Sunteți pe pagina 1din 16

TESTE GRILĂ

1. Piaţa financiară:
a. este un segment al pieţei naţionale sau internaţionale;
b. este locul unde se concentrează cererea şi oferta de bani;
c. este locul unde se concentrează cererea şi oferta de valori mobiliare;
d. are o sferă de cuprindere mai largă decât piaţa capitalurilor pe termen ling;

2. Activele de capital:
c. dau dreptul de a obţine venituri viitoare;
d. au caracter negociabil.

3. Activele monetare:
a. sunt active financiare nebancare;
c. sunt cele mai lichide active financiare;
d. au caracter negociabil;

4. Piaţa primară:
b. cuprinde tranzacţiile din prima etapă a subscrierii şi distribuirii emisiunilor
de valori mobiliare;
c. direcţionează capitalurile pe termen lung pentru finanţarea lor prin
colectarea resurselor sub diferite forme.

5. Piaţa financiară de valori mobiliare îndeplineşte următoarele funcţii:


a. funcţia de circuit de finanţare a economiei private;
b. funcţia de finanţare a investiţiilor publice şi a bugetului;
c. funcţia de organizator în vederea asigurării lichidităţii economiilor investite
pe termen lung;
d. funcţia de instrument de măsură a valorii activelor;
e. funcţia de instrument de concurenţă în procesul de schimbare a structurilor
industriale şi comerciale;
f. funcţia de loc de negociere şi de transfer a riscului.

6. Evoluţia pieţelor financiare este influenţată de un număr mare de factori,


printre care:
b. globalizarea;
d. investiţiile internaţionale;
e. dereglementarea şi re-reglementarea;
f. dezintermedierea;
g. integrarea mondială a pieţelor financiare.

7. Bursa:
a. este locul unde se concentrează cererea şi oferta de mărfuri;
b. este locul unde se concentrează cererea şi oferta de valori mobiliare;
d. nivelează preţurile şi joacă un rol important în realizarea tranzacţiilor cu
mărfuri în cantităţi foarte mari, fără prezenţa acestora;
e. este locul unde tranzacţiile se desfăşoară conform unor reguli recunoscute şi
acceptate de negociatori.

8. Bursa:
a. este o asociaţie organizată a comercianţilor, agricultorilor, armatorilor,
bancherilor, asigurătorilor etc.;
b. este locul unde se negociază valori publice şi private, mărfuri, monede,
devize etc.;
c. este o instituţie înfiinţată pe bază de lege;
d. este supravegheată de stat;
e. permite încheierea tranzacţiilor fără prezentarea, predarea şi plata
concomitentă a obiectului acestor tranzacţii.

9. Bursele de valori:
b. sunt burse specializate;
c. sunt burse la care se realizează mai multe tranzacţii financiare;
d. sunt burse la care se realizează un singur fel de operaţiuni;
e. sunt burse unde se negociază valute, efecte comerciale, efecte publice etc.;
f. sunt burse unde se negociază metale preţioase.

10. Clasificarea burselor se poate face în funcţie de mai multe criterii, astfel:
a. în funcţie de varietatea tranzacţiilor pe care la mijlocesc: burse generale,
burse specializate;
c. după modul de admitere a participanţilor: burse cu acces limitat, burse cu
acces nelimitat;
d. în funcţie de modalitatea fizică de încheiere a tranzacţiilor: burse
tradiţionale, burse moderne, burse mixte.

11. Definirea rolului burselor constă în următoarele premise:


a. bursele constituie pieţe pe care se concentrează cererea şi oferta unor
mărfuri, titluri, valori, bilete la ordin, navluri, valute;
b. mărfurile se vând şi se cumpără pe bază de mostre sau descrieri tehnice;
c. bursele constituie locul unde se concentrează un volum mare de informaţii
cu caracter economic, financiar, politic;
d. bursele contribuie la orientarea capitalurilor disponibile spre cele mai
eficiente domenii de activitate;
e. contractele pentru operaţiunile negociate la bursă se întocmesc pe baza unor
formulare tip.

