II.

PRINCIPII FUNDAMENTALE ALE DREPTULUI AFACERILOR

a. Principiul libertatii comertului.

Acest principiu este consacrat in Constitutia Romaniei, prin art.134 alin.2, care statueaza
obligatia asigurarii libertatii comertului, protectia concurentei loiale, crearea cadrului favorabil
pentru valorificarea tuturor factorilor de decizie.
In cadrul acestui principiu distingem urmatoarele subprincipii (ori linii de actiune
calauzitoare) si anume: -libertatea de a revinde pentru a obtine un profit -consensul ca politica
monopolista aduce atingere principiului libertatii comertului; -controlul exercitat asupra subiectelor
de Drept al Afacerilor prin mijloace financiar-bancare de catre stat.
b. Principiul concurentei loiale
Dupa cum se cunoaste, concurenta, in orice domeniu al activitatii umane, are un rol benefic,
cu atat mai mult in schimburile de marfuri si servicii, constituind, in aceasta privinta, un factor real
de progres economic.
Si in ceea ce priveste acest principiu, deosebim, in cadrul sau, mai multi factori de
determinare si anume:
b.1. Concurenta presupune, in primul rand, o competitie de piata intre subiecte de drept cu activitati
comerciale asemanatoare, care se intrec nestingherite pe piata libera;
b.2. Domeniul concurentei comerciale internationale amplifica rolul concurentei de pe piata interna,
ridicand-o, pe aceasta din urma, la nivel continental, regional sau mondial, dupa cum se manifesta.
Acest principiu se regaseste in actele normative cu aplicare interna si cu vocatie
internationala, el fiind, de altfel, o forma de manifestare a principiului libertatii comertului, acesta din
urma reprezentand, pe de alta, parte, fundamentul economic al exercitarii concurentei loiale in
comertul international.
Dintre actele normative care asigura pe plan national desfasurarea raporturilor juridice
comerciale in conditii de concurenta loiala, evidentiem Legea nr.11/1991 privind combaterea
concurentei neloiale, care sanctioneaza persoanele fizice si juridice ce efectueaza acte si fapte de
comert cu incalcarea principiilor libertatii comertului si a concurentei loiale.
Functiile concurentei loiale
Avand in vedere ca, din totdeauna, concurenta loiala este unul dintre principiile fundamentale
ale Dreptului Afacerilor, expresie a liberalismului economic, ea are functii importante in evolutia
relatiilor comerciale internationale, dintre care exemplificam: -garantarea desfasurarii economiei de
piata; -facilitarea liberei circulatii a marfurilor, capitalurilor, serviciilor si persoanelor; -stimularea
initiativei in cadrul schimburilor comerciale internationale.
Acest principiu fundamental orienteaza reglementarile nationale si internationale in vederea
asigurarii:
• accesului liber pe piata; libertatii cererii si a ofertei; libertatii economice, in
general; prevenirii si reprimarii actelor anticoncurentiale recuperarii prejudiciilor nascute din
abuzul de libertate in schimburile comerciale internationale.
Concurenta neloiala poate fi definita in mod succint ca fiind recurgerea, de catre comercianti, la
fapte si acte care contravin uzantelor oneste in activitatea de comert international.
Concurenta neloiala este caracterizata, de regula, prin: -utilizarea unor mijloace si metode
reprobabile in activitatea comerciala; -comiterea unor acte blamabile, prejudiciabile, in atragerea
clientelei.
 Conventia anticoncurentiala poate fi definita ca o manifestare a principiului libertatii
comertului, precum si a caracterului volitional al raportului juridic de Dreptul Afacerilor, prin care
partile pot prevede in contractul de comert international o clauza cu caracter anticoncurential, in
scopul apararii intereselor reciproce. Aceasta conventie obliga partile sa nu efectueze acte si fapte de
comert international care pot aduce atingere premiselor raportului juridic stabilit intre ele.
c. Egalitatea juridica a partilor -Este un alt principiu fundamental al Dreptului Afacerilor,
care priveste direct raportul de comert international, potrivit caruia fiecare parte contractanta are
dreptul sa actioneze conform vointei sale, in ceea ce priveste desfasurarea tuturor operatiunilor de
comert international, pe care le doreste realizate, in scopul obtinerii unui profit, pentru sine.
d. Principiul libertatii conventiilor
Potrivit acestui principiu, partile raporturilor juridice de comert international isi pot alege, in
mod liber partenerii si sa trateze cu acestia clauzele contractuale, astfel incat sa se concretizeze
interesul lor.
De asemenea, subiectele raportului juridic pot sa stabileasca, prin acelasi act de vointa, natura
juridica, obiectul si continutul contractului de comert international, sa hotarasca asupra modului de
rezolutiune sau de reziliere a acestuia, dar fara a incalca dispozitiile imperative in materie.
e. Contractele de comert international au putere de lege intre partile contractante
Potrivit acestui principiu, libertatea contractuala le permite partilor sa stabileasca, de comun
acord, cu respectarea dispozitiilor legale, natura si conditiile contractului, pe care apoi sunt obligate
sa le respecte intocmai, cu consecintele de rigoare ce decurg din respectarea ori nesocotirea clauzelor
stipulate.
f. Principiul bunei-credinte actioneaza, in primul rand, in domeniul incheierii si derularii
contractelor de comert international si are o importanta covarsitoare. Acest principiu pretinde ca
orice conventie trebuie sa fie efectuata de catre parti cu „bona fides”, iar partile contractante sa nu
recurga la uzante necinstite, dand dovada de concurenta neloiala. In raporturile comerciale interne
si internationale, buna-credinta se prezuma. In cazul in care se constata, din partea unui
contractant, reaua-credinta, el va suporta rigorile legii, foarte aspre in acest sens.