UNIVERSITATEA TEHNICĂ DIN CLUJ-NAPOCA

CENTRUL UNIVERSITAR NORD DIN BAIA MARE

FACULTATEA DE LITERE
DEPARTAMENTUL DE ȘTIINȚE SOCIO-UMANE , TEOLOGIE ,
ARTE
DOMENIUL TEOLOGIE ORTODOXĂ

Specializarea : Teologie Ortodoxă Pastorală

Virtutea recunoștinței

1
 Cuprins

Introducere..........................................................................................3
Recunoștința în Sfânta Scriptură și nevoia acesteia pentru
mântuire...............................................................................................5
Concluzii..............................................................................................8
Bibliografie........................................................................................10

2
 Introducere

Termenul de recunoștință este unul dintre cel mai vast termen în momentul în
care cineva dorește să îl definească . În cele ce urmează am să mă opresc asupra
câtorva definții date recunoștinței date de Bisreică , Sf .Părinți și filosofi.

Biserica numește recunoștința ca fiind un act sufletesc de mulțumire pentru

binefacerile spirituale și materiale pe care le-am primit de la Dumnezeu, de la părinți,
de la generațiile trecute si cele prezente, de la autoritățile sociale si bisericești și de la
aproapele cu care colaborăm „Casa şi averea le moştenim de la părinţi, dar o nevastă
pricepută este un dar de la Domnul. " (Prov. 19, 14;). Un om cu conștiința dreapta are
datorie față de toți acestia și el trebuie să se roage lui Dumnezeu pentru ei și să
mulțumească tuturor pe măsură posibilităților, fără a cădea în păcatul lingușirilor sau
să se arate nerecunosăator, căci păcătuiește „Voi însă iubiţi-vă duşmanii, faceţi bine şi
împrumutaţi fără să mai aşteptaţi nimic în schimb! Astfel răsplata voastră va fi mare şi
veţi fi fii ai Celui Preaînalt, căci El este bun şi cu cei nerecunoscători şi răi!”(Lc 6 ,35)
„Să ştii că în zilele din urmă vor fi vremuri grele. Căci oamenii vor fi iubitori de sine,
iubitori de bani, lăudăroşi, trufaşi, hulitori, neascultători de părinţi, nemulţumitori, fără
evlavie”(II Tim. 3, 1-2)

Filosoful Andre Comte Sponvile definea recunoștința astfel : Recunoștința

este cea mai plăcută dintre virtuți însă nu și cea mai ușor de atins. Recunoștința este o
satisfacție precedată de alta , ca un ecou de fericire la o fericire deja trăită , ca o
bucurie în plus pentru un plus de bucurie . Adică plăcerea de a primi , bucuria de a fi
fericit înseamnă recunoștința. Recunoștința este considerată o virtute deoarece nu vine
de la sine , ea poate lipsi și prin urmare , prezentța ei constituie un anume merit chiar
prin cauza ei .Recunoștința este un mister , nu prin satisfacția pe care o simțim , ci mai
degrabă prin pragul pe care îl depășim , de aceea recunoștința este cea mai agreabilă
dintre virtuți și cea mai virtuoasă dintre plăceri .1

1
Andre Comte-Sponville , Mic tratat despre marile virtuți ,pag. 147

3
 Recunoștința se află într-o anume legătură cu generozitatea doar că în cazul
între cele două existând o anume diferență în momentul în care ești generos trebuie să
renunți la unele din bunurile tale materiale , ceea ce este greu de făcut pentru omul
egoist dar să fii recunoscător este mai ușor deoarece nu trebuie să renunți la nimic ea
oferind doar bucuria de a primi .2

Spinoza numește recunoștința și iubirea celui de-alături adică bucurie la

bucurie în schimbul iubirii . Prin ideile sale Spinoza dorește să ne vorbească despre o
iubire sau recunoștință pentru toate cele ce sunt create fie ele bune sau rele , deoarece
Dumnezeu le-a creat pe toate cu un scop .3

Sf. Părinți și scriitori bisericești nu consideră recunoștința ca fiind una dintre

virtuțile principale ci o numesc rezultatul altor virtuți principale , Sf. Maxim
Mărturisitorul comparând-o cu o ramură care iese dintr-o creangă . Astfel
considerând-o dependentă de acestea pentru a se păstra în forma ei cea mai pură ,
aceste virtuți fiind blândețea , iubirea și smerenia 4 , fără acestea aflate în compoziția
recunoștinței aceasta ajunge să se transforme în doar niște vorbe aruncate deoarece
chiar și atunci când suntem recunoscători și nu simțim aceste lucruri în momentul
când mulțumim , cuvintele noastre nu au același efect ca și atunci când am mulțumi
din dragoste și cu smerenie.

