Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
a dezbaterilor de pe forumuri
Dacă a fost postat pe forum un subiect foarte sensibil, de natură critică, acesta poate fi rapid
eliminat prin metoda “forumului culisant”. În cadrul acestei tehnici, cei care manipulează
forumul postează imediat, discret, un număr de “subiecte” care nu au legătură cu cel sensibil
şi care sunt lăsate apoi să staţioneze, să se învechească, împingând în jos subiectul sensibil,
făcându-l astfel greu vizibil pe ecranul calculatorului. Ca să se poată declanşa “toboganul
forumului culisant” şi pentru a “spăla” postarea critică, este nevoie de conturi false de pe care
să se posteze pe rând diverse subiecte, acoperind astfel manipularea făcută sub ochii
publicului. Deși este dificil sau imposibil să se cenzureze un mesaj sensibil, acum este pierdut
într-o mare de postări inutile şi independente.
A doua tehnică eficientă este “ruperea consensului”. Dacă doriţi să distrugeţi un consens,
tehnica folosită este următoarea : de pe un cont fals, postați un mesaj. Acest mesaj apare ca
fiind legitim şi corect, dar partea sensibilă este că afirmaţia are o ipoteză foarte fragilă, fără
dovezi care să susțină ceea ce este scris. După ce aţi postat acest mesaj, prin alte conturi false
introduceţi lent răspunsuri în favoarea acestui subiect. Este imperios necesar să fie
reprezentate ambele părți, în așa fel încât cititorul neavizat să nu poată determina care parte
deține adevărul. Pe măsură ce apar postările şi răspunsurile la ele, proba “forte” sau
dezinformarea este încetul cu încetul atribuită dvs. Astfel, cititorul neavizat va avea probabil,
aceeași poziție ca și dvs. Dacă poziția cititorului neavizat este împotriva pozitiei dvs., cel mai
probabil este ca ea să fie ignorată. Cu toate acestea, în unele cazuri în care membrii forumului
sunt foarte educaţi și pot contracara dezinformarea cu fapte reale și link-uri către alte site-uri,
se poate abandona “spargerea consensului” şi demara un “forum culisant”.
CONCLUZIE
Este bine să îți amintești mereu că aceste tehnici sunt eficiente doar în cazul în care
participanții la forum NU LE CUNOSC. Odată ce aceştia au fost informați, operațiunea poate
eșua complet, iar forumul va deveni incontrolabil. În acest moment, alte alternative ar trebui
să fie luate în considerare, cum ar fi inițierea unei false probleme judiciare pentru a închide
pur și simplu forumul şi a-l deconecta din online. Acest lucru nu este de dorit, deoarece va
împiedica organele de stat să monitorizeze procentul din populație care acţionează contra
ordinii publice. (mai bine zis, a celor care se opun falselor elite care distrug neamurile in
sanul carora acestea s-au aciuiat – nb ). Se pot utiliza şi dezvolta bineînţeles şi alte tehnici, iar
pe măsură ce dezvolţi o nouă tehnică de infiltrare şi control, este imperativ să le împărtăşești
cu coodonatorii domeniului.
Cele 25 de reguli ale dezinformării Notă: Prima regulă și ultimele cinci (sau șase, în funcție
de situație) nu sunt, în general, direct aplicabile de către dezinformatorul tradițional. Aceste
norme sunt, în general, mai des folosite direct de către dirijorii și actorii-cheie care fac
planificarea strategică a unor conspirații criminale.
1. Nu vedea nimic, nu auzi nimic, nu spune nimic. În ciuda faptului că ai putea şti, nu vorbi –
mai ales dacă ești o persoană publică, un jurnalist, un politician, etc. Dacă o faptă nu a fost
raportată, înseamnă că ea nici nu s-a întâmplat şi deci, persona nu va trebui să se confrunte cu
această problemă.
3. Crează, generează bârfă. Evită să vorbești despre probleme în amănunt, nu ţine cont de
locuri sau de probe într-o atmosferă plină de zvonuri pure şi de acuzații violente. Această
metodă funcționează bine în special când există o presă tăcută, pentru că publicul nu poate
verifica faptele pe care aceste zvonuri le cataloghează drept “discutabile”. Dacă poți stabili o
relație între documentul / problema în cauză cu internetul, folosiți-o pentru a-l cataloga drept
“zvon” care provine de la “un grup de copii de pe internet”, care nu poate avea nicio bază în
realitate.
