Norvegia (în norvegiană Norge —Bokmål — sau Noreg —

Nynorsk — pronunție Bokmål: /ˈnɔɾgə/; Nynorsk: /ˈnoːɾeːg/), oficial Regatul Norvegiei, este un

stat suveran și unitar, guvernat ca o monarhie, al cărui teritoriu cuprinde partea de vest a Peninsulei
Scandinave, plus insula Jan Mayen și arhipelagul Svalbard.[a] Insula Petru I din Antarctica și Insula
Bouvet din zona subantarctică sunt teritorii dependente și nu sunt considerate părți ale Regatului.
Norvegia revendică și o secțiune din Antarctica, cunoscută sub numele de Țara Reginei Maud. Până
în 1814, Regatul cuprindea și Insulele Feroe (din 1035), Groenlanda (1261) și Islanda (1262), și
până în 1468, deținea și insulele Shetland și Orkney.

Norvegia are o suprafață totală de 385.207 km²[1] și o populație de 5.367.580[3] locuitori. Țara are o

lungă frontieră spre est cu Suedia (1.619 km lungime). Norvegia se mai învecinează cu Finlanda și
cu Rusia la nord-est și, peste Strâmtoarea Skagerrak, la sud, cu Danemarca. Norvegia are o coastă
extinsă, la Oceanul Atlantic de Nord și la Marea Barents.

Regele Harald al V-lea din dinastia germană de Glücksburg este actualul Rege al Norvegiei. Erna

Solberg a devenit prim-ministru în 2013, înlocuindu-l pe Jens Stoltenberg. Monarhie constituțională,
în Norvegia puterea în stat este partajată între Parlament, Cabinet și Curtea Supremă, așa cum se
stabilește Constituția din 1814(d). Regatul s-a format prin fuziunea mai multor mici regate. Prin
tradiție, Regatul există în permanență din anul 872(d), și lista de monarhi norvegieni cuprinde peste
șaizeci de regi și principi.

Norvegia este împărțită atât politic, cât și administrativ, pe două niveluri: județe și municipii. Poporul

Sami are o anumită autonomie și influență asupra teritoriilor lor tradiționale Parlamentul
Sami(d) și Legea Finnmarkului(d). Norvegia menține legături strânse cu Uniunea Europeană și
cu Statele Unite ale Americii, și este membru fondator al Organizației Națiunilor
Unite, NATO, Consiliului Europei, Tratatului Antarctic și Consiliului Nordic; membru al Spațiului
Economic European, OMC și OCDE; și face parte și din Spațiul Schengen.

Țara își menține o combinație de economie de piață și stat pe model socialist nordic(d), unde există
un sistem sanitar universal(d) și sistem de asistență socială cuprinzătoare. Norvegia are vaste rezerve
de petrol, gaze naturale, minereuri, cherestea, fructe de mare, apă dulce, și hidroenergie. Industria
petrolieră reprezintă aproximativ un sfert din produsul intern brut (PIB) al Țării.[11] Pe cap de locuitor(d),
Norvegia este cel mai mare producător mondial de petrol și gaze naturale în afara Orientului
Mijlociu.[12][13]

Țara are al patrulea cel mai mare venit pe cap de locuitor(d) din lume în clasamentele Băncii
Mondiale și ale FMI.[14] Conform clasamentului după PIB (PPP) per capita (estimare pe 2015) care
include teritorii și unele regiuni, Norvegia se află pe locul al unsprezecelea.[15] Din 2001 până în
2006,[16] și apoi din nou din 2009 până în 2015, Norvegia a avut cel mai mare Indice de Dezvoltare
Umană din lume.[17][18][19][20] Norvegia s-a clasat în fruntea clasamentului Indicelui Legatum al
Prosperității(d) timp de șapte ani la rând, până în 2015.[21] Norvegia se clasează pe primul loc și
după Indicele OCDE Better Life, Indicele de Integritate Publică și Indicele Democrației.[22]