2

SISTEMUL
NERVOS
SUMARUL CAPITOLULUI

 Clasificare
 Neuronul
 Reflexul
 Măduva spinării
 Encefalul
 Sistemul nervos vegetativ
 Noțiuni de igienă și patologie
Clasificare
Sistemul nervos și sistemul endocrin reglează
majoritatea funcțiilor organismului
Sistemul nervos se clasfică din punct de vedere:
a. funcțional:
 sistemul nervos somatic reglează activitatea
musculaturii scheletice
 sistemul nervos vegetativ reglează
activitatea musculaturii netede și a glandelor
endocrine și exocrine
b. topografic:
 sistemul nervos central (SNC): format din
encefal și măduva spinării
 sistemul nervos periferic (SNP): format din
nervi spinali și nervi cranieni

Neuronul
Neuronul este unitatatea morfo-funcțională a
sistemului nervos, are dimensiuni și forme diferite
Clasificare:
a. după formă:
 stelată (coarnele anterioare ale măduvei
spinării)
 sferică/ovalară (ganglionii spinali)
 piramidală (zonele motorii ale scoarței
cerebrale)
 fusiformă (stratul profund al scoarței cerebrale)
 piriformă (scoarța cerebeloasă)
b. după numărul de prelungiri:
 unipolari: aspect globulos, o prelungire (celulele cu conuri și bastonaș din retină)
 pseudounipolari: au o singură prelungire care se divide în „T”: dendrita se distribuie la periferie,
iar axonul pătrunde în sistemul nervos central (ganglionul spinal)
 bipolari: formă rotundă, ovalară, fusiformă, două prelungiri care pornesc de la polii opuși
(ganglionul spiral Corti, ganglionul vestibular Scarpa)
 multipolari: formă stelată, piramidală, piriformă, numeroase prelungiri dendritice, un axon
(scoarța cerebrală, coarnele anterioare ale măduvei spinării)
c. după funcție:
 receptori: prin intermediul dendritelor recepționează stimuli din mediul exterior/ interiorul
organismului (somatosenzitivi, viscerosenzitivi)
 intercalari (de asociație): fac legătura între neuronii senzitivi și neuronii motori
 motori: prin intermediul axonilor sunt în legătură cu organele efectoare (somatomotori,
visceromotori)
Neuronul este format dintr-un corp celular (pericarion) și prelungiri
Corpul celular este format din:
 neurilemă (membrana plasmatică) delimitează neuronul și e subțire
 neuroplasmă care conține :
o organite comune: ribozomi, incluziuni pigmentare, reticul endoplasmatic, fără centrozomi
(nu se divide)
o organite specifice:
 corpii tigroizi (corpii Nissl) cu rol în metabolismul neuronal (sinteza proteinelor
neuronale), se află în corpul celular și la baza dendritelor
 neurofibrilele cu rol mecanic, de susținere și în conducerea impulsului nervos, se
află în neuroplasmă și în prelungiri
 nucleul: are 1-2 nucleoli
o este unic în celulele nervoase somatice (senzitive, de asociație și motorii)
o este dublu/ multiplu: celulele vegetative centrale sau periferice
Prelungirile sunt:
 dendritele:
 sunt groase în porțiunea inițială, în ele se găsesc corpii Nissl și neurofibrile
 conduc impulsul spre corpul neuronului
 axonul: prelungire unică (lungime de 1m), groasă, care prezintă:
 axolemă (membrana axonului): rol în propagarea impulsului nervos
 axoplasmă: citoplasmă specializată, conține mitocondrii, vezicule ale reticulului endoplasmatic și
neurofibrile
 emite colaterale perpendiculare pe
direcția sa
 în porțiunea terminală se ramfică formând
butonii terminali ce conțin vezicule cu
mediator chimic, mitocondrii și
neurofibrile
 teaca de mielină: au axonii cu diametru
mai mare 2 𝜇 (fibrele postganglionare nu
au teacă de mielină)
o are rol de izolator electric,
accelerează conducerea impulsului
nervos
o este produsă de:
 oligodendrocite (o celulă
pentru mai mulți axoni) în
SNC
 celula Schwann (o celulă
pentru un singur axon) în
SNP
 teaca Schwann: dispusă în jurul tecii de mielină, formată de celule Schwann (sistemul nervos
perferic)
 teaca Henle: separă membrana plasmatică a celulei Schwann de țesutul conjunctiv din jur, cu rol
în permeabilitate și rezistență (sistemul nervos periferic)
Celulele gliale (nevroglia)
 au formă și dimensiuni diferite, prelungiri variabile
 se divid intens, nu au corpi Nissl, neurofibrile
 tipuri: celula Schwann, astrocitul, oligodendrocitul,
microglia, celulele ependimare
 rol: protecție, suport, trofic, fagocitar, sinteza ARN
Proprietățiile celulei nervoase (excitabilitatea și
conductibiliatea), neuronul poate genera un potențial
de acțiune (PA) care se propagă
─ apariția unui potențial de acțiune într-o zonă a
membranei neuronale determină apariția unui nou
potențial de acțiune într-o zonă vecină (într-un
punct al membranei axonale), este consecința
depolarizării produse de un potențial de acțiune
anterior
a. axonii amielinici: potențialul de acțiune poate să apară în orice zonă a membranei fiind condus
unidirecțional
─ proprietățiile electrice ale membranei permit depolarizarea regiunii adiacente
─ viteza este de 10m/s
b. axonii mielinici: potențialul de acțiune sare de la un nod Ranvier la altul, conducere „saltatorie”
─ proprietățiile izolatoare ale tecii de mielină fac ca potențialul de acțiune să apară la nivelul unui