12. Definirea rolului burselor constă în următoarele premise:


a. tranzacţiile în cadrul burselor se desfăşoară pe baza unor reglementări bine
determinate şi a unor uzanţe şi reguli cunoscute;
b. cotaţiile stabilite în cadrul burselor pot să influenţeze nivelul preţurilor şi
cursurilor de schimb pentru operaţiunile care se încheie în afara acestora;
c. la burse se pot negocia mărfuri care nu au fost încă produse;
d. bursele oferă posibilitatea transformării rapide a hârtiilor de valoare în bani.

13. Bursa este o piaţă liberă deoarece:


b. asigură confruntarea directă şi deschisă a cererii şi ofertei care se manifestă
în mod real în economie;
c. este opusă, prin esenţa sa ideii de monopol;
d. pune în valoare jocul liber al forţelor pieţei;

14. Pentru ca o marfă sau o hârtie de valoare să poată face obiectul


tranzacţiilor de bursă trebuie îndeplinite o serie de condiţii:
a. oferta trebuie să fie amplă şi să provină de la un număr suficient de mare de
ofertanţi;
b. cererea trebuie să fie solvabilă;
c. cererea trebuie să fie relativ constantă;
d. preţurile nu trebuie să facă obiectul unor măsuri administrative de control;
e. trebuie asigurată transparenţa informaţiilor privind piaţa.

15. Bursa este o piaţă organizată, ceea ce înseamnă că:


a. tranzacţiile se realizează conform unor principii, norme şi reguli cunoscute
şi acceptate de participanţi;
c. este o piaţă reglementată;
d. tranzacţiile se desfăşoară prin intermediul unor firme specializate şi a unui
personal specializat;
e. se constituie într-un sistem de garantare a caracterului liber şi deschis al
tranzacţiilor;
f. îşi desfăşoară activitatea conform cadrului legal stabilit în fiecare ţară;
g. îşi desfăşoară activitatea conform regulamentelor bursiere.

16. Bursa este o piaţă reprezentativă deoarece:


a. serveşte drept reper pentru toate tranzacţiile care se efectuează cu acele
mărfuri sau valori pentru care ea constituie piaţă organizată;
c. la bursă se stabileşte preţul pentru mărfurile sau valorile negociate, element
esenţial pentru toate tranzacţiile comerciale sau operaţiunile care se desfăşoară
în ţara respectivă.

17. Bursa este o piaţă “simbolică” deoarece:


b. mărfurile care fac obiectul negocierilor nu sunt prezente ca atare la locul
contractării;
c. negocierile se desfăşoară pe baza unor documente reprezentative care atestă
dreptul de proprietate asupra mărfii şi constituie imaginea comercială a
acesteia;
d. bursa este o piaţă dematerializată unde se încheie contractul dintre părţi;
e. circulaţia mărfurilor se realizează în afara pieţei;
f. la bursă se tranzacţionează titluri rezultate din operaţiuni financiare.

18. Casa de clearing a bursei:


a. este alcătuită din firme, membre ale bursei, cu cel mai mare renume şi cea
mai importantă poziţie în cadrul bursei;
b. are rolul de a garanta îndeplinirea de către fiecare membru a obligaţiilor pe
care şi le asumă prin tranzacţiile încheiate;
c. permite o mare flexibilitate pentru încheierea, derularea şi executarea
contractelor futures şi options;
d. sporeşte siguranţa tranzacţiilor şi credibilitatea bursei.

19. Avantajele pe care le au firmele admise la bursă sunt:


a. publicitate implicită şi permanentă în cercurile de afaceri şi în rândul
publicului, în ţară şi în străinătate;
b. acces la resursele financiare, la un cost mai redus şi utilizarea unei game
largi de produse bursiere;
c. consolidarea şi separarea grupului de investitori pe termen lung de cei
minoritari sau de conjunctură;
e. asocierea salariaţilor la dezvoltarea afacerii prin distribuire de acţiuni.

