Tehnici psihosociologice pentru controlul opiniei publice şi

a dezbaterilor de pe forumuri

Există mai multe tehnici dedicate controlului și

manipulării unui forum pe internet, indiferent de conținutul sau de oamenii care discută. Vom
vedea fiecare tehnică și vom demonstra că este suficient un număr minim de etape pentru a
prelua în mod eficient controlul unui “forum necontrolabil”.

Tehnica # 1 – “FORUMUL CULISANT” (“FORUM SLIDING” – forum care “curge”)

Dacă a fost postat pe forum un subiect foarte sensibil, de natură critică, acesta poate fi rapid
eliminat prin metoda “forumului culisant”. În cadrul acestei tehnici, cei care manipulează
forumul postează imediat, discret, un număr de “subiecte” care nu au legătură cu cel sensibil
şi care sunt lăsate apoi să staţioneze, să se învechească, împingând în jos subiectul sensibil,
făcându-l astfel greu vizibil pe ecranul calculatorului. Ca să se poată declanşa “toboganul
forumului culisant” şi pentru a “spăla” postarea critică, este nevoie de conturi false de pe care
să se posteze pe rând diverse subiecte, acoperind astfel manipularea făcută sub ochii
publicului. Deși este dificil sau imposibil să se cenzureze un mesaj sensibil, acum este pierdut
într-o mare de postări inutile şi independente.

Tehnica # 2 – RUPEREA CONSENSULUI (“CONSENSUS CRACKING”)

A doua tehnică eficientă este “ruperea consensului”. Dacă doriţi să distrugeţi un consens,
tehnica folosită este următoarea : de pe un cont fals, postați un mesaj. Acest mesaj apare ca
fiind legitim şi corect, dar partea sensibilă este că afirmaţia are o ipoteză foarte fragilă, fără
dovezi care să susțină ceea ce este scris. După ce aţi postat acest mesaj, prin alte conturi false
introduceţi lent răspunsuri în favoarea acestui subiect. Este imperios necesar să fie
reprezentate ambele părți, în așa fel încât cititorul neavizat să nu poată determina care parte
deține adevărul. Pe măsură ce apar postările şi răspunsurile la ele, proba “forte” sau
dezinformarea este încetul cu încetul atribuită dvs. Astfel, cititorul neavizat va avea probabil,
aceeași poziție ca și dvs. Dacă poziția cititorului neavizat este împotriva pozitiei dvs., cel mai
probabil este ca ea să fie ignorată. Cu toate acestea, în unele cazuri în care membrii forumului
sunt foarte educaţi și pot contracara dezinformarea cu fapte reale și link-uri către alte site-uri,
se poate abandona “spargerea consensului” şi demara un “forum culisant”.

Tehnica # 3 – “DILUAREA TEMEI” (“TOPIC DILUTION”)

Diluarea temei este eficientă nu doar în locul forumului culisant, dar este şi foarte utilă pentru
a îndrepta atenția cititorilor către probleme fără legătură cu subiectul, şi non-productive. Este
vorba de o tehnică critică și foarte utilă cu scopul obţinerii unui CONSUM DE RESURSE.
Implementând un flux continuu de postări fără legătură între ele, distrăgând şi perturbând
atenţia (trolling), cititorii forumului constată că productivitatea lor este stopată. Dacă
intensitatea diluării graduale este suficient de puternică, cititorii vor înceta să mai cerceteze şi
vor trece la modul de discuţie simplificat, de tip “bârfă”. În acest mod faptele pot fi pur şi
simplu eliminate şi înlocuite cu presupuneri şi speculaţii profane. Cu cât cititorii sunt mai
puţin informaţi, cu atât este ușor şi mai eficient să se controleze întregul grup în direcția
dorită. Trebuie remarcat faptul că trebuie făcut un studiu pentru a determina capacităţile
psihologice ale membrilor forumului precum şi nivelul de educaţie pentru a şti până la ce
nivel se poate “apăsa pe buton”. Mergând prea repede şi prea departe “off topic”, se poate
declanșa cenzura unui moderator al forumului.

Tehnica # 4 – “COLECTAREA DE INFORMAŢII”

Colectarea de informații este foarte eficientă pentru a determina nivelul psihologic al

membrilor forumului şi a strânge toate informațiile care pot fi folosite împotriva lor. În cadrul
acestei tehnici se postează într-un mediu pozitiv un subiect de tipul : “eu îţi arăt ceea ce am
(ce pot, ce știu), arată-mi şi tu, la rândul tău, ce poţi (ce ai, ce ştii)”. Datorită numărului mare
de răspunsuri furnizate este posibil să se compileze şi să se construiască mai multe informații
statistice. Ca exemplu se poate posta un subiect de tipul : “care este arma ta preferată”,
încurajând astfel membrii forumului să-şi spună părerea. În acest fel, folosind procentajul
inversat, este posibil să se determine de pe forum cine deţine o armă de foc sau cine o deține
într-o manieră ilegală. Aceeaşi metodă poate fi folosită de un membru, postând orice
întrebare de genul “care este tehnica ta preferată pentru …”. Mulţumită acestor răspunsuri se
pot studia diverse metode, iar altele se pot îmbunătăți.

