Ecosisteme naturale.Ecosistemul terestru-aerian.

1. Ecosistemele pot fi differentiate după următoarele criterii:

 Mărime:
-microecosistem (un arbore)
-mezoecosistem (o pădure)
-macroecosistem (un ocean)
-ecosferă (planeta Pământ)
 Mediu:
-terestre (se formează pe uscat)
-acvatice (se formează în bazinele acvetice)
-cavernicole (se formează în peșteri)
 Origine:
-naturale
-seminaturale
-artificiale.

2.
Structură biocenotică Reflectă relația dintre organisme în funcție de specie

Structură de biotop Reflectă diveristatea speciilor în

funcție de mediul fizic
Ecosistemul Structură spațială Reflectă configurația ecosistemului în funcție de
repartizarea elementrlor în spațiul fizic

Structură biochimică Reflectă interacțiunea dintre organisme prin

intermediul produselor metabolice

Structură trofodinamică Reflectă migrarea fuxului de materie și

energie
 3. Componentlele ecosistemului terestru –aerian al localității mele:

COMPONENTE ORIZONTALE COMPONENTE VERTICALE

-Consorții -Stratul subteran
-Sinuzii -stratul de la suprafață
-Straturile supraterane

Structurile orizontale reprezintă diverse zone ale pădurii în componența cărora

intră diverse specii de plante și animale.
Structurile verticale ale ecosistemului de pădure pot fi repartizate în: stratul
superior, stratul de lasuprafața solului și stratul subteran. Acest lucru poate fi
reprezentat prin următorul lanț de organisme: mușchi și licheni formațiuni
erbacee arbuști arbori.

4. A-ecosistem
B-consorții B A

C-sinuzii
C

5. Ecosistemul reflectat în codul de bare QR 4.6.1 este savana.

Savana este un tip de stepă africană, semiaridă, situată în regiunea tropicală din
partea centrală a Africii .

Biotop:
Biotopul este diferit de cel al altor stepe. În savană cad mai puține precipitații decât în
stepa europeană. Clima în savană este mai caldă, iar anual sunt înregistrate secete.
Solurile sunt mai puțin fertile, iar luminozitatea este maximă. Sunt 2 anotimpuri
principale: sezonul secetos și sezonul ploios.

Fauna :
Fauna este reprezentată de mai multe tipuri de animale:
 erbivore (antilope, zebre, girafe, elefanți, bivoli, rinoceri)
 carnivore (lei, leoparzi, hiene, gheparzi, șacali, câini pătați)
 rozătoare
 păsări (struți, păsări țesătoare)
 insecte

Flora:
Flora savanei este adaptată condițiilor climaterice neprielnice din savană. Astfel în savană se
întâlnesc arbori precum baobabul, care oferă faunei fitofage a savanei hrana necesară.Astfel,
pentru a supraviețui, arborii și arbuștii depozitează în trunchi apă pentru a supraviețui sezonului
secetos. Însă vegetația dominantă este cea ierboasă, iar plantele ierboase își usucă partea
superioară a corpului (situată deasupra solului), transportând substanțele hrănitoare și la
rădăcini, și astfel reduc evaporarea apei.

6. Dezvoltarea durabilă urmărește și încearcă să găsească un cadru teoretic stabil

pentru luarea deciziilor în orice situație în care se regăsește un raport de tipul om –
mediu.Dezvoltarea durabilă a unui ecosistem are la baza sa păstrarea intactă a
componentelor sale, lucru carepoate fi realizat prin evitarea suprasolicitării și
antropizării mediului. Situația actuală în care ne aflăm, mai exact pandemia COVID-
19, care a impus omul să stea închis în locuințele sale a dus la un impact major
asupra situației ecologice în lume. Concentraţiile poluanţilor atmosferici, în special
concentraţiile de dioxid de azot, au scăzut drastic în ultimele zile, ca urmare a
măsurilor de urgenţă şi carantină impuse de pandemia de coronavirus în principalele
oraşe europene şi care au dus la reducerea substanţială a traficului rutier. Tot mai
multe animale sălbatice - coioţi, căprioare sau vulpi - sunt văzute în aceste zile pe
străzile pustiidin Toronto, oraş aflat şi el în starea de urgenţă impusă de epidemia de
coronavirus.Acum, cu oamenii baricadaţi în case, animalele sălbatice au luat în
stăpânire trotuarele, străzile, aleile şispaţiile verzi din oraş. Câteva astfel de apariţii
au putut fi observate chiar în miezul zilei.

7. În natură plantele trăiesc pretutindeni, populând toate mediile de viață (terestru,

acvatic, aerian). Ele își desfășoară ciclul de viață sub influența factorilor de mediu. În
decursul dezvoltării istorice a plantelor (deci într-un timp îndelungat) acestea au fost
supuse marilor variații ale factorilor abiotici. Pentru a supraviețui, plantele și-au
modificat în timp structurile, forma organelor și înfățișarea, aceasta fiind adaptarea
plantelor la mediul de viață.Cactusul, numit și fântâna deșertului, este unul dintre
cele mai bune exemple de adaptare a viețuitoarelor la condițiile uscate ale mediului.
Este planta specifică deșerturilor din Mexic și sudul S.U.A. La adăpostul învelișului
cerat, presărat cu spini, cactusul depozitează în celulele sale mari cantități de apă,
care, în caz de nevoie, poate fi folosită de cei rătăciți prin deșert. La fel ca plantele
suculente, membrii familiei cactușilor (Cactaceae ) sunt bine adaptați unui mediu cu
precipitații reduse. Frunzele s-au transformat în spini, pentru a preveni evaporarea
apei prin transpirație și servesc de apărare a plantei contra animalelor însetate,
rădăcinile lungi pentru a capta apele freatice. În același habitat, organismele au
diverse adaptări. Alunița și șobolanul aluniță aparțin animalelorîmprăștiate, dar primul
sapă cu membrele, iar al doilea face pasaje subterane cu capul și incisiviiputernici.
Un sigiliu înoată cu flippers, iar un delfin folosește o înotătoare de coadă.

