii poate ajunge chiar la 1-2 ani. Unii cercetători apreciază că, cea mai
mare parte a suspensiilor din atmosfera terestră provine din activitatea vulcanică. Aceste
pulberi se presupune că au influenţe asupra bilanţului termic al atmosferei, implicând
dispersia energiei radiate de pământ către univers şi contribuind în acest fel, la
accentuarea fenomenului de ” efect de seră”, produs de creşterea concentraţiei de CO 2 din
atmosferă.

5
 Furtunile de praf: sunt şi ele un important factor în poluarea aerului. Terenurile
af’nate din regiunile de stepă, în perioadele lipsite de precipitaţii pierd partea aeriană a
vegetaţiei şi rămân expuse acţiunii de eroziune a vântului. Vânturile continue, de durată
ridică de pe sol o parte din particulele ce formează “scheletul mineral” si le transformă în
suspensii subaeriene, care sunt reţinute în atmosferă perioade lungi de timp. Depunerea
acestor suspensii, ca urmare a procesului de sedimentare sau a efectului de spălare
exercitat de ploi, se poate produce la mari distanţe faţă de locul de unde au fost ridicate.
Cercetările recente, din satelit au arătat că eroziunea eoliană numai de pe continentul
African ajunge la 100-400 tone/an. În acest context, se pare că deşertul Sahara înaintează
în fiecare an cu 1,5 până la 10 k. Furtunile de praf se produc si în alte zone ale globului.
Astfel în mai 1934, numai într-o singură zi, un vânt de o violenţă neobişnuită a produs un
intens proces de eroziune eoliană pe teritoriile statelor Texas, Kansas, Oklahoma şi
Colorado. Norii negrii care cuprindeau circa 300 milioane de tone de praf,
după ce au parcurs 2/3 din teritoriul S.U.A., au înecat Washington-ul şi New York-ul şi s-au
deplasat mai departe către Atlantic. În 1928,la 26 şi 27 aprilie, o furtună produs erodarea
unui sol cu o grosime de 12-25 mm pe o suprafaţă de 400 000 km 2, situaţia în zona
precaspică. Evaluările făcute cu acest prilej au arătat că, numai pe teritoriul ţarii noastre s-
au depus circa 148 milioane m 3 de praf, din cantitatea totală ridicată.

Incendiile naturale: o importantă sursă de fum şi de cenuşă, se produc atunci

când umiditatea climatului scade natural sub pragul critic. Fenomenul este deosebit de
răspândit, mai ales în zona tropicală,deşi, în general, gradul de umiditate al pădurilor din
această zonă nu este e natură să favorizeze izbucnirea incendiului. La sfârşitul anului 1982
şi la începutul
anului 1983, pe insula Borneo a Indoneziei şi Malayesiei au avut loc 7 incendii care au
mistuit circa 3,5 milioane hectare de păduri tropicale. În coasta de Fildeş,în 1983, focul a
distrus circa 450 000 ha, iar în Ghana, în timpul aceleiaşi secete, a fost distrusă prin foc o
mare suprafaţă de păduri şi circa 10% din plantaţiile de cacao. În anii deosebit de secetoşi,
chiar şi în zonele temperate, se produc dese incendii ale pădurilor. Astfel, în 1992, după o
succesiune de ani secetoşi, au izbucnit incendii devastatoare chiar şi în pădurile Franţei şi
ale Poloniei. Se pare că situaţia climatică din deceniul 80 a extins mult suprafeţele de
păduri vulnerabile la incendiile pe întregul glob.
6
 Exemple se surse de poluare artificiale

Industria: este la momentul actual,principalul poluant la scară mondială. Procesele

de producţie industrială eliberează emisii, care se redepun în cazul în care nu există filtre
pentru epurare gazelor reziduale. Emisiile sunt substanţe eliberate în atmosferă de către
uzine sau alte centre.
In momentul procesului de combustie,
substanţele gazoase,solide şi lichide sunt
eliberate în atmosferă de furnale. În funcţie de
înălţimea furnalelor şi de condiţiile atmosferice,
gazele de eşapament provenind din focare se
răspândesc local sau la medii - uneori chiar şi mari - căzând din nou sub formă de particule
mai fine decât poluarea atmosferică în locuri de emisie.
Degajările industriale în ultima instanţă nimeresc în sol, este cunoscut faptul că în jurul
uzinelor metalurgice în perimetrul a 30-40 km în sol este crescută concentraţia de
ingrediente ce intră în compoziţia degajărilor aeriene a acestor uzine.

