ESEN ŢA ECONOMIC Ă, ROLUL ŞI FUNC ŢIILE ASIGUR ĂRII ÎN ECONOMIA DE PIAŢĂ 1.

Obiectul de studiu,
metodele, structura şi scopul cursului 2. Forţele distructive ale naturii şi accidentele – pericole
permanente pentru viaţă, integritatea corporal ă a omului şi bunurile lui 3. Forme de protecţie a
oamenilor şi bunurilor împotriva acţiunii forţelor distructive ale naturii şi a accidentelor 4. Tipuri de
fonduri de asigurare 5. Asigur ările – categorie economic ă: funcţiile, rolul şi importanţa lor în activitatea
economic ă 1. Obiectul de studiu, metodele, structura şi scopul cursului Activitatea de asigurare
constituie pentru unii un mit, pentru alţii o fascinanţă. Pentru mulţi oameni, chiar şi întreprinz ători,
asigur ările constituie o problem ă complex ă pe care nu o pot explica în totalitate, pe care o înţeleg doar
parţial. Şi totu şi, asigur ările sunt o realitate economic ă social ă care însoţe şte şi marcheaz ă istoria
dezvolt ării omenirii. Activitatea de asigurare a ap ărut din nevoia fireasc ă de protecţie a omului
împotriva calamităţilor naturii, împotriva consecinţelor accidentelor, din nevoia unor mijloace de
existenţă în condiţiile pierderii sau limit ării capacităţii de munc ă în urma bolilor sau b ătrâneţii.
Dezvoltarea societăţii a însemnat o continu ă str ădanie a omului în a g ăsi cele mai bune forme de
protecţie. În organizarea şi ap ărarea vieţii lor, ca şi în procesul producerii bunurilor materiale şi
desfăşurarea altor activităţi, oamenii s-au aflat într-o lupt ă continu ă cu unele fenomene ale naturii care
pot împiedica desfăşurarea normal ă a activităţii umane. De şi au obţinut mari succese în lupta cu forţele
naturii, oamenii sunt înc ă neputincio şi în faţa unor - 7 - calamităţi ale naturii, precum: furtunile,
uraganele, cutremurele de p ământ, alunec ările de teren, grindina, îngheţurile etc. Împotriva acestor
fenomene ştiinţa nu a g ăsit deocamdat ă mijloace tehnice suficiente de lupt ă, deci ele aduc în
continuare societăţii mari prejudicii. În aceast ă situaţie, omului i-a r ămas calea solidariz ării pentru a
suporta în comun efectele calamităţilor naturii şi ale accidentelor, şi anume calea asigur ării şi reasigur
ării. Dezvoltarea activităţii de asigurare a fost strâns legat ă de activitatea economic ă, precum şi de
evoluţia relaţiilor de drept. Economistul englez Adam Smith observ ă, ca asigur ările constituie o tehnic ă
foarte eficient ă de a pulveriza pierderile individuale pe o arie cât mai larg ă, f ăcându-le mai u şor de
suportat, prin acoperirea lor de c ătre un num ăr cât mai mare de persoane. Actualmente, la baza asigur
ărilor st ă formarea şi utilizarea fondului de asigurare. În procesul de formare şi utilizare a acestuia între
participanţii la asigurare se stabilesc anumite relaţii economice. Astfel, la prima etap ă, fluxurile b ăne şti
sub forma primelor de asigurare pornesc de la persoanele fizice şi juridice asigurate c ătre companiile de
asigurare. La etapa urm ătoare, fluxurile b ăne şti sub form ă de desp ăgubiri sau sume asigurate pornesc
de la fondul de asigurare, constituit la dispoziţia companiilor specializate, c ătre asiguraţii care au fost
afectaţi de fenomenele asigurate. De aici rezult ă c ă asigur ările reprezint ă un sistem de relaţii menite s
ă protejeze interesele personale şi/sau patrimoniale ale asiguraţilor prin formarea de fonduri b ăne şti
din contul primelor de asigurare pl ătite de asigurat, în schimbul c ărora asigur ătorul î şi asum ă obligaţia
c ă la producerea riscului asigurat s ă-i pl ăteasc ă asiguratului suma de asigurare sau desp ăgubirea de
asigurare. La cursul respectiv se studiaz ă semnificaţia terminologiei, clasificarea, bazele juridice ale
asigur ărilor şi reasigur ărilor, conceptul şi particularităţile constituirii pieţei asigur ărilor, principiile
organizatorice de înfiinţare a sistemului societăţilor de asigurare, probleme privind reglementarea de c
ătre stat a activităţii desfăşurate de c ătre societăţile de - 8 - asigurare în perioada de constituire a
