CURS BIOFIZICA

Şef lucrări dr.

Sorin Dan MIRON
METODE FIZICE ŞI BIOFIZICE CU
APLICAŢII ÎN MEDICINĂ

1. Metode electroforetice
2. Metode cromatografice
3. Metode de difracţie cu raze X
4. Metode de microscopie electronică
(de balaiaj, prin transmisie)
5. Tipuri de MO
 I-A. Electroforeza
Metoda de separare prin migrarea particulelor
încărcate electric în câmp electric
 Electroforegrama

Electroforegrama normală - valori:

Albumine 54-66

Alfa- globuline 2-4

Alfa- globuline 6-12

Beta- globuline 8-14

Gamma globuline 13-22

 Explicarea termenilor
Fe = Ff
Ze E= 6rv Fe = forţa electrică
Ff = forţa de frecare
Z = nr. de sarcini electrice
ZeE
v= e = sarcina electrică
6r
elementară
E = intensitea câmpului
+ - electric
Fe Fη
+ - η = viscositea mediului
+ - -
- r = raza particulei
+
+ - v = viteza particulei
FACTORI DE DEPENDENŢĂ
AI VITEZEI PARTICULEI :
 sarcina electrică (pH-ul mediului)
 raza particulei (deci dimensiunile) +
forma
 viscozitatea mediului
 intensitatea câmpului electric

ZeE
v=
6r
I-B. Electrofocusarea (focalizarea izoelectrică)

pH
izoelectric!!!
(v. LP)

Principiul fizic:
1. electroforeza
2. diferenţa de pH
Focalizarea izoelectrică: electroforeză
în gradient de pH, migrarea şi
separarea depinde doar de pI (punctul
izoelectric).

Principiul fizic:
Dacă un amestec de proteine este supus
unei electroforeze în gradient de pH,
fiecare proteină va migra până în locul
unde pH-ul mediului corespunde pH-ului
său izoelectric (când proteina va avea
sarcină globală nulă).
I-C. Imunelectroforeza

Reacţie
specifică
Ag-Ac
 Imunoelectroforeza

Principiul fizic:
 2 etape:
1. electroforeza
2. imunodifuzie.
+ formare de complexe Ag-
Ac

10/22/2017 11
 II. Cromatografia
2 faze

SCOP = separarea
componentelor
unui amestec

1. Fază staţionară
- solid
- lichid
- amestec solid / lichid
2. Fază mobilă
- lichid
- gaz
4 tipuri de tehnici
cromatografice:
1. de adsorbţie
2. prin schimb ionic
3. prin permeaţie (în
funcţie de formă şi
mărime)
4. de afinitate
Cromatografie de permeaţie
 Cromatografie de permeaţie –
prin filtrare în gel

În cromatografia de
permeaţie sau de
filtrare în gel,
(cromatografie de
excludere sau
tamisaj molecular),
proteinele sunt
separate după
mărimea şi forma
lor.

Frecvent faza staţionară este: dextran

(Sephadex), agaroză sau poliacrilamidă
Cromatografie de afinitate Imunoabsorbant – matrice solidă
care conţine legat covalent (de
obicei) un Ag.

Mixtura de Ac care urmează a fi

separată este aplicată la capătul
superior şi va trece prin coloana
staţionară. Doar Ac specifici Ag din
coloana staţionară for forma
complexe Ag-Ac şi vor fi reţinuţi.

Se adaugă o soluţie tampon care

conţine o cantitate crescută de
săruri şi / sau pH scăzut pentru a
rupe legăturile necovalente dintre
Ag şi Ac său specific.

Se adaugă o soluţie de eluţie care

conţine Ag în exces. Această
competiţie cu imunoabsorbantul pt.
Ac determină elib. Ac în fază fluidă.