20. Excluderea din calitatea de membru al asociaţiei bursei se face în


următoarele condiţii:
a. când nu se plăteşte cotizaţia sau suma aprobată de comitetul bursei;
b. când nu se execută angajamentele luate din operaţiuni de bursă;
c. când în orele oficiale de bursă se negociază valori neînscrise la cotă;
d. când absentează repetat de la îndeplinirea obligaţiilor de serviciu.

21. Specialiştii operativi:


a. sunt persoane fizice;
b. participă la procesul de iniţiere, încheiere, executare şi control a
tranzacţiilor;
c. pot lucra independent;

22. Intermediarul care lucrează pe bază de comision, ca reprezentant al unei


agenţii de brokeraj se numeşte:
b. broker mandatar;

23. Specialiştii neoperativi:


a. au atribuţii în ceea ce priveşte controlul asupra modului în care se
derulează tranzacţiile bursiere;
b. desfăşoară activităţi de cercetare şi evaluare a pieţei bursiere;
c. furnizează clienţilor informaţii în legătură cu conjunctura financiară;
d. oferă consultanţă privind oportunităţile de plasament.

24. În etapa de iniţiere a tranzacţiilor au loc următoarele operaţiuni:


a. clientul se adresează unui intermediar;
b. intermediarul deschide contul în favoarea clientului;

25. În etapa de perfectare a tranzacţiei au loc următoarele operaţiuni:


a. transmiterea ordinelor de către broker la bursă;
b. formarea preţului;
c. executarea ordinelor;
d. încheierea contractului;
e. notificarea încheierii contractului;

26. Înscrierea duratei de valabilitate a ordinului în fişa de bursă se realizează


astfel:
b. “o săptămână” - ordinul este valabil pe restul săptămânii;
d. “executare” – ordinul este valabil până ce este executat.

27. Piaţa aleasă se înscrie pe fişa de bursă astfel:


b. pentru piaţa la termen se foloseşte prescurtarea “lichid”.

28. Elementele înscrise pe fişa de bursă sunt:


a. durata de valabilitate a ordinului;
c. sensul operaţiunii;
d. alegerea pieţei;
e. cursul;
f. numărul şi natura titlurilor;
g. numele operatorului;
h. data la care a fost dat ordinul.

29. Ordinul “la cel mai bun”:


a. se înscrie pe fişa de bursă prin prescurtarea “mx”;
d. se execută în mod obligatoriu în totalitate la primul curs, oricare ar fi
acesta;

30. Ordinul “la curs limită”:


a. presupune indicarea limitei de către ordonator;
b. menţionează limita maximă dacă este vorba de o cumpărare;
d. menţionează limita minimă dacă este vorba de o vânzare;
31. “Ordinul neforţat”:
a. comisul care execută ordinul nu trebuie să influenţeze prea mult cursul;

32. Ordinul de bursă care conţine expresia “în jurul”:


a. este un ordin cu caracter general;
c. presupune o convenţie între intermediari şi clienţii lor;
d. comportă o limită de curs;

33. La executarea ordinelor de bursă este necesară respectarea următoarelor


reguli de prioritate:
a. prioritatea de preţ;
b. prioritatea de timp;
c. prioritatea de volum.

34. Cotarea:
a. este instrumentul prin care se vinde şi se cumpără la bursă;
b. este operaţiunea prin care se caută şi se fixează preţul care permite să se
schimbe cel mai mare număr de titluri posibil;
c. se realizează pe piaţa deschisă;
d. se realizează pe piaţa închisă.

35. Cotarea prin opoziţie:


a. comişii trec în Cărţile Mari ţinute de cotatori limitele de cumpărare sau de
vânzare pe care le au în carnet;
b. “cursul de opoziţie” se stabileşte fără consultarea specialiştilor;
d. este utilizată pentru valorile cotate atât la vedere cât şi la termen.

36. Cotarea prin opoziţie:


a. reprezentantul Camerei Sindicale determină cursul susceptibil de a fi cotat;
b. reprezentantul Camerei Sindicale echilibrează piaţa prin operaţiuni
combinate;

37. Cotarea prin stelaje:


b. comişii încredinţează specialistului ordinele lor “la cel mai bun”;
c. comişii încredinţează specialistului ordinele limitate;
d. comişii menţionează cantităţile pe care trebuie să le negocieze.