6. “Loveşte şi fugi”. Dezinformatorul, pe orice forum public, poate să-şi atace scurt
adversarul sau poziția acestuia, apoi să fugă înainte ca răspunsul să fie publicat, sau pur și
simplu să-l ignore. Acest lucru funcţionează extrem de bine pe internet în mediile de tip
semnale de la cititori către editor, în care poate fi folosit un flux continuu de identități noi
pentru a evita explicarea criticilor şi argumentelor. Faci pur și simplu o acuzație sau lansezi
un alt atac, nu vorbești despre problemele reale și nu răspunzi niciodată, pentru că în acest fel
ai acorda credit punctului de vedere al adversarului.
7. Motive de interogare (îndoială). Amplifică orice fapt care ar putea sugera ideea că
adversarul militează în favoarea unei alte părţi. În acest fel vei evita discutarea problemelelor
şi vei obliga acuzatorul să intre în defensivă.
8. Invocă autoritatea. Pretinde că ești parte a autorității sau asociază-te ei folosind limbajul şi
terminologia acesteia pentru a ilustra că ești “cel care le știe pe toate”. Discreditează
problema fără a vorbi de fapt despre ea şi fără a demonstra de ce, sau a cita vreo sursă.
9. Fă pe prostul. Nu contează argumentele sau dovezile care se pun pe masă, important este
să eviți discutarea lor sau să le discreditezi, menţionând că n-au niciun sens, nu conţin nicio
probă, nu sunt de niciun interes, sau sunt ilogice. Amestecă bine lucrurile pentru a obţine un
efect maxim.
10. Asociază criticile adversarului cu știrile vechi. Este un fel de derivat al argumentului
“sperietoare”, un fel de investiție pentru viitor în cazul în care problema nu poate fi ușor
controlată. Lucrează anticipat pentru a menține controlul. Astfel, dezinformatorul lansează un
argument “sperietoare” şi lasă apoi să reiasă că se va ocupa în curând de acesta în cadrul
planului alternativ (planul B). Astfel, acuzaţiile sau criticile care urmează, indiferent dacă
sunt valabile sau nu, vor fi în general asociate cu cele anterioare şi considerate pur și simplu o
reluare a lor, fără a mai fi necesar să se ocupe de ele – este chiar mai bine dacă adversarul
este același cu cel de la început.
11. Stabileşte un plan B şi bazează-te pe el. Utilizează o problemă minoră sau un element real
şi scoate-o la “drumul mare” (fă-o publică). “Mărturiseşte” cu vigoare că ai făcut o eroare
inocentă şi că adversarii tăi au profitat de această oportunitate, au amplificat-o şi dirijat-o,
dându-i conotaţii care implică lucruri necinstite şi care, desigur, “nu există”. Unele persoane
pot reveni mai târziu cerând cu vigoare, public, “să se pună capăt acestui nonsens”, deoarece
s-a făcut deja “ceea ce trebuia facut”. Dacă este bine realizată, această tehnică îl poate ajuta
pe dezinformator să câștige simpatie și respect pentru că a dat lucrurile în vileag şi “şi-a
mărturisit” greșelile, fără a aborda însă alte probleme mult mai grave.
12. Enigmele nu au soluție. Dezinformatorul pretinde că afacerea este prea complicată pentru
a fi rezolvată, scoţând în evidenţă multitudinea de persoane şi evenimente implicate. Acest
lucru va face ca orice interes al altora pentru acea problemă să se piardă.
13. Logica de tip “Alice in Ţara Minunilor”. Evită să discuți despre probleme, raţionând
invers sau utilizând o logică deductivă care neagă orice fapt real important.
14. Cere soluții complete. Evită să vorbești despre probleme, solicitând adversarilor
rezolvarea completă a unui caz. Este o stratagemă care funcționează cel mai bine împreună cu
problemele de la punctul 10.
