TEMA 6.

PARTICULARITĂŢILE ACTIVITĂŢII COMERCIALE ÎN UNELE DOMENII

ALE ECONOMIEI NAŢIONALE

1. Aspecte generale cu privire la esenţa unor genuri de ativităţi comerciale în cadrul activităţii
economice
2. Activitatea comercială pe piaţa produselor petroliere
2.1. Aspecte generale
2.1.1. Importanţa activităţii comerciale pe piaţa produselor petroliere
2.1.2. Esenţa reglementărilor cu privire la supravegherea activităţilor pe piaţa produselor
petroliere
2.2. Autorizarea activităţii de comercializare a produselor petroliere
2.2.1. Autorităţile abilitate cu dreptul de a acorda licenţe şi autorizaţii tehnice
2.2.2. Condiţii generale privind eliberarea licenţei
2.2.3. Condiţii speciale de acordare a licenţelor
2.3. Activităţi premergătoare comercializării produselor petroliere
2.3.1. Importul şi exportul (reexportul) produselor petroliere
2.3.2. Transportul şi păstrarea produselor petroliere
2.4. Formele de realizare a comerţului cu produse petroliere
2.4.1. Comercializarea cu ridicata, prin sistem automatizat, a produselor petroliere
identificate
2.4.2. Comercializarea cu amănuntul a produselor petroliere
3. Activitatea în domeniul comercializării producţiei alcoolice
3.1. Licenţierea activităţii de comercializare a producţiei alcoolice
3.2. Formele de realizare a comerţului producţiei alcoolice
3.2.1. Comercializarea cu ridicata a producţiei alcoolice
3.2.2 Comercializarea cu amănuntul a producţiei alcoolice
4. Activitatea în domeniul comercializării articolelor din tutun
4.1. Licenţierea activităţii de comercializare angro a articolelor din tutun
4.2. Comercializarea cu amănuntul a articolelor din tutun
4.2.1. Regulile de comercializare cu amănuntul a articolelor din tutun
4.2.2. Esenţa interdicţiilor de publicitate a articolelor din tutun în cadrul comerţului cu
amănuntul
4.3. Controlul de stat exercitat în cadrul activităţii de comerţ al articolelor din tutun

Bibliografie recomandată

Sursa de bază, compatibilă cu cerințele stabilite în Curriculum

1. G. Ardelean. Drept comercial. Ed. Cartea Militară, Chișinău, 2019.

Alte surse autohtone

2. Nicolae Roşca, Sergiu Baieş. Dreptul afacerilor. Tipografia Centrală, Chișinău, 2004.
3. Rusu Vladislav, Focşa Ghenadie. Curs de drept comercial. Chișinău 2006.
4. Lidia Macovei. Dreptul Comercial. Chișinău 2000.

1
Literatură străină

5. Turcu, M. Botina. Dreptul afacerilor întreprinderii. Vol. I. Ed. C.H. Beck, București, 2013.
6. Radu I. Motica, Lucian Bercea. Drept comercial român. București, 2005.
7. Smaranda Angheni. Drept comercial. București, 1997 p. 9.
8. Vasile Pătulea, Corneliu Turuianu. Elemente de drept comercial. București, 1993.
9. Stanciu D. Cărpenaru. Drept comercial român vol. I, București 1993
10. Camelia Băeşu. Economia comerţului. Note de curs. Universitatea „Ştefan cel Mare” din Suceava.
11. Manoela Popescu, Viorica Ionaşco, Bazele comerţului, Bucureşti 2004, M. de Juglart, B. Ippolito.
Cours de droit comercial. vol. I, ed. Montchrestien, 1978, p. 5.
12. Chambre de Commerce internationale, INCOTERMS 1990, publication nr. 460, I.C.C,
Publishing SA, Paris, 1990.

