Tipuri de migrație

Se deosebesc migrație pasivă, când animalele sunt duse de curenți de apă, de vânt, de alte
animale, și migrație activă, când animalele se deplasează de sine stătător. Migrația animalelor
poate fi regulată (sezonieră sau nictemerală) sau neregulată (în urma unor întâmplări neprevăzute
– inundații, incendii ș.a.). Migrația animalelor ce ține de reproducere este o acomodare biologică,
determinată mai mult de anumiți factori interni, în acest caz, de necesitatea maturizării
produselor sexuale, strâns legați de mediul înconjurător. Există migrații pe direcție orizontală (pe
uscat, în apă, de exemplu, migrația de iernare a renilor) și migrații pe direcție verticală (în munți,
în sol, în adâncurile apei, de exemplu, deplasarea peștilor în scopul hrănirii, înmulțirii etc.).
Unele animale, așa ca anghila sau barza, parcurg în timpul migrației mii de kilometri, altele, ca
cârtița, până la 2 kilometri. Migrația animalelor este un fenomen complicat, la unele animale
având un caracter ereditar, fiind legat de anumite instincte, adesea schimbător. Drept exemplu,
stăncuța din Siberia este migratoare, iar cea din Europa de Est sedentară.

O altă clasificare mai simplă ar fi:

1. Migraţie sezonieră-migraţie cauzată de schimbări ale condiţiilor de mediu în diferite
anotimpuri, devenind neprielnice pentru animale. Un exemplu ar fi migraşia păsărilor călătoare
toamna în ţările calde sau migraţia zebrelor, antilopelor în sezonul secetos în zone cu păşuni şi
vegetaţie.

2. Migraţie anuală sau mai este numită pentru reproducere- unele animale odată în an migrează
în căutare de un partener pentru înmulţire. Exemplu ar fi animalele acvatice precum nisetrul
somonul, balena, delfinii, etc.

3. Migraţie explozivă sau spontană- poate fi cauzată de nişte factori neprogramaţi ca exemplu
înmulţirea excesivă a speciei, lipsa de hrană, pierderea locului de trai, prea mulţi duşmani
apăruţi, etc.