Tehnica # 5 – “TROLLINGUL ENERVAT”

Statistic, există întotdeauna un procent de membri pe forum mai predispuşi la violență. Cu

scopul de a şti cine sunt acești oameni, este necesar să se posteze o fotografie pe forum, care
va incita în mod deliberat o puternică reacţie psihologică. În acest fel se poate identifica în
mod eficient individul cel mai violent din grup si poate fi urmărit prin intermediul IP-ului
său. Pentru a realiza acest lucru, pur și simplu se postează un link către un video cu un ofițer
de poliție care comite un abuz de putere împotriva unui individ nevinovat. Statistic, dintr-un
milion de poliţişti din America, există întotdeauna unul sau doi care pot fi prinşi într-o
ipostază de abuz de putere, activitate care poate fi apoi folosită cu scopul strângerii de
informații – fără a fi nevoie de a mai “simula” un film fals. Această metodă este extrem de
eficientă, şi cu cât clipul video este mai violent, cu atât metoda mai eficientă. Uneori este util
să “influenţezi” forumul dându-ți singur răspunsuri violente la propriile mesaje, bătându-ți
joc de ceea ce cred autorităţile ! Făcând acest lucru și demonstrând astfel că nu îți este frică,
ceilalți membri ai forumului, mai discreţi și non-violenţi, pot să-şi dezvăluiască adevăratele
lor intenţii. Acest lucru poate fi apoi utilizat în instanță în cazul în care urmează un proces.

Tehnica # 6 – “CÂŞTIGĂ CONTROLUL TOTAL”

Este important să insiști şi să manipulezi în mod continuu pentru a obţine o poziţie de

moderator al forumului. Odată ce ai obţinut această poziție, forumul poate fi controlat eficient
şi în linişte prin eliminarea postărilor nefavorabile – putând eventual ghida forumul spre un
eșec total, provocând o lipsă de interes din partea publicului. Aceasta este “victoria finală”,
deoarece forumul nu mai este atractiv pentru public, pentru ca nu mai este util pentru
menținerea libertăților lor. În funcție de nivelul de control pe care îl deţii, poţi conduce în
mod deliberat forumul spre victoria ta, prin cenzurarea postărilor, suprimarea membrilor,
deconectând în mod accidental forumul din online. În acest fel forumul poate fi ucis rapid. Cu
toate acestea, nu este întotdeauna interesant să se omoare un forum, întrucât poate fi
transformat într-un fel de “borcan cu miere” pentru a centraliza, absorbi şi reorienta noii
veniți, pentru ca apoi să fie utilizaţi pentru nevoile şi sub controlul tău.

CONCLUZIE

Este bine să îți amintești mereu că aceste tehnici sunt eficiente doar în cazul în care
participanții la forum NU LE CUNOSC. Odată ce aceştia au fost informați, operațiunea poate
eșua complet, iar forumul va deveni incontrolabil. În acest moment, alte alternative ar trebui
să fie luate în considerare, cum ar fi inițierea unei false probleme judiciare pentru a închide
pur și simplu forumul şi a-l deconecta din online. Acest lucru nu este de dorit, deoarece va
împiedica organele de stat să monitorizeze procentul din populație care acţionează contra
ordinii publice. (mai bine zis, a celor care se opun falselor elite care distrug neamurile in
sanul carora acestea s-au aciuiat – nb ). Se pot utiliza şi dezvolta bineînţeles şi alte tehnici, iar
pe măsură ce dezvolţi o nouă tehnică de infiltrare şi control, este imperativ să le împărtăşești
cu coodonatorii domeniului.

Cele 25 de reguli ale dezinformării Notă: Prima regulă și ultimele cinci (sau șase, în funcție
de situație) nu sunt, în general, direct aplicabile de către dezinformatorul tradițional. Aceste
norme sunt, în general, mai des folosite direct de către dirijorii și actorii-cheie care fac
planificarea strategică a unor conspirații criminale.

1. Nu vedea nimic, nu auzi nimic, nu spune nimic. În ciuda faptului că ai putea şti, nu vorbi –
mai ales dacă ești o persoană publică, un jurnalist, un politician, etc. Dacă o faptă nu a fost
raportată, înseamnă că ea nici nu s-a întâmplat şi deci, persona nu va trebui să se confrunte cu
această problemă.

2. Devino neîncrezător și indignat. Evită discutarea problemelor-cheie, şi în schimb

concentrează-te asupra problemelor secundare care pot fi utilizate pentru criticarea anumitor
grupuri sau teme sacrosancte. Acest lucru este de asemenea cunoscut şi ca subterfugiul :
“Cum de îndrăznești…”.

3. Crează, generează bârfă. Evită să vorbești despre probleme în amănunt, nu ţine cont de
locuri sau de probe într-o atmosferă plină de zvonuri pure şi de acuzații violente. Această
metodă funcționează bine în special când există o presă tăcută, pentru că publicul nu poate
verifica faptele pe care aceste zvonuri le cataloghează drept “discutabile”. Dacă poți stabili o
relație între documentul / problema în cauză cu internetul, folosiți-o pentru a-l cataloga drept
“zvon” care provine de la “un grup de copii de pe internet”, care nu poate avea nicio bază în
realitate.

4. Utilizează un argument de tipul “sperietoare”. Găseşte unul şi crează un element în

argumentaţia adversarului pe care îl poți contracara cu ușurință pentru a te credibiliza și a
ridiculiza adversarul. Fie creezi o problemă a cărei existență o insinuezi bazându-te pe
interpretarea adversarului/sau a exagerării adversarulu/sau găsești ceva, pe loc, fie selectezi
veriga cea mai slabă dintre aspectele cele mai vulnerabile. Amplifică-le impactul lor şi
distruge-le, discreditând astfel toate acuzațiile, atât pe cele reale cât şi pe cele fabricate,
evitând în același timp să vorbești despre veritabilele probleme.