Acte normative

13. Codul civil al Republicii Moldova nr. 1107 din 06-06-2002. Monitorul Oficial Nr. 82-86 art.
661 din 22-06-2002.
14. Codul penal al Republicii Moldova nr. 985 din 18.04.2002. Monitorul Oficial nr. 128-129
din 13.09.2002.
15. Codul Civil al României, aprobat prin Legea 71/2011, republicată în Monitorul oficial al
României, 15.07.2011, nr. 505. art. 3 alin. 2 și 3.
16. Legea nr. 845 din 03.01.1992 cu privire la antreprenoriat şi întreprinderi. Monitorul
Parlamentului nr. 2 din 28.02.1994. Legea nr. 1453 din 08.11.2002 cu privire la notariat.
17. Legea nr. 220 din 19.10.2007 privind înregistrarea de stat a persoanelor juridice şi a
întreprinzătorilor individuali Monitorul Oficial Nr. 184-187 din 30.11.2007.
18. Legea nr. 231 din 23.09.2010 cu privire la comerțul interior, Monitorul Oficial al RM nr.
206-209 din 22.10.2010.
19. Lege privind piața produselor petroliere nr.461-XV din 30 iulie 2001. Monitorul
Oficial al R. Moldova nr.107 din 4.09.2001.
20. Legea Nr. 1100 din 30.06.2000 cu privire la fabricarea şi circulația alcoolului etilic şi a
producției alcoolice.
21. Legea Nr. 66 din 27.03.2008 privind protecția indicațiilor geografice, denumirilor de origine
şi specialităților tradiționale garantate.
22. Legea Nr. 278 din 14.12.2007 cu privire la tutun şi la articolele din tutun.
23. Legea pentru ratificarea convenției cadru a Organizației Mondiale a Sănătății privind
controlul tutunului nr.124 di 11mai 2007.
24. Legea nr. 1456 din  25.05.1993 cu privire la activitatea farmaceutică.

1. Aspecte generale cu privire la esenţa unor genuri de activităţii comerciale în

cadrul activităţii economice

Confortul prielnic existenţei umane, precum şi dezvoltării factorilor sociali, culturali,

politici şi industriali tot timpul a fost asigurat şi susţinut prin utilizarea unor resurse generate şi
puse la dispoziţie de factorul principal pe care se bazează statul, numit cel economic.
2
 Activitatea economică, fiind considerată una din cele mai complexe activităţi, dispune şi
ea de anumite elemente structurale cum ar fi: producerea, circulaţia, repartiţia, consumul de
bunuri şi servicii, care, în mod evident, determină şi asigură continuitatea identităţii acesteia.
Prin urmare, activitatea economică reprezintă procesul complex ce reflectă ansamblul
comportamentelor oamenilor, al reacţiilor şi al deciziilor lor variate, referitoare la atragerea şi la
utilizarea resurselor economice în vederea producerii, circulaţiei, repartiţiei şi consumului de
bunuri, în funcţie de nevoile şi interesele economice1.
În contextul dat, unul din elementele activităţii economice este reprezentat de circulaţia
mărfurilor, fiind în acelaşi moment considerat şi cel mai important element, având în vedere
menirea lui în asigurarea circuitului de mărfuri prin distribuţie, care de fapt reflectă şi formează
obiectul activităţii comerciale, mai fiind numită şi activitate de comerţ.

2. Activitatea comercială pe piaţa produselor petroliere

2.1. Aspecte generale
2.1.1. Importanţa activităţii comerciale pe piaţa produselor petroliere
Orice gen de activitate comercială, în cadrul dezvoltării economiei de piaţă a unei ţări,
prezintă o importanţă incontestabilă, în special pentru statul aflat în curs de dezvoltare. De
obicei, o importanţă mai pronunţată pentru economia naţională o au genurile de activitate care au
ca obiect producerea mărfurilor şi prestarea serviciilor sociale de importanţă strategică, avându-
se în vedere faptul că aceste activităţi sunt şi aducătoare de profituri consistente, ceea ce prezintă
avantaje pentru dezvoltarea social - economică durabilă a statului.
Vom începe în subiectele ce urmează cu analiza fenomenului comercial în cadrul pieţei
produselor petroliere, ţinând cont de importanţa şi necesitate acestora pentru economia
Republicii Moldova. Evident, dezvoltarea tehnologiilor industriale a generat în mod implicit şi
necesitatea punerii în funcţiune a acestora în scopul creşterii randamentului de producţie, a
vitezei de deplasare a unor bunuri, prestarea serviciilor de livrare, iar procesele în cauză nu s-ar
fi realizat eficient fără implicaţia produselor petroliere.
Importanța pieței produselor petroliere este determinată, atât de rolul economic major,
datorită integrării în alte ramuri ale economiei și contribuției la formarea bugetului de stat, cât și
ale celui social, având în vedere impactul asupra nivelului general al prețurilor.
Importanța sectorului produselor petroliere în Republica Moldova este incontestabilă atât
din punct de vedere economic, cât și social, având în vedere faptul că acestea sunt utilizate atât
pentru consumul final, cât și pentru cel intermediar.

