Impozite – definiţie şi trăsături

În legătură cu noţiunea de impozit s-au formulat numeroase definiţii, dar chiar şi aşa, la fiecare
din ele se găseşte ca element comun aceeaşi idee, respectiv că: impozitele sunt acele venituri ale statului
pe care acesta le încasează de la „supuşii”/contribuabilii săi în baza puterii sale de constrângere.
Majoritatea autorilor susţin că singura raţiune de a exista a impozitelor este finanţarea tuturor
cheltuielilor generale ale statului – practic, la baza fiecărui procedeu de repartiţie a sarcinilor publice este
impozitul în jurul căruia se conturează toate problemele ştiinţei şi legislaţiei financiare.

Profesorul D.D. Şaguna (în lucrarea „Drept financiar şi fiscal”) defineşte impozitul ca fiind o
„contribuţie bănească obligatorie şi cu titlu nerambursabil, datorată, conform legii, bugetului de stat de
către persoanele fizice şi persoanele juridice pentru veniturile pe care le obţin sau bunurile pe care le
posedă”.
Din definiţiile menţionate anterior desprindem următoarele trăsături ale impozitelor :

I. impozitul este-în general – o contribuţie bănească1 (pecuniară);

II. impozitul este o contribuţie obligatorie;

III. impozitul este o prelevare cu titlu nerambursabil;

IV. impozitele sunt datorate în conformitate cu dispoziţiile legale – practic, orice impozit poate fi
aşezat şi perceput de la contribuabili doar în baza legii, respectându-se principiul „nullum
impositum sine lege”. Această trăsătură este evidenţiată şi prin Constituţia României, care prin
art. 139 alin.1 precizează că „impozitele, taxele şi orice alte venituri ale bugetului de stat şi ale
bugetului asigurărilor sociale de stat se stabilesc numai prin lege”;

V. impozitul se datorează numai pentru veniturile şi bunurile deţinute.

Taxe – definiţie şi trăsături

Taxa reprezintă plata efectuată de persoanele fizice sau persoanele juridice pentru activităţi
efectuate sau prestate acestora de către organele de stat sau instituţiile publice.

Taxele prezintă următoarele trăsături:

I. taxa este contravaloarea pentru serviciile sau lucrările prestate de organe de stat sau instituţii
publice (de exemplu, pentru întocmirea sau eliberarea unor acte etc);

1
De-a lungul diferitelor orânduiri sociale au existat şi prelevări în natură sub forma prestaţiilor sau dărilor în natură. Aceste dări
constau în cote părţi din producţia agricolă. Spre exemplu:
 văcăritul/cuniţa era o obligaţie percepută în natură, din boi, vaci şi cai – dare înfiinţată în jurul anului 1580 de Iancu
Vodă Sasul, în Moldova;
 albinăritul/desetina era obligaţia „pe stupi”;
 vinericiul domnesc reprezenta o dare asupra vinului;
Iniţial a fost percepută în natură, dar, din secolul al XVIII-lea a fost percepută în bani.
 găleata de fân (1633)
 găleata de grâu – secolul al XV-lea
 II. taxa reprezintă o contribuţie necesară acoperirii cheltuielilor efectuate cu prestarea serviciilor
solicitate de diferite persoane;

III. subiectul plătitor este întotdeauna precis determinat – din momentul solicitării unui serviciu;

IV. se impune ca taxa să fie anticipativă (ea se datorează şi se achită în momentul solicitării
serviciului);

V. taxa trebuie să fie unică (astfel, pentru unul şi acelaşi serviciu prestat unui solicitant, taxa se
datorează o singură dată);

VI. actele care nu au fost legal taxate sunt lovite de nulitate;

VII. răspunderea pentru neîndeplinirea obligaţiei de plată a taxelor, revine persoanei angajate la
organul de stat sau instituţia publică ce prestează serviciul şi nu contribuabilului.

Clasificarea impozitelor
De-a lungul timpului, în domeniul fiscal, în plan practic, s-au conturat o serie de impozite,
diferenţiate prin formă, conţinut.
Impozitele se pot clasifica conform următoarelor criterii:

 după trăsăturile de fond şi de formă, avem:

1. impozite directe – reale (obiective) şi personale (subiective);

2. impozite indirecte – taxe de consumaţie 2, impozite provenind de la monopolurile fiscale,

taxele vamale, taxele de timbru.

 după obiectul impunerii, avem:

1. impozite pe venit;

2. impozite pe avere;

3. impozite pe cheltuieli.

 după scopul urmărit, avem:

2
Conform lui G.N. Leon aceste taxe de consumaţie „numite impozite pe scumpire sau de urcare a preţului sunt percepute asupra
actelor de consumaţie, bazându-se pe ideea că, între cheltuielile de consumaţie şi puterea de contribuţie a cetăţenilor există un
raport direct”.
 1. impozite financiare – urmăresc obţinerea de venituri publice;

2. impozite de ordine – încearcă limitarea sau restrângerea unor activităţi, sau stimularea
altora, având în vedere interesele statului.

 după frecvenţa cu care se realizează, impozitele se clasifică astfel:

1. impozite permanente – ordinare;

2. impozite incidentale – extraordinare.

 după instituţia care le administrează, avem:

1. în statele de tip federal – impozite federale, impozite ale provinciilor, regiunilor membre
ale unei federaţii, impozite locale;

2. impozite de tip unitar – impozite ale administraţiei centrale de stat, impozite locale.

 după forma în care se percep, există:

1. impozite în natură – sub forma prestaţiilor sau dărilor în natură – în epoca modernă aceste
impozite nu se mai aplică;

2. impozite în bani.

Elementele comune veniturilor fiscale – au fost notate la curs.