Transporturile: sunt o altă sursă importantă de poluare. Astfel în S.U.A. 60% din
totalul emisiilor poluante provin de la autovehicule, iar în unele localităţi ajung chiar şi până
la 90%. Autovehiculele care funcţionează cu motor cu combustie, sunt un factor poluant
are este luat din ce în ce mai mult în seamă. Oraşele mari sau aglomeraţiile urbane dense
sunt afectate în mare măsură de transporturile cu eliberare de noxe.

Poluarea aerului realizată de autovehicule prezintă doua mari particularităţi: in

primul rând eliminarea se face foarte aproape de sol, fapta care duce la realizarea unor

7
concentraţii ridicate la înălţimi foarte mici, chiar pentru gazele cu densitate mica si mare
capacitate de difuziune in atmosfera. In al doilea rând emisiile se fac pe întreaga suprafaţă
a localităţii, diferenţele de concentraţii depinzând de intensitatea traficului si posibilităţile de
ventilaţie a străzii. Ca substanţe care realizează poluarea aerului, formate dintr-un număr
foarte mare (sute) de substanţe, pe primul rând se situează gazele de eşapament.
Volumul, natura, si concentraţia poluanţilor emisii depind de tipul de autovehicul, de natura
combustibilului si de condiţiile tehnice de funcţionare. Dintre aceste substanţe poluante
sunt demne de amintit particulele in suspensie, dioxidul de sulf, plumbul, hidrocarburile
poliaromatice, compuşii organici volatili (benzenul), azbestul, metanul si altele.
Los Angeles este o aglomerare urbana-suburbana cladită pe o coastă deluroasă,
având in vecinătate la sud si la est Oceanul Pacific. Munţii se întind la est si la nord; de
asemenea la nord se gaseşte San Fernando Valley, o parte a oraşului cu aproximativ o
treime din populaţia oraşului. Los-Angeles-ul face legatura intre regiunile sale prin
intermediul unor mari autostrăzi de oţel si beton, construite pentru transportul rapid, la mari
viteze, care este de obicei congestionat de trafic.

8
 CAPITOLUL II : Fenomene globale de poluare a

aerului

2.1 : Smogul

Cuvântul smog este format pornind de la două cuvinte englezeşti smoke şi fog , deci
smogul este un amestec de ceaţă solidă sau lichidă şi particule de fum formate când
umiditatea este crescută , iar aerul este atât de calm încât fumul şi emanaţiile se
acumulează lângă sursele lor .
Smogul se formează în arealele urbane , în acele locuri în care există un mare
număr de automobile , când dioxidul de azot este descompus de razele solare ,
eliberându-se ozonul , aldehide şi cetone .
Smogul poate cauza severe probleme medicale . Smogul reduce vizibilitatea naturală şi
adesea irita ochii şi căile respiratorii , şi se ştie că este cauza a mii de decese anual. În
aşezările urbane cu densitatea crescută , rata mortalităţii poate sa crească în mod
considerabil în timpul perioadelor prelungite de expunere la smog , mai ales când procesul
de inversie termică realizează un plafon de smog deasupra oraşului .
Modul de producţie :
În timpul orelor de vârf în zonele urbane concentraţia atmosferica de oxizi de azot şi
hidrocarburi creşte rapid pe măsură ce aceste substanţe sunt emise de automobile sau de
alte vehicule . În acelaşi timp cantitatea de dioxid de azot din atmosferă scade datorită
faptului că lumina solară cauzează descompunerea acestuia în oxid de azot şi atomi de
oxigen .
Atomii de oxigen combinaţi cu oxigenul molecular formează ozonul .Hidrocarburile se
oxidează prin reacţia cu O 2 , şi reacţionează cu oxidul de azot pentru a produce dioxidul de
azot . Pe măsură ce se apropie mijlocul zilei , concentraţia de ozon devine maximă , cuplat
cu un minimum de oxid de azot . Această combinaţie produce un nor toxic de culoare
gălbuie cunoscut drept smog fotochimic . Smogul apare adesea în zonele oraşelor de
coastă şi este o adevărată problemă a poluării aerului în mari oraşe precum Atena , Los
Angeles, Tokyo .