1
Natalia Branaşco. Teoria economică şi doctrinele economice. Bălţi, 2005, p. 10.
3
 2.1.2. Esenţa reglementărilor cu privire la supravegherea activităţilor pe piaţa
produselor petroliere
Reglementarea activităţii comerciale pe piaţa produselor petroliere, într-un stat ce nu
dispune de asemenea resurse, joacă un rol hotărâtor, cu atât mai mult că această categorie de
resurse îndeplinește funcţii duble, ce constau în asigurarea directă cu produse petroliere, dar şi
asigurarea procesului de producţie, livrare, depozitare, producând prin aceasta influenţe de ordin
financiar dezavantajoase consumatorului final. Prin urmare, orice dezechilibre ale pieței, care
eventual ar permite companiilor petroliere extragerea unor supraprofituri din contul beneficiilor
consumatorilor, implică repercusiuni asupra întregii economii2.
Din toate aceste considerente, implicaţia statului în reglementarea, supravegherea şi
exercitarea controlului privind desfăşurarea activităţi comerciale ce are ca obiect comercializarea
produselor petroliere devine una indispensabilă şi prioritară în contextul realizării îndatoririlor
fundamentale ale statului faţă de cetăţenii săi.

2.2. Autorizarea activităţii de comercializare a produselor petroliere

Ţinând cont de importanţa activităţii comerciale pentru dezvoltarea durabilă a economiei
naţionale, dar şi din perspectiva garantării drepturilor şi intereselor legitime ale consumatorului
privind accesul la produse şi servicii de calitate, se impune necesitatea elaborării unor norme ce
ar asigura o supraveghere eficientă a activităţilor comerciale, prin desfăşurarea cărora are loc
producerea, distribuţia de bunuri şi prestarea de servicii. Anume aceste norme sunt menite să
asigure realizarea supravegherii şi controlului din partea statului prin intermediul sistemului de
autorizare a activităţilor comerciale. De fapt, situaţia respectivă este valabilă şi pentru
comercializarea produselor petroliere, domeniu al economiei naţionale de importanţă strategică.

2.1.1. Autorităţile abilitate cu dreptul de a acorda licenţe şi autorizaţii tehnice

Un rol important în autorizarea activităţii comerciale în domeniul produselor petroliere îl
deține autorităţile statului învestite cu atribuţii ce privesc dreptul de a elibera licenţe şi autorizaţii
de import a motorinei, fiind învestite în acelaşi timp şi cu funcţii de supraveghere şi control a
subiecţilor ce practică o astfel de activitate.
Potrivit art. 7 al Legii nr. 461/2001, cu dreptul de a acorda licenţe pentru importul şi
comercializarea cu ridicata şi/sau cu amănuntul a benzinei, motorinei şi/sau a gazului lichefiat la
staţiile de alimentare este Agenţia Naţională pentru Reglementare în Energetică.

2.2.2. Condiţii generale privind eliberarea licenţei

2
Adrian Lupușor. Piaţa produselor petroliere din Moldova: analiza reglementării concurenţei şi metodologii de
formare a preţurilor, Chişinău, 2011, p. 6.
4
 După cum se reglementează prin art. 12 din Legea nr. 461/2001, activitatea de import şi
comercializare a produselor petroliere poate fi desfășurată în bază de licenţă. Însă, având în
vedere importanţa şi complexitatea acestui gen de activitate, în subiectul de faţă ne vom referi nu
numai la autorizarea activităţii de import şi comercializare care se realizează prin licență, ci şi la
autorizarea activităţilor aferente şi indispensabile activităţii de comerţ a acestor produse.