nod Ranvier
─ viteza este de 100m/s
Tipuri de sinapse
1. Sinapse chimice sunt formate din: terminație presinaptică (vezicule cu mediator chimic), fantă
sinaptică și celulă postsinaptică (are receptor pentru mediatorul chimic)
  sub acțiunea impulsului nervos se eliberează cuante de mediator chimic care ajung în fanta
sinaptică unde mediatorul interacționează cu receptorii specifici de pe membrana postsinaptică
(conducere unidirecțională)
 depolarizarea postsinaptică este numită potențialul postsinaptic excitator (dacă este vorba de
un neuron postsinaptic) sau potențial terminal de placă (dacă este vorba despre o fibră
musculară striată)
 acest potențial nu trebuie confundat cu potențialul de acțiune
 oboseala transmiterii sinaptice: mecanism de protecție împotriva suprastimulării prin epuizarea
depozitelor de neurotransmițător (mediator chimic)
 medicamentele: scad excitabiliatatea sinapselor (anestezicele), cresc excitabilitatea (cofeina)
 localizare: placa motorie (joncțiunea neuromusculară), sistemul nervos vegetativ, aproape
toate sinapsele SNC
2. Sinapse electrice apar între două celule de aceleași dimensiuni alipite în zonele lor de rezistență
electrică minimă
 localizare: miocard, mușchi neted, anumite regiuni din creier

Reflexul
Actul reflex este reacția de răspuns a centrului nervos la stimularea unei zone receptoare, este
mecanismul fundamental de funcționare a sistemului nervos central
Arcul reflex este baza anatomică a actului reflex
Are 5 componente anatomice:
1. Receptorul (R) este o structură excitabilă, răspunde la stimuli prin variații de potențial gradate
proporțional cu intensitatea stimulului.
 majoritatea sunt celule epiteliale diferențiate și specializate în celule senzoriale
 corpusculii senzitivi sunt organe pluricelulare alcătuite din celule, fibre conjunctive și terminații
nervoase dendritice
 terminații butonate ale dendritelor (neuronul receptorului olfactiv, receptorii dureroși)
 la nivelul lui are loc transformarea energiei stimulului în impuls nervos
Clasificare:
a. proveniența stimulului:
 exteroreceptori: stimuli din afara organismului
 interoreceptori (visceroreceptori): stimuli din interiorul organismului (baro-, chemoreceptori)
 proprioreceptori: stimuli din mușchi, tendoane, articulații, informează asupra poziției corpului
și permit controlul mișcării
b. tipul de energie:
 chemoreceptori stimuli chimici (muguri gustativi, epiteliu olfactiv)
 nociceptorii stimulați de substanțe chimice eliberate din celulele distruse
 fotoreceptori stimulați de lumină (celule cu conuri și cu bastonașe din retină)
 termoreceptori răspund la variații de temperatură, sunt terminații nervoase libere
 mecanoreceptori stimulați de deformări mecanice ale membranei celulare (receptori pentru
tact, vibrații, presiune)
c. viteza de adaptare:
 fazici: răspund cu o creștere a activității la aplicarea stimulului, receptorul olfactiv
 tonici: activitate relativ constantă pe toată durată aplicării stimulului, receptorul vizual
2. Calea aferentă (CA): receptorii vin în contact cu terminațiile dendritice ale neuronilor senzitivi:
 din ganglionul spinal
 de pe traiectul unor nervi cranieni
3. Centru nervos (CN):
 SNC are trei nivele cu atribute specifice: măduva spinării,
nivelul subcortical, nivelul cortical
 prelucrează informațiile primite și elaborează comenzi ce
sunt transmise efectorilor
 pot fi împărțiți în două compartimente funcționale:
o senzitiv care primește informațiile de la receptori
o motor care transmite comenzile la efectori
4. Calea eferentă (CE): axonii neuronilor somatici, motori și vegetativi: transmit comanda spre
organul efector
5. Efector (E): mușchi (neted, striat), glande (endocrine, exocrine)
Măduva spinării
Măduva spinării este localizată în canalul vertebral, pe care nu îl
ocupă în întregime
Limite:
 superioară: gaura occipitală, emergența primului nerv spinal (C1)
 inferioară: vertebra lombară L2
 sub L2, măduva spinării se prelungește cu conul medular, iar
aceasta cu filum terminale, deoparte și de alta a conului medular
și a filumului terminal, nervii lombari și sacrali au direcție
aproape verticală„coada de cal”
 prezintă două porțiuni mai voluminoase, intumescențele
(dilatările) cervicală și lombară
Meningele spinal sunt trei mebrane de protecție care învelesc
măduva spinării
1. Dura Mater:
 structură fibroasă, rezistentă
 separată de pereții canalului vertebral prin spațiul epidural
2. Arahnoida:
 structură conjunctivă
 separată de pia mater printr-un spațiu care conține lichid cefalo-rahidian (LCR)
3. Pia Mater:
 mebrană conjunctivo-vasculară cu rol
nutritiv
Substanța cenușie este formată din corpul
neuronilor și conține:
 comisura cenușie:
 situată în „bara transversală” a literei
H
 prezintă în centru canalul ependimar
 coarnele anterioare:
 conțin dispozitivul somatomotor
(conțin neuroni ai căilor motorii)
 sunt mai late și mai scurte decât
coarnele posterioare
 coarnele posterioare:
