Sunteți pe pagina 1din 3

Turismul gastronomic

Turismul gastronomic sau turismul culinar reprezintă experimentarea culinară a


unei, regiuni geografice şi este considerat o componentă importantă a turismului în
general şi a agroturismului în special. Alături de peisaj, cazare şi climă – în funcţie
de care turiştii îşi aleg destinaţiile, experienţa culinară a ajuns definitorie pentru cei
care caută senzaţii gustative memorabile, care au o cultură a mâncării şi a
degustării unor băuturi.

Gastronomia japoneză – o celebrare a tradiției și o fereastră mereu


deschisă spre viitor

Delicata bucătărie japoneză se exprimă prin frumusețe și naturalețe la nivel estetic,


punând în valoare toate caracteristicilor celor mai diferite produse alimentare – de
la orez, la alge marine. Această cultură gastronomică este mereu îmbogățită de
experiențe gastronomice dintre cele mai diverse, pregătite de chefi recunoscuți
mondial, care surprind mereu publicul nipon, dar și pe cel internațional cu
inovațiile pe care le aduc, schimbând perspectivele și invitând în mod constant la
redescoperirea unor gusturi tradiționale.

În secolele care au urmat introducerii budismului în Japonia, în secolul VI, legile și


edictele imperiale au făcut că din alimentația publică să dispară gradual consumul
de carne. Stilul culinar vegetarian, cunoscut drept shojin ryori a fost popularizat și
mai mult de practicanții budismului zen. Deja în secolul XV, japonezii utilizau
multe dintre alimentele și ingredientele culinare pe care le folosesc și astăzi, de
exemplu sosul de soia, tofu sau alte produse pe bază de soia. În aceeași perioadă s-a
dezvoltat în paralel și o altă tradiție culinară – cea specială pentru bachete, foarte
formală și foarte elaborată.
Astfel, se identifică în bucătăria japoneză trei stiluri de bază – hozen ryori – un stil 
ceremonial care își are originea în bucătăria aristocrației nipone, chakaiseki ryori –
gastronomia legată de ceremonia servirii ceaiului, și kaiseki ryori - echivalentul a
ceea ce numim astăzi în lumea occidentală haute cuisine.   Stilul chakaiseki ryori,
de exemplu, fundamental legat de ceremonia servirii ceaiului, pune accentul mai
ales pe prezentarea artistică a produselor proaspete de sezon, îmbinând esteticul cu
frugalitatea spiritului zen.  Kaiseki ryori a ajuns la forma sa actuală la începutul
secolului XIX și este prezentă și astăzi în cele mai reputate restaurante japoneze,
dar și în localuri tradiționale. Specificitatea constă în faptul că se păstrează nu
numai ingredientele proaspete de sezon, dar și prezentarea lor tradițională, oferind
celui care se bucură de o astfel de masă o experiență nouă, dar și o călătorie în
timp. O astfel de masă se numește kaiseki și reprezintă baza bucătăriei japoneze. O
cină completă kaiseki cuprinde aperitive, sashimi (rulouri cu peste crud), suimono
(o supă ușoară), yakimono (mâncăruri fripte), mushimono (mâncăruri făcute la
aburi), nimono (mâncăruri fierte,) aemono (mâncăruri asezonate, precum sălățele),
urmate de supă miso, tsukemono (murături), orez, dulciuri, fructe și sake.  Chiar
dacă un japonez obișnuit nu are prea multe oportunități de a se bucura în mod
frecvent de o astfel de masă kaiseki, tipul de mâncăruri, precum și ordinea servirii
lor reprezintă o tradiție incontestabilă a bucatăriei japoneze.

Selecția de ingrediente naturale disponibile în magazinele și piețele japoneze este


atât de variată, chiar și în cele mai îndepărtate districte rurale, încât chiar și o
simplă cină în familie poate reprezenta una adevărat regal culinar. Totuși, în mare
parte, mesele japoneze au la bază trei produse: orezul alb, supa miso și murăturile.
Alimentele care însoțesc baza diferă în funcție de sezon, regiune și preferințe
personale.   În timp ce multe familii preferă să își pregătească propria mâncare
acasă, în ultimele două decenii apariția lanțurilor de restaurante care prepară
mâncăruri special pentru a fi luate acasă a schimbat destul de mult obiceiurile
japonezilor.  Cea mai celebră contribuție a bucătăriei japoneze la gastronomia
mondială – sushi - a schimbat chiar și obiceiurile de consum ale multor occidentali.
Restaurantele de sushi, celebre în toată lumea, au permis tuturor celor interesați să
deguste nu numai un preparat special, cât să facă o incursiune într-o cultură în care
savoarea și estetica se reunesc într-un produs complet care se traduce într-o
experiență culturală personală.  Diferența între restaurantele japoneze și cele
occidentale cu profil nipon constă în varientatea produselor.   În Japonia,
restaurantele sunt specializate într-un sigur preparat – sushi, tempura sashimi etc, în
timp ce restaurantele occidentale care vând mâncare japoneză oferă o varietate
destul de amplă de produse.  Dincolo de rețete și gusturi, bucătăria japoneză este o
reprezentare delicată a unei estetici bazate pe rigoarea formei, delicațea culorii și
îmbinarea armonioasă a elementelor, dar și a unei viziuni despre viață ca formă de
energie care ia formă oricărei pasiuni, inclusiv cea gastronomică.

Bibliografie:
https://www.profit.ro/profitul-tau/lifestyle/gastronomia-japoneza-o-celebrare-a-
traditiei-si-o-fereastra-mereu-deschisa-spre-viitor-14473218
https://www.galzonasatmarului.ro/turismul-gastronomic
https://www.travel-time.ro/gastronomia-japoneza/
https://biblioteca.regielive.ro/proiecte/turism/turism-gastronomic-144235.html