5. Înlătură-ți adversarii acordându-le porecle şi ridiculizându-i. Această metodă mai este

cunoscută drept stratagema “atacă mesagerul”, cu toate că şi alte metode sunt variante ale
acestei abordări. Adversarii sunt asociaţi cu nume puţin onorante cum ar fi “nebun”, “partizan
al dreptei”, “liberal”, “partizan al stângii”, “terorist”, “obsedat de teoria comploturilor”,
“radical”, “milițian”, “rasist”, “fanatic religios”, “deviant sexual”, “alcoolic” şi multe altele.
Acest lucru va împiedica noii forumişti să se alăture adversarilor săi, temându-se că vor fi
trataţi în același mod. Ca urmare, aceştia nu vor vorbi despre problemele reale.

6. “Loveşte şi fugi”. Dezinformatorul, pe orice forum public, poate să-şi atace scurt
adversarul sau poziția acestuia, apoi să fugă înainte ca răspunsul să fie publicat, sau pur și
simplu să-l ignore. Acest lucru funcţionează extrem de bine pe internet în mediile de tip
semnale de la cititori către editor, în care poate fi folosit un flux continuu de identități noi
pentru a evita explicarea criticilor şi argumentelor. Faci pur și simplu o acuzație sau lansezi
un alt atac, nu vorbești despre problemele reale și nu răspunzi niciodată, pentru că în acest fel
ai acorda credit punctului de vedere al adversarului.

7. Motive de interogare (îndoială). Amplifică orice fapt care ar putea sugera ideea că
adversarul militează în favoarea unei alte părţi. În acest fel vei evita discutarea problemelelor
şi vei obliga acuzatorul să intre în defensivă.

8. Invocă autoritatea. Pretinde că ești parte a autorității sau asociază-te ei folosind limbajul şi
terminologia acesteia pentru a ilustra că ești “cel care le știe pe toate”. Discreditează
problema fără a vorbi de fapt despre ea şi fără a demonstra de ce, sau a cita vreo sursă.

9. Fă pe prostul. Nu contează argumentele sau dovezile care se pun pe masă, important este
să eviți discutarea lor sau să le discreditezi, menţionând că n-au niciun sens, nu conţin nicio
probă, nu sunt de niciun interes, sau sunt ilogice. Amestecă bine lucrurile pentru a obţine un
efect maxim.

10. Asociază criticile adversarului cu știrile vechi. Este un fel de derivat al argumentului
“sperietoare”, un fel de investiție pentru viitor în cazul în care problema nu poate fi ușor
controlată. Lucrează anticipat pentru a menține controlul. Astfel, dezinformatorul lansează un
argument “sperietoare” şi lasă apoi să reiasă că se va ocupa în curând de acesta în cadrul
planului alternativ (planul B). Astfel, acuzaţiile sau criticile care urmează, indiferent dacă
sunt valabile sau nu, vor fi în general asociate cu cele anterioare şi considerate pur și simplu o
reluare a lor, fără a mai fi necesar să se ocupe de ele – este chiar mai bine dacă adversarul
este același cu cel de la început.

11. Stabileşte un plan B şi bazează-te pe el. Utilizează o problemă minoră sau un element real
şi scoate-o la “drumul mare” (fă-o publică). “Mărturiseşte” cu vigoare că ai făcut o eroare
inocentă şi că adversarii tăi au profitat de această oportunitate, au amplificat-o şi dirijat-o,
dându-i conotaţii care implică lucruri necinstite şi care, desigur, “nu există”. Unele persoane
pot reveni mai târziu cerând cu vigoare, public, “să se pună capăt acestui nonsens”, deoarece
s-a făcut deja “ceea ce trebuia facut”. Dacă este bine realizată, această tehnică îl poate ajuta
pe dezinformator să câștige simpatie și respect pentru că a dat lucrurile în vileag şi “şi-a
mărturisit” greșelile, fără a aborda însă alte probleme mult mai grave.
12. Enigmele nu au soluție. Dezinformatorul pretinde că afacerea este prea complicată pentru
a fi rezolvată, scoţând în evidenţă multitudinea de persoane şi evenimente implicate. Acest
lucru va face ca orice interes al altora pentru acea problemă să se piardă.

13. Logica de tip “Alice in Ţara Minunilor”. Evită să discuți despre probleme, raţionând
invers sau utilizând o logică deductivă care neagă orice fapt real important.

14. Cere soluții complete. Evită să vorbești despre probleme, solicitând adversarilor
rezolvarea completă a unui caz. Este o stratagemă care funcționează cel mai bine împreună cu
problemele de la punctul 10.

15. Fă ca faptele să corespundă unor concluzii alternative. Acest lucru necesită o gândire
creativă, cu excepția cazului în care cazul a fost planificat în prealabil cu un plan B.

16. Fă ca să dispară probele și martorii. Dacă ele nu există, înseamnă că nu există o faptă, şi
deci nici o problemă care sa fie abordată.

17. Schimbă subiectul. În general, folosind una dintre celelalte stratageme enumerate aici,
găseşte o modalitate de a da discuția la o parte, prin comentarii mai ascuţite şi controverse, în
speranța de a deturna atenția către un subiect mai ușor de gestionat. Aceasta funcționează
bine mai ales cu oameni care pot “dezbate” împreună cu tine un subiect nou, polarizând
discuția înspre altceva, în scopul evitării dezbaterii problemelor-cheie.