 conțin dispozitivul somatosenzitiv (neuroni ai căilor senzitive care au semnificația de
deutoneuron)
 coarnele laterale:
 conțin neuroni vegetativi simpatici preganglionari
 vizibile în regiunea cervicală inferioară, toracică, lombară superioară
 substanța reticulată:
 se află în substanța albă, între coarnele laterale și posterioare
 mai bine individualizată în regiunea cervicală
Substanța albă este dispusă sub formă de cordoane și conține:
 fibre ascendente disupse periferic
 fibre descendente dispuse spre interior
 fibre de asociație dispuse profund, în imediate vecinătate a substanței cenușii
Nervii spinali
─ sunt 31 de perechi, conectează măduva spinării cu receptorii și efectorii
─ 8 cervicali, 12 toracali, 5 lombari, 5 sacrali
Are două rădăcini:
o rădăcina anterioară conține:
─ axonii neuronilor somatomotori (cornul anterior)
─ axonii neuronilor visceromotori ( în jumătatea ventrală a cornului lateral)
o rădăcina posterioară conține:
─ axonii neuronilor somatosenzitivi (cornul posterior)
─ axonii neuronilor viscerosenzitivi (în jumătatea dorsală a cornului lateral)
─ prezintă pe traiectul ei ganglion spinal
Trunchiul nervului spinal
─ este mixt, conține fibre somatosenzitive, viscerosenzitive, somatomotorii, visceromotorii
─ după un traiect scurt de la ieșirea din canalul vertebral, se desface în ramurile sale:
o ramura ventrală: se anastomozează cu celelalte ramuri formând plexuri: cervical, toracal,
lombar, sacral
o ramura dorsală: fibre motorii și senzitive, se distribuie pielii spatelui, mușchilor
jgheabului vertebral
o ramura meningeală: fibre senzitive și vasomotorii pentru meninge
o ramura comunicantă albă: fibra preganglionară mielinică
o ramura comunicantă cenușie: fibra postganglionară amielinică

Funcția de conducere a măduvei spinării

Căile medulare ascendente (ale sensibilității)
A. SPECIFICE alcătuite din 3 neuroni:
─ protoneuron (N1): SNP, în ganglionul spinal (toate căile)
─ deutoneuron (N2): SNC
─ neuronul al III-lea (N3): talamus, diencefal, au proiecție corticală
1. Căile spino-talamice
a. căile spino-talamice anterioare conduc sensibilitata tactilă grosieră (protopatică)
R: corpusculii Meissner și discurile tactile Merkel (piele)
N1: ganglionul spinal, dendrita lungă ajunge la receptor, iar axonul pătrunde în măduva spinării
N2: cornul posterior (neuronii senzitivi)
- axonul trece în cordonul anterior opus formând fasciculul spinotalamic anterior
- are un traiect ascendent, străbate măduva spinării, trunchiul cerebral și ajunge la talamus
N3: talamus, axonul se proiectează în scoarța cerebrală, aria somestezică I din lobul parietal
b. căile spino-talamice laterale conduc sensibilitatea termică și dureroasă
R: piele
N1: ganglionul spinal, dendrita lungă ajunge la receptor, iar axonul pătrunde în măduva spinării
N2: cornul posterior (neuronii senzitivi)
-axonul trece în cordonul lateral opus formând fasciculul spinotalamic lateral
-are un traiect ascendent, străbate măduva spinării, trunchiul cerebral și ajunge la talamus
N3: talamus, axonul se proiectează în scoarța cerebrală, aria somestezică I din lobul parietal
2. Căile spinobulbare
a. calea sensibilității tactile fine (epicritice) utilizează calea cordoanelor posterioare, ca și calea
sensibilității proprioceptivă conștientă
R: aceiași ca și pentru calea sensibilității tactile protopatice, dar au un câmp receptor mai mic
b. calea sensibilității kinestezice (simțul poziției și al mișcării în spațiu) conduc sensibilitatea
proprioceptivă conștientă
R: corpusculii neurotendinoși Golgi, corpusculii Ruffini
N1: ganglionul spinal, axonul pătrunde în cordonul posterior formând fasciculul gracilis (Gall) și
fasciculul cuneat (Burdach), (apare numai în măduva cervicală și toracală superioară)
Apoi urcă în bulb
N2: nucleii gracilis și cuneat din bulb, axonul se încurcișează în bulb formând decusația senzitivă
N3: talamus, axonul se proiectează în scoarța cerebrală, aria somestezică I din lobul parietal
3. Căile spinocerebeloase
Conduc sensibilitatea proprioceptivă de control a mișcării (proprioceptivă inconștientă)
a. căile spinocerebeloase directe (dorsale) Flechsig
b. căile spinocerebeloase încrucișate (ventrale) Gowers
R: fusuri neuromusculare
N1: ganglionul spinal, axonul pătrunde în măduva spinării prin rădăcina posterioară în substanța
cenușie
N2: cornul posterior, iar axonul:
a. se duce în cordonul lateral de aceeași parte formând fasciculul direct
b. se duce în cordonul lateral de partea opusă formând fasciculul încrucișat
 are un traiect ascendent, străbate măduva spinării unde se comportă diferit:
a. fasciculul direct străbate numai bulbul unde prin pedunculul cerebelos inferior ajunge în
cerebel
b. fasciculul încrucișat străbate bulbul, puntea, mezencefalul unde prin pedunculul cerebelos
superior ajunge în cerebel
B. NESPECIFICE, calea sensibilității interoceptive (visceroceptive)
Viscerele (în condiții normale) nu reacționează la stimuli mecanici, termici, chimici, deci nu pot fi