9
 Zonele unde apare mereu :
Tokyo este capitala şi cel mai mare oraş al Japoniei , precum şi unul dintre cele mai
populate oraşe ale lumii , după statisticile din anul 1993 , metropola însumând 11.631.901
de persoane Oraşul este centrul cultural , economic şi industrial al Japoniei . Industria este
concentrată în zona Golfului Tokyo , extinzându-se spre Yokohama , producând aproape o
cincime din totalul de produse economice , acestea cuprinzând : industria grea ( cu mai
mult de două treimi din total ) , şi industria uşoară , care este foarte diversificată : produse
alimentare , textile , produse electronice şi optice , maşini , chimicale , etc. Această vastă
dezvoltare economică implică şi un grad ridicat al poluării , datorat emanării de substanţe
nocive în atmosfera in urma proceselor de producţie . De asemenea , numărul mare de
autovehicule contribuie la creşterea cantităţii de noxe din atmosferă . Pentru a se reduce
gradul de poluare , autorităţile locale încurajează
folosirea transportului în comun , cum sunt metrourile şi trenurile de mare viteză , care
fac legătura dintre diferitele părţi ale oraşului . De asemenea , se recurge la modernizarea
sistemului de şosele pentru a se evita aglomerările şi blocajele rutiere . Totuşi mai sunt
prezentate în traficul rutier în anumite zone ale metropolei
Mexico City este capitala statului Mexic , fiind cel mai mare oraş al acestei ţări . Este ,
totodată , şi cel mai mare oraş al emisferei vestice şi reprezintă centrul cultural , economic
şi politic al ţării, având o populaţie de 8.236.960 de locuitori , conform statisticilor făcute în
anul 1990 . În acest oraş se produce aproximativ o jumătate din producţia economică a
Mexicului , aceasta fiind prezentată de : industria textila , chimica şi farmaceutică , electrică
şi electrotehnică , precum şi o dezvoltată industrie ; adiţional la acestea se mai dezvoltă şi
industria uşoară , industria alimentară şi cea textilă .