În zilele noastre sentimentul pur de recunoștință se găsește tot mai rar ceea ce îl
face să fie numit și floare rară , deoarece credem că simțirea și exteriorizarea acestuia
acestuia nu ne de niciun folos însă ne înșelăm amarnic.

Sf. Ioan Gură de Aur spunea următoarele : ,, Nimic nu laudă și iubește mai
mult decât sufletul blând smerit și recunoscător ”5 iar Cuviosul Paisie Aghioritul
spunea următoarele :,,Cel ce are recunoștină este mulțumit de toate ”6

Pr. Stelian Tofană confirmă raritatea recunoștinței în una din predicile sale ,
printr-o parabolă în vorbește despre un ospăț pe care Dumnezeu îl face pentru toate
2
Andre Comte Sponville , op cit. , pag 147-148
3
Ibidem. , pag 148-149
4
https://www.crestinortodox.ro/religie/multumirea-recunostinta-125440.html
5
http://www.ioanguradeaur.ro/page/42/?omilia_post6
6
Cuviosul Paisie Aghioritul, “Patimi si virtuti“Editura Evanghelismos, Bucuresti, 2007, p. 139

4
virtuțile în care toate virtuțile se simțeau bine deoarece se cunoșteau unele pe altele
doar două dintre virtuți stăteau împreună dar nu își vorbeau anume recunoștința și
facerea de bine . Dumnezeu observând acest lucru se apropie de ele și le întreabă de ce
nu își vorbesc acestea răspund pentru că nu s-au văzut niciodată. 7

Recunoștința în Sfânta Scriptură și nevoia acesteia pentru

mântuire

În paginile Sf. Scripturi găsim mai multe exemplificări fie a lipsei de

recunoștință și a efectelor nefaste față de cei nerecunoscători , trufași și lăudăroși sau
fie a prezenței sentimentului de recunoștință care a dus la răsplătirea celui
recunoscător și mai mult de către Dumnezeu .

Un exemplu din Vechiul Testament este cel al lui Ezechia care în loc să
mulțumească lui Dumnezeu pentru reușitele Sale s- a numit pe sine singurul motiv al
reușitelor sale ceea ce a făcut pe Dumnezeu să retragă darul Său de la el , acesta
văzând cele întâmplate decide să se schimbe astfel prevening mânia Domnului care
risca să se abată asupra poporului evreu.

Un alt exemplu scripturistic este cel al dreptului Iov care pe parcursul vieții
sale a avut parte de o mulțime lucruri bune fiind în același timp recunoscător lui
Dumnezeu , dar în momentul în care acesta își pierde averile , îl părăsește nevasta și
prietenii , îi mor copiii și se îmbolnăvește de lepră , el nu renunță nici în momentul
acela la iubirea și recunoștința față de Dumnezeu , fiind conștient că pe tot parcursul
vieții sale, a avut parte doar de lucrurile cele bune, iar acum sosise timpul să
primească puțin și din cele rele ; spunând: ,, Domnul a dat Domnul a luat fie numele
Domnului binecuvântat ”(Iov 1,21)

7
Pr. Prof. Stelian Tofană , Evanghelia lui Iisus , Misiunea cuvântului , Editura MEGA , Cluj Napoca , 2015 , pag
270

5
 Pe lângă aceste exemple mai există și altele dar cel elocvent și cel mai dezbătut
de către Sf. Părinți și de Biserică rămâne cel al vindecării celo 10 leproși din
Evanghelia Sf. Luca . capitolul 17 . În această pericopă Mântuitorul vindecă cu
puterea cuvântului 10 oameni bolnavi de lepră , trimițându-i să se arate preoților
pentru a fi diagnosticați ca fiind sănătoși , dintre acești 10 bolnavi doar unul se
întoarce pentru a-I mulțumi Mântuitorului , Mântuitorul spunând următoarele :,,au nu
10 s-au vindecat ? Ceilalți 9 unde sunt ? Nu s-a găsit să dea slavă lui Dumnezeu decât
acesta care este de alt neam?”(Lc. 17,17-18) Din această pericopă Evanghelică putem
să desprindem o mulțime de învățături despre recunoșțință .