punctul de plecare a senzației dureroase
R: terminații nervoase libere și corpusculi lamelați (în pereții vaselor)
N1: ganglionii spinali
N2: în măduva spinării, axonii alcătuiesc un fascicul, care din aproape în aproape ajunge la talamus,
(cale multisinaptică)
N3: talamus, axonul are proiecție corticală difuză
Căile medulare descendente (ale motilității)
1. Căile piramidale (corticospinale) origini corticale diferite:
=1 000 000 fibre, din care 700 000 mielinizate
 străbat în direcția lor descendentă toate cele 3 straturi ale trunchiului cerebral (mezencefal, punte
și bulb)
 ajunse la nivelul bulbului se comportă diferit:
a. 75% se încrucișează și formează fasciculul piramidal ÎNCRUCIȘAT (corticospinal lateral)
care ajung în cordonul lateral al măduvei spinării
b. 25% NU se încrucișează și formează fasciculul piramidal DIRECT (corticospinal
anterior) care ajung în cordonul anterior de aceeași parte a măduvei spinării, lângă fisura
mediană
N1: neuron cortical, central, de comandă
N2: neuron inferior, periferic, de execuție (în măduva spinării sau în nucleii motori ai nervilor cranieni)
─ conduc motilitatea voluntară
2. Căile extrapiramidale origini corticale, subcorticale
 ajung la nucleii bazali (corpii striați) de unde pornesc fibrele striorubrice, strionigrice și
strioreticulate spre nucleii din mezencefal (nucleul roșu, substanța neagră, formațiunea reticulată)
de unde pornesc fibre rubrospinale, nigrospinale și reticulospinale spre măduva spinării
 din bulb , de la nucleii olivari și vestibulari pornesc fibre olivospinale și vestibulospinale spre
măduva spinării
 conduc motilitatea involuntară automată și semiautomată
Funcția reflexă a măduvei spinării
Realizată de neuroni somatici și vegetativi
A. Reflexele somatice (reflexe miotatice, nociceptive, de mers) sunt reflexe monosinaptice
1. Reflexe miotatice constau în contracția bruscă a unui mușchi ca răspuns la întinderea
tendonului său
 se pun în evidență lovind cu un ciocan de cauciuc tendonul unui mușchi
o tendonul lui Ahile (tendonul tricepsului sural)
o tendonul de inserție a mușchiului cvadriceps femural pe gambă
 Reflexul rotulian- extensia gambei pe coapsă la percuția tendonului cvadricepsului femural
 Reflexul ahilian- membrul inferior e in unghi drept, gamba se sprijină pe un suport⇒ contracția
tricepsului și extensia labei piciorului
R: propioceptori musculari: fusuri neuromusculare
N1: are o prelungire dendritică lungă și o prelungire axonală scurtă, pătrunde în măduva spinării prin
rădăcina posterioară și se bifurcă:
 o ramificație face sinapsă cu neuronul motor din coarnele anterioare ale măduvei spinării
 o ramificație face sinapsă cu N2 propioceptiv din coarnele posterioare de unde pleacă calea
spinocerebeloasă
CN: sinapsa dintre neuronul senzitiv și neuronul motor
CE: axonul neuronului motor
E: fibra musculară striată
 rol: menținerea tonusului muscular+poziția corpului
2. Reflexele nociceptive sunt reflexe polisinaptice
Receptor: terminații
nervoase libere, în piele
CA: prelungiri ale neuronilor
din ganglionii spinali
CN: neuronul senzitiv de
ordinul al II-lea, neuroni de
asociație, neuroni motori
(centrii polisinaptici)
CE: axonii neuronilor motori
E: mușchiul flexor care
retrage mâna sau piciorul
din fața agentului cauzator
de durere
B. Reflexele vegetative. În măduva spinării se închid reflexe de reglare a vasomotricității
(vasodilatatoare, vasoconstrictoare), reflexe sudorale, de micțiune, reflexe pupilodilatatoare,
cardioacceleratoare, de defecație și sexuale
*Legiile lui Pfluger (broască spinală este expusă la concentrații crescânde de H2SO4)
 localizării (ușoară flexie a labei piciorului)
 unilateralității (flexia întregului membru inferior)
 simetriei bilaterale (flectează ambele membre inferioare)
 iradierii (contracții ale tuturor extremitățiilor)
 generalizării (convulsii generalizate ale musculaturii membrelor și trunchiului)
 Encefalul
Este format din trunchiul cerebral, cerebel, diencefal,
emisferele cerebrale
Trunchiul cerebral
 are trei etaje: bulb, punte și mezencefal
 prezintă două fețe:
o anterolaterală care la nivelul:
 bulbului prezintă fisura mediană anterioară,
șanțurile laterale, olivele bulbare, șanțurile preolivare
și orginile aparente ale nervilor XII, XI, X, IX
 punții are aspectul unei proeminențe
transversale ce se continuă în lateral cu pedunculii
cerebeloși mijlocii și prezintă șanțul bulbopontin cu
originile nervilor VIII, VII, VI, iar la limita dintre
punte și pedunculi se află originea nervilor V.
 mezencefalului care prezintă doi pedunculi
cerebrali între care se află orginea nervilor III
o posterioară care la nivelul:
 bulbului prezintă șanțul median posterior și
pedunculii cerebeloși inferiori
 punții participă la formarea ventriculului IV
 mezencefalului prezintă coliculii cvadrigemeni,
2 superiori și 2 inferiori, deasupra coliculilor superiori
se află epifiza, iar sub cei inferiori, se observă orginea
aparentă a nervilor IV.