2.2: Ploaia acidă

Ploaia acidă este un tip de poluare atmosferică , formată când oxizii de sulf şi cei de azot
se combină cu vaporii de apă din atmosferă , rezultând acizi sulfurici şi acizi azotici , care
pot
fi transportaţi la distanţe mari de locul originar producerii , şi care pot precipita sub forma
10
de ploaie . Ploaia acida este in prezent un important subiect de controversa datorita acţiunii
sale pe areale largi şi posibilităţii de a se răspândi şi în alte zone decât cele iniţiale
formării . Între interacţiunile sale dăunătoare se numără : erodarea structurilor , distrugerea
culturilor agricole şi a plantaţiilor forestiere, ameninţarea speciilor de animale terestre dar şi
acvatice , deoarece puţine specii pot rezista unor astfel de condiţii , deci în general
distrugerea ecosistemelor .
Problema poluării acide îşi are începuturile în timpul Revoluţiei industriale , şi efectele
acesteia continuă să crească din ce în ce mai mult . Severitatea efectelor poluării acide a
fost de mult recunoscuta în plan local , exemplificat fiind de smog+urile acide din zonele
puternic industrializate , dar problema s-a ridicat şi în plan global. Oricum efectele
distructive pe areale în continuă creştere a ploii acide au crescut mai mult în ultimele
decenii . Zona care a primit o atenţie deosebită din punct de vedere al studierii sale , o
reprezintă Europa nord-vestică . În 1984 , de exemplu , raporturi privind mediul ambiant
indică faptul că aproape jumătate din masa forestieră a Pădurii Negre din Germania , a fost
afectată de ploi acide . Nord-estul Statelor Unite şi estul Canadei au fost de asemenea
afectate în special de această formă de poluare .
Emisiile industriale au fost învinuite ca fiind cauza majoră a formarii ploii acide . Datorita
faptului că reacţiile chimice ce decurg în cadrul formării ploii acide sunt complexe şi încă
puţin înţelese , industriile au tendinţa să ia masuri împotriva ridicării gradului de poluare a
acestora , şi de asemenea sa încercat strângerea fondurilor necesare studiilor
fenomenului. fonduri pe care guvernele statelor în cauză şi-au asumat
răspunderea să le suporte .
Astfel de studii eliberate de guvernul Statelor Unite în anii '80 , implica industria ca fiind
principala sursa poluanta ce ajuta la formarea ploii acide în estul Statelor Unite şi Canada .
În 1988 o parte a Naţiunilor Unite , Statele Unite ale Americii şi alte 24 naţiuni au ratificat
un protocol ce obliga stoparea ratei de emisie în atmosferă a acizilor de azot , la nivelul
celei din 1987. Amendamentele din 1990 la Actul privind reducerea poluării atmosferice ,
act ce a fost semnat încă din 1967, pun în vigoare reguli stricte în vederea reducerii
emisiilor de dioxid de sulf din cadrul uzinelor energetice , în jurul a 10 milioane de tone pe
an până pe data de 1 ianuarie ,2000 . Această cifră reprezintă aproape jumătate din totalul
emisiilor din anul 1990 .
Efectele lor :
Studii publicate în 1996 sugerează faptul că pădurile şi solul forestier sunt cu mult mai
11
afectate de ploaia acida decât se credea prin anii '80 , şi redresarea efectelor este foarte
lenta . În lumina acestor informaţii , mulţi cercetători cred că amendamentele din 1990 în
vederea reducerii poluării şi a purificării aerului , nu vor fi suficiente pentru a proteja lacurile
şi solurile forestiere de viitoarele ploi acide .

2.3 : Efectul de sera

Gazele deja existente în atmosfera trebuie să reţină căldura produsă de razele solare
reflectate de pe suprafaţa Pământului . Pământul ar fi atât de rece , încât ar îngheţa

oceanele şi ar muri toate vieţuitoarele .

Atunci când din cauza poluării creşte proporţia gazelor numite gaze de seră , atunci este
reţinută prea multă căldură şi întregul Pământ devin mai cald . Din acest motiv în secolul
nostru temperatura medie globala a crescut cu o jumătate de grad . Oamenii de ştiinţa sunt
de părere că această creştere de temperatură va continua , şi după toate aşteptările , până
în mijlocul secolului următor va ajunge la valoarea de 1,5-4,5 C 0 .
După unele estimări în zilele noastre peste un miliard de oameni ( cam a cincea parte a
populaţiei Pământului ) inspiră aer puternic poluat , în special cu monoxid de carbon şi
dioxid de sulf , rezultate din procesele industriaşe . Din această cauză numărul celor care
suferă de afecţiuni toracice-pulmonare , în special în rândul copiilor şi bătrânilor , este în
continua creştere . Una din cele mai înspăimântătoare problemă contemporană cu care se
confruntă planeta este efectul de seră . Căldura planetei este menţinută de atmosfera în
acelaşi mod în care efectul de seră păstrează căldura în pereţii de sticla şi opreşte

12
evaporarea . Oamenii tulbura procesele naturale care sunt aşa de milioane de ani , prin
modul în care trăim , iar ca rezultat planeta este acum mai fierbinte.

