Sunteți pe pagina 1din 5

lOMoARcPSD|3187827

Tema 11 Datoria publică

Finanţe publice Public Finance (Academia de Studii Economice din Bucuresti)

StuDocu is not sponsored or endorsed by any college or university


Downloaded by MIHAELA VILAU (vilau.mihaela@yahoo.com)
lOMoARcPSD|3187827

Tema 11
Datoria publică. Datoria publică internă şi externă

Conceptul de datorie publică

Datoria publică reprezintă totalitatea obligaţiilor financiare interne şi externe ale statului,
la un moment dat, provenind din împrumuturi contractate directe sau garantate de Guvern, prin
Ministerul Finanţelor Publice, sau de autorităţile administraţiei publice locale de la diverşi
creditori, persoane fizice sau juridice rezidente sau nerezidente în România.
Banca Mondială defineşte datoria publică ca fiind suma dintre datoria publică şi datoria
publică garantată.
Aceste două categorii sunt definite după cum urmează:
a) datoria publică reprezintă suma obligaţiilor interne şi externe ale debitorilor
publici. Din categoria debitorilor publici fac parte: Guvernul şi agenţiile sale, unităţile
administrativ-teritoriale şi agenţiile acestora, organismele publice autonome cum ar fi
întreprinderile de stat şi filialele în care statul are o participaţie majoră. Obligaţiile
organismelor publice neguvernamentale includ împrumuturi care pot fi şi garantate şi
negarantate de guvern;
b) datoria publică garantată reprezintă suma tuturor obligaţiilor interne şi
externe din sectorul privat, a căror garanţie a rambursării la scadenţă este asigurată de
către o entitate publică.
Fondul Monetar Internaţional şi Banca Mondială clasifică datoria unei ţări ca datorie
publică internă şi datorie publică externă în funcţie de rezidenţa creditorului. Ca urmare se pot
distinge următoarele forme:

 Datoria în moneda ţării debitoare şi în valută deţinută de nerezidenţi formează


datoria externă;
 Datoria în moneda ţării debitoare şi în valută deţinută de rezidenţi formează
datoria internă.

Indicatori privind datoria publică internă

Analiza datoriei publice interne poate fi efectuată cu ajutorul unui indicator numit
serviciul datoriei publice interne (SDPI). Acesta reflectă volumul resurselor financiare publice
alocate pentru acoperirea obligaţiilor interne, la nivelul unui exerciţiu financiar.

Serviciul datoriei publice interne cuprinde(figura 1):

Figura 1. Structura serviciul datoriei publice interne

Downloaded by MIHAELA VILAU (vilau.mihaela@yahoo.com)


lOMoARcPSD|3187827

Efortul financiar sau povara datoriei publice se exprimă cu ajutorul mai multor
indicatori, printre care:
* mărimea absolută şi mărimea medie pe un locuitor a serviciului datoriei publice;
* raportul dintre serviciul datoriei publice şi PIB;
* raportul dintre serviciul datoriei publice şi totalul cheltuielilor publice;
* ponderea serviciului datoriei publice în totalul cheltuielilor bugetare după caz.
Structura datoriei publice are în vedere gradul de exigibilitate al acesteia. Sumele
exigibile la termen scurt formează datoria flotantă, iar cele exigibile la termene mijlocii şi lungi
formează datoria consolidată.
Structura datoriei publice diferă de la o ţară la alta şi chiar de la o perioadă la alta, în
funcţie de condiţiile financiare monetare.
În funcţie de termenul la care obligaţia devine exigibilă, datoria publică se împarte în trei
categorii(figura 2).

Figura 2. Structura datoriei publice în funcţie de termenul la care obligaţia devine exigibilă

Datoria publică externă

Noţiunea de datorie externă este mai largă decât aceea de datorie publică externă,
deoarece cuprinde pe lângă datoria publică externă directă şi garantată şi datoria negarantată
public (privată sau comercială). Astfel, pentru datoria externă există mai multe interpretări:

 datorie externă brută în sens larg - cuprinde sumele de bani şi alte valori pe care
rezidenţii unei ţări, persoane fizice şi juridice, le datorează străinătăţii la un moment
dat. Aici sunt cuprinse toate obligaţiile băneşti faţă de străinătate, cu caracter public
sau privat, indiferent de gradul lor de exigibilitate, de existenţa sau nu a unei garanţii.
Această interpretare nu are decât un caracter teoretic, întrucât nu are aplicabilitate în
practică, datorită dificultăţii de exprimare a tuturor obligaţiilor existente la un
moment dat faţă de străinătate;
 datorie externă brută în sens restrâns - cuprinde obligaţiile băneşti faţă de
străinătate, cu următoarele excepţii: creditele pe termen scurt (sub 1 an); investiţii
străine directe; ajutoare cu caracter nerambursabil; împrumuturile externe cu o
perioadă de graţie de 10-15 ani sau mai mare; împrumuturile acordate de unii
creditori externi sucursalelor, filialelor sau alte reprezentante ale acestora în condiţii
mai avantajoase decât cele practicate pe piaţa mondială; creditele contractate de
persoane fizice sau juridice, negarantate de autorităţile publice competente;
 datoria externă în interpretarea Băncii Mondiale şi a celorlalte instituţii din
sistemul său - cuprinde sumele datorate unor creditori publici şi privaţi, în valută,
bunuri sau servicii, cu o perioadă de rambursare mai mare de un an şi sumele datorate
de persoane private, dar garantate de o autoritate publică. În cadrul acestei interpretări