 își au originea 10 din 12 perechi ale nervilor
cranieni
 funcția reflexă se realizează prin reflexe
somatice și vegetative, astfel:
o la nivelul bulbului:
 somatice: deglutitție, tuse, strănut
 vegetative:secretorii și motorii digestive
o la nivelul punții:
 somatice: masticator, de clipire
 vegetative: salivar, lacrimal, cardiovascular
o la nivelul mezencefalului:
 somatice:statice, statokinetice, oculocefalogir, audiocefalogir
 vegetative:reflexul pupilar fotomotor sau mioza și de acomodare la distanță
Nervii cranieni
Sunt 12 perechi și se deosebesc de nervii spinali prin faptul că nu au 2 rădăcini și nici dispoziție
metamerică
Clasificare:
 nervi senzitivi: I, II, VIII
 nervi motori: III, IV, VI, XI, XII
 nervi micști: V, VII, IX, X și fibrele parasimpatice preganglionare cu originea în nucleii vegetativi
din trunchiul cerebral: III, VII, IX, X
I. Nervii olfactivi (senzitivi):
─ originea reală: celulele bipolare din mucoasa olfactivă, conduc informații legate de miros
II. Nervii optici (senzitivi):
─ axonii neuronilor multipolari din retină, conduc informații legate de văz
III. Nervii oculomotori (motori):
─ originea aparentă: spațiul dintre picioarele pedunculilor cerebrali
─ originea reală: nucleul motor al oculomotorului din mezencefal
 fibrele motorii: mușchiul drept intern, superior, inferior și oblic inferior și
mușchiul ridicător al pleoapei superioare
 fibrele parasimpatice: mușchiul sfincter al irisului, fibrele circulare ale mușchiului ciliar
 IV. Nervii trohleari (motori):
─ originea aparentă: fața posterioară a trunchiului cerebral
─ originea reală: nucleul nervului trohlear
 fibrele motorii: mușchiul oblic superior
V. Nervii trigemeni (micști): 3 ramuri: oftalmică, maxilară (sunt senzitive), mandibulară (mixtă,
conține fibrele senzitive și motorii)
 originea aparentă: partea anterioară a punții
 originea reală: ganglionul trigeminal de pe traiectul nervului,
N1 este în ganglionul trigeminal, N2 este în nucleii trigeminali din trunchiul cerebral
 fibrele motorii: mușchii masticatori
 fibrele senzitive: pielea feței
VI. Nervii abducens (motori):
─ originea aparentă: șanțul bulbo-pontin
─ originea reală: nucleul motor al nervului abducens din punte
 fibrele motorii: mușchiul drept extern
VII. Nervii faciali (micști):
─ originea aparentă: șanțul bulbo-pontin
─ originea reală:
o nucleul motor din punte (fibrele motorii)
o ganglionul geniculat de pe traiectul nervului (N1) nucleul solitar din bulb (N2) (fibrele
senzitive)
o nucleul vegetativ lacrimal superior și salivator superior (fibrele parasimpatice)
 fibrele motorii: mușchii mimicii
 fibrele senzitive (gustative): culeg excitații de la corpul limbii
 fibrele parasimpatice: glande lacrimale, submandibulare, sublinguale
VIII. Nervii vestibulo-cohleari (senzitivi):
─ originea aparentă: șanțul bulbo-pontin
─ originea reală: ganglionul spiral Corti (componenta cohleară) și ganglionul vestibular Scarpa
(componenta vestibulară)
IX. Nervii gloso-faringieni (micști):
─ originea aparentă: șanțul retroolivar
─ originea reală:
o nucleul ambiguu din bulb (fibrele motorii)
o ganglionul de pe traiectul nervului (N1) și nucleul solitar din bulb (N2) ( fibrele senzitive)
o nucleul salivator inferior (fibrele parasimaptice)
 fibrele motorii: mușchii faringelui
 fibrele senzitive (gustative): culeg excitații din 1/3 posterioară a limbii
 fibrele parasimpatice: glanda parotidă
X. Nervii vagi (pneumogastrici)(micști):
─ originea aparentă: șanțul retroolivar
─ originea reală:
o nucleul ambiguu din bulb (fibrele motorii)
o ganglionul de pe traiectul nervului (N1) și nucleul solitar din bulb (fibrele senzitive)
o nucleul dorsal al vagului (fibrele parasimpatice)
 fibrele motorii: mușchii laringelui și faringelui
 fibrele senzitive (gustative): baza rădăcinii limbii
 fibrele parasimpatice: organe din torace și abdomen
XI. Nervii accesori (motori):
─ originea aparentă: șanțul retroolivar
─ originea reală:
o nucleul ambiguu (rădăcina bulbară)
o coarnele anterioare ale măduvei cervicale (rădăcina spinală)
 fibrele motorii: rădăcina internă pentru mușchii laringelui și o rădăcina externă pentru mușchii
sternocleidomastoidieni și trapez
XII. Nervii hipogloși (motori):
─ originea aparentă: șanțul preoolivar
─ originea reală: nucleul motor al nervului din bulb
 fibrele motorii: mușchii limbii
Cerebelul
 ocupă fosa posterioară a craniului
 situat înapoia bulbului și punții, delimitează
cavitatea ventriculului IV
 separat de emsiferele cerebrale prin cortul
cerebelului
 formă de fluture format din:
o porțiunea centrală numită vermis