38. Cotarea prin stelaje:


a. este o tehnică în exclusivitate scrisă;
b. rolul conducător la şedinţelor de curs îl au agenţii de schimb specialişti;
c. specialiştii sunt desemnaţi de Camera Sindicală pentru fiecare tip de valoare
mobiliară;
39. Reglementarea ecartului de curs:
a. este o metodă particulară de determinare a cursului care se foloseşte atunci
când se înregistrează un dezechilibru între cererea şi oferta de titluri;
c. pe piaţa la vedere se autorizează un ecart în creştere sau în scădere cu 2%
pentru obligaţiuni în raport cu cursul precedent;
d. pe piaţa la vedere se autorizează un ecart în creştere sau în scădere cu 3%
pentru acţiuni în raport cu cursul precedent;

40. Reglementarea ecartului de curs:


a. între cursul la vedere şi cursul la termen nu se admite un ecart mai mare de
2%;
b. în cazul dezechilibrului persistent Comisia Operaţiunilor de Bursă poate
autoriza variaţii mai mari de 2% faţă de ecartul normal pe piaţa la vedere;
d. în cazul dezechilibrului persistent COB poate autoriza variaţii de maxim 6 –
7% faţă de ecartul normal pe piaţa la termen.

41. Tehnica reducerii:


a. este o metodă particulară de determinare a cursului;
b. se aplică în cazul unui dezechilibru pronunţat între cerere şi ofertă;
c. reducerea se poate aplică asupra cantităţii cerute;
d. reducerea se poate aplica asupra cantităţii oferite.

42. Tehnica reducerii:


b. dacă, prin modificarea cantităţii cerute sau oferite nu se ajunge la un
echilibru, reprezentanţii Camerei Sindicale aplică un preţ cerut sau oferit cu 4
– 5% mai mare sau mai mic pentru acţiuni în raport cu cursul precedent;
c. dacă, prin modificarea cantităţii cerute sau oferite nu se ajunge la un
echilibru, reprezentanţii Camerei Sindicale aplică un preţ cerut sau oferit cu 2 -
3% mai mare sau mai mic pentru obligaţiuni în raport cu cursul precedent;

43. Compensaţia:
a. este o metodă particulară de determinare a cursului;
b. presupune compensarea anterioară a aceleaşi valori cerute sau oferite în
contul a două sau mai multe persoane care s – au adresat aceluiaşi agent de
bursă;
c. agentul de bursă aduce pe piaţă doar un sold (vânzător sau cumpărător);
d. se aplică pentru aceeaşi valoare;
e. se aplică pentru acelaşi curs specificat.

44. Operaţiunile la vedere:


a. sunt operaţiunile care trebuie să se încheie, în principiu, chiar în ziua în care
au fost efectuate;
b. plata sau remiterea titlurilor are loc în cele 48 de ore care urmează
operaţiunii făcute în bursă;
d. implică cel mai mare volum de capitaluri negociate.

45. În cazul operaţiunilor la vedere:


a. agenţii au dreptul de a cere clienţilor plata prealabilă sau remiterea titlurilor
înainte de efectuarea realmente a operaţiunii;
b. ordinele de vânzare şi de cumpărare adresate de clienţi determină mărimea
cursului bursier din şedinţa de bursă din ziua respectivă;
d. cursul titlului poate fi exprimat în procente faţă de mărimea valorii
nominale a titlului.

46. Derularea operaţiunilor la vedere presupune următoarele etape:


a. adresarea ordinelor de vânzare/cumpărare brokerilor – agenţi de bursă;
b. centralizarea ordinelor de către brokerul specialist şi echilibrarea cererii şi
ofertei;
c. stabilirea cursului pentru şedinţa de bursă din ziua respectivă;
d. comunicarea nivelului cursului de deschidere a bursei;
e. executarea ordinelor;
f. încheierea tranzacţiilor pentru toate titlurile care au făcut obiectul activităţii
pe piaţa la vedere.