relaţiilor de piaţă, regulamentele unor tipuri de asigur ări (asigur ările de persoane, de bunuri,
asigurarea de r ăspundere a riscurilor economice externe şi din activitatea de antreprenoriat),
problemele ce ţin de reasigur ări şi de particularităţile aplic ării lor în Republica Moldova. 2. Forţele
distructive ale naturii şi accidentele – pericole permanente pentru viaţa, integritatea corporal ă a omului
şi bunurile lui Forţele naturii, dezvoltarea ştiinţei şi tehnicii şi activitatea omului sunt principalele cauze
generatoare de pagube în economie. Putem grupa aceste cauze generatoare de pagube în dou ă mari
categorii: • independente de voinţa oamenilor, care au caracter obiectiv, • legate de comportarea
oamenilor, acestea având un caracter subiectiv. Din prima categorie fac parte forţele distructive ale
naturii, care nu pot fi controlate şi evitate de om (cutremure de p ământ, secet ă, alunec ări de teren,
uragane, furtuni, grindin ă, deces etc.). Din cea de-a doua categorie fac parte acele însu şiri (calităţi sau
defecte), comportamente ale omului (neglijenţă, neatenţie, grab ă, etc.) care pot avea ca urmare
accidente, incendii, explozii etc. Calamităţile naturale care au o larg ă arie de r ăspândire pe glob şi care
aduc cele mai mari pagube sunt: • Inundaţiile – se produc fie vara, în regiunile cu clim ă tropical ă ori
musonic ă, fie prim ăvara, în regiunile temperate sau reci, ca urmare a topirii z ăpezii sau a gheţii. •
Seceta – afecteaz ă puternic activitatea economic ă şi, prin aceasta, pericliteaz ă însăşi viaţa oamenilor. -
9 - • Cutremurele de p ământ – sunt unele dintre cele mai de temut fenomene ale naturii, deoarece pot
provoca imense pagube materiale, la suprafaţa p ământului, precum şi modific ări profunde ale
structurii subsolului şi ale regimului de scurgere a apelor. Anual, pe întregul glob se produc mii de
cutremure, dintre care puţine la num ăr sunt percepute de oameni şi mai puţine provoac ă pierderi
materiale şi umane mici. • Incendiile – la fel ca şi alte calamităţi naturale, constituie un factor perturbant
al activităţii economice. Ele pot fi provocate din cauze independente de voinţa oamenilor, fie din
neglijenţă sau acţiuni criminale; incendiile distrug bunuri materiale, întrerup procesul de producţie,
afecteaz ă circulaţia transporturilor, viaţa şi integritatea corporal ă a oamenilor. • Altele (sursa I. Vă c
ărel „Asigurări şi Reasigurări” pag. 21-42). Dezvoltarea ştiinţei şi tehnicii, de şi face posibil ă cre şterea
rapid ă a producţiei, poate provoca accidente ce pot avaria sau distruge parţial sau totalmente
mijloacele de producţie şi bunurile de consum, poate afecta capacitatea de munc ă şi chiar viaţa
oamenilor (de exemplu: folosirea energiei atomice în scopuri militare, precum şi ie şirea acesteia de sub
control în urma unor accidente, dezvoltarea traficului rutier, feroviar, aerian şi maritim sporesc
pericolele ce ameninţă umanitatea). Îndeplinirea într-un mod necorespunz ător a atribuţiilor ce-i revin în
activitatea economic ă sau comportarea necorespunz ătoare a omului în societate, de asemenea, pot
provoca pierderi materiale sau umane importante. Aici se includ pericolele la care sunt supu şi oamenii
în propria lor gospod ărie, la locul de munc ă, pe strad ă, în timpul deplas ării lor cu diferite mijloace de
transport etc. - 10 - 3. Forme de protecţie a oamenilor şi bunurilor împotriva acţiunii forţelor distructive
ale naturii şi a accidentelor În natur ă şi în societate se produc o multitudine de fenomene provocatoare
de pagube care au o frecvenţă mai mult sau mai puţin regulat ă şi pe care oamenii s-au obi şnuit s ă le
întâmpine în diferit mod în vederea satisfacerii intereselor lor economice şi sociale. Pentru întâmpinarea
acestor evenimente potenţiale şi în general nesigure, generatoare de pagube, numite riscuri, oamenii
folosesc mai multe c ăi. Cele mai principale forme de protecţie a oamenilor şi bunurilor împotriva
riscurilor sunt: • Evitarea sau prevenirea riscului. Selectarea m ăsurilor capabile s ă fac ă imposibil ă