o 2 porțiuni laterale voluminoase numite
emisferele cerebeloase
Pedunculii cerebeloși:
 leagă bulbul, puntea, mezencefalul de cerebel
 conțin fibre aferente și fibre eferente
Suprafața cerebelului este brăzdată de șanțuri paralele de diferite adâncimi:
 șanțuri numeroase+superficiale: delimitează foliile cerebeloase
 șanțuri mai adânci: delimitează lobulii cerebelului
 șanțuri foarte adânci (în număr de 2): delimitează lobii cerebelului:
o lobul anterior (paleocerebel)
o lobul posterior (neocerebel)
o lobul floculonodular
(arhicerebel)
La exterior, scoarța cerebeloasă (un strat
de substanță cenușie) care înconjoară
substanța albă fiind format din trei straturi
de celule:stratul molecular (la exterior),
stratul celulelor Purkinje și stratul granular
(la interior)
La interior, are aspectul unei coroane de
arbore:„ arborele vieții”, nucleii cerebelului
se află în interiorul masei de substanța albă
Extirparea cerebelului produce:
 astenie (scăderea forței voluntare)
 astazie (tulburări ale ortostatismului)
 atonie (scăderea tonusului muscular)
Diencefalul cuprinde:
o Talamusul: releu pentru toate sensibilitățiile cu excepția
sensibilității vizuale, auditive, olfactive
o Metatalamusul: releu pentru sensibilitățiile vizuale și
auditive
o Hipotalamusul: centru superior de integrare, reglare și
coordonare a principalelor funcții ale organismului:
─ metabolismul intermediar
─ termoreglare
─ ritm somn-veghe
─ secreție endocrină
─ digestia prin centrii foamei, setei, sațietății
o Epitalamusul: alcătuit din epifiză și nucleii habenulari
Emisferele cerebrale
 partea cea mai voluminoasă a SNC
 sunt legate între ele prin comisurile creierului
 în interiorul lor conțin ventriculii I și II
 emisfera stângă mai dezvoltată la dreptaci deoarece:
o centrul vorbirii este localizat în emisfera stângă
o membrul superior drept are o activitate mai complexă
 prezintă 3 fețe: laterală, medială, inferioară
Fața laterală se observă:
─ 2 șanțuri mai adânci:
o sanțul central Rolando
o fisura laterală a lui Sylvius
Aceste șanțuri delimitează 4 lobi:
o Lobul frontal- situat înaintea șanțului
central
o Lobul parietal- situat deasupra scizurii
laterale
o Lobul temporal- situat sub scizura laterală
o Lobul occipital- situat în partea
posterioară
─ șanțuri mai puțin adânci care împart lobii în giri
Fața medială se observă:
─ șanțul corpului calos
─ scizura calcarină (un șanț orizontal) în partea
posterioară
Fața bazală (inferioară) începe fisura laterală
Sylvius care împarte această față într-un:
 Lob orbitar: situat anterior de fisura laterală
─ prezintă un șant cu direcție antero-
posterioară șanțul olfactiv ce adăpostește
bulbul olfactiv
─ lateral de acest șanț se află șanțurile orbitare
dispuse sub forma literei „H” ce delimitează
girii orbitari
 Lob temporo-occipital prezintă:
─ șanțul hipocampului
─ șanțul colateral
─ șanțul occipito-temporal
Se delimitează între acestea :
─ girusul hipocampic
─ girusul occipito-temporal medial
─ girusul occipito-temporal lateral
Substanța cenușie este dispusă :
─ la suprafață formând scoarța cerebrală
─ în profunzime formând nucleii bazali (corpii
striați):
o nuclei importanți ai sistemului
extrapiramidal
o dispuși deasupra și lateral de talamus
Substanța albă este formată din:
─ fibre de proiecție:unesc în ambele sensuri
scoarța cerebrală cu centrii subiacenți
─ fibre comisurale: unesc cele 2 emisfere
cerebrale, formează:
o corpul calos
o fornixul (trigonul cerebral)
o comisura albă anterioară
─ fibre de asociație-leagă regiuni din aceeași
emisferă
Scoarța cerebrală e formată din paleocortex și
neocortex
Paleocortexul (sistemul limbic) este alcătuit din 2 straturi celulare
─ ocupă o zonă restrânsă a feței mediale a emisferelor cerebrale
─ are conexiuni întinse cu analizatorul olfactiv, hipocampul, talamusul, epitalamusul și mai puțin cu
neocortexul
─ este sediul proceselor afectiv-emoționale și a actelor de comportament instinctiv
Neocortexul este alcătuit din 6 straturi de celule
─ este sediul proceselor psihice superioare-ANS (activitatea nervoasă superioară)=procesele care
stau la baza gândirii, memoriei, învățării, creației (funcția psihică)
─ funcții:
o senzitive: prin segmentele corticale ale analizatorilor
o asociative: realizează percepția complexă a lumii înconjurătoare și semnificația diferitelor
senzații
o motorii: controlează întreaga activitate motorie somatică, voluntară și involuntară, principalele
structuri implicate sunt: cortexul motor, nucleii bazali (corpii striați)
Reflexele condiționate și necondiționate
Reflexul necondiționat este înnăscut și caracteristic speciei (reflexul alimentar, reflexul de apărare)