47. Piaţa la termen se caracterizează prin:


a. se raportează numai la operaţiuni importante;
b. valorile negociate sunt foarte răspândite în public;
c. valorile negociate sunt emise de firme foarte puternice;

48. În cazul operaţiunilor ferme (la termen):


a. partenerii sunt definitiv angajaţi din ziua negocierii;
b. obligaţiile asumate trebuie îndeplinite peste o anumită perioadă de timp
(1,3,6,9 luni);

49. Perioada de lichidare:


a. începe de la a şasea şedinţă de bursă dinaintea ultimei zile a fiecărei luni;
c. este perioada în care se execută angajamentele asumate prin contractele
încheiate.

50. Speculaţiile:
a. sunt operaţiuni acoperite înainte de scadenţă printr-o operaţiune de sens
contrar;
c. sunt operaţiuni care dau naştere la mişcări în contul de capital.
51. Reportul:
b. este procedura prin care, dacă operaţiunile la termen ferm nu au putut fi
derulate, se consideră în continuare poziţia de cumpărător sau vânzător,
angajamentele executându-se în perioada de lichidare următoare;
c. se realizează la un curs de compensaţie stabilit de COB.

52. Oferta publică de cumpărare sau de schimb:


a. este considerată operaţiune particulară de bursă;
b. este o procedură practicată de ţările anglo-saxone;
c. are la bază un proiect de ofertă publică prezentat de banca iniţiatoare;

53. Oferta publică de cumpărare sau de schimb:


b. se face pentru titlurile înscrise în Cotaţia oficială;
d. presupune constituirea de depozite de acoperire în numerar sau în titluri.

54. Negocierea blocurilor de control:


a. este operaţiunea prin care cumpărătorul titlurilor obţine controlul asupra
societăţii emitente;
b. se poate face prin achiziţionarea titlurilor la bursă;
d. se poate face prin prezentarea unei oferte publice de cumpărare sau de
schimb.

55. Negocierea blocurilor de control prin achiziţionarea titlurilor la bursă:


a. are loc în decursul a 15 şedinţe;
c. se face la cursul la care a fost autorizată cesiunea blocului;
d. presupune constituirea de depozite prealabile în numerar sau în titluri.

56. Adjudecările:
a. sunt vânzări de titluri la licitaţie publică;
b. pot fi efectuate ca urmare a unor decizii judecătoreşti;
c. pot fi cerute atunci când nu au fost susţinute cu garanţii în alte valori
mobiliare;
d. pot fi solicitate de posesorul de valori mobiliare din lipsă de lichiditate;
e. se realizează de o persoană împuternicită de Camera Sindicală.

57. Bursa de valori:


b. este piaţa pe care se vând şi se cumpără hârtii de valorare la preţuri stabilite
pe baza cererii şi ofertei;
c. acţionează pentru promovarea unor tranzacţii oneste;
d. publică cotaţiile zilnice;
e. stabileşte reguli şi standarde pentru tranzacţii.
58. Sistemul european de organizare a şedinţelor de licitaţie se caracterizează
prin:
a. tranzacţiile se realizează în conformitate cu ordinele de vânzare şi de
cumpărare primite;
c. nivelul preţului se determină astfel încât numărul ordinelor executate să fie
maxim;
d. fiecare categorie de hârtii de valoare are un broker specialist.

59. Hârtiile de valoare:


b. aduc posesorilor venituri sub formă de dividende;
d. dau posesorilor posibilitatea de a-şi însuşi o parte din profitul societăţilor
comerciale.

60. Piaţa de acţiuni:


a. permite întreprinderilor sau guvernului să obţină capitalul iniţial;
b. oferă investitorilor lichidităţi cu posibilitatea convertirii lor în numerar, la
ordin;
c. este formată din piaţa primară şi piaţa secundară.

61. Piaţa secundară a acţiunilor:


a. este piaţa centrală, asigurată de bursa de valori;
b. funcţionează după sistemul licitaţiilor;
d. este piaţa pe care se stabileşte valoarea de piaţă a întreprinderii;
e. facilitează direcţionarea capitalurilor disponibile spre domeniile pe care
investitorii le consideră cele mai profitabile.