2.2.3. Condiţii speciale de acordare a licenţelor

După cum spuneam, având în vedere că licenţierea activităţii în domeniul comercializării
produselor petroliere are loc conform regulilor generale stabilite prin legea aplicabilă tuturor
genurilor de activitate supuse licenţierii (Legea nr.160/2011), în cazul produselor petroliere se
impun unele condiţii suplimentare, altfel spus, condiții speciale pentru acest gen de activitate.
Ţinem să menţionăm faptul că actualmente normele ce impun întrunirea unor condiţii
speciale pentru obţinerea licenţei în domeniul importului şi comercializării produselor petroliere
au aplicabilitate în pofida criticilor aduse acestor reglementări.
Potrivit unor interpretări3, aceste condiţii nu sunt respectate de majoritatea agenţilor
economici care activează pe această piaţă sau nu există un organism practic care ar asigura în
totalitate respectarea tuturor rigorilor şi prevederilor legale.
Totodată, prevederile în cauză, cum există ele la moment, reprezintă un impediment
pentru dezvoltarea liberei concurenţe şi ca urmare, agenţii economici mai mici nu sunt admiși
sau sunt eliminaţi de pe piaţă, deoarece normele ce stabilesc condiţiile în cauză sunt impuse
pentru un reper de agent economic care întruneşte deja o poziţie puternică pe piaţă (aşa-zisul
„colos”) favorizând practic apariţia barierelor la intrarea pe această piaţă.
Totuşi condiţiile speciale de eliberare a licenţei diferă între ele în funcţie de genul de
activitate ce are ca obiect circuitul comercial al produselor petroliere.
Astfel, condiţiile de eliberare a licenţei sunt diferite în funcţie de:
 activitatea de import a produselor petroliere.
 activitatea de comercializare cu amănuntul a produselor petroliere.
Activitatea de import a produselor petroliere
Potrivit art. 14 alin. 1 al Legii nr. 461/2001, în scopul asigurării securităţii energetice a
statului, pentru importatorii de produse petroliere se stabilesc următoarele condiţii speciale de
activitate pe piaţa produselor petroliere:
a) deţinerea de către importatorii de produse petroliere principale ale depozitelor
petroliere proprii şi/sau închiriate pentru păstrarea produselor petroliere principale în volum
3
Notă aferentă studiului pieţei comercializării en-gros a produselor petroliere din Republica Moldova, caz iniţiat
prin Dispoziţia ANRE nr. 53 din 25.10.2007.

5
minim de 5 mii m3 şi a cuantumului capitalului propriu în valoare de cel puţin 8 milioane lei
moldoveneşti;
b) existenţa la importatorii de gaz lichefiat a depozitelor proprii şi/sau închiriate pentru
păstrarea gazului lichefiat în volum minim de 150 m3.
Activitatea de comercializare cu amănuntul a produselor petroliere
Potrivit art. 14 alin. 2 al Legii nr. 461/2001, licenţa pentru activitatea de comercializare
cu amănuntul a produselor petroliere principale şi gazelor lichefiate se eliberează pe baza actului
care confirmă că solicitantul dispune de o staţie certificată (de staţii certificate) de alimentare cu
produse petroliere. Cu toate că condiţiile speciale de licenţiere a activităţii de comerţ cu
amănuntul nu ridică controverse, totuşi acestea apar în privinţa necesităţii reglementării
respectivei activităţi, deoarece se consideră că comerţul cu amănuntul constituie un factor ce
poate exercita influenţe asupra mărimii preţului final la aceste produse în detrimentul
consumatorului.

2.3. Activităţi premergătoare comercializării produselor petroliere

Având în vedere faptul că Republica Moldova nu dispune de resurse petroliere proprii,
pentru asigurarea pieţei cu asemenea produse, iar mai cu seamă asigurarea unui circuit continuu
prin intermediul comercializării, sunt necesare de realizat un şir de alte activităţi şi procese
considerate premergătoare activităţii de comerţ.
Drept urmare, anterior introducerii pe piaţă a produselor petroliere, agentul economic
deţinător al licenţei privind importul şi comercializarea cu ridicata şi/sau cu amănuntul pentru a
face rost de produsele necesare comercializării, va desfăşura un şir de activităţi cu respectarea
anumitor condiţii ce se referă la securitatea energetică a statului. Aceste activităţi constau în
importul produselor petroliere, transportul şi depozitarea în scop de comercializare.

2.3.1. Importul şi exportul (reexportul) produselor petroliere

Dependenţa pieţei produselor petroliere este determinată de lipsa acestor categorii de
resurse pe teritoriul Republicii Moldova. Din acest considerent, normele ce reglementează
importul şi reexportul produselor petroliere au solicitat o atenţie deosebită în reglementare.
Desfăşurarea activităţii de import, ca activitate premergătoare comercializării, în anumite
împrejurări devine indispensabilă şi de neevitat. Acest fapt îl deducem din Legea nr. 461/2001,
care menţionează că participanţii la piaţa produselor petroliere, cu excepţia vânzătorilor cu
amănuntul, nu sunt în drept să achiziţioneze pe teritoriul ţării produse petroliere spre a le vinde.

6
 Cu alte cuvinte, cu excepţia comercianţilor cu amănuntul, toţi cei care intenţionează să
desfăşoare activitate de comerţ cu produse petroliere sunt obligaţi să desfăşoare şi activitate de
import, fapt confirmat şi de alte acte normative4.