Reflexul condiționat este un răspuns învățat pe care centrii nervoși îl dau unui stimul inițial
indiferent (fără importanță biologică)
─ se închide la nivel cortical
─ se stinge dacă stimulul condițional nu este întărit din timp în timp prin cel absolut (inhibiție
corticală)
o la apariția unui semnal absolut (cu importanța biologică) animalul de experiență răspunde printr-
un reflex necondiționat
o la apariția unui semnal indiferent (fără importanță biologică) animalul de experiență nu dă niciun
răspuns sau are o reacție de orientare
Pavlov:
─ a descoperit că excitanții indiferenți pot fi încărcați
cu semnificații noi și transformați în stimuli
condiționali prin:
o asociere: stimul absolut (hrana) cu stimul
indiferent (sonor sau luminos)
o precesiune: stimulul indiferent să preceadă
stimulul absolut
o dominanță: animalul să fie flămând
o repetare: 10-30 de ședințe de elaborare
─ a explicat mecanismul elaborării reflexului
condiționat pe baza apariției unor conexiuni între
centrii corticali ai analizatorului vizual și auditiv și ariile corticale vegetative stimulate de excitantul
absolut
─ a arătat că la baza tuturor activitățiilor nervoase stau două procese:
o excitația: procesul nervos activ care se manifestă prin inițierea unei activități sau
amplificarea uneia preexistente
o inhibiția: procesul nervos activ care se manifestă prin diminuarea sau sistarea unei
activități anterioare
 externă: necondiționată (supraliminară- de protecție și prin inducție negativă)
determinată de stimuli din afara focarului cortical activ
 internă: condiționată (de stingere, de întârziere și de diferențiere), apare în
interiorul focarului cortical activ
o Ambele procese sunt extrem de mobile putând iradia pe o suprafață corticală sau să se
concentreze într-o zonă limitată
Termeni
Sistem nervos central (SNC)= Encefal și măduva spinării
Sistem nervos periferic (SNP)= Nervi, ganglioni și plexuri
Neuron de asociație (interneuron)= neuron multipolar localizat în întregime în SNC
Nerv= asociere de fibre nervoase înconjurate de țesutul conjunctiv, poate fi senzitiv, motor sau mixt
o nerv motor somatic: contracția mușchilor scheletici
o nerv motor vegetativ: contracția musculaturii netede, a miocardului și secreția glandulară
Ganglion= grup de corpi neuronali localizați în afara SNC
Nucleu= grup de corpi neuronali localizați în SNC
Tract= grup de fibre nervoase ce leagă diferite părți ale SNC
Sistemul nervos vegetativ
─ este format din centrii nervoși situați intranevraxial și extranevraxial (nevrax=SNC)
─ are o componentă simpatică și una parasimpatică
─ cele mai multe organe primesc inervație dublă și antagonică
─ cele două sisteme pot acționa:
o antagonist (reglarea diametrului pupilar)
o complementar (reglarea secreției salivare)
o cooperant (la nivelul aparatului reproducător sau în micțiune)
─ în unele organe simpaticul și parasimpaticul exercită efecte de același tip, dar diferite, cantitativ și
calitativ
─ există organe asupra căruia numai unul din sisteme are efect
Arcul reflex vegetativ
Calea aferentă este asemănătoare cu aceea de la arcul reflex somatic
Neuronul viscero-aferent are:
 originea în ganglionul spinal sau în ganglionii extranevraxiali atașați nervilor cranieni
 dendrita ajunge la receptorii din organe sau vase
 axonul pătrunde în nevrax intrând în legătură cu centrul vegetativ
Calea eferentă se deosebește fundamental de cea a reflexului somatic datorită existenței unor
ganglioni vegetativi:
─ latero-vertebrali: în cazul sistemului nervos vegetativ simpatic
─ juxtaviscerali sau intramurali: în cazul sistemului nervos vegetativ parasimpatic
La nivelul ganglionilor are loc sinapsa între:
─ axonul neuronului vegetativ preganglionar cu teacă de mielină
─ neuronul vegetativ postganglionar, al cărui axon nu are teacă de mielină
Are doi neuroni:
─ primul are corpul în substanța cenușie medulară sau cerebrală
─ al doilea este situat într-un ganglion vegetativ
Centrii nervoși:
Sistemul simpatic: coarnele laterale ale măduvei toracale și lombare superioare
Sistemul parasimpatic:
─ nucleii parasimpatici din trunchiul cerebral
─ măduva sacrală S2-S4 unde se află nucleul parasimpatic pelvin
Căile sistemului nervos vegetativ
Simpaticul:
─ își are are căile lui proprii reprezentate de lanțurile simpatice paravertebrale (laterovertebrale)
care sunt două lanțuri de ganglioni situate de o parte și de alta a coloanei vertebrale
─ ganglionii latero-vertebrali sunt legați de nervii spinali prin ramurile comunicante
─ sinapsa între fibra preganglionară și postganglionară are loc în ganglionii latero-vertebrali