62. Piaţa extrabursieră:


a. este creată de dealerii care iniţial se ocupă de tranzacţionarea valorilor care
nu sunt listate la bursele organizate;
b. tranzacţiile sunt încheiate telefonic;
e. este o reţea de comunicaţii.

63. Acţiunile nominative legate:


a. au înscris numele deţinătorului;
d. scopul lor este de a conserva cercul acţionarilor;
e. transferul lor se face după o procedură specială.

64. Acţiunile la purtător:


d. nu poartă nici un nume.

65. Acţiunile ordinare conferă deţinătorilor, printre altele, următoarele


drepturi şi obligaţii:
a. în caz de faliment răspunderea acţionarilor va fi limitată la valoarea
investiţiei lor;
b. dreptul de a vinde, tranzacţiona sau transfera proprietatea asupra acţiunilor
lor altor persoane;
d. dreptul de a alege şi de a fi ales în Consiliul de Administraţie.

66. Acţiunile ordinare conferă deţinătorilor, printre latele, următoarele


drepturi şi obligaţii:
a. dreptul la repartizarea valorii activului în caz de lichidare;
b. dreptul de a stabili destinaţia veniturilor societăţii;
c. dreptul de a primi o situaţie anuală a societăţii care să cuprindă bilanţul
exerciţiului precedent şi contul de profit şi pierderi;
d. dreptul de a vota în cadrul AGA.

67. Acţiunile ordinare:


a. se mai numesc acţiuni comune sau obişnuite;
b. reprezintă mărimea capitalului societăţii;
c. deţinătorii lor sunt direct afectaţi de capacitatea firmei de a genera profituri;
e. fiecare acţiune ordinară dă dreptul la un vot în AGA.

68. Acţiunile preferenţiale;


a. dau dreptul la obţinerea unui dividend fix;
c. dau posesorilor dreptul de a obţine dividendele înaintea deţinătorilor de
acţiuni comune;
e. nu dau dreptul la vot.

69. Acţiunile preferenţiale pot fi:


b. acţiuni cumulative;
c. acţiuni necumulative;
d. acţiuni participative;

70. Acţiunile cumulative:


b. permit acumularea dividendelor restante;
c. dividendele trebuie plătite înainte de declararea dividendelor ordinare;

71. Acţiunile participative:


c. sunt acţiuni preferenţiale;
d. deţinătorii lor primesc un dividend fix şi, în plus, mai pot primi o parte
suplimentară din profit după plata dividendelor ordinare.

72. Acţiunile SICAV:


a. sunt achiziţionate de la societăţi de investiţii cu capital variabil;
d. nu se cotează la bursă;

73. Multiplicarea stocului de acţiuni:


a. este o metodă de efectuare a emisiunii de acţiuni cu scopul de a dinamiza
tranzacţiile pe piaţă;
b. nu afectează investitorii, valoarea investiţiei iniţiale rămânând aceeaşi;
c. presupune acordarea unui număr sporit de acţiuni deţinătorilor;

74. Cursul acţiunii:


a. este preţul la care acţiunea cotează la bursă;
b. poate fi superior faţă de valoarea nominală a acţiunilor;
c. poate fi inferior faţă de valoarea nominală a acţiunilor;
e. este în raport direct proporţional cu mărimea dividendului adus.

75. Cererea şi oferta de acţiuni sunt influenţate de :


a. mişcarea ciclică a producţiei;
b. evenimentele politice importante;
c. perspectivele societăţii emitente;
d. bonitatea şi seriozitatea societăţii.

76. Acţiunile “income-stocks”:


a. sunt acţiuni ale firmelor puternice;
c. sunt purtătoare de dividende substanţiale.

77. Tipuri de angajamente de underwriting:


a. angajamentul ferm;
b. maximum de efort;
e. totul sau nimic.

78. Underwriter-ul îşi asumă obligaţia de a vinde întreaga emisiune de acţiuni


şi de absorbi acţiunile nevândute în cazul:
d. angajamentului ferm.

