11.

Diagnosticarea mecanismului de direcţie

Mecanismul de direcţie influenţează într-o măsură importantă
siguranţa circulaţiei, 17-22% din accidentele tehnice sunt
cauzate de mecanismul de direcţie. În acelaşi timp stabilitatea
la rulare, maniabilitatea şi manevrabilitatea automobilului
sunt influenţate în mod hotărâtor de starea tehnică a acestui
mecanism.
Modificarea stării tehnice, ca urmare a uzurii, slăbirii legăturilor
sau altor cauze, determină mărirea jocului unghiular şi axial al
volanului, creşterea efortului la volan, dereglarea geometriei
roţilor de direcţie.

Parametrii de diagnosticare ai mecanismului de direcţie sunt:

• jocul unghiular al volanului (jocul liber)
• forţa de acţionare a volanului
• forţa laterală în zona de contact a pneurilor cu solul.
a)Verificarea jocului unghiular al volanului
Conform legislaţiei rutiere, jocul maxim admis al volanului nu trebuie
să depăşească 150.
Jocul liber al volanului este
determinat de uzurile pieselor din
caseta de direcţie şi al capetelor
de bară. Uzura casetei de direcţie
favorizează creşterea jocului cu
10-200, a articulaţiilor barelor de
direcţie cu 2-40, a pivotului şi
bucşelor de pivot cu 3-40.
Măsurarea jocului volanului se
realizează cu un dispozitiv relativ
simplu compus din săgeata
indicatoare 1 şi scala 2. Săgeata
1 se montează pe coroana
volanului, iar scala pe carcasa
exterioară a axului volanului cu
ajutorul pârghiilor 3 care sunt
menţinute pe coloană cu ajutorul
arcului 4.
Pentru verificarea jocului se montează pe una din roţi un proiector de
tipul celor utilizate la verificarea geometriei roţilor. Volanul se roteşte
spre un sens până în momentul în care se mişcă spotul luminos pe un
ecran plasat în faţa roţii (preluarea jocurilor). În acest moment se
fixează indicaţia scalei la o valoarea zero. Se roteşte apoi volanul în
sens invers până când se observă din nou mişcarea spotului pe ecran,
citindu-se acum valoarea unghiului parcurs. Măsurarea se face cu
roţile pe sol. Suspendarea roţilor din faţă în timpul măsurării, nu este
recomandabilă deoarece reacţiunile în articulaţii sunt mai mici, ca şi
efortul la volan, ceea ce nu duce la anularea jocurilor din articulaţii,
iar jocul măsurat poate să fie inexact. Stabilirea cauzei existenţei
unui joc mărit al volanului, se face prin blocarea unei roţi directoare
şi încercarea de a roti volanul în mod repetat cu 6-10 daN. În timpul
acestor manevre se observă articulaţiile barelor de direcţie. În cazul
unei stări tehnice corespunzătoare a articulaţiilor nu trebuie să existe
nici o deplasare perceptibilă în articulaţii.
 b) Verificarea forţei de acţionare a volanului
Mărimea forţei de acţionare a
volanului, depinde de frecările în
articulaţiile barelor de direcţie, lagăre,
angrenajul sau mecanismul casetei de
direcţie.
Măsurarea forţei de acţionare a
volanului se realizează cu un
dispozitiv dinamometric care permite
şi măsurarea jocului liber al volanului.
Dinamometrul (1) are două arcuri cu
elasticităţi diferite pentru măsurarea
forţelor cuprinse între 0,3 şi 2 daN şi
respectiv 2-10 daN.
Pe scala 2 a dinamometrului se citesc forţele. Efortul la volan se
determină acţionând volanul prin intermediul dinamometrului până
când roţile încep să vireze.
Valoarea maximă admisă, diferind de la un tip constructiv la altul şi
este cuprinsă între 3 şi 8 daN. Valorile mai mari sunt valabile pentru
mecanismele melc-roată melcată la autocamioane. Efortul la volan
este de 1,5-2 ori mai mare, la capătul cursei acestuia, decât cel
măsurat în poziţie mediană.
Scala se montează pe volan astfel ca săgeata indicatoare să se afle în
dreptul reperului zero, apoi se roteşte volanul prin intermediul
dinamometrului cu o forţă de 5-10 daN, forţă la care se consideră că
se anulează jocurile din mecanismul direcţiei. În acest moment se
citeşte atât jocul volanului cât şi forţa necesară realizării lui (în cazul
în care una din roţi este blocată). Pentru măsurarea efortului la volan,
roţile de direcţie sunt libere şi valoarea acestui efort se citeşte în
momentul în care roţile încep să vireze
Stabilirea cauzei măririi efortului la volan se poate face cunoscând că
aşezarea incorectă a pivotului fuzetei în bucşe poate mări efortul la
volan cu 3-10 daN.
Starea tehnică a articulaţiei fuzetei se poate determina în mod relativ
simplu cu ajutorul unui dispozitiv ca cel prezentat anterior. Cu
ajutorul dispozitivului se pune în evidenţă şi jocul în rulmenţii
butucului. Sistemul de măsurare se utilizează la punţi rigide de
autocamioane şi autobuze.
Instalaţia se compune din două platouri mobile, distribuitor
pneumatic, robinete de frânare şi comparatoare cu palpator sau
traductoare tensometrice. Pentru deplasarea platoului, se utilizează
camere de frânare folosite la autocamioane.
Aerul comprimat prin distribuitoare şi
robinete de frânare este trimis la
camera 1 care va deplasa platoul 6,
direcţionat pe canalele de pe suportul
fix 7, comprimând arcul 2. La
mişcarea platourilor 6 automobilul se
blochează. Eliminând aerul din camera
de frânare, platoul sub forţa arcului 2
revine la poziţia iniţială. În această
poziţie, pe grinda punţii se prind, cu
ajutorul cilindrilor pneumatici 3, tijele
4, distribuite la ambele capete ale
grinzii, iar pe tije se fixează
comparatoarele 5 cu palpatoare care
vor veni în contact cu janta şi cu
talerul roţii.
Se fixează comparatoarele la 0 şi se
permite accesul aerului în camera 1
care va deplasa platoul, punându-se
în evidenţă jocul din pivot şi
rulmenţii butucilor. Comparatorul
superior montat pe talerul roţii (cu
palpatorul pe talerul roţii)
înregistrează jocul în articulaţia
pivotului, iar cel inferior
înregistrează jocul global în pivot şi
rulmenţi. Presiunea aerului este de
4-6 bari, se permit măsurări pe o
gamă de la 0-5 mm cu eroare de
3% timpul necesar pentru
diagnosticare fiind 3 minute.