Consecinţele accentuării efectului de seră:

Aceasta ne va duce la un climat mai cald . Va creşte nivelul mării prin extinderea oceanelor
şi topirea gheţarilor , va provoca furtuni şi seceta şi infectări cu paraziţi şi
insecte . Dacă Pământul nu ar fi înconjurat de o pătură de aer , ar fi mult prea frig pentru
existenţa speciei umane . Dioxidul de carbon şi alte gaze din atmosferă reţin căldura printr-
un proces vital cunoscut sub denumirea de efect de seră . Lumina solară trece prin
atmosferă şi ajunge la suprafaţa Pământului . O parte din lumină este reflectată , iar altă
parte este absorbită . Lumina absorbită încălzeşte suprafaţa Pământului , care ulterior
radiază unde infraroşii în atmosferă , unde cantităţii mici de CO reţin aceste radiaţii . Din
timpuri preistorice , CO a ajutat la reţinerea căldurii în atmosferă . Dar în ultimii ani ,
oamenii tulbură procesele naturale prin modul în care trăim , ducând în ultimul secol , la
dublarea cantităţii de CO .
Tehnologia folosită duce la mărirea cantităţii acestor gaze în atmosferă . Echilibrul natural
al planetei este afectat şi pământul începe să se încălzească . O creştere de 5 % pe tot
pământul poate topi complet calotele arctice crescând astfel nivelul mărilor. Inundaţiile sunt
o problema deoarece nivelul mărilor creşte . În acest climat variat recoltele nu vor mai
putea creşte , iar căderile de ploaie nu vor putea fi absorbite în timp util . Plantele şi
animalele vor avea greutăţi de adaptare la noile condiţii , unele specii fiind obligate sa-şi
schimbe habitatul .

Consecinţe pentru producţia agricola :

În cazul atmosferei ; prin efect de seră se înţelege încălzirea straturilor de aer din
atmosfera joasă , datorită transparenţei aerului pentru radiaţia solară , în principal pentru
lungimile de undă scurtă şi în acelaşi timp , absorbţiei parţiale a radiaţiilor infraroşii de către
unii constituanţi atmosferici .

Accentuarea efectului de sera:

Meteorologii estimează că gheaţa de la Polul Nord va ajunge să se topească complet în
timpul sezonului de vară . În plus , în Europa , Fenomenele meteorologice extreme vor

13
creşte în frecvenţă şi intensitate .
Până la sfârşitul secolului , temperatura globală va creşte cu până la 4 grade , ceea ce va
determina o creştere a nivelului oceanelor cu până la 30 de centimetri .
În Europa , verile vor fi mai uscate şi mai călduroase ; iernile vor deveni şi ele mai
uscate , dar va creşte şi umiditatea în sezonul rece . O alta consecinţă a încălzirii globale
va fi creşterea cantităţii de precipitaţii şi evident a inundaţiilor .
Pentru a verifica acurateţea modelului , cercetătorii au stimulat clima din secolul trecut şi
au comparat rezultatele cu cele reale .
Cauzele:
Prin continuarea arderilor de combustibili fosili şi prin tăierea copacilor , planeta se va
încălzi îngrijorător . Cele mai importante gaze care generează efectul de seră sunt :
dioxidul de carbon ( 59 % ) generat de arderea combustibililor fosili cum ar fi cărbunele şi
petrolul ; gazele de eşapament , tăierea pădurilor tropicale şi a altor păduri , arderea
lemnului ; metan (18% ) produs de vite , arderea lemnului , vegetaţiei şi combustibilii
fosili ; oxid de nitrat ( 6% ) prin arderea combustibililor fosili , arderea lemnului , materiale
fecale de la oameni şi animale ; ozonul de suprafaţă ( 12 % ) moleculele de ozon care cad
din atmosferă intră în reacţie cu poluanţi ca metan , dioxid de carbon , şi nitrogen care vin
în principal de la maşini.