79. Obligaţiunile:
a. sunt titluri de credit;
d. sunt purtătoare de dobânzi plătibile de emitent indiferent de rezultatele
obţinute.

80. Obligaţiunile:
a. sunt înscrisuri cu o anumită valoare nominală;
e. reprezintă angajamentul debitorului de a rambursa la scadenţă sumele
împrumutate.
81. Obligaţiunile pot fi grupate în funcţie de următoarele criterii:
a. după forma de prezentare: obligaţiuni nominative, obligaţiuni la purtător;
c. după modul de garantare: obligaţiuni garantate, obligaţiuni negarantate.

82. Obligaţiunile nominative:


b. se prezintă sub forma unui certificat nominativ;
c. necesită operaţiuni de transfer atunci când are loc schimbarea dreptului de
creanţă.

83. În cazul obligaţiunilor principalele clauze ale contractului de emisiune


sunt:
a. valoarea nominală;
b. preţul de emisiune;
d. rata dobânzii;
e. tabloul amortizării datoriei;
f. garanţiile.

84. Obligaţiunile negarantate:


a. sunt emise de societăţi sau guvern;
b. nu sunt garantate cu activele societăţii;
c. emisiunea lor este însoţită de clauze de protecţie;
d. sunt emise pe baza încrederii de care se bucură societatea emitentă.

85. Emisiunea împrumutului obligatar:


b. este fracţionată într-un număr determinat de cupiuri de valoare egală;
c. se realizează pe baza unui prospect de împrumut;
d. poate fi publică;
e. poate fi privată.

86. Cursul de piaţă:


b. poate fi mai mare decât valoarea nominală a titlului;
c. poate fi mai mic decât valoarea nominală a titlului;
d. se poate exprima în procente faţă de valoarea nominală a titlului.

87. Obligaţiunile cu dobândă variabilă:


a. au apărut datorită instabilităţii financiar-valutare internaţionale;
b. au apărut datorită creşterii foarte mari a dobânzilor la creditele pe termen
scurt comparativ cu dobânzile la creditele pe termen lung spre sfârşitul anilor
′60;
c. piaţa acestor obligaţiuni s-a structurat la Londra şi Luxemburg în 1975.

88. Obligaţiunile cu dobândă variabilă:


b. variaţia venitului este determinată de evoluţia dobânzii;
c. venitul pe care îl aduc se determină în funcţie de LIBOR plus o marjă
suplimentară;
e. marja suplimentară este stabilită în funcţie de calitatea celui care
împrumută.

89. Obligaţiunile indexate:


b. variaţia venitului este determinată de preţul mărfurilor de care sunt
indexate;
c. în momentul emisiunii se stabileşte dobânda care va constitui limita
inferioară;
d. se practică şi indexarea faţă de aur.

90. Obligaţiunile cu cupon zero:


d. dobânda se calculează ca diferenţă între preţul de răscumpărare şi preţul de
emisiune.

91. Obligaţiunea cu cupon zero prezintă următoarele avantaje:


a. neimpozitarea, în unele ţări, a veniturilor dobândite de investitori în acest
mod;
b. investitorii sunt protejaţi împotriva unei rambursări anticipate;
c. debitorii pot obţine un împrumut la un nivel al dobânzii relativ mai scăzut
decât al pieţei în acel moment;
d. asigurarea cu lichiditate pentru plasamente, datorită existenţei unei pieţe
secundare bine organizate.

92. Obligaţiunile cu opţiune:


a. sunt denumite şi obligaţiuni cu warrant;
b. sunt emise în condiţii clasice,
c. sunt însoţite de un certificat warrant anexat;
d. oferă investitorului posibilitatea de a obţine un alt titlu la un preţ stabilit în
momentul emisiunii;
e. certificatul warrant anexat este detaşabil şi negociabil şi permite
deţinătorului obţinerea unui nou titlu diferit.

93. Obligaţiunile convertibile:


a. sunt o combinaţie între o obligaţiune şi o acţiune;
d. dau posesorului dreptul de a le preschimba în acţiuni.