2.3.2. Transportul şi păstrarea produselor petroliere

Modul şi condiţiile de transportare şi păstrare a produselor petroliere sunt reglementate
mai mult din perspectiva instituirii unor reguli generale şi principii organizatorice de
transportare a produselor petroliere, pe care importatorii le vor comercializa ulterior, precum şi
a garantării securităţii ecologice.
După cum se stabilește prin dispozițiile art.22 al Legii nr. 461/2001, dar şi alte dispoziţii
legale5, pentru transportarea produselor petroliere se permite utilizarea mijloacelor de transport
auto specializate, în stare bună de funcţionare, incluse în modul stabilit în registrul
automobilelor admise pentru importul - reexportul produselor petroliere.

2.4. Formele de realizare a comerţului cu produse petroliere

Procesul de distribuţie a produselor destinate consumului final, în cadrul pieţei
produselor petroliere, ca şi în cazul altor categorii de produse îşi găseşte realizare doar prin
intermediul activităţii de comercializare, asigurând astfel circuitul continuu al acestora, dar şi
desfăşurarea tuturor proceselor de producţie, inclusiv a celor ce asigură calitatea vieţii.
Ulterior încheierii etapei de pregătire către realizarea comerţului cu produse petroliere,
are loc comercializarea nemijlocită a acestora, care sunt deja importate şi stocate pe teritoriul
ţării spre a fi puse la dispoziţia consumatorului.
Sub aspect general, formele şi regulile de comercializare a produselor petroliere sunt
stabilite prin Legea nr. 231/2010 cu privire la comerţul interior, iar cele speciale sunt
reglementate prin Legea nr. 461/2001 privind piaţa produselor petroliere, precum şi alte acte
subordonate legii6.
Astfel, în conţinutul acestor acte normative se stipulează că comerţul produselor
petroliere are loc sub două forme:
1. Comerţul cu ridicata.
2. Comerţul cu amănuntul.

4
Regulamentul cu privire la depozitarea şi comercializarea cu ridicata, prin sistem autorizat, a produselor petroliere
identificate, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr. 1116 din 22.08.2002. Monitorul Oficial nr. 122-123.
5
Pct. 8 al Hotărîrii Guvernului nr. 1116 din 22.08.2002 despre aprobarea Regulamentului cu privire la depozitarea şi
comercializarea cu ridicata, prin sistem automatizat, a produselor petroliere identificate.
6
Hotărârea Guvernului nr. 1116 din  22.08.2002 despre aprobarea Regulamentului cu privire la depozitarea şi
comercializarea cu ridicata, prin sistem automatizat, a produselor petroliere identificate.

7
 În subiectele ce urmează vom evidenţia cele mai importante reguli de iniţiere şi
desfăşurare a comerţului cu ridicata şi cu amănuntul al produselor petroliere, influenţa acestora
asupra dezvoltării relaţiilor de piaţă, dar şi aspectul de formare a preţurilor, respectarea dreptului
de concurenţă, precum şi garantarea drepturilor şi intereselor fundamentale ale consumatorului.

2.4.1. Comercializarea cu ridicata, prin sistem automatizat, a produselor petroliere

identificate
În general, potrivit art. 3 al Legii nr. 231/2010 cu privire la comerţul interior, comerţ cu
ridicata constituie activitatea desfăşurată de comercianţii care cumpără produse în scopul
revînzării acestora către alţi comercianţi sau utilizatori profesionali (producători agricoli,
industriaşi, prestatori de servicii, meşteşugari).
În cadrul pieţei produselor petroliere, ridicarea în cantităţi mari a acestora are loc doar în
scopul şi cu dreptul de revânzare cu amănuntul. Un agent economic nu poate vinde cu ridicata
atunci când el a procurat aceste produse tor cu ridicata, acest drept fiind dat numai
importatorului.
Astfel, procurarea produselor petroliere în cadrul comerţului cu ridicata nu are loc direct
de la comerciantul care le extrage, ci de la agentul economic importator care a dobândit acest
drept prin licenţă, fapt dedus din conţinutul art. 25 alin. 1 al Legii nr. 461/2001, care
menţionează expres că „dreptul la comercializare cu ridicata a produselor petroliere îl au
numai importatorii și cumpărătorii cu ridicata”.