8.
Puncte tari:
ecosistemul de pădure este o
sursă de oxygen;
amplasarea și nivelul mediu
de antropizare;
mai mic decât în mediul urban
reduce;
poluarea mediului cu dioxid
de carbon;
existența unui sol fertile;
amplasarea în apropierea
unui ecosistem de lac;
lipsa animalelor periculoase
care ar putea pune în pericol
viața locuitorilor.
Puncte slabe:
aflarea în apropierea unui centru
urban duce la o cantitate de
dioxid de carbon mai mare în
comparație cu alte medii rurale;
clima preponderent nefavorabilă
în ultimii ani;
nerespectarea regulilor de
protecție a mediului de către
consăteni;
lipsa unui loc special amenajat
pentru depozitarea deșeurilor și
amplasarea lor în ecosistemul de
pădure.

Oportunități:
practicarea agriculturii la un nivel
înalt datorită solului de
cernoziom;
practicarea diferitor activități de
recreere;
sursă de materie forestieră.
Amenințări:
variația climei poate duce la
perioade drastice de secetă;
poluarea lacului din cauza
deșeurilor;
poluarea pădurii din cauza
gunoiștei;
dispariția speciilor de animale din
cauza vânaului, incendiilor etc.

9. Tehnologia de mediu (envirotech), tehnologia verde (greentech) sau tehnologia

curată (cleantech) reprezintă aplicarea unuia sau mai multor științe de mediu, chimie
ecologică, monitorizare a mediului și dispozitive electronice pentru monitorizarea,
modelarea și conservarea mediului natural și a resurselor și reducerea impactului
negativ al implicării umane.
ENERGIA REGENERABILĂ:
Energia regenerabilă este energia care poate fi completată cu ușurință. Ani de zile
folosim surse precum lemn, soare, apă etc. pentru mijloace de producere a energiei.
Energia care poate fi produsă de obiecte naturale precum soarele, vântul etc. este
considerată a fi regenerabilă. Tehnologiile care au fost utilizate includ energia
eoliană, hidroenergetică, energia solară, energia geotermală și biomasă / bioenergie.
PURIFICAREA APEI:
Întreaga idee / concept de a curge apa fără murdărie / germeni / poluare în întregul
mediu. Multe alte fenomene conduc de la acest concept de purificare a apei.
Poluarea apei este principalul inamic al acestui concept și diverse campanii și
activiști au fost organizate în întreaga lume pentru a ajuta la purificarea apei.
PURIFICAREA AERULUI:
Purificarea aerului: Plantele verzi de bază și obișnuite pot fi cultivate în interior pentru
a menține aerul proaspăt, deoarece toate plantele elimină CO2 și îl transformă în
oxigen. Cele mai bune exemple sunt: Dypsis lutescens, Sansevieria trifasciata și
Epipremnum aureum. [2] Pe lângă utilizarea plantelor în sine, unele specii de bacterii
pot fi adăugate și la frunzele acestor plante pentru a ajuta la eliminarea gazelor
toxice, cum ar fi toluenul
10. Pădurea are funcţii multiple ecologice, sociale şi economice şi este suportul unui
bogat tezaur de informaţie genetică şi ecologică (Giurgiu, 1995). Activităţile umane
exercită o presiune accentuată asupra fondului forestier prin despăduriri, prin
fragmentarea arealului şi prin conversia utilizării terenurilor spre alte destinaţii.
Conform datelor Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru Alimentaţie şi Agricultură (FAO),
suprafaţa acoperită cu păduri la nivel mondial, în anul 2000, era de 3,866 milioane
ha, ceea ce reprezintă aproximativ o treime din suprafaţa terestră (Fig. 4.3.). Dintre
acestea, 95% sunt păduri naturale şi 5% sunt plantaţii. Cea mai mare pondere a
suprafeţelor împădurite revine Europei, Americii Latine şi Caraibelor (peste 25%
fiecare), urmate de regiunea Asia-Pacific (19%), Africa (17%) şi America de Nord
(12%). Cele mai extinse sunt pădurile tropicale (47%) şi cele boreale (33%).
Consecintele defrisarilor
• s-au intensificat procesele de eroziune a solurilor;
• sunt tot mai frecvente secetele;
• s-au intensificat alunecările de teren, ce produc grave pierderi materiale economiei
naţionale;
• a degenerat starea masivelor forestiere;
• a sărăcit flora şi fauna, s-a creat pericolul dispariţiei unor specii de animale şi
plante.
• defrisarea padurilor reprezinta factorul principal al incalzirii globale