18. Antagonizează şi provoacă adversarii, dându-le un atac emoţional. Dacă nu poți face
nimic altceva, ia-te la ceartă şi bate-ți joc de adversarii tăi, forţându-i să răspundă într-o
manieră emoțională, ceea ce îi va face să arate ca nişte oameni proşti şi mult prea motivaţi.
Nu numai că astfel vei evita să vorbești despre problemele importante, dar dacă răspunsul
adversarului privind subiectul este emoţional, vei putea mai târziu să eviți problema
concentrându-te pe : “oh, cât sunt de sensibili, cum să mă încumet a-i critica ?”.

19. Ignoră dovezile prezentate şi solicită dovezi imposibile. Este probabil o variantă a regulii
de “a face pe prostul”. În ciuda dovezilor care sunt prezentate de către adversar pe un forum
public, susţine că probele nu sunt admisibile şi cere probe imposibil de găsit pentru adversar
(ele pot exista, dar nu sunt disponibile sau sunt cunoscute ca fiind ceva ușor de distrus sau
falsificat, ca o armă a crimei). Cu scopul de a evita complet discutarea problemelor, ar putea
fi necesar să discreditezi în mod categoric mass-media sau cărţile, să refuzi ideea că martorii
sunt acceptabili și chiar să negi declarațiile făcute de către guvern sau alte autorități.

20. Dovezi false. Introdu cât poți de repede noi dovezi false sau indicii proiectate şi fabricate
care sunt în conflict cu observațiile și argumentele părții adverse – un instrument practic
pentru a neutraliza problemele sensibile sau pentru a împiedica concluziile. Aceasta
funcționează chiar mai bine pentru infracțiunile pentru care faptele nu se pot distinge de
dovezile false.

21. Apelează la un juriu de acuzare, un procuror special sau alt organism autorizat de anchetă.
Răstoarnă procesul în favoarea ta și neutralizează eficient problemele sensibile fără să
deschizi discuția. După ce s-au adunat dovezile și declarațiile, trebuie să fie păstrate secrete
pentru a fi bine gestionate. De exemplu, dacă ești în cârdășie cu procurorul, juriului i se pot
refuza pur și simplu și toate dovezile relevante se vor sigila, făcându-le inutilizabile pentru
investigații viitoare. Odată ce s-a ajuns la un verdict favorabil, problema poate fi considerată
încheiată în mod oficial. În general, această tehnică este aplicată pentru a transforma
vinovatul în inocent, dar poate fi utilizată şi pentru a susţine acuzaţii atunci când se
înscenează ceva contra victimei.

22. Fabrică un adevăr nou. Crează propriile grupuri de experți, autori, lideri sau oameni cu
influență capabili să inventeze ceva nou şi diferit prin cercetare științifică, investigaţii sociale
sau dovezi favorabile. În cazul în care ai neapărată nevoie să abordezi problemele, o vei face
profesionist, prin persoane autorizate.

23. Distrage atenţia maselor cât se poate de mult. Dacă cele de mai sus nu funcționează,
pentru a ţine oamenii departe de problemele sensibile, sau pentru a preveni o acoperire
mediatică nedorită a evenimentelor, cum ar fi de exemplu procesele, crează povești şi mai
mari (sau le tratează-le ca şi cum ar fi mari) pentru a îndepărta masele.

24. Tăcerea critică. În cazul în care metodele de mai sus nu dau rezultate, ia în considerare
eliminarea din circulaţie a adversarilor prin soluții definitive cu scopul eliminării în întregime
a nevoii de abordare a problemei. Acest lucru poate fi realizat prin moartea, arestarea și
detenția, șantajul, distrugerea personalității adversarilor datorită scurgerilor de informații, sau
prin distrugerea lor financiară, emoţională sau provocându-le daune grave de nivel medical.

25. Dispari. Dacă ești deţinătorul cheii secretelor sau dacă ești supus unei presiuni prea mari
şi simți că începe să devină periculos, părăseşte zona.

CELE 8 TRĂSĂTURI ALE UNUI DEZINFORMATOR:

1) Evitarea. Nu vorbeşte niciodată despre probleme în mod direct şi nici nu argumentează

într-o manieră constructivă. Evită de obicei citatele sau trimiterile la referinţe. Insinuează în
schimb contrariul. Virtual, toată prezentarea sa insinuează că autoritatea în materie şi experţii
nu au nici o credibilitate.

2) Selectivitatea. Tinde să-şi aleagă cu atenție adversarii, fie aplicând abordarea “loveşte şi
fugi” împotriva comentatorilor simpli care îi susţin pe adversarii săi, fie se concentreză mai
serios pe adversarii-cheie care sunt cunoscuţi pentru abordarea directă a problemelor. În cazul
în care cu un comentator comentează prea mult, dar fară succes, îşi va schimba focalizarea
pentru a-l include şi pe acel comentator.

3) Coincidența. Dezinformatorul are tendinţa de a apărea brusc când se discută un subiect

controversat, deşi n-a mai participat public la o discuţie generală despre acesta. De asemenea,
are tendinţa de a dispărea odată ce subiectul nu mai este interesant pentru mase. El este
desemnat să participe la discuţie şi pleacă atunci când motivul dispare.