producerea riscului (de exemplu: renunţarea la cultivarea, în anumite zone, a plantelor care sunt
deosebit de sensibile la grindin ă şi cultivarea altor plante, mai rezistente în zonele respective, evitarea
practic ării unor meserii de c ătre persoanele predispuse a contacta anumite boli profesionale etc.; •
Limitarea pagubelor provocate de riscurile produse. Dup ă producerea evenimentelor distructive, îns ă
înainte ca acestea s ă se fi încheiat, persoanele interesate sunt obligate s ă ia m ăsuri pentru limitarea
pagubelor produse de riscurile asigurate (de exemplu: la stingerea şi localizarea incendiilor, aplicarea de
tratamente curative persoanelor care au suferit accidente ori s-au îmboln ăvit, pierzânduşi capacitatea
de munc ă); • Formarea unor fonduri de rezerv ă în vederea acoperirii, pe seama resurselor proprii, a
eventualelor pagube presupune constituirea de c ătre unitatea economic ă a unui fond de rezerv ă, pe
care s ă-l foloseasc ă pentru acoperirea pagubelor provocate de calamităţi sau de accidente
(autofinanţarea); • Trecerea riscului asupra altei persoane se poate realiza în condiţiile în care persoana
fizic ă sau juridic ă - 11 - ameninţat ă de un risc oarecare (sau de un complex de riscuri) este de acord s ă
pl ăteasc ă o sum ă de bani unei altei persoane (de regul ă o companie specializat ă în asigur ări), iar
aceasta din urm ă se angajeaz ă s ă suporte paguba provocat ă de riscul (complexul de riscuri) respectiv.
Alegerea uneia sau alteia dintre posibilităţile de combatere a riscurilor indicate supra depinde de
condiţiile concrete ale persoanei fizice sau juridice interesate, de puterea economic ă a acesteia, de
efortul financiar pe care îl reclam ă soluţia considerat ă în raport cu m ărimea pagubei la care se poate a
ştepta în urma producerii riscului. Ultima modalitate se aplic ă atunci când celelalte m ăsuri nu pot fi
luate în considerare din motive legate de natura şi m ărimea riscului, de capacitatea economic ă a
persoanei fizice sau juridice interesate, de economicitatea soluţiilor etc. 4. Tipuri de fonduri de asigurare
Societatea uman ă cunoa şte variate forme de constituire a fondurilor b ăne şti de care are nevoie în caz
de producere a unor calamităţi naturale sau accidente. Prin constituirea fondului de asigurare se
realizeaz ă interesele colective şi cele personale ale membrilor societăţii, sunt determinate aspecte
variate economice şi sociale ale activităţii cotidiene. Experienţa public ă a elaborat trei forme
organizatorice principale de constituire a fondului de asigurare: a) fonduri de rezerv ă constituite în mod
individual; b) fonduri de rezerv ă şi/sau de asigurare constituite în mod centralizat; c) fonduri de
asigurare propriu-zise, constituite la dispoziţia unor societăţi comerciale sau a unor organizaţii mutuale
de asigurare prin plata primelor de asigurare. A. Constituirea fondurilor de rezerv ă în mod individual are
la baz ă autoasigurarea. Actualmente, autoasigurarea se manifest ă prin fondul de risc, care se constituie
de c ătre - 12 - agenţii economici cu diverse forme organizaţional-juridice pentru asigurarea activităţii lor
în caz de producere a unor evenimente nefavorabile. Concomitent, antreprenorii iau m ăsuri ce
garanteaz ă stabilitatea financiar ă a activităţii de producere. De regul ă, întreprinderile constituie un
asemenea fond în m ărime de 15% din capitalul social. Gradul de compensare a pierderilor suportate şi
posibilităţile de reluare a procesului de producţie temporar întrerupt depinde de m ărimea fondului
constituit. În aceste condiţii, se pune problema m ărimii acestor rezerve materiale şi b ăne şti, astfel
încât s ă se creeze posibilitatea acoperirii riscurilor, oricare ar fi proporţiile lor. Teoretic vorbind, aceste
rezerve ar trebui s ă fie egale cu valoarea întregului patrimoniu al întreprinderii. Constituirea practic ă a
unor astfel de rezerve, la acest nivel, este îns ă imposibil ă, dar şi ineficient ă pentru societate. Este de
