atribuire 18 5.3. Operaţii de incrementare(decrementare) 18 5.4.

Relaţii şi operaţii logice 19

5.5. Operaţiile logice poziţionale 20 5.6. Operaţia dimensiune 22 5.7. Operaţia virgulă 22 5.8.
Expresii condiţionate 23 5.9. Conversii de tip 23 5.10. Priorităţile operaţiilor 25 6.
Instrucţiuni 26 6.1. Tipurile instrucţiunilor 26 6.2. Instrucţiuni expresie 27 6.3. Instrucţiuni
de ramificare (condiţionale) 28 6.3.1. Instrucţiunea de ramificare IF şi IF-ELSE 28 6.3.2. Instrucţiunea
de salt necondiţionat GOTO 29 6.3.3. Instrucţiunea de selectare SW

Numim limbaj de programare un limbaj prin care putem comunica unui calculator metoda de rezolvare a
unei probleme. Iar metoda de rezolvare a problemei, după cum ştim deja o numim algoritm. Întreaga
teorie informatică se ocupă de fapt cu elaborarea unor noi calculatoare, limbaje de programare şi
algoritmi. Datoria oricărui limbaj de nivel înalt este să ne pună la dispoziţie o sintaxă cît mai comodă prin
care să putem descrie datele cu care lucrează programul nostru şi instrucţiunile care trebuiesc executate
pentru a rezolva o anumită problemă. Limbajul de programare C ca şi orice alt limbaj de programare îşi
are alfabetul său şi specificul de utilizare a simbolurilor. Alfabet al unui limbaj de programare se
numeşte un set de simboluri permis pentru utilizare şi recunoscut de compilator, cu ajutorul căruia pot fi
formate mărimi, expresii şi operatori ai acestui limbaj de programare. Alfabetul oricărui limbaj de
programare conţine cele mai simple elemente cu semnificaţie lingvistică, iar sintaxa limbajului defineşte
modul în care se combină elementele vocabularului pentru a obţine fraze corecte (instrucţiuni, secvenţe
de instrucţiuni, declarări de tipuri, variabile, constante, etichete, funcţii, proceduri etc.). Elementele
vocabularului sunt alcătuite din caractere. Orice caracter este reprezentat în calculator, în mod unic,
printr-un număr natural cuprins între 0 şi 127, numit cod ASCII. Mulţimea elementelor alfabetului
limbajului de programare C se poate împărţi în 5 grupe: 1) Simboluri folosite la formarea
identificatorilor şi cuvintelor cheie. În componenţa aceastei grupe intră literele minuscule şi majuscule
ale alfabetului latin (englez) şi simbolul subliniere “_”. Este de menţionat faptul că literele minuscule şi
majuscule de acelaşi fel (Exemplu: a şi A) sunt interpretate ca simboluri diferite din cauza că au diferite
coduri ASCII. A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V W X Y Z a b c d e f g h i j k l m n o p q r s t u v w x y
z _ 2) Literele minuscule şi majuscule ale alfabetului rus (sau altui alfabet naţional) şi cifrele arabe. А Б
ВГДЕЖЗИКЛМНОПРСТУФХЦЧШЩЫЬЭЮЯабвгдежзиклмнопрстуфхцчшщ
ъыьэюя 0123456789