2.4.2. Comercializarea cu amănuntul a produselor petroliere

Potrivit noţiunii expuse în art. 3 al Legii nr. 231/2010, comerţul cu amănuntul reprezintă
o activitate desfăşurată de comercianţii care vând produse direct consumatorilor pentru uzul
personal al acestora (consumul final).
Cu toate acestea, considerăm că funcţia comerţului cu amănuntul în cadrul pieţei
produselor petroliere nu pune accentul doar pe asigurarea consumului final, ci şi pe consumul
intermediar.
Susţinem această idee în ipoteza în care resursele petroliere procurate cu amănuntul sunt
utilizate în activitatea de producere, ultimele asigurând procesul de transformare a materiei
prime în produse finite, iar pe cale de consecinţă observăm că produsele petroliere au fost
procurate nu pentru consum final, ci pentru sporirea valorii altor produse, supuse consumului
final.

3. Activitatea în domeniul comercializării producţiei alcoolice

8
 Activitatea comercială în domeniul producţiei alcoolice constituie un domeniu destul de
important al sectorului de producere şi comercializare în cadrul economiei naţionale, cu toate că
aceasta nu se încadrează în categoria produselor de primă necesitate.
Constatăm acest fapt din considerente obiective ce sunt reflectate de volumul vânzărilor
pe piaţa naţională, ale oportunităţilor de realizare a unor venituri de către agenţii economici în
cadrul acestei activităţi, dar şi ale exporturilor ce asigură o parte consistentă a acumulărilor la
bugetul de stat. Cu atât mai mult, în lipsa unor resurse naturale ce ar asigura realizarea
veniturilor importante pentru stat, activitatea de producere şi desfacere a produselor alcoolice,
într-o ţară agrară, devine indispensabilă şi prioritară în raport cu celelalte activităţi.
Pentru economia naţională, activitatea de producere şi comercializare a produselor
alcoolice constituie un catalizator important al dezvoltării durabile, asigurând totodată un
potenţial enorm, orientat spre obţinerea unor venituri sub formă de impozite şi taxe de import,
taxe de acciz, având în vedere că sunt produse accizabile, asigurarea cu locuri de muncă etc.
Potrivit unor estimări ale impactului produselor alcoolice asupra economiei, realizate la
nivel european7datorită unei relative inflexibilităţi a cererii de alcool, media ratei taxelor este
mult mai uşor de anticipat pentru venitul guvernamental realizat din taxe, decât nivelul
consumului de alcool dintr-o ţară. Alcoolul este, de asemenea, asociat cu numărul locurilor de
muncă, ce cuprinde peste 750 000 în producţia de alcool (cu precădere din producţia vinului).
Locuri de muncă suplimentare sunt legate de alcool şi în alte segmente, în lanţul de distribuţie,
cum ar fi în restaurante/baruri sau magazine.

3.1. Licenţierea activităţii de comercializare a producţiei alcoolice

Determinarea genurilor de activitate comercială a cărei desfăşurare ar necesita un
control special din partea statului a constituit punctul de pornire în domeniul reglementărilor ce
vin să apere drepturile şi interesele consumatorului, dar nemijlocit şi cele ale statului de drept.
În acest scop, activităţile comerciale ce aveau ca obiect resursele limitate ale statului,
sau cele de importanţă strategică, ce necesitau un control special din partea statului, urmau a fi
desfăşurate doar în bază de licenţă.
Iniţial, odată cu fundamentarea principiilor şi criteriilor ce au stat la baza selectării
genurilor de activitate supuse licenţierii, în baza unor acte normative 8, sub incidenţa acesteia a
fost pusă şi activitatea comerţului cu amănuntul al produselor alcoolice, fiind considerată o

7
Peter Anderson şi Ben Baumberg. Raport pentru Comisia Europeană. Alcoolul în Europa – din perspectiva
sănătăţii publice, efectuat în cadrul Institutului de Studiu al Alcoolului. Marea Britanie. 2006, p. 4.
8
Hotărârea Guvernului nr. 693 din 17.12.1996 pentru aprobarea Regulamentului cu privire la modul de eliberare a
licenţelor pentru dreptul de comercializare cu amănuntul a băuturilor alcoolice şi articolelor de tutun. Abrogată prin
HG890 din 28.08.01, MO108/06.09.01 art 844.
9
activitate ce poate genera anumite influenţe negative sub aspect economic şi social, evident
dacă urmau a fi desfăşurate în lipsa unei supravegheri speciale.