14
 CAPITOLUL III

Efectele poluării aerului

3.1.Acţiunea poluării aerului asupra sănătaţii populaţiei

În cursul unui act respirator, omul în repaus trece prin plămini o cantitate de 500 cm 2 de
aer, volum care creşte mult în cazul efectuării unui efort fizic, fiind direct proporţional cu
acest efort. în 24 ore în mediu omul respiră circa 15-25 m3 de aer. Luând comparativ cu
consumul de alimente şi apa, în timp de 24 ore, omul inhalează în medie 15 kg de aer în
timp ce consumul de apă nu depaşeşte de obicei 2,5 kg, iar cel de alimente 1,5 kg. Rezultă
din aceste date importanţa pentru sănătate a compoziţiei aerului atmosferic, la care se
adaugă şi faptul că bariera pulmonară reţine numai în mică măsură substanţele pătrunse
pâna la nivelul alveolei, odată cu aerul inspirat.
Din punct de vedere al igienei, aerul influenţează sănătatea atât prin compoziţiachimica,
cât şi prin proprietăţile sale fizice (temperatură, umiditate, curenţi de aer, radiaţi, presiune).
în ceea ce priveşte compoziţia chimică destingem influenţa exercitată asupra sănătăţii de
variaţii în concentraţia componenţilor normali, cât şi acţiunea pe care o exercită prezenţa în
aer a unor compuşi străini.
Efectele directe sunt reprezentate de modificările care apar în starea de sănătate a
populaţiei ca urmare a expunerii la agenţi poluanti. Aceste modificări se pot traduce în
ordinea gravităţii prin: creşterea mortalităţii, creştrea morbidităţii, apariţia unor simptome

15
sau modificării fizico-patologice apariţia unor modificări fiziologice directe şi/sau încărcarea
organismului cu agentul sau agenţii poluanţi.
Efectele de lungă durată sunt caracterizate prin apariţia unor fenomene patologice în urma
expunerii prelungite la poluanţii atmosferici. Aceste efecte pot fi rezultatul acumulării
poluanţilor în organism, în situaţia poluanţilor cumulativi (Pb, F etc.), pâna când încărcarea
atinge pragul toxic. De asemenea modificările patologice pot fi determinate de impactul
repetat al agentului nociv asupra anumitor organe sau sisteme. Efectele de lungă durată
apar după intervale lungi de timp de expunere care pot fi de ani sau chiar de zeci de ani.
Manifestările patologice pot îmbrăca aspecte specifice poluanţilor (intoxicaţii cronice,
fenomene algerice, efecte carcinogene, mutagene si teratogene) sau pot fi caracterizate
prin apariţia unor îmbolnaviri cu etiologie multiplă, în care poluanţii să reprezinte unul dintre
agenţii etiologici determinanţi sau agravanţi (boli respiratorii acute si cronice, anemii etc.).

3.2. Efectele poluării aerului asupra plantelor şi

animalelor

Gazele acide care ies din cosurile fabricilor si din autovehicule se amesteca cu
precipitaţiile, rezultând ploi acide care distrug clădiri şi păduri şi omoară peştii. Unii agenţi
poluanţi ajung în stratosfera, distrugând ozonul natural care protejeaza animalele si
plantele împotriva razelor nocive ultraviolete ale Soarelui Ploaia acida distruge plantele si
animalele. Ele spala nutrientii de pe sol, frunze si ace, iar acestea se îngălbenesc şi mor.
Aluminiul eliberat de ploii slăbeşte rădăcinile copacilor, favorizând distrugerea lor. Păduri
întregi au disparut din aceasta cauza.
Este şi mai rău daca ploaia acidă ajunge în râuri sau lacuri, pentru că acestea
transportă otrava la distanţă, omorând şi cele mai mici organisme. Peştii sunt determinaţi
de aluminiu să producă o mucoasă lipicioasă care le înfundă branhiile şi îi “sufocă”, în cele
din urmă. Apele acide distrug si icrele.
Ploile acide distrug culturile, omoară peştii prin otrăvirea locurilor şi farâmiţează pietrele.
Copacii isi pierd frunzele şi, în final mor. Aceste păduri situate pe graniţele ceho-poloneze
arată parcă ar fi fost lovite de bomba atomică.
Alte efecte negative ale poluării aerului sunt deteriorarea culturilor agricole şi îmbolnăvirea
animalelor