Ac eliberaţi în soluţie se colectează

într-un recipient.
III. Difracţia cu raze X
BC + BD = nλ
2d sinθ = n∙λ BC = BD = AB sin θ
ecuaţia Bragg AB = d
2d sinθ = n∙λ

A
C D
d

B
Condiţia maximului de interferenţă se realizează pentru
cazul în care diferenţa de drum a celor două raze este un
multiplu întreg al lungimii de undă, adică BC + BD = nλ.
J. Watson şi F. Crick - premiul Nobel în Medicină şi Fiziologie
1962 împreună cu M. Wilkins: stabilirea structurii ADN-ului
prin difracţie cu raze X
 Difracţia cu raze X

Cristalul este rotit uşor, şi doar pentru anumite unghiuri θ se obţin maxime de
difracţie, care vor fi înregistrate pe filmul fotografic. Rezoluţia metodei = 5 - 6 Å.
Imaginea de difracţie, înregistrată pe film, corespunde poziţiei atomilor din reţeaua
cristalină.
Etapele de studiu ale unei proteine:
a) difractograma (raze X)
b) harta densităţii electronice
(computer)
c) modelul conformaţional al structurii
proteinei
 Structura primară, secundară,
terţiară şi cuaternară a proteinelor
Structura
primară

Structura secundară

Structura
terţiară

Structura
cuaternară
α - helix
β - pliat
Trioz-fosfat-izomeraza
Funcţii generale ale proteinelor
1. Enzime: catalizează ruptura
sau formarea unor legături
covalente (mii)

Ex:

- pepsina

- ADN-polimeraza
2. Proteine structurale:
susţinerea mecanică a celulelor şi a
ţesuturilor

Ex:
- colagenul şi
elastina
- tubulina şi
actina
- α- keratina
3. Proteine de transport:
transportul unor molecule mici sau a unor
ioni

Ex:
- Hb. - oxigen
- Transferina - fier
- Albumina - lipide
- Proteine de
transport
membranar: H2,
glucoză, Ca2+
4. Proteine motrice: generează
mişcare în celule şi ţesuturi

Ex:
miozina,
kinezina,
dineina
5. Proteine de stocare:
a unor molecule mici sau ioni

Ex:
- feritina
- ovalbumina
6. Proteine semnal: transmit
semnale de la celulă la celulă
Ex: - hormoni
- factori de creştere: NGF, EGF
7. Proteine receptoare:
detectează semnale şi le
transmit maşinăriei celulare

Ex:
- rodopsina
- receptorul
pentru
acetilcolină al
celulei
musculare
primeşte
semnale
chimice
8. Proteine reglatoare ale
genelor: se leagă de ADN pentru a
induce sau a inhiba expresia genelor
9. Proteine cu rol particular

Ex:
- proteinele antigel ale
peştilor de la polii
Nord-Sud
- proteine fluorescente
- proteine cu funcţie
de adeziv
Bibliografie selectivă

 Aurengo A., Grémy F., Petitclerc T. - Biophysique, Médecine-Sciences

Flammarion, Paris, 1998.
 Dimoftache C., Herman S. – Principii de Biofizică umană, Ed. Universitară
“Carol Davila”, Bucureşti, 2003.
 Duncan G, Physics in the Life Sciences, Blackwell Scientific Publications,
The Alden Press, Oxford, 1990.
 Durand A., Escanyé J-M., Naoun A. La biophysique en 1001 QCM, Ed.
Ellipses, 2004.
 Goldfarb D. Biophysics DeMYSTiFieD. McGraw-Hill Companies, 2011.
 Herman S. Aparatura medicală. Principiile fizice ale aparaturii medicale
moderne,Ed.Teora,Bucureşti, 2000.
 Nölting, Bengt. Methods in Modern Biophysics. Springer. 2003.
 Pascu M., Rusu V., Vasile C., Spectrometria in IR in medicina si farmacie,
Editura BIT, 2003.
 Popescu A., Bazele Opticii, Ed. Universităţii „Al. I. Cuza”, Iaşi, 1988.
 Rusu V., Baran T., Brănişteanu D. D. - Biomembrane şi patologie, vol. I, Ed.
Medicală, Bucureşti, 1988, 63-92, 286-292.
 Rusu V. Note de curs. 2010.
 Rusu V. – Nobel – Retrospectivă 1905 – 1995 – Laureaţii premiului pentru
fiziologie şi medicină, Ed. Omnia, Iaşi, 1996.
 Rusu V si colab. Lucrări practice şi demonstraţii de Biofizică şi Fizică
Medicală, Ed. „Gr. T. Popa” Iaşi, 2003.
 Rusu V. – Dicţionar medical, Ed. Medicală, Bucureşti, ed. IV, 2011.
 Skoog D. A., Holler F. J., Nieman T. A., Principes d’analyse instrumentale,
De Boeck Université, Paris, 2003.
 Ştefănescu C, Rusu V. Biophysics and Medical Physics: An Introduction, Ed.
Tehnopress, 2008.