"Cand moare dragostea ? Intrebarea e daca ea ne paraseste sau noi o parasim pe ea.

Cine
stie ? Daca dispare, dispare. E pentru ca nu suntem noi destul de fascinanti ? Pentru ca nu
suntem destul de deschisi ? Pentru ca imaginatia moare ? Nu stiu exact cand dragostea
moare, daca moare dintr-o moarte naturala sau trebuie de fiecare data s-o omoram intr-un
mod violent si stupid. Nu stiu "

"in iubire n-ar trebui sa obosim niciodata!"

Am ajuns într-un moment în care trebuie să-mi fluier câinii din nou,
să mă adun, spre a lucra din nou în acelaşi ritm de acum un an. După
o perioadă de recluziune aproape maladivă – de prin decembrie 2006
până prin aprilie 2007 – am intrat într-un local înghesuit, în care era
un concert. Duduiau tobele. După perioada aia de singurătate
„monahală”, am avut sentimentul că mă exorcizez, că halucinez de
la atâta concreteţe, frenezie, fior. A început apoi, firesc,
compensaţia. S-au slobozit energiile încătuşate, plăcerile comunicării
directe, personale. Abia atunci, pe linia acestor experienţe, am ajuns
să mă văd cu ambii ochi. Am început să intru mult mai uşor în vorbă
cu aproape oricine din jur, să nu mai privilegiez, ci să-mi
democratizez exprimările, să nu mai fiu discreţionar; să nu mai am
impresia că dau ce am mai bun din mine doar atunci când scriu. Am
început să văd omul în acelaşi timp în mai multe feluri: şi ca fişă de
roman, şi ca fişă psiho-sociologică şi ca poveste care se spune pe
sine, şi ca … povestitor care nu-şi ascultă propria poveste; care nu-şi
pune, din păcate, problema propriei existenţe la scara reală. Nu se
vede cel mai adesea decât ca victimă sau ca personaj, nu şi ca autor
al propriei vieţi. Atunci mi-am dat seama că unul dintre cele mai
importante lucruri pe care pot să-l fac e să nu-mi condiţionez
bucuriile, să mă bucur de viaţă privind umil, pentru că, cel mai
adesea, viaţa trece printre nimicuri. Să trăieşti ca şi când ai scrie, cu
conştiinţa faptului că ea, cartea, nu se scrie doar la calculator, sau
doar pe hârtie, şi să vezi potenţialul prozastic, încărcătura fabuloasă
a lucrurilor care ţi se întâmplă.