3.2. Formele de realizare a comerţului producţiei alcoolice

Specifică activităţii de distribuţie, activitatea comercială ce are ca obiect comerţul cu
produse alcoolice deţine un loc important în reţeaua de comerţ, asigurând astfel comoditatea şi
accesibilitatea consumatorului la produse inofensive şi de calitate, garantate prin realizarea unui
proces de evaluare a conformităţii.
Totuşi eficienţa desfăşurării unor relaţii comerciale productive şi durabile nu ar fi posibilă
în lipsa reglementării unor forme diversificate de realizare a comerţului cu asemenea categorii de
produse. Ca şi în cazul altor tipuri de produse, distribuţia producţiei alcoolice are loc prin
intermediul comerţului cu ridicata şi a comerţului cu amănuntul, aceste două forme
completându-se reciproc în procesul asigurării pieţii naţionale cu astfel de produse.

3.2.1. Comercializarea cu ridicata a producţiei alcoolice

Analizând textul Legii nr. 1100/2000, Capitolul 1 al Titlului IV, consatăm că acesta este
consacrat în exclusivitate reglementărilor cu privire la modul de realizare a activităţii de comerţ
cu ridicata a producţiei alcoolice.
Reglementări ce se referă la comerţul cu ridicata a producţiei alcoolice mai identificăm şi
în conţinutul noţiunii ce defineşte circulaţia producţiei alcoolice, potrivit căreia reprezintă
procurarea (inclusiv importul), livrarea (inclusiv exportul), folosirea, stocarea (depozitarea) şi
vînzarea (cu ridicata şi cu amănuntul) producţiei alcoolice.
Prin urmare, comerţul cu ridicata a producţiei alcoolice prezintă un spectru larg de
avantaje în cadrul procesului de distribuţie, asigurând stocarea cantităţilor mari de producţie,
simplificarea şi uşurarea muncii administrative a comercianţilor cu amănuntul, facilitează fluxul
de informaţii între piaţă şi producător.

3.2.2.Comercializarea cu amănuntul a producţiei alcoolice

Cu toate că anularea obligaţiei de deţinere a licenţei pentru desfăşurarea activităţii de
comerţ cu amănuntul a producţiei alcoolice au intrat în vigoare la data de 10.06.2008, observăm
că modificările ulterioare operate şi la art. 29 alin. 1 lit. a) al Legii nr. 1100/2000 prin care se
menţionează că, pot comercializa cu amănuntul producţie alcoolică numai agenţii economici
care au notificat autoritatea administraţiei publice locale conform Legii nr. 231 din 23
septembrie 2010 cu privire la comerţul interior, au avut loc prea târziu, adică tocmai la 16.11.12
prin LP262 publicată în MO6-9/11.01.13.
10
 Având rolul de asigurare a pieţei cu producţie alcoolică sub aspect cantitativ şi calitativ
în cadrul procesului de distribuţie către consumatorul final, legiuitorul a instituit unele reguli
specifice de comercializare a producţiei respective.

4. Activitatea în domeniul comercializării articolelor din tutun

Consumul şi circulaţia produselor din tutun în cadrul reţelei de comerţ cunosc o istorie
îndelungată, care debutează odată cu descoperirea Americii de către Cristofor Columb, în 1492.
Comerţul cu produse din tutun, din tot deauna a cunoscut o dezvoltare continuă şi stabilă
cu înregistrarea indicilor de creştere a vânzărilor şi veniturilor realizate din această activitate.
Actualmente, piaţa mondială a tutunului este una extrem de extinsă, însumând un număr
de peste un miliard de consumatori, adică 16,67% din populaţia de pe glob şi facilitând
vânzarea-cumpărarea a unui volum de aproximativ 6000 de miliarde de ţigarete.
Companiile de ţigări înregistrează anual profituri de miliarde de euro. Cele mai
dezvoltate pieţe la nivel mondial sunt cele din SUA (piaţa din care se obţine 35% din profit),
China şi Japonia. Cele mai mari companii ce asigură piaţa mondială cu produse din tutun sunt
British American Tobacco, Imperial Tobacco, Japan Tobacco International şi Philip Morris.

4.1. Licenţierea activităţii de comercializare angro a articolelor din tutun

Având în vedere impactul pozitiv al comerţului cu produse din tutun asupra dezvoltării
economice a unui stat, dar în acelaşi timp şi impactul negativ asupra sănătăţii oamenilor, se
impune necesitatea unui control special din partea statului. Acest control este posibil şi eficient
de exercitat în contextul unor reglementări ce impun agenţilor economici vizaţi obţinerea unor
autorizaţii suplimentare sau licenţe. Respectând criteriile ce au stat la baza selectării genurilor de
activitate supuse licenţierii, sub incidenţa acestora care şi activitatea de import a produselor din
tutun; importul şi/sau prelucrarea industrială a tutunului; fabricarea produselor din tutun şi/sau
comercializarea angro a produselor din tutun şi a tutunului fermentat9.