notat şi faptul c ă, pe de o parte, constituirea fondului de rezerv ă reclam ă costuri suplimentare, iar, pe
de alt ă parte, este necesar ca acestea s ă aib ă un anumit grad de lichiditate, pentru a putea fi folosite
de îndat ă ce apare nevoia repar ării prejudiciului pentru care a fost constituit (sub form ă de depuneri
bancare, acţiuni negociabile la bursa de valori etc.); B. Fond de rezerv ă şi/sau de asigurare centralizat,
se consider ă în literatura de specialitate, fondul constituit pe cale bugetar ă. Acesta se constituie din
contul mijloacelor generale de stat şi este destinat pentru a garanta recuperarea daunei, lichidarea
consecinţelor calamităţilor naturale şi ale avariilor de proporţii, care constituie o situaţie extremal ă,
cauzând astfel distrugeri şi victime umane de proporţii foarte mari. Acest fond se constituie atât sub
form ă material ă (materiale, combustibil, produse alimentare), cât şi sub form ă b ăneasc ă, rezerve
financiare publice. Prerogativa gestion ării fondului centralizat îi aparţine guvernului. Speciali ştii
consider ă c ă pe viitor acestei metode de formare a fondului de rezerv ă i se va reduce din importanţă, –
urmare a faptului c ă, pe m ăsura ce ponderea proprietăţii de stat se va diminua în favoarea proprietăţii
private, şi resursele prev ăzute la partea de cheltuieli a bugetului de stat, cu aceast ă destinaţie, vor sc
ădea. În plus, aceast ă form ă prezint ă şi unele dezavantaje. Astfel, - 13 - constituirea fondului de rezerv
ă şi/sau de asigurare f ăcânduse pe seama veniturilor bugetului de stat, costurile acestei protecţii nu se
mai reflect ă în gestiunea financiar ă a unităţilor economice. Se creeaz ă impresia fals ă c ă protecţia
împotriva fenomenelor viitoare şi incerte nu cost ă nimic. C. A treia şi cea mai important ă form ă de
constituire a fondului destinat acoperirii pagubelor produse de calamităţi şi accidente se realizeaz ă prin
intermediul unor organizaţii specializate (societăţi de asigurare-reasigurare, brocheri în asigur ări,
organizaţii de asigurare mutuale etc.). Aceast ă form ă se caracterizeaz ă prin faptul c ă fondul se
constituie în mod descentralizat, pe seama contribuţiei persoanelor fizice şi juridice asigurate (prime sau
cotizaţii), dar se utilizeaz ă în mod centralizat pentru acoperirea pagubelor suferite de asiguraţi, adic ă
pierderile provocate de calamităţile naturale şi accidente se repartizeaz ă asupra tuturor persoanelor ce
au constituit fondul. Crearea fondului de asigurare propriu-zis ă se bazeaz ă pe principiul mutualităţii.
Mutualitatea const ă în aceea c ă fiecare persoan ă din grupul respectiv are în acela şi timp atât calitatea
de asigurat, cât şi cea de asigur ător. Toţi participanţii la asigurare au obligaţia s ă pl ăteasc ă o sum ă
modest ă, numit ă prim ă de asigurare pentru constituirea fondului de asigurare, din care se compenseaz
ă daunele suferite de asiguraţi şi se pl ătesc sumele asigurate în urma survenirii riscului cuprins în
asigurare. 5. Asigur ările – categorie economic ă: funcţiile, rolul şi importanţa lor în activitatea economic
ă Dac ă vorbim despre importanţa asigur ărilor, trebuie menţionat faptul c ă asigur ările cap ătă o
dezvoltare tot mai larg ă în rândul celorlalte activităţi desfăşurate în sistemul economic. Importanţa
asigur ărilor are şi un aspect economic, care const ă în urm ătoarele: 9 prin mijloacele sale specifice,
respectiv prin crearea unor comunităţi de risc şi aplicarea - 14 - principiului mutualităţii în suportarea
pagubelor, asigurarea contribuie la desfăşurarea f ără întrerupere a procesului de producţie; 9 prin
plasamentele f ăcute pe piaţa capitalului, companiile de asigurare contribuie la dezvoltarea creditului şi
la finanţarea unor proiecte economice; 9 asigurarea particip ă la finanţarea unor acţiuni de prevenire şi
combatere a unor evenimente generatoare de pagube, contribuind astfel la menţinerea integrităţii
proprietăţii de stat, private şi mixte; 9 prin asigurarea şi reasigurarea m ărfurilor care fac obiectul