Sf. Maxim Mărturisitorul nu tâlcuiește răspunsul Mântuitorului ca un reproș

pentru că cei 9 nu s-au întors să-I mulțumească ci ca o dezamăgire din cauza faptului
că cei care nu s-au întors erau evrei iar cel care s-a întors era samarinean ,
samarineanul reprezentând în mod simbolic celelalte neamuri care în ziua de azi sunt
creștini . Mântuitorul nu a avut nevoie de recunoștința lor ci a așteptat să audă
mulțumirea acestora adusă lui Dumnezeu , deoarece prin această mulțumire acesta nu
a uitat binele pe care Dumnezeu I l-a făcut lui recomandându-ne astfel și nouă să
mulțumim lui Dumnezeu pentru toate binefacerile pe care ni le dă și să nu uităm astfel
că fiecare dintre noi are nevoie de ajutorul lui Dumnezeu pentru a putea reuși orice la
fel cum și Mântuitorul zice :,,Fără mine nu puteți face nimic!” (Ioan 15) Astfel să
rămânem în legătură cu izvorul care ne dat nouă iertare și ocazia de a ne întoarce din
nou la fericirea primordială.Căci viața fără voia lui Dumnezeu nu este posibilă,iar cel
nerecunoscător la judecată va plăti pentru nepăsarea lui. ,,Va zice catre Dumnezeu cel
fara trezire si nepasator: nu vreau sa cunosc caile Tale. Desigur, o va spune aceasta
pentru lipsa iluminarii dumnezeiesti, de care este plin cel partas de ea si care va deveni
tot mai neclintit in cele dum-nezeiesti". "Caci sufletul care s-a umplut de binefaceri si
s-a indulcit de Iisus Hristos rasplateste pe binefacator, cu bucurie si dragoste,
predicand marturisind, multumind...".8

Prin urmare, creștinul conștient fiind de beneficiul relației lui cu Creatorul este
îndemnat să-și mărturisească aceasta, adică să manifeste - vizibil sau doar in

8
https://www.crestinortodox.ro/religie/multumirea-recunostinta-125440.html

6
rugăciunea lui - recunoștința pe care o simte, pe care o și recunoaște ca obligație.
Sfantul Maxim Mărturisitorul analizează starea de recunoștință, pe care o corelează și
cu altă insușire a celui conștient și recunoscător. "Iuda înseamnă mărturisire - spune
el. Iar înțelesul mărturisirii este îndoit: Există o mărturisire de mulțumire pentru
bunurile primite în dar există și una pricinuită de mustrarea si certarea pentru relele
sîvârșite. Fiindcă mărturisire se numește și înșirarea cu mulțumire a binefacerilor
dumnezeiești, de catre cei vinovați. Și amândouă produc smerenia, căci atât cel ce
multumește pentru cele bune, cat și cel ce se cercetează pentru fărădelegi, se umilește:
cel dintâi, socotindu-se nevrednic pentru bunurile ce i s-au dat, cel de al doilea,
rugandu-se sa primească indreptarea greselilor". 9