15. Fă ca faptele să corespundă unor concluzii alternative. Acest lucru necesită o gândire
creativă, cu excepția cazului în care cazul a fost planificat în prealabil cu un plan B.
16. Fă ca să dispară probele și martorii. Dacă ele nu există, înseamnă că nu există o faptă, şi
deci nici o problemă care sa fie abordată.
17. Schimbă subiectul. În general, folosind una dintre celelalte stratageme enumerate aici,
găseşte o modalitate de a da discuția la o parte, prin comentarii mai ascuţite şi controverse, în
speranța de a deturna atenția către un subiect mai ușor de gestionat. Aceasta funcționează
bine mai ales cu oameni care pot “dezbate” împreună cu tine un subiect nou, polarizând
discuția înspre altceva, în scopul evitării dezbaterii problemelor-cheie.
18. Antagonizează şi provoacă adversarii, dându-le un atac emoţional. Dacă nu poți face
nimic altceva, ia-te la ceartă şi bate-ți joc de adversarii tăi, forţându-i să răspundă într-o
manieră emoțională, ceea ce îi va face să arate ca nişte oameni proşti şi mult prea motivaţi.
Nu numai că astfel vei evita să vorbești despre problemele importante, dar dacă răspunsul
adversarului privind subiectul este emoţional, vei putea mai târziu să eviți problema
concentrându-te pe : “oh, cât sunt de sensibili, cum să mă încumet a-i critica ?”.
19. Ignoră dovezile prezentate şi solicită dovezi imposibile. Este probabil o variantă a regulii
de “a face pe prostul”. În ciuda dovezilor care sunt prezentate de către adversar pe un forum
public, susţine că probele nu sunt admisibile şi cere probe imposibil de găsit pentru adversar
(ele pot exista, dar nu sunt disponibile sau sunt cunoscute ca fiind ceva ușor de distrus sau
falsificat, ca o armă a crimei). Cu scopul de a evita complet discutarea problemelor, ar putea
fi necesar să discreditezi în mod categoric mass-media sau cărţile, să refuzi ideea că martorii
sunt acceptabili și chiar să negi declarațiile făcute de către guvern sau alte autorități.
20. Dovezi false. Introdu cât poți de repede noi dovezi false sau indicii proiectate şi fabricate
care sunt în conflict cu observațiile și argumentele părții adverse – un instrument practic
pentru a neutraliza problemele sensibile sau pentru a împiedica concluziile. Aceasta
funcționează chiar mai bine pentru infracțiunile pentru care faptele nu se pot distinge de
dovezile false.
21. Apelează la un juriu de acuzare, un procuror special sau alt organism autorizat de anchetă.
Răstoarnă procesul în favoarea ta și neutralizează eficient problemele sensibile fără să
deschizi discuția. După ce s-au adunat dovezile și declarațiile, trebuie să fie păstrate secrete
pentru a fi bine gestionate. De exemplu, dacă ești în cârdășie cu procurorul, juriului i se pot
refuza pur și simplu și toate dovezile relevante se vor sigila, făcându-le inutilizabile pentru
investigații viitoare. Odată ce s-a ajuns la un verdict favorabil, problema poate fi considerată
încheiată în mod oficial. În general, această tehnică este aplicată pentru a transforma
vinovatul în inocent, dar poate fi utilizată şi pentru a susţine acuzaţii atunci când se
înscenează ceva contra victimei.
22. Fabrică un adevăr nou. Crează propriile grupuri de experți, autori, lideri sau oameni cu
influență capabili să inventeze ceva nou şi diferit prin cercetare științifică, investigaţii sociale
sau dovezi favorabile. În cazul în care ai neapărată nevoie să abordezi problemele, o vei face
profesionist, prin persoane autorizate.
23. Distrage atenţia maselor cât se poate de mult. Dacă cele de mai sus nu funcționează,
pentru a ţine oamenii departe de problemele sensibile, sau pentru a preveni o acoperire
mediatică nedorită a evenimentelor, cum ar fi de exemplu procesele, crează povești şi mai
mari (sau le tratează-le ca şi cum ar fi mari) pentru a îndepărta masele.