raporturilor juridice de comerţ internaţional, precum şi a mijloacelor cu care acestea sunt transportate
se poate procura valuta necesar ă acoperirii unor eventuale pagube sau se pot realiza importante
economii în valut ă; 9 prin operaţiuni de primire şi cedare a unor riscuri pe piaţa internaţional ă de asigur
ări se contribuie la extinderea relaţiilor comerciale internaţionale. Elemente care atest ă importanţa
asigur ărilor sunt şi funcţiile pe care ele le îndeplinesc în cadrul societăţii. Funcţia principal ă a asigur ării
– funcţia de repartiţie – se manifest ă, în primul rând, în procesul de formare a fondului de asigurare, la
dispoziţia organizaţiei de asigurare, pe seama primei de asigurare (contribuţiei), suportate de
persoanele fizice şi juridice cuprinse în asigurare. În al doilea rând, aceast ă funcţie se manifest ă în
procesul de dirijare a fondului de asigurare c ătre destinaţiile sale legale, şi anume: plata indemnizaţiilor
de asigurare, finanţarea unor acţiuni cu caracter preventiv, acoperirea cheltuielilor administrative şi
gospod ăre şti ale organizaţiei de asigurare şi constituirea unor fonduri de rezerv ă. La fel, prin
intermediul funcţiei de repartiţie impozitele datorate de organizaţiile de asigurare sunt dirijate la
bugetul de stat, iar contribuţiile cuvenite asigur ărilor sociale sunt îndreptate c ătre bugetul asigur ărilor
sociale de stat. Funcţia de control – ca funcţie complementar ă a asigur ării, urm ăre şte modul în care se
încaseaz ă primele de - 15 - asigurare şi alte venituri ale organizaţiei de asigurare, cum se efectueaz ă
plăţile cu titlul de indemnizaţie de asigurare, cheltuielile de prevenire a riscurilor, cheltuielile
administrative şi gospod ăre şti etc., cum sunt respectate drepturile cuvenite asiguraţilor, dac ă sunt
îndeplinite integral şi la timp obligaţiile financiare ale instituţiei de asigurare c ătre terţi. Alte funcţii
specifice activităţii de asigurare Funcţia de compensare a pagubelor reprezint ă principala funcţie a
asigur ărilor şi prezint ă interes atât pentru asigurat, cât şi pentru economia unei ţări: • pentru asigurat,
asigurarea d ă o marj ă de siguranţă cu privire la protecţia bunurilor şi a vieţii, iar, • pentru ansamblul
economiei naţionale, asigurarea nu poate preîntâmpina pagubele, dar, prin acordarea operativ ă de
desp ăgubiri, poate s ă realizeze, într-un termen relativ rezonabil, refacerea condiţiilor pentru
desfăşurarea activităţii productive sau realizarea capacităţii de munc ă a persoanelor v ătămate. Funcţia
de prevenire a producerii pagubelor este a doua funcţie ca importanţă şi se realizeaz ă pe dou ă c ăi: •
prin finanţarea unor activităţi de prevenire a calamităţilor şi accidentelor; • prin crearea unor asemenea
condiţii de asigurare care s ă-i constrâng ă pe asigur ători s ă promoveze acţiuni de prevenire a
evenimentelor şi s ă-i cointereseze în menţinerea în bun ă stare a bunurilor asigurate. Funcţia financiar ă
rezid ă în aceea c ă asigurarea este apreciat ă ca fiind una dintre pârghiile sistemului financiar. Încasarea
primelor de asigurare are loc pe parcursul exerciţiului financiar şi scadenţa la începutul anului de
referinţă. Plata desp ăgubirilor şi a sumelor asigurate cuvenite se face treptat, pe tot parcursul anului, pe
m ăsura apariţiei şi argument ării necesităţii plăţilor. - 16 - Diferenţa dintre încas ări şi plăţi poate fi
utilizat ă ca surs ă general ă de creditare în economie, fiind constituit ă în depozite sau în disponibilităţi
curente la b ănci. Asigurarea nu este numai o categorie economicofinanciar ă, dar şi un institut de drept,
deoarece, ca şi dreptul în general, ea îndepline şte şi funcţia educativ ă. În normele de drept, statul, sub
form ă de drepturi şi obligaţii juridice, prevede pentru membrii societăţii o comportare cuvenit ă.
Normele de drept care reglementeaz ă asigurarea, de asemenea, stimuleaz ă o comportare cuvenit ă a
subiecţilor asigur ării, aceasta atingânduse pe calea stabilirii unor înlesniri şi sancţiuni.