4) Munca în echipă. Dezinformatorii tind să funcționeze în grupuri cu aceeaşi opinie şi/sau

opinii complementare. Desigur, acest lucru se poate întâmpla în mod natural pe orice forum
public, dar probabil că va exista un schimb frecvent de opinii mai ales în cazul în care sunt
implicaţi profesioniştii. Uneori, un participant se va infiltra în tabăra adversă pentru a deveni
sursa unui argument de tip sperietoare sau va utiliza alte tehnici concepute să reducă forța
loviturii adversarului.

5) Anti-conspiraţionist. Dezinformatorul îşi exprimă aproape întotdeuna un anumit dispreţ

faţă de “teoria conspirației” şi în general faţă de toți cei care nu cred că JFK nu a fost ucis de
LHO. Având un astfel de dispreț pentru teoreticienii conspirației, să nu vă întrebaţi de ce se
concentrează pe apărarea singurului subiect, cel al conspiraţiei, abordat într-un nou grup. Unii
ar putea crede că dezinformatorul este acolo pentru a încerca să demonstreze că toată lumea e
nebună în legătură cu orice subiect, sau pur și simplu pentru a ignora grupul pentru care îşi
exprimă un asemenea dispreţ. Sau, unii pot să concluzioneze că el are un motiv ascuns pentru
care acțiunile lor sunt ignorate.

6) Emoții artificiale. Dezinformatorul are un sentimentalism ciudat, “artificial”, şi o piele

neobişnuit de groasă – o capacitate de a persevera şi de a persista chiar şi când se confruntă
cu un val de critici copleșitoare şi intolerante. Aceasta tehnică vine dintr-un antrenament de
tipul celor de la serviciile de informaţii, în care indiferent cât de relevante sunt dovezile,
neagă totul şi refuză să reacţioneze emoţional sau să se implice. Pentru un expert în
dezinformare emoţiile pot apărea ca artificiale. Oamenii obişnuiţi, atunci când răspund cu
furie, de exemplu, își exprimă animozitatea prin respingere. Dezinformatorul profesionist va
avea în general probleme pentru a-şi menţine imaginea, publicul fiind capricios în privinţa
pretinselor emoții şi stilului de comunicare calm și impasibil. E doar o meserie și câteodată se
pare că nu sunt capabili să-şi “joace rolul”. La un moment dat pot avea un acces de furie, apoi
pot exprima un dezinteres total şi din nou un acces de furie (un yo-yo emoțional). Având
pielea groasă, niciun val copleşitor de critici nu-l va descuraja să-şi facă meseria şi va
continua să utilizeze aceleaşi tehnici obişnuite, fără nicio ajustare. În mod obişnuit, un individ
rațional, primind atâtea critici, îşi face cu adevărat griji despre ce pot crede ceilalţi despre el
și va încerca să-şi îmbunătățească stilul de comunicare sau pur și simplu va renunţa.

7) Incoerent. Dezinformatorul are, de asemenea, tendinta de a face greșeli care trădează

adevăratele sale motivații. Acest lucru se poate datora faptului că nici el nu știe cu adevărat
subiectul sau pentru că este un pic “freudian”. Am observat că, de multe ori, dezinformatorul
citează pur și simplu informații contradictorii care se neutralizează reciproc. De exemplu,
unul dintre ei a pretins că este un pilot al Forţelor Aeriene, însă stilul său de scriere dovedea
lipsa de educaţie (ortografie, gramatică, stil incoerent) demonstrând astfel că nu are studii
superioare. Nu cunosc mulți piloți ai Forţelor Aeriene fără diplomă universitară. Un altul a
declarat, printre altele, că nu știe nimic despre un anumit subiect, susținând ulterior că este de
fapt expert în materie.

8) Timpul de răspuns. În cadrul grupurilor de știri (newsgroups) s-a descoperit recent factorul
“timp de raspuns”. Există trei moduri în care funcionează, mai ales când guvernul sau o altă
persoană cu o anumită putere este implicată într-o operaţiune de disimulare. 8.a) Orice
postare pe un NG scrisă de un suporter care vizează adevărul poate duce la un răspuns
imediat. Guvernul precum şi alte persoane abilitate își pot permite să plătească oameni care
să urmarească discuţia şi să găsească o oportunitate de a provoca avarii. Dezinformarea în
NG se face numai dacă cititorul o doreşte. Este necesar un răspuns rapid, altfel vizitatorul
poate sesiza adevărul. 8.b) Atunci când este vorba de un dezinformator direct, prin e-mail de
exemplu, întârzierea este necesară şi va fi de obicei de minimum 48-72h. Acest lucru permite
să se formeze o echipă care să se consulte cu privire la adoptarea unui răspuns strategic cu un
bun efect şi chiar să “obțină permisiunea” sau instrucțiunile unei autorităţi ierarhic
superioare. 8.c) În exemplul 1 de mai sus, pentru grupuri noi, se va întâlni adesea cazul în
care se pun în aplicare mijloace mai puternice după întârzierea de 48-72h. Acest lucru este
valabil mai ales atunci când solicitantul adevărului şi comentariile sale sunt considerate mai
importante şi au potenţialul de a dezvălui adevărul. Astfel, cel care dezvluie adevărul va fi
atacat de două ori pentru același “păcat”.
CUM SE POATE REPERA UN SPION:

O modalitate de a neutraliza potențialii activişti este de a le oferi posibilitatea apartenenței la

un grup care face lucruri rele. De ce?