24. Tăcerea critică. În cazul în care metodele de mai sus nu dau rezultate, ia în considerare
eliminarea din circulaţie a adversarilor prin soluții definitive cu scopul eliminării în întregime
a nevoii de abordare a problemei. Acest lucru poate fi realizat prin moartea, arestarea și
detenția, șantajul, distrugerea personalității adversarilor datorită scurgerilor de informații, sau
prin distrugerea lor financiară, emoţională sau provocându-le daune grave de nivel medical.
25. Dispari. Dacă ești deţinătorul cheii secretelor sau dacă ești supus unei presiuni prea mari
şi simți că începe să devină periculos, părăseşte zona.
2) Selectivitatea. Tinde să-şi aleagă cu atenție adversarii, fie aplicând abordarea “loveşte şi
fugi” împotriva comentatorilor simpli care îi susţin pe adversarii săi, fie se concentreză mai
serios pe adversarii-cheie care sunt cunoscuţi pentru abordarea directă a problemelor. În cazul
în care cu un comentator comentează prea mult, dar fară succes, îşi va schimba focalizarea
pentru a-l include şi pe acel comentator.
8) Timpul de răspuns. În cadrul grupurilor de știri (newsgroups) s-a descoperit recent factorul
“timp de raspuns”. Există trei moduri în care funcionează, mai ales când guvernul sau o altă
persoană cu o anumită putere este implicată într-o operaţiune de disimulare. 8.a) Orice
postare pe un NG scrisă de un suporter care vizează adevărul poate duce la un răspuns
imediat. Guvernul precum şi alte persoane abilitate își pot permite să plătească oameni care
să urmarească discuţia şi să găsească o oportunitate de a provoca avarii. Dezinformarea în
NG se face numai dacă cititorul o doreşte. Este necesar un răspuns rapid, altfel vizitatorul
poate sesiza adevărul. 8.b) Atunci când este vorba de un dezinformator direct, prin e-mail de
exemplu, întârzierea este necesară şi va fi de obicei de minimum 48-72h. Acest lucru permite
să se formeze o echipă care să se consulte cu privire la adoptarea unui răspuns strategic cu un
bun efect şi chiar să “obțină permisiunea” sau instrucțiunile unei autorităţi ierarhic
superioare. 8.c) În exemplul 1 de mai sus, pentru grupuri noi, se va întâlni adesea cazul în
care se pun în aplicare mijloace mai puternice după întârzierea de 48-72h. Acest lucru este
valabil mai ales atunci când solicitantul adevărului şi comentariile sale sunt considerate mai
importante şi au potenţialul de a dezvălui adevărul. Astfel, cel care dezvluie adevărul va fi
atacat de două ori pentru același “păcat”.
CUM SE POATE REPERA UN SPION:
FBI și informatorii săi precum şi polițiştii sub acoperire vor invada orice grup şi vor stabili
organizații activiste de tip “bidon”. Scopul lor este de a preveni apariția de mişcari reale, de
exemplu pro-justiție sau pro-ecologice. Agenți vin în grupuri mici, medii sau mari. Pot
proveni din diferite medii etnice. Pot fi bărbați sau femei.
Dimensiunea unui grup sau a unei mișcări infiltrate nu este importantă. Potențialul de
extindere al mișcării atrage spioni și sabotori. Această broșură prezintă tehnicile utilizate de
agenți pentru a încetini lucrurile, pentru a face ca operațiunile să fie ratate, pentru a distruge
mișcările şi a supraveghea activiştii. Munca agentului este de a împiedica activiştii să
părasească un astfel de grup, pentru a-i ţine sub control.
În anumite situații, pentru a menţine controlul, agentul îi va spune activistului : “Tu eşti cel
care divizează mișcarea.”