─ fibra preganglionară scurtă, fibra postganglionară lungă
─ între fibra preganglionară și fibra postganglionară se eliberează acetilcolină
─ la capătul periferic al fibrei postganglionare se eliberează noradrenalină
─ există un număr foarte mic de fibre postganglionare care eliberează acetilcolină

Parasimpaticul:
o cranian: folosește căile unor nervi cranieni III, VII, IX, X
o sacral folosește calea nervilor pelvici
─ sinapsa între fibra preganglionară și postganglionară are loc în ganglionii juxtaviscerali sau
intramurali
─ fibra preganglionară lungă, fibra postganglionară scurtă
─ între fibra preganglionară și fibra postganglionară se eliberează acetilcolină
─ la capătul periferic al fibrei postganglionare se eliberează acetilcolină

Caracteristica SNV simpatic SNV parasimpatic

Originea fibrelor Zona toracică și lombară a MS TC și zona sacrală a MS
preganglionare
Localizarea ganglionilor Lanțurile paravertebrale Ganglionii terminali intramurali
sau juxtaviscerali
Distribuția fibrelor În întreg organismul În principal la cap și viscere
postganglionare
Sinapsele sistemului nervos vegetatitv
 Sinapsele adrenergice care folosesc noradrenalină (norepinefrină) și/sau adrenalină (epinefrină)
 Sinapsele colinergice care folosesc acetilcolină
Există și fibre postganglionare care nu eliberează nici acetilcolină, nici noradrenalină, eliberând
monoxid de azot
Componenta simpatică activează organismul pentru luptă și apărare prin eliberarea de:
─ noradrenalină din fibrele postganglionare
─ adrenalină din medulosuprarenală
Componenta parasimpatică produce cel mai adesea efecte antagoniste simpaticului prin eliberarea de
acetilcolină din fibrele postganglionare
Inervație parasimpatică nu au următoarele organe: medulosuprarenale, glandele sudoripare, mușchii
erectori ai firului de păr și majoritatea vaselor sangvine
 Organul efector Efectul stimulării Efectul stimulării
SIMPATICE PARASIMPATICE
Ochi
Iris (mușchi dilatator pupilar) dilatarea pupilei (midriază) nu are efect
Iris (mușchi constrictor nu are efect constricția pupilei (mioză)
pupilar) relaxare (vederea la distanță) contracție (vederea de
Mușchi ciliar aproape)
Glande
Lacrimală ↓secreția +secreția
Sudoripară +secreția +secreția la nivel palmar
Salivare ↓secreția- secreție salivară ↑secreția- secreție salivară
Gastrice vâscoasă apoasă
Intestinale ↓secreția +secreția
Medulosuprarenală nu are efect +secreția
+secreția hormonală nu are efect
Cord
Frecvență ↑ ↓
Conducere ↑ ↓
Forța de contracție ↑ nu are efect
Vase sangvine principal vasoconstricție, dilatație în câteva teritorii
afectează majoriatea vaselor vasculare
Plămâni
Arbore bronșic dilatație constricție
Glande mucoase −secreția +secreția
Tract gastrointestinal
Motilitate −mișcarea +mișcarea
Sfinctere +închiderea relaxează sfincterele
Pancreas − secreția exocrină +secreția exocrină
Tract urinar contracția sfincterului vezical relaxează sfincterul vezical
intern intern
↓debitul urinar contractă detrusorul (mușchiul
secreția de renină vezical)
Ficat +glicogenoliză nu are efect
Splina +contracție nu are efect

Noțiuni de igienă și patologie

Meningita este inflamația meningelor de la nivel spinal sau cerebral
─ poate avea multiple etiologii, bacteriene sau virale
Encefalita este o boală inflamatorie acută a creierului
 determinată de:
 prezența unor virusuri la nivelul SNC
 reacție de hipersensibilitate inițiată de un virus sau de o proteină străină organismului
 se caracterizează prin disfuncții cerebrale extinse și grave
Hemoragiile cerebrale sunt determinate de sângerarea la nivelul țesutului cerebral, în spațiile
epidural, subdural și subarahnoidian
 rezultă deobicei prin ruperea unui vas ateromatos, la o persoană care suferă de HTA
 mult mai rar se pot datora ruperii unui anevrism congenital sau unei malformații congenitale
 pot să se constituie ca urmare unor traumatisme și sunt urgențe medico-chirurgicale
Coma este starea clinică a unui pacient în care acesta nu poate fi trezit și nu răspunde la nicio
categorie de stimuli
Cauze: disfuncții ale emisferelor cerebrale, diencefalului și punții:
 traumatismele cerebrale, hemoragiile cerebrale
 afecțiuni cerebrale difuze, afecțiuni metabolice
Convulsiile sunt de două tipuri:
 izolate, nerecurente și se manifestă doar în anumite situații (boli febrile, traumatisme craniene)
 epilepsia, boală cronică, recurentă determinată de stimularea excesivă a celulei nervoase,
caracterizată prin:
o atacuri cu debut brusc, pierderea cunoștinței
o activitate motorie necontrolată și fenomene senzoriale