1) Nu primește răspunsuri la mesaje

2) Își iroseşte o mulţime de timp

3) Activistul este frustrat și descurajat

4) Nu se realizează nimic bun

FBI și informatorii săi precum şi polițiştii sub acoperire vor invada orice grup şi vor stabili
organizații activiste de tip “bidon”. Scopul lor este de a preveni apariția de mişcari reale, de
exemplu pro-justiție sau pro-ecologice. Agenți vin în grupuri mici, medii sau mari. Pot
proveni din diferite medii etnice. Pot fi bărbați sau femei.
Dimensiunea unui grup sau a unei mișcări infiltrate nu este importantă. Potențialul de
extindere al mișcării atrage spioni și sabotori. Această broșură prezintă tehnicile utilizate de
agenți pentru a încetini lucrurile, pentru a face ca operațiunile să fie ratate, pentru a distruge
mișcările şi a supraveghea activiştii. Munca agentului este de a împiedica activiştii să
părasească un astfel de grup, pentru a-i ţine sub control.

În anumite situații, pentru a menţine controlul, agentul îi va spune activistului : “Tu eşti cel
care divizează mișcarea.”

[Aici, am inclus motivele psihologice care fac ca această manevră să functioneze în

controlarea oamenilor]

Aceasta va da naștere unui sentiment de vinovăție. Mulți oameni pot fi controlaţi prin
culpabilizare. Agenții stabilesc relații cu activiștii prin intermediul unei deghizări bine
cunoscute, precum cea a “dedicării față de cauză.” Datorită devotamentului lor des proclamat
(precum şi a acțiunilor făcute pentru a-l dovedi), atunci când critică activiştii, el sau ea – fiind
cu adevărat dedicaţi mișcării – sunt convinşi că toate problemele sunt din vina LOR. Acest
lucru se explică prin faptul că cineva cu adevărat dedicat tinde să creadă că toată lumea are o
conștiință și că nimeni n-ar disimula şi nici n-ar minţi făcând-o “în mod special”. E uimitor să
vezi cât de departe pot ajunge agenţii cu manipularea unui activist, deoarece activistul va
căuta în mod constant scuze în favoarea agentului care se declară în mod regulat drept fidel al
cauzei. Deși îl suspectează ocazional pe agent, ei îşi vor pune ochelari de cal în timp ce
raționează, făcând asta inconștient – “nu o face în mod special ” … “i-aş putea ajuta prin a-l
ierta şi accepta”… etc.

Agentul îi va spune activistului : “Ești un conducător !”

Acest lucru îi va permite activistului sa-și îmbunățească încrederea în sine. Admirația sa

narcisistă faţă de propriile sale intenţii altruiste/activiste va crește atât de mult încât el sau ea
va admira în mod conștient declarațiile altruiste ale agentului, care sunt în mod deliberat
concepute pentru a le reflecta pe cele ale activistului. Este vorba despre o “falsă identificare
răuvoitoare”. Acesta este procesul prin care agentul va imita în mod conștient sau simula un
anumit comportament pentru a încuraja un activist să se identifice cu el, sporind astfel
vulnerabilitatea activistui în raport cu exploatarea sa. Agentul va stimula cele mai subtile
concepte despre sine ale activistului.

Activiștii şi cei care au principii altruiste sunt mai vulnerabili la falsa identificare răuvoitoare,
mai ales în timp lucrului cu agentul, când interacțiunile includ probleme legate de abilitățile,
cunoștințele sau autonomia lor.

Scopul agentului este de a crește empatie generală a activistului față de agent, printr-un
proces de identificare cu false auto-concepte legate de activist.

Cel mai comun exemplu al acestui proces este agentul care-l va complimenta pe activist
pentru abilitățile sale, cunoștințele și valoarea sa pentru mișcare. La un nivel mai subtil,
agentul va simula caracteristicile și manierismele activistului. Acest lucru va ajuta la
promovarea identificării prin mimică și sentimente de “înfrățire” (gemeni). Nu este ceva
necunoscut pentru un activist, iubitor de a primi ajutorul și abilitățile de bun agent, ajungând
în situația de a lua în considerare încălcări etice și chiar un comportament ilegal, de fapt fiind
în serviciul agentului care-l monitorizează.

“Simțul perfecțiunii” [un auto-concept] este îmbunătățit, și o legătură puternică de empatie

este țesută cu agentul prin imitații și simulări ale propriei sale investiții narcisiste, a victimei.
[Auto-concept] Este vorba, în cazul în care activistul o știe, în adâncul său, de propriul lui
devotament față de cauză, pe care îl proiectează asupra agentului care “îl reflectă”.

Activiștii vor fi păcăliţi, gândind că agentul le împărtășește sentimentele de identificare și

legăturile. În configurația unei mișcări/activism rolurile sociale jucate de activiști în
confruntarea vis-à-vis de societate/guvern, încurajezează procesul de separare intrapsihică
continuă, astfel încât “alianțele-gemeni” între activist și agent pot face sectoare întregi ale
percepţiei realității inaccesibile activistului. Ei, literalmente, “pierd contactul cu realitatea”.

Activiștii care îşi neagă propriile investiții narcisiste [nu au o idee foarte bună despre
propriile lor concepte și CARE sunt aceste concepte] și care în mod conștient se percep ca
“ajutoare” dotate cu un oarecare altruism sunt extrem de vulnerabili la simulările afective
(emoționale) ale agentului de monitorizare.