Aceasta va da naștere unui sentiment de vinovăție. Mulți oameni pot fi controlaţi prin
culpabilizare. Agenții stabilesc relații cu activiștii prin intermediul unei deghizări bine
cunoscute, precum cea a “dedicării față de cauză.” Datorită devotamentului lor des proclamat
(precum şi a acțiunilor făcute pentru a-l dovedi), atunci când critică activiştii, el sau ea – fiind
cu adevărat dedicaţi mișcării – sunt convinşi că toate problemele sunt din vina LOR. Acest
lucru se explică prin faptul că cineva cu adevărat dedicat tinde să creadă că toată lumea are o
conștiință și că nimeni n-ar disimula şi nici n-ar minţi făcând-o “în mod special”. E uimitor să
vezi cât de departe pot ajunge agenţii cu manipularea unui activist, deoarece activistul va
căuta în mod constant scuze în favoarea agentului care se declară în mod regulat drept fidel al
cauzei. Deși îl suspectează ocazional pe agent, ei îşi vor pune ochelari de cal în timp ce
raționează, făcând asta inconștient – “nu o face în mod special ” … “i-aş putea ajuta prin a-l
ierta şi accepta”… etc.
Activiștii şi cei care au principii altruiste sunt mai vulnerabili la falsa identificare răuvoitoare,
mai ales în timp lucrului cu agentul, când interacțiunile includ probleme legate de abilitățile,
cunoștințele sau autonomia lor.
Scopul agentului este de a crește empatie generală a activistului față de agent, printr-un
proces de identificare cu false auto-concepte legate de activist.
Cel mai comun exemplu al acestui proces este agentul care-l va complimenta pe activist
pentru abilitățile sale, cunoștințele și valoarea sa pentru mișcare. La un nivel mai subtil,
agentul va simula caracteristicile și manierismele activistului. Acest lucru va ajuta la
promovarea identificării prin mimică și sentimente de “înfrățire” (gemeni). Nu este ceva
necunoscut pentru un activist, iubitor de a primi ajutorul și abilitățile de bun agent, ajungând
în situația de a lua în considerare încălcări etice și chiar un comportament ilegal, de fapt fiind
în serviciul agentului care-l monitorizează.
Activiștii care îşi neagă propriile investiții narcisiste [nu au o idee foarte bună despre
propriile lor concepte și CARE sunt aceste concepte] și care în mod conștient se percep ca
“ajutoare” dotate cu un oarecare altruism sunt extrem de vulnerabili la simulările afective
(emoționale) ale agentului de monitorizare.
Empatia este încurajată de activist, prin exprimarea vizibilă a afecţiunii. Prezența lacrimilor, a
tristeții, a dorinței, a remușcării, a vinei, pot declanșa în activistul orientat spre ajutorare un
puternic sentiment de compasiune, în acelaşi timp cu creșterea inconștientă a investiției
narcisiste în sine .
Exprimarea unor astfel de afecţiuni simulate pot fi destul de irezistibile pentru cel căruia i se
adresează, și dificil de deosebit de o emoție profundă.
Acest lucru poate fi de obicei identificat prin două evenimente: în primul rând, activistul care
şi-a analizat propriile rădăcini narcisiste și este conștient de potențialul său de a deveni
“dependent emotional”, va fi capabil să rămână calm și indiferent față de aceste efuziuni
emoțională din partea agentului.
Faptul este că mișcarea nu are nevoie de un lider, ea are nevoie de ANIMATORI (persoane
care se ocupă de făcut una-alta). “Urmați liderul” este o pierdere de timp.
Un agent bun va dori să-şi întâlnească victima cât mai des posibil. El sau ea va vorbi foarte
mult fără să spună nimic. Unii se pot aștepta la un atac violent prin discuții lungi şi fără
noimă.
1) Perturbarea ordinii de zi
2) Deturnarea discuției
4) Falsă ignoranță
Numirea cuiva drept rasist, de exemplu. Această tactică este folosită pentru a discredita pe
cineva în ochii altor membri ai grupului.
4) Solicita finanțarea din partea oamenilor bogați în loc de a căuta sprijin de la clasa de
mijloc
6) Complica problemele
8) Compromite obiectivul
9) Ţine discuții interminabile care vor duce la pierdere de timp pentru toată lumea. Agentul
poate însoți aceste discuţii fără sfârșit cu băutură, droguri sau alte distracții, pentru a încetini
activitatea activiştilor.