94. Convertirea obligaţiunilor în acţiuni:


a. este determinată de evoluţia comparativă pa piaţă a cursului obligaţiunilor şi
acţiunilor firmei;
b. se face pe baza unor elemente stabilite la emisiune;
d. se face la un preţ superior cursului de piaţă al acţiunilor firmei în momentul
lansării împrumutului;

95. Elementele obligatorii ale unei obligaţiuni sunt:


c. valoarea nominală;
d. rata dobânzii;
e. maturitatea;
f. cuponul.

96. Preţul de piaţă al obligaţiunilor este influenţat de mai mulţi factori:


a. câştigul oferit de un plasament în obligaţiuni comparativ cu câştigul care s-
ar fi putut obţine făcând o altă investiţie;
b. încrederea în capacitatea emitentului de a rambursa la scadenţă sumele
avansate de către investitor;
c. modificările tratei dobânzii.

97. Obligaţiunile guvernamentale:


a. sunt obligaţiunile emise de guvernul unei ţări;
c. reprezintă cel mai popular tip de titluri cu dobândă fixă pentru bănci şi alte
tipuri de investitori;
d. prezintă cel mai înalt grad de credibilitate.

98. Bonurile de tezaur:


c. sunt emise cu discount;
d. se maturizează la valoarea nominală.

99. Euroobligaţiunile:
a. sunt titluri de creanţă cu statut fiscal aparte;
b. se deosebesc de emisiunile naţionale de obligaţiuni prin sindicatul bancar
internaţional de emisiune;
c. sunt emise de impozit în ţara emitentă;
d. sunt emise într-o deviză terţă disponibilă, utilizată în afara ţării de origine.

100. Clauza de răscumpărare:


b. reprezintă posibilitatea emitentului de valori mobiliare de a le răscumpăra
înainte de scadenţă;
d. impune emitentului să plătească o primă peste valoarea nominală a titlului.

SOLUŢIILE TESTELOR GRILĂ


1. a, b, c, d 2. c, d 3. a, c, d 4. b, c 5. a, b, c, d, e, f
6. b, d, e, f, g 7. a, b, d, e 8. a, b, c, d, e 9. b, c, d, e, f 10. a, c, d
11. a, b, c, d, e 12. a, b, c, d 13. b, c, d 14. a, b, c, d, e 15. a, c, d, e, f, g
16. a, c 17. b, c, d, e, f 18. a, b, c, d 19. a, b, c, e 20. a, b, c, d
21. a, b, c 22. b 23. a, b, c, d 24. a, b 25. a, b, c, d, e
26. b, d 27. b 28. a, c, d, e, f, g, h 29. a, d 30. a, b, d
31. a 32. a, c, d 33. a, b, c 34. a, b, c, d 35. a, b, d
36. a, b 37. b, c, d 38. a, b, c 39. a, c, d 40. a, b, d
41. a, b, c, d 42. b, c 43. a, b, c, d, e 44. a, b, d 45. a, b, d
46. a, b, c, d, e, f 47. a, b, c 48. a, b 49. a, c 50. a, c
51. b, c 52. a, b, c 53. b, d 54. a, b, d 55. a, c, d
56. a, b, c, d, e 57. b, c, d, e 58. a, c, d 59. b, d 60. a, b, c
61. a, b, d, e 62. a, b, e 63. a, d, e 64. d 65. a, b, d
66. a, b, c, d 67. a, b, c, e 68. a, c, e 69. b, c, d 70. b, c
71. c, d 72. a, d, e 73. a, b, c 74. a, b, c, e 75. a, b, c, d
76. a, c 77. a, b, e 78. d 79. a, d 80. a, e
81. a, c 82. b, c 83. a, b, d, e, f 84. a, b, c, d 85. b, c, d, e
86. b, c, d 87. a, b, c 88. b, c, e 89. b, c, d 90. d
91. a, b, c, d 92. a, b, c, d, e 93. a, d 94. a, b, d 95. c, d, e, f
96. a, b, c 97. a, c, d 98. c, d 99. a, b, c, d 100. b, d