Empatia este încurajată de activist, prin exprimarea vizibilă a afecţiunii. Prezența lacrimilor, a
tristeții, a dorinței, a remușcării, a vinei, pot declanșa în activistul orientat spre ajutorare un
puternic sentiment de compasiune, în acelaşi timp cu creșterea inconștientă a investiției
narcisiste în sine .

Exprimarea unor astfel de afecţiuni simulate pot fi destul de irezistibile pentru cel căruia i se
adresează, și dificil de deosebit de o emoție profundă.

Acest lucru poate fi de obicei identificat prin două evenimente: în primul rând, activistul care
şi-a analizat propriile rădăcini narcisiste și este conștient de potențialul său de a deveni
“dependent emotional”, va fi capabil să rămână calm și indiferent față de aceste efuziuni
emoțională din partea agentului.

În urma aceastei atitudini liniștite și insensibile, al doilea eveniment se va întâmpla: agentul

va reacționa prea repede la o astfel de expresie afectivă, lăsând activistului o impresie de tipul
“piesa s-a încheiat, cortina a căzut”, iar înșelăciunea, pentru moment, s-a încheiat. Atunci
agentul se va îndrepta rapid spre următoarea victimă/activist.

Faptul este că mișcarea nu are nevoie de un lider, ea are nevoie de ANIMATORI (persoane
care se ocupă de făcut una-alta). “Urmați liderul” este o pierdere de timp.

Un agent bun va dori să-şi întâlnească victima cât mai des posibil. El sau ea va vorbi foarte
mult fără să spună nimic. Unii se pot aștepta la un atac violent prin discuții lungi şi fără
noimă.

Unii agenți uzeaza de tehnici insistente, arogante sau defensive:

1) Perturbarea ordinii de zi

2) Deturnarea discuției

3) Întreruperi în mod repetat

4) Falsă ignoranță

5) Lansarea unei acuzații nefondate împotriva unei persoane

Numirea cuiva drept rasist, de exemplu. Această tactică este folosită pentru a discredita pe
cineva în ochii altor membri ai grupului.

Sabotorii. Unii sabotori se pretind a fi activişti. Ei (sau ele) vor :

1) Scrie pliante enciclopedice (în prezent, site-uri web)

2) Printa pliante numai în limba engleză

3) Organiza demonstrații în locuri de care nimeni nu este interesat

4) Solicita finanțarea din partea oamenilor bogați în loc de a căuta sprijin de la clasa de
mijloc

5) Face pancarte cu prea multe cuvinte confuze

6) Complica problemele

7) Formula revendicări eronate

8) Compromite obiectivul

9) Ţine discuții interminabile care vor duce la pierdere de timp pentru toată lumea. Agentul
poate însoți aceste discuţii fără sfârșit cu băutură, droguri sau alte distracții, pentru a încetini
activitatea activiştilor.

Provocatorii
1) Doresc să stabilească “liderii” pentru a-i pune pe poziţii, în scopul de a opri mișcarea

2) Sugerează să facă lucruri stupide, ilegale, pentru a crea probleme activiștilor

3) Încurajează militantismul

4) Vor să batjocorească autoritatea

5) Încearcă să compromită valorile activiștilor

6) Încearcă să instige la violenţă. Activismul vrea mereu să fie non-violent.

7) Încearcă să provoace o revoltă printre oameni nepregătiți să interpreteze răspunsul

autorităților

Informatorii

1) Vor ca toată lumea să se înscrie undeva

2) Pun o mulțime de întrebări (colectare de informații)

3) Vor să știe la ce evenimente si-au planificat participarea activiştii

4) Încearcă să-l facă pe activist să se apere, pentru a-i identifica convingerile, obiectivele și
nivelul de angajament

Recrutarea

Activiști legitimi nu duc un dialog prelungit cu cei recrutaţi. Acțiunile lor, credințele și
obiectivele vorbesc de la sine. Grupurile care recrutează după sistem misionar, militar sau de
tip partid politic sunt mişcări false sau mișcări create de agenții.

Urmărirea

ÎNTOTDEAUNA trebuie să presupunem că suntem sub supraveghere. În acest moment, dacă

NU EŞTI sub supraveghere, nu ești un activist foarte bun!

Tactici de intimidare

Ei le folosesc.

Astfel de tactici includ calomnia, injuriile, amenințările, apropierea de activiștii nemulţumiţi

sau îngrijoraţi pentru a-i convinge (prin tactici de psihologie descrise mai sus) să se întoarcă
împotriva mișcării și să depună mărturii false împotriva foștilor lor colegi. Ei vor planta
substanțe ilegale la domiciliul activiștilor și vor monta o arestare ; vor planta informații false
și vor înscena o “revelație”, vor trimite scrisori incriminatoare [e-mail] în numele activiștilor,
și mult mai multe. Vor face cam tot ceea ce societatea le va permite.

Această broşură nu acoperă toate tehnicile folosite de agenții pentru a sabota vieţile
activiștilor sinceri și dedicaţi.
În cazul în care un agent este “expus”, el sau ea va fi transferat(ă) sau înlocuit(ă).

COINTELPRO este încă în funcțiune astăzi sub un nume de cod diferit. El nu mai apare în
scripte pentru a se evita să fie descoperită ilegalitatea îngrădirii libertăţii de informare.

