Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Документ Microsoft Word
Документ Microsoft Word
Apariţia
primelor condiţii de viaţă datorate transformărilor prin care au trecut bazinele
marine şi continentele au permis dezvoltarea şi evoluţia
plantelor de-a lungul erelor geologice.
La începutul istoriei Pământului, când s-au format mările
şi oceanele au apărut şi primele zone de uscat. De atunci
suprafeţele continentale s-au modificat continuu, s-au
ridicat lanţuri muntoase, s-au format văi sau câmpii
întinse, fiind create o varietate de medii în care plantele şi animalele au putut să
se dezvolte şi să evolueze. Structura şi condiţiile mediului s-au modificat, apărând
forme noi de viaţă, mai evoluate şi mai perfecţionate.
În scoarţa Pământului s-au păstrat urme din erele trecute, cunoscute sub numele
de fosile. Datorită straturilor din scoarţă, de la cele mai vechi la cele mai noi, s-a
putut rescrie istoria Pământului, fiind descoperite plante şi animale păstrate de
milioane de ani. Aceste fosile au oferit posibilitatea înţelegerii în ce fel de mediu
au trăit plantele şi animalele străvechi, ce forme şi dimensiune aveau şi cum au
evoluat de-a lungul timpului.
În lungul proces de dezvoltare a lumii vii, fosilele plantelor au putut oferi date
despre dezvoltarea vegetaţiei pe pământ, dovedind că plantele au evoluat de la
forme inferioare spre cele superioare, că a existat o dezvoltare cronologică a
diferitelor grupe de plante, caracteristic perioadelor geologice.
Era paleozoică
În acea perioadă continentul uscat era lipsit de viaţă. Fără vegetaţia care să creeze
condiţii optime nu au apărut nici animalele. Spre sfârşitul silurianului au apărut
modificări în scoarţa terestră, continuate în devonian. Aceste mişcări ale scoarţei
au determinat apariţia munţilor Caledonici din nordul Europei, dar şi a unor munţi
din America de Nord sau Africa. Prin ridicarea scoarţei terestre, apele s-au retras
şi au apărut ţinuturi mlăştinoase şi alte medii noi. Multe dintre algele străvechi au
murit din cauza uscăciunii, altele însă au început să se adapteze treptat la
condiţiile de viaţă terestră suferind transformări în morfologia internă şi structura
externă. Astfel au apărut la exterior ţesuturi care să protejeze celula şi în interior
s-au format organe speciale care să absoarbă apa şi sărurile minerale. De
asemenea, s-au format şi primele organe de reproducere ce au permis
răspândirea în mediul terestru. De la sfârşitul silurianului şi până la începutul
devonianului multe dintre algele străvechi au reuşit să cucerească uscatul prin
transformarea organismului. Noile plante au apărut pe ţărmul mărilor, marginea
mlaştinilor sau în locurile umede pentru ca mai târziu să apară noi funcţii pentru
adaptarea în mediile uscate continentale. Primele plante terestre cu tulpini s-au
găsit în stratele silurianului superior şi ale devonianului inferior. Ele au aparţinut
unei grupe de plante vasculare primitive, numite Psilophytales (psilofite), care au
dispărut aproape complet la sfârşitul devonianului mediu.
Era mezozoică