Provocatorii
1) Doresc să stabilească “liderii” pentru a-i pune pe poziţii, în scopul de a opri mișcarea
3) Încurajează militantismul
Informatorii
4) Încearcă să-l facă pe activist să se apere, pentru a-i identifica convingerile, obiectivele și
nivelul de angajament
Recrutarea
Activiști legitimi nu duc un dialog prelungit cu cei recrutaţi. Acțiunile lor, credințele și
obiectivele vorbesc de la sine. Grupurile care recrutează după sistem misionar, militar sau de
tip partid politic sunt mişcări false sau mișcări create de agenții.
Urmărirea
Tactici de intimidare
Ei le folosesc.
Această broşură nu acoperă toate tehnicile folosite de agenții pentru a sabota vieţile
activiștilor sinceri și dedicaţi.
În cazul în care un agent este “expus”, el sau ea va fi transferat(ă) sau înlocuit(ă).
COINTELPRO este încă în funcțiune astăzi sub un nume de cod diferit. El nu mai apare în
scripte pentru a se evita să fie descoperită ilegalitatea îngrădirii libertăţii de informare.
3. Califică toate acuzaţiile ca fiind “zvonuri” sau, mai bine, de “zvonuri zevzece”. Dacă, în
ciuda lipsei de informații, publicul este totuşi la curent cu anumite fapte suspecte, acesata este
numai datorită “zvonurilor”. (În cazul în care aceştia au tendința de a crede “zvonurile”, este,
probabil, fiindcă sunt pur și simplu “paranoici” sau “isterici”).
4. Demolează argumentul sperietoare. Nu te ocupa decât de cele mai slabe aspecte ale celor
mai slabe acuzaţiii. Chiar mai bine, crează propriul argument sperietoare. Inventează zvonuri
nebuneşti false (sau crează povești false) și lansează-le atunci când par să discrediteze toate
acuzaţiile, fie ele reale sau fanteziste.
7. Invocă autoritatea. Aici presa controlată și falsa opoziție pot fi foarte utile.
9. Scuipă numai jumătate din ce-ai de zis. Acest lucru este, de asemenea, cunoscut sub
numele de “mărturisire și evitare”. În acest fel, poţi da impresia de sinceritate și onestitate în
timp ce îţi recunoşti “greșelile”, dar numai pe cele fără consecințe, și niciuna penală. Această
stratagemă necesită adesea existența unui plan B, diferit de cel original.
10. Descrie infracţiunile ca fiind, într-adevăr, incredibil de complexe, și dovezile, de negăsit.
12. Cere scepticilor să rezolve complet crima. Exemplu: Dacă Foster a fost ucis, cine l-a ucis,
și de ce?
13. Schimba subiectul. Aceasta tehnică include crearea și/sau publicarea de distrageri.
14. Spune despre faptele incriminatoare ușoare, dar nu mai face nimic în plus. Aceasta este
adesea comparată cu tactica “muşcă şi fugi”.
15. Minte sincer, cu nerușinare. Una dintre cele mai eficiente modalități de a face acest lucru
este de a atribui “faptele” oferite publicului unei surse cu un nume plauzibil, dar anonimă.
16. Pentru a extinde un pic mai mult punctele 4 si 5, fă astfel încât proprii acoliți “să demaşte
ei înşişi scandaluri și apere cauze populare”. Sarcina lor este de a contracara adversarii reali și
de a trage şuturi pe tot terenul. O alternativă este să plăteşti oameni bogați pentru aşa ceva. Ei
vor pretinde că îşi cheltuie banii lor proprii.
17. Inundă Internetul cu agenţi. Acesta este răspunsul la întrebarea, “ce l-ar putea împinge pe
cineva să-și petreacă ore întregi pe forumuri de știri de pe Internet pentru a apăra guvernul
și/sau presa și să discrediteze critica autentică ?” Autoritățile nu au suficienţi apărători prin
ziare, reviste, radiouri și televiziuni ? Unii ar putea crede că refuzul de a publica scrisori
critice și apelurile serioase sau interzicerea unor talk-show la radio este suficient ca şi control,
dar se pare că nu este cazul.
Sper că aţi învăţat șmecheriile și acum știți un pic mai bine să citiţi printre rânduri ceea ce se
întâmplă pe net și pe forumuri.