1. În favoarea opiniei de a clasifica contractul din speță ca un contract de locațiune se poate
considera, în primul rând, prestația societății Beta, anume asigurarea folosinței spațiului comercial cu titlu oneros, obligație tipică și esențială pentru contractul de locațiune. În contraargument, clauza 12.2 și urm. care prevăd o „chirie” variabilă lunar, în funcție de cifra de afaceri a societății Alpha, este contrară unui contract de locațiune, printr-un astfel de contract înstrăinându-se folosința bunului pentru un preț determinat sau determinabil, în funcție de folosința bunului. Având în vedere că prețul se stabilește după criteriul cifrei de afaceri a societății Alpha nu se poate consideră că părțile au intenționat încheierea unui contract de locațiune, ele neavând în vedere exclusiv folosința bunului. 2. În privința calificării contractului ca unul de societate simplă se poate susține că folosința spațiului comercial ar reprezenta un aport în bunuri la constituirea societății. Totuși în speță nu se poate discerne elementul de affectio societatis, părțile nu contractează în vederea desfășurări unei activități, condiție necesară conform art 1881(1) C.Civ, societatea Beta nefiind implicată în activitatea desfășurată de Alpha, percepând doar cele 2 „chirii”. Taxa de marketing percepută de Beta nu reiese că este percepută pentru niște activități desfășurate în scopul unui contract de societate. În plus, societatea Beta nu are niciun control asupra deciziilor luate de societatea Alpha cu privire la activitățiile desfășurate de aceasta, neparticipând la activitate. 3. Calificarea contractului ca unul de asociație în participație este susținută de faptul că societății Beta i se acordă o participație la beneficiile rezultate din activitatea societății, societatea Alpha putând să-și desfășoare activitatea fără a avea nevoie de acordul societății Beta. Societatea Beta obține beneficiile ca urmare a aportului dar nu se implică în administrarea activității desfășurate. Astfel, societatea Alpha ar avea calitatea de asociat principal iar societatea Beta, calitatea de asociat-participant. În doctrină s-a recunost dreptul asociatului-participant de a cere socoteală cu privire la comerțul desfășurat de asociatul principal, drept care apare și în acest contract în clauza 12.3. În plus, asociatul care nu își primește beneficiile la termen poate solicita daune moratorii, cum sunt cele menționate și cuantificate în clauza 12.4. În contraargument, ridică probleme pentru calificarea contractului ca unul asociere în participație clauza 12.1, care prevede o chirie fixă, și informația din starea de fapt prin care se menționează faptul că acest contract a fost impus de Beta SA, teoreticul asociat-participant, lui Alpha SRL, teoreticul asociat-principal. 4. O calificare mixtă a contractului nu este necesară având suficiente date în speță din care să putem discerne voința reală a părților. Clauzele contrare unor dispoziții imperative din materia contractele și societății din Codul Civil nu au relevanță pentru calificarea contractului, ele putând fi remediate prin considerarea acestora ca nescrise. În concluzie, consideră că în speță ar fi vorba de o asocierea în participație, acest contract fiind cel mai aproape de voința părților. În plus contractul trebuie interpretat în favoarea celui care se obligă, calificarea contractului ca o asociere în participație fiind mai avantajoasă debitorului obligației de plată, Alpha SRL, clauza 12.1 putând fi considerată nescrisă confrom art.1953(5)