16
 CAPITOLUL IV

Măsuri de prevenire şi combatere a poluării aerului

Reducerea emisiilor gazoase evacuate în atmosferă reprezintă una din preocupările

majore la nivel mondial pentru reducerea şi controlul poluării.
Constatarea şi constituirea faptului că atmosfera nu are capacitate nelimitată de diluţie a
condus la înţelegerea faptului că înălţarea coşurilor de evacuare a emisiilor în atmosferă
nu face decât să mărească zona afectată de poluare. Circulaţia maselor de aer face ca
poluanţii să fie antrenaţi pe distanţe cu atât mai mari cu cât coşurile sunt mai înalte şi
poluarea locală se transformă în una regională. Ca urmare accentul se pune pe măsurile
de combatere a poluării,diferenţial în funcţie de sursele de producere a gazelor poluante şi
de tipul acestora. Se urmăreşte diminuarea şi reducerea toxicităţii emisiilor.

Principalele măsuri în acest scop sunt:

Reducerea emisiilor de SO2 prin instalarea echipamentelor de desulfurare a gazelor
provenite din termocentrale;
Reducerea emisiilor de SO2 prin conservarea energiei şi reducerea consumului,
îmbunătăţirea izolaţiilor termice în fabrici,instituţii şi locuinţe;
Reducerea emisiilor de oxid de azot prin limitarea vitezei autovehiculelor şi
obligativitatea echipării acestora cu convertoare catalitice pentru gazele de eşapament. Un
convertor catalitic de automobil îndepărtează aproximativ 90% din hidrocarburile, oxidul de
carbon, şi oxizii de azot din gazele de eşapament;
Fixarea de filtre moderne, de mare capacitate în fabricile de negru de fum, var sau
ciment, care să reţină particulele solide;
Constituirea unor coşuri cât mai înalte în fabricile în care se produc gaze nocive,
pentru a fi eliminate cât mai sus în atmosferă şi eventual,chiar arderea acestora la înălţime;
Amplasarea marilor unităţi industriale pe terenuri cu condiţii favorabile de
autopurificare sau la zeci de kilometrii de zonele locuite;
Dotarea cu instalaţii de captare şi erupere a gazelor din cocserii şi cuptoarele
electrice;

17
 Utilizarea scruberelor umede sau uscate de către centralele electrice,care împiedică
emisia de oxizi ai sulfului, evitând formarea ploilor acide;
Utilizarea tipului de cărbune cu conţinut scăzut de sulf pentru a evita apariţia ploilor
acide;
Tratarea prealabilă a combustibilului folosit sau a unor materii prime pentru
reducerea concentraţiilor de poluanţi produşi;
Gestionarea resursei de aer, în sensul asigurării calităţii corespunzătoare securităţii
sănătăţii umane;
Modernizarea şi perfecţionarea sistemului naţional de monitorizare integrală a
calităţii aerului;

Persoanele fizice şi juridice, cetăţeni ai ţării noastre au următoarele obligaţii

stipulate în Legea Protecţiei Mediului (29 dec 1995):

Respectarea reglementărilor privind protecţia calităţii aerului adoptând măsuri

adecvate de reţinere şi neutralizare a poluanţilor atmosferici;
Dotarea instalaţiilor tehnologice,care sunt surse de poluare,cu sisteme de măsură
care să asigure corecta lor funcţionare;
Îmbunătăţirea performanţelor tehnologice în scopul reducerii emisiilor şi scoaterea
din exploatare a instalaţiilor prin care se depăşesc limitele maxime admise;
Asigurarea unor măsuri şi dotări speciale pentru izolarea şi protecţia fonică a
surselor generatoare de zgomot şi vibraţii, verificarea eficienţei acestuia şi punerea în
exploatare numai a celor care nu depăşesc pragul fonic admis.

18
Bibliografie

www.e-referate.ro
Dan Dodiţă
Poluarea aerului

www.referat.ro
Ursuţ Vlad
Poluarea aerului

www.referat.ro
Radu Alexandra Ana Maria
Poluarea mediului inconjurător

Nicoleta Drăgan, Emilia Muroşu, Nastasia Tomescu

Independenţa economică

Ecologia si protecţia mediului

Claudia Manuela Neguţ, Geta Râşnoveanu, Irina
Teodorescu
Editura Constelaţii

19