4.2. Comercializarea cu amănuntul a articolelor din tutun

Un rol deosebit de important în cadrul procesului de distribuţie a produselor de tutun
către consumatorul final, evident, îl deţine comerţul cu amănuntul. Pentru genul respectiv de
activitate, cu toate că se desfăşoară fără licenţă, legiuitorul a considerat necesar să instituie o altă
formă de autorizare care este pusă în sarcina autorităţilor administraţiei publice locale,
considerând că controlul şi supravegherea exercitată la nivel local va creşte eficienţa garantării
securităţii, drepturilor şi intereselor consumatorilor.

9
Pct. 4 din anexa 1 la Legea nr.160/2011 cu privire la reglementarea prin autorizare a activității de întreprinzător.
11
 4.2.1. Regulile de comercializare cu amănuntul a articolelor din tutun
Ţinând cont de efectul nociv al consumului produselor din tutun asupra sănătăţii şi
dezvoltării mentale, se impune instituirea unor reguli stricte în cadrul desfăşurării comerţului cu
amănuntul.
Totodată, regulile speciale impuse comercianţilor cu amănuntul ce au ca obiect de
activitate comerţul articolelor din tutun rezultă şi din şirul interdicţiilor impuse acestora.
Se interzice comercializarea produselor din tutun şi a produselor conexe:
a) persoanelor şi de către persoanele cu vârsta de până la 18 ani;
b) prin reţeaua de comerţ ambulant, la tarabe sau tejghele improvizate, prin automate
comerciale;
c) prin internet, cu excepția produselor din tutun care nu arde, altele decât tutunul pentru
uz oral, tutunul pentru mestecat sau tutunul pentru uz nazal;
d) fără documente justificative, eliberate de producători sau importatori, care să
demonstreze provenienţa şi să asigure trasabilitatea produselor din tutun şi a produselor conexe;
e) în alt ambalaj decât cel original al producătorului sau cu ambalajul deteriorat;
f) în pachete unitare care conţin mai puţin de 20 de țigarete, din pachete unitare deschise
sau la bucată;
g) în pachete de stil „ruj de buze” sau în pachete care fac asociere cu produsele
alimentare sau cosmetice ori cu jucării.
h) se interzice comercializarea produselor alimentare, a jucăriilor şi a altor produse care
fac asociere cu produsele din tutun.

4.2.2. Esenţa interdicţiilor de publicitate a articolelor din tutun în cadrul comerţului cu

amănuntul
De la apariţia primelor relaţii comerciale pe piaţa produselor din tutun şi până în prezent,
rivalul numărul unu al dezvoltării şi avansării relaţiilor de piaţă pe acest segment este considerat
principiul ce stă la baza luptei împotriva consumului de tutun, principiu preluat şi promovat de
către toate instituţiile din sectorul sănătăţii, iar la nivel global de către OMS.
Actualmente, odată cu intensificarea măsurilor de combatere şi descurajare a consumului
de tutun prin instituirea unor interdicţii cu caracter progresiv în toate statele europene,
influenţează negativ asupra cifrei de afaceri cu asemenea produse.

4.3. Controlul de stat exercitat în cadrul activităţii de comerţ al articolelor din tutun

12
 Orice activitate cu caracter comercial, pentru buna desfăşurare în interesul
consumatorului necesită şi un control specializat din partea statului, ţinând cont de faptul că
interesele unor agenţi economici chinuiţi de setea îmbogăţirii prevalează intereselor şi valorilor
fundamentale ale societăţii. Din acest considerent, în condiţiile în care consumul produselor din
tutun au un impact negativ asupra sănătăţii şi dezvoltării mentale a acestor categorii de
consumatori, se impune instituirea unui control specializat din partea organelor statului ce ar fi în
stare să asigure prin supraveghere accesul cetăţenilor la produse inofensive, cu plasarea
accentului pe diminuarea vânzărilor şi prevenirea răspândirii acestui viciu.
Controlul specializat al circuitului produselor din tutun urmează a fi exercitat din
momentul cultivării până în momentul distribuţiei către consumatorul final.

13