Scopul programului de contraspionaj al FBI: expune, perturbă, deviază, discreditează și

neutralizează persoanele pe care FBI-ul le consideră opuse intereselor naționale. “Securitate
națională” se referă la securitatea așa cum este ea stabilită de către FBI, pentru a preveni
oamenii să fie informați cu privire la lucrurile vicioase efectuate de acesta, cu încălcarea
libertăților civile ale persoanelor.

Pe scurt: 17 tehnici pentru a îngropa adevărul:

Acuzaţii puternice și credibile de desfăşurare a unor activități criminale pot dărâma un

guvern. Când guvernul nu are o apărare eficientă și bazată pe dovezi, alte tehnici trebuie să
fie angajate. Succesul acestor tehnici depinde în mare măsură de o presă cooperantă și
complezentă mai degraba decât de o simplă opoziție simbolică.

1. Păstrează tăcerea. Ce nu apare la ştiri nu s-a întâmplat, nu există.

2. Indignarea regizată. De asemenea, cunoscută sub numele de stratagema “Cum de

îndrăznești ?”.

3. Califică toate acuzaţiile ca fiind “zvonuri” sau, mai bine, de “zvonuri zevzece”. Dacă, în
ciuda lipsei de informații, publicul este totuşi la curent cu anumite fapte suspecte, acesata este
numai datorită “zvonurilor”. (În cazul în care aceştia au tendința de a crede “zvonurile”, este,
probabil, fiindcă sunt pur și simplu “paranoici” sau “isterici”).

4. Demolează argumentul sperietoare. Nu te ocupa decât de cele mai slabe aspecte ale celor
mai slabe acuzaţiii. Chiar mai bine, crează propriul argument sperietoare. Inventează zvonuri
nebuneşti false (sau crează povești false) și lansează-le atunci când par să discrediteze toate
acuzaţiile, fie ele reale sau fanteziste.

5. Foloseşte cuvinte precum “teoretician al conspiratiei”, “scandalagiu”, “morocănos”,

“nebun”, “smintit”, și, desigur, “bârfitor”, pentru a descrie scepticii. Asigură-te că vei folosi
verbe puternice și adjective atunci când vei caracteriza acuzaţiile, și expresii “mai rezonabile”
în apărarea guvernului și susținătorilor săi. Trebuie să fii atent spre a evita discuții deschise
cu toate persoanele pe care le-ai calomniat.

6. Contestă motivațiile. Încearcă să marginalizezi criticii, sugerând cu tărie că ei nu sunt cu

adevărat interesați de adevăr, ci servesc doar un scop politic sau doresc doar să obţină bani.

7. Invocă autoritatea. Aici presa controlată și falsa opoziție pot fi foarte utile.

8. Minimalizează acuzațiile ca fiind “vechea placă”.

9. Scuipă numai jumătate din ce-ai de zis. Acest lucru este, de asemenea, cunoscut sub
numele de “mărturisire și evitare”. În acest fel, poţi da impresia de sinceritate și onestitate în
timp ce îţi recunoşti “greșelile”, dar numai pe cele fără consecințe, și niciuna penală. Această
stratagemă necesită adesea existența unui plan B, diferit de cel original.
10. Descrie infracţiunile ca fiind, într-adevăr, incredibil de complexe, și dovezile, de negăsit.

11. Foloseste raţionamentul invers, prin metoda deductivă, ca o răzbunare. Cu o deducţie

riguroasă, dovezile cele mai scandaloase îsi pierd toată credibilitatea. Exemplu: Avem o presă
complet liberă. Dacă există dovezi care să ateste că scrisoarea de “sinucidere” a lui Vince
Foster ar fi fost falsificată, ar fi spus-o. Ei n-au dat această știre, astfel încât nu există nicio
astfel de dovadă.

12. Cere scepticilor să rezolve complet crima. Exemplu: Dacă Foster a fost ucis, cine l-a ucis,
și de ce?

13. Schimba subiectul. Aceasta tehnică include crearea și/sau publicarea de distrageri.

14. Spune despre faptele incriminatoare ușoare, dar nu mai face nimic în plus. Aceasta este
adesea comparată cu tactica “muşcă şi fugi”.

15. Minte sincer, cu nerușinare. Una dintre cele mai eficiente modalități de a face acest lucru
este de a atribui “faptele” oferite publicului unei surse cu un nume plauzibil, dar anonimă.

16. Pentru a extinde un pic mai mult punctele 4 si 5, fă astfel încât proprii acoliți “să demaşte
ei înşişi scandaluri și apere cauze populare”. Sarcina lor este de a contracara adversarii reali și
de a trage şuturi pe tot terenul. O alternativă este să plăteşti oameni bogați pentru aşa ceva. Ei
vor pretinde că îşi cheltuie banii lor proprii.

17. Inundă Internetul cu agenţi. Acesta este răspunsul la întrebarea, “ce l-ar putea împinge pe
cineva să-și petreacă ore întregi pe forumuri de știri de pe Internet pentru a apăra guvernul
și/sau presa și să discrediteze critica autentică ?” Autoritățile nu au suficienţi apărători prin
ziare, reviste, radiouri și televiziuni ? Unii ar putea crede că refuzul de a publica scrisori
critice și apelurile serioase sau interzicerea unor talk-show la radio este suficient ca şi control,
dar se pare că nu este cazul.

Sper că aţi învăţat șmecheriile și acum știți un pic mai bine să citiţi printre rânduri ceea ce se
întâmplă pe net și pe forumuri.

Sursa: Koben via Eufrosin, cu traducere aptă făcută de Dincolo de ştiri