Downloaded by MIHAELA VILAU (vilau.mihaela@yahoo.com)


lOMoARcPSD|3187827

nu sunt cuprinse următoarele categorii: datoria persoanelor private către străinătate


negarantată de autorităţile publice; datoria din tranzacţiile cu Fondul Monetar
Internaţional; datoria care poate fi achitată, la opţiunea debitorului, în moneda ţării
sale; sumele datorate unor creditori rezidenţi în străinătate, pentru care nu au fost
stabilite termene de plată;
 datoria externă netă - diferenţa dintre activele publice şi private ale rezidenţilor unei
ţări în străinătate (disponibilităţi valutare, împrumuturi acordate, investiţii directe,
titluri, diverse alte creanţe şi valori) şi activele deţinute de rezidenţii străini în ţara
considerată (împrumuturi primite de la guverne, agenţii guvernamentale şi alte entităţi
publice; credite primite de la bănci private, organisme financiare şi alţi creditor;,
investiţii de capital, titluri, disponibilităţi valutare şi alte valori aparţinând unor
persoane publice sau private străine). Adesea, în datoria externă netă se includ numai
creanţele lichide sau uşor realizabile faţă de străinătate, în timp ce celelalte creanţe
care nu pot fi uşor mobilizate sunt excluse din calcul.
Datoria externă (figura 3) constituie o soluţie de completare a resurselor privind creditul
intern, contribuind chiar şi la creşterea nivelului de trai. De asemenea, creditele externe pot fi
folosite şi pentru finanţarea balanţei de plăţi externe, asigurând o creştere economică a ţării în
condiţiile unei utilizări eficiente a acestora paralel cu o majorare a exporturilor.
O folosire ineficientă a împrumuturilor externe poate provoca o restricţionare a accesului
privind finanţarea de pe piaţa externă, conducând chiar spre o criză a datoriei.

Figura 3. Structura datoriei externe

După criteriul stadiului de derulare a împrumuturilor, datoria publică externă se


clasifică astfel:
 datorie publică externă contractată, reprezintă totalitatea valorii contractelor de
împrumut încheiate;
 datoria publică externă angajată (utilizată sau trasă), este constituită din suma
împrumuturilor care au fost trase (utilizate sau angajate), din volumul creditelor
contractate;
 datoria publică externă efectivă, reprezintă diferenţa dintre datoria angajată şi ratele
de capital rambursate, respectiv ceea ce mai are de plătit efectiv o ţară către creditorii
săi externi.

Indicatori privind datoria publică externă

Cel mai important indicator de analiză a datoriei publice externe îl reprezintă serviciul
datoriei publice externe (SDPE) şi arată nivelul cheltuielilor aferente acestei datorii la nivelul
fiecărui an financiar.

Downloaded by MIHAELA VILAU (vilau.mihaela@yahoo.com)


lOMoARcPSD|3187827

Serviciul datoriei publice externe cuprinde: cheltuieli privind rambursarea ratelor de


capital scadente în fiecare an, cheltuieli cu dobânzile plătite anual în contul datoriei externe,
comisioane şi alte costuri specifice datoriei publice externe.
În legătură cu datoria externă a unei ţări se folosesc diverşi indicatori care reflectă gradul
de îndatorare faţă de străinătate, precum şi efortul valutar pe care acesta îl reclamă.
Astfel, gradul de îndatorare al unei ţări faţă de străinătate se exprimă cu ajutorul mărimii
absolute a datoriei externe, al mărimii medii a datoriei respective pe un locuitor, al raportului
dintre datoria externă şi PIB şi al raportului dintre datoria externă şi încasările dintre exportul de
bunuri şi servicii.

Principalii indicatori ai datoriei externe sunt:

 indicatorul datoriei externe totale – arată suma datorată străinătăţii la un moment


dat, se determină prin transformarea valutelor în care a fost exprimată datoria externă
într-o valută de largă circulaţie internaţională;
 indicatorul datoriei externe medii pe locuitor se determină prin împărţirea datoriei
externe totale, exprimate într-o valută de largă circulaţie internaţională la numărul
populaţiei şi serveşte la efectuarea de comparaţii în timp pe plan naţional şi
internaţional;
 indicatorul privind raportul dintre datoria externă şi PIB arată cât din PIB al anului
considerat ar fi necesar pentru rambursarea acelei datorii;
 indicatorul privind raportul dintre datoria externă şi exporturile de bunuri şi
servicii - arată în cât timp s-ar putea rambursa datoria unei ţări faţă de străinătate pe
seama valutei încasate din vânzările de bunuri şi prestările de servicii peste graniţă.

Sustenabilitatea datoriei publice externe este reflectată în principal de indicatorul “rata


serviciului datoriei”, respectiv raportul dintre SDPE şi exportul de bunuri şi servicii şi arată ce
sumă din încasările din export acoperă plata serviciului la nivelul unui an.

Povara datoriei externe se determină cu ajutorul mai multor indicatori şi anume:


 raportul dintre SDE şi exportul de bunuri şi servicii;
 raportul dintre SDE şi PIB;
 raportul dintre dobânda aferentă datoriei externă şi exporturi.

Bibliografie selectiva

Vacarel, I. si colectivul (2007), Finante publice, EDP, Bucuresti


Mosteanu, T. si colectivul (2008), Finante publice, Note de curs si aplicatii pentru
seminar, Editia a III a, Editura Universitara, Bucuresti
Gherghina, R., Cretan, G. (2012), Finante, Editura Universitara, Bucuresti
Postole, M. (2011), Managementul datoriei publice, Editura Economica, Bucuresti

Downloaded by MIHAELA VILAU (vilau.mihaela@yahoo.com)