Sf. Părinți ne vorbesc despre faptul că niciun om nu se poate naște virtuos ci

fiecare virtute se dobândește în timp prin cunoașterea dăruitorului nostru care este
Dumnezeu prin persoana Mântuitorului care bate la ușa sufletului nostru și așteaptă ca
noi să îi deschidem pentru a putea cina cu noi și noi cu El , astfel ajungând să îl
cunoaștem. Din punct de vedere Scriputistic ca pildă pentru cunoașterea lui Dumnezeu
Sf. Părinți au ales pilda celor 10 talanți pe fondul relației dintre dar și dăruitor .
Aceștia argumentând că acea slugă care a primit numai un singur talant era
nerecunoscătoare pentru că nu era mulțumită cu ceea ce avea , ci voia mai mult iar
motivul pentru care a decis să îngroape talantul este pentru că nu îl cunoștea pe stăpân
adică pe Dumnezeu la fel cum celelalte slugi o făceau și nici nu a încerecat să îl
cunoască ,aceștia fiind siguri că dacă sluga cu un singur talant și-ar fi folosit talantul și
ar fi eșuat stăpânul nu l-ar fi pedepsit fiind siguri că și celelalte slugi aveau aceeași
mentalitate. Sf. Evanghelist Matei ne spune că fiecăreia dintre cele 3 slugi stăpânul
le-a talanții după puterile lor , ceea ce arată că stăpânul sau Dumnezeu ne cunoaște pe
fiecare și cât de mult putem să primim din darurile lui . Sluga cu un singur talant
eșuează deoarece îi era prea frică să îl cunoască pe stăpân la fel cum și noi suntem
uneori nemulțumiți de ceea ce avem și vrem mai mult chiar dacă nu ne putem
descurca nici cu ceea ce avem.10

Concluzii
9
https://www.crestinortodox.ro/religie/multumirea-recunostinta-125440.html
10
https://www.crestinortodox.ro/religie/multumirea-recunostinta-125440.html

7
 Din cele prezentate mai sus putem să desprindem importanța virtuții
recunoștinței pentru apropierea noastră cu Dumnezeu și datoria fiecăruia dintre noi să
încercăm să ne schimbăm pentru a putea începe să îl cunoaștem pe Dumnezeu
mulțumindu-I pentru toate binefacerile pe care ni le dă nouă în fiecare zi ; de la
mâncare , sănătate , reușite , vremuri de pace și ocazia de a vedea lumina soarelui în
fiecare zi . Iar pentru cele pe care nu le avem nu trebuie să fim nerecunoscători și
cârtitori ca și sluga cea leneșă ci cu talanții pe care Dumnezeu ni i-a dat să muncim ca
să reușim să ne împlinim dorințele . Pentru lucrurile bune care vin numai în cantități
mici trebuie să fim recunoscători cum ar fi ploaia și vremea bună nu ca și călugărul de
care Cuviosul Paisie vorbea , acela în momentul în care ploua credea că vine potopul
și că acest lucru este o pedeapsă iar atunci când ploaia se oprea se plângea că acea
ploaie nu a fost nici măcar suficientă să ude pamântul , ci să fim ca și dreptul Iov care
și în momentul suferințelor nu a considerat nici măcar o clipă că ceea ce Dumnezeu
i-a dat să fie nefolositor fiind conștient că Dumnezeu ne trimite încercări fiind
conștient că le putem depăși . Iar dăruitorilor noștri pământești trebuie să le fim
recunoscători având sentimentul iubirii și smereniei în noi pentru toate cele pe care ni
le-au dat , deoarece ei sunt purtătorii chipului lui Dumnezeu și fiindu-le lor
recunoscători îi suntem recunoscători și lui Dumnezeu , apropiindu-ne din ce în ce mai
mult cu sufletul de modelul sufletului pe care Sf. Ioan Gură de Aur consideră că
Dumnezeu îl iubește cel mai mult anume blând smerit și recunoscător. Deoarece toate
cele pe care le avem nu sunt ale noastre ci le-am primit ]n dar de la Dumnezeu și
singura modalitate de a mulțumi lui Dumnezeu este printr-o continuă stare de
recunoștință!

8
 Bibliografie

1. AGHIORITUL Paisie Cuviosul, “Patimi si virtuti“Editura

Evanghelismos, Bucuresti, 2007,

2. SPONVILE Comte-Andre , Mic tratat despre marile virtuți ,

Editura Univers, București , 2006

9
3.TOFANĂ Stelian Pr. Prof. Evanghelia lui Iisus , Misiunea
cuvântului , Editura MEGA , Cluj Napoca , 2015

Surse online :

1 https://www.crestinortodox.ro/religie/multumirea-recunostinta-
125440.html data accesării 15.12.2018

2. http://www.ioanguradeaur.ro/page/42/?omilia_post